Frica de a fi tu insuti de Florentina Ionescu publicat la 19.04.2008
Frica de a fi tu insuti
     Ti-e frica. De boala, de ziua de mâine, de cutremur, de singuratate, de sobolani sau poate de altceva. Dar ti-e frica.
Omul se naste fara limitari, liber de orice constrângeri.
Apoi, pe masura ce "evolueaza", se transforma într-un ghem de frici, prejudecati, credinte.
Copiii nu au frici.

     Ei sunt învatati sa le fie frica.
„Daca nu esti cuminte, vine Bau-bau si te manânca”, „Nu pune mâna, ca te arzi”, „Nu te urca acolo, ca o sa cazi si o sa te lovesti”.
Cam asa ne educam copiii pentru frica. „Si ce-ai vrea sa fac, sa-l las sa-si rupa gâtul?”, ma vei întreba.
Nu, arata-i ca este periculos, explica-i de ce, dar da-i si solutia pentru a controla situatia.
Nu-l intoxica cu frica, pentru ca astfel îi refuzi dreptul de a experimenta si de a învata pe propria piele.
Frica vine atât din experientele trecute, cat si din confruntarea cu necunoscutul.
Când ai de-a face cu o situatie asemanatoare alteia, care s-a dovedit traumatizanta pentru tine, creierul încearca sa te apere si modifica activitatea întregului organism.
În situatii de pericol, cel care preia conducerea este instinctul de supravietuire.
Frica suprima total sau partial constientul, de aceea uneori nu ne amintim cum si de ce am procedat asa cum am facut-o ca sa scapam nevatamati.
La fel se petrec lucrurile si în fata necunoscutului.

     Creierul primeste informatiile din mediul înconjurator, le compara cu ce are stocat în memorie si, daca nu gaseste nimic asemanator în baza sa de date, comanda organismului sa intre în stare de alerta
. „Lupta sau fugi”, acestea sunt alegerile pe care le poti face pentru a-ti salva viata.
Creierul emotional, cel responsabil de sentimente, este mult mai vechi ca structura decât cel rational.
Am putea spune chiar ca emotiile au fost cele care ne-au asigurat supravietuirea ca specie în decursul evolutiei noastre. Prin urmare, sentimentele nu pot fi suprimate. Dar pot fi controlate.
„De ce ti-e frica, de-aia nu scapi”, avertizeaza o vorba din popor.
Când te lasi dominat de frica, când întreaga ta fiinta devine obsedata de ceva, mai devreme sau mai târziu acel ceva se va materializa în viata ta.
Poate parea paradoxal, dar de fapt îti doresti ca lucrul de care ti-e frica sa se întâmple.
Daca ma tem ca as putea ramâne fara serviciu, iar în fiecare zi ma gândesc numai la asta, închipuindu-mi cum o sa mor de foame si voi ramâne pe drumuri, cu siguranta voi deveni stresata, neatenta, îmi voi face treaba din ce în ce mai prost si, în cele din urma, voi fi concediata.
Dar daca sunt constienta ca o asemenea perspectiva este înfricosatoare pentru mine, iar asta ma face sa muncesc mai mult si mai bine, sa pun deoparte niste bani pentru „zile negre” si sa caut permanent noi oportunitati se cheama ca mi-am facut din frica un prieten. Frica este buna atâta vreme cât face parte din mecanismul de aparare a vietii.
Însa daca n-o constientizezi si nu înveti s-o controlezi, poti ajunge sclavul ei.
Frica este buna când te ajuta sa-ti mobilizezi toate fortele pentru a depasi un impas, însa devine un inamic feroce daca îi permiti sa preia conducerea.

     Uita-te la frica ta, oricare ar fi ea, învata s-o privesti ca pe un aliat, nu ca pe stapânul tau.
Orice frica de ceva este, de fapt, frica de tine însuti.
Nu te cunosti, nu te accepti asa cum esti, nu ai încredere în tine, habar n-ai de ce resurse dispui.
Uita-te la ce frici ai si asa îti poti da seama cine esti cu adevarat.
Dupa aceea, ai de ales: lupta sau fugi.
http://www.revistafelicia.ro