Pe urmele românilor din Balcani de G. Ciocioi publicat la 28.10.2007
Pe urmele românilor din Balcani
     Cândva, un teolog marturisea ca starea lui duhovniceasca lasa de dorit la Paris, dar in Balcani se simte in largul sau.
Balcanii - atât de hulitii Balcani!
Balcanii - ce rezista inca prin zeci de mii de biserici ortodoxe, asemenea unor faclii strafulgerate de harul dumnezeiesc la Sfânta Liturghie.
Balcanii - gravitând in jurul Sfântului Munte, Tara Maicii Domnului, locul in care monahii privegheaza, ichinându-se Dumnezeului Celui Adevarat, de Care se leapada astazi o Europa tot mai pagâna!
Balcanii - copilul orfan al Bizantului, a carui istorie zbuciumata ne mai da fiori si astazi.

     Privesti in jur: la Manastirea Rila, vechiul turn poarta ca o pecete stema Moldovei; catapeteasma bisericii aceleasi manastiri are incrustate doua steme ingemanate - ale Valahiei si Moldovei.
De la Sofia, in drum spre Vrata, la Manastirea Kremikovski, se afla portretul votiv al domnitorului valah Radu cel Mare, alaturi de cele ale sotiei si copiilor sai. Aici, doi dintre fiii sai se odihnesc intru Domnul.
Voievodul valah avea sa mai construiasca pe Valea Timocului, in scurta lui domnie (1495-1508), inca 10 manastiri, aflate astazi aproape in ruina. Despre faimosul târg al Dii-ului (Vidin) si despre "statul independent" timocean, recunoscut de insusi Imparatul Napoleon din interese politice, s-a vorbit in Oltenia multa vreme.
Lucrurile cumparate de la "Dii" s-au pastrat in casele românilor pâna când generatiile mai recente au inceput sa le scoata afara, spunând ca sunt "de pe vremea lui Pazvante Chioru".
Legendarul personaj, pomenit adesea, era, de fapt, fiul unor români timoceni trecuti la credinta musulmana din motive "de afaceri".
Osman Pazvantoglu (Pazvante Chioru) ajunge pasa al Vidinului dupa ce isi dovedeste mai intâi loialitatea fata de imperiul turcesc in câteva batalii, in care isi pierde un ochi.
In anul 1801, Pasa Pazvantoglu jefuieste impreuna cu mercenarii sai, orasul Craiova, ajungând chiar pâna ân partile sudice ale Moldovei, dupa care se va intoarce cu prazi bogate in statul sau "independent", nu inainte insa de a solicita domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti, tot in acel an, un episcop ortodox român pentru "statul" sau.

     Manastirea Kapinovo, de lânga oraselul Sf Elena, din Bulgaria, il are trecut in pomelnicul egumenilor sai pe Stoica Vladislavov, cel ce avea sa ajunga episcop al Vratei.
Cum Vrata deranja "preznestrovia" lui Pazvante Chioru, aflata in plina expansiune, episcopul este nevoit sa se refugieze in nordul Dunarii, stabilindu-se n cele din urma la Bucuresti.
Osman Pazvantoglu, "tradat" de francezi (care aveau nevoie de Turcia, din pricina razboiului cu Rusia), moare pe data de 31 ianuarie 1807, se pare otravit de medicul evreu al orasului, "agent secret", in slujba sultanului.
Episcopul Sofronie de Vrata (Stoica Vladislavov - fostul egumen al manastirii Kapinovo) desfasoara o activitate culturala deosebita la Bucuresti, fiind socotit creatorul limbii bulgare moderne, limba in care scrie si traduce din limbile greaca si slavona. Primul roman autobiografic al literaturii bulgare este Viata si patimirile pacatosului Sofronie. Se muta la Hristos dupa ce petrece mai multi ani in Manastirea Marcuta, in anul 1813.
Acesta este anul in care Sfântul Calinic de la Cernica este hirotonit preot, dupa ce in anul 1808 episcopul din sudul Dunarii il hirotonise ierodiacon. Asa se face ca multi bulgari, cinstind pe Sfântul Sofronie de Vrata, arata o evlavie deosebita si catre Sfântul Calinic.
     Manastirea cea mai indragita, in egala masura, de ortodocsii gruzini, bulgari si greci este Manastirea Bacikovo din sudul Bulgariei.

     Manastirea ar trebui sa prezinte interes mai mare si �n ortodoxia rom�neasca, �naintasii nostri numar�ndu-se, se pare, printre ctitori.
     Asezata la sud de Plovdiv (30 de km), la manastire se ajunge trec�nd prin oraselul Asenovgrad, considerat "polul Ortodoxiei", �ntr-o Bulgarie vitregita de vremuri.
Asenov-gradul are peste 40 de biserici si paraclise, iar �n zece dintre acestea se slujeste zilnic Sf�nta Liturghie.
Cu cei 40.000 de locuitori ai sai, orasul se afla cu mult �naintea Sofiei si a Plovdivului �n ceea ce priveste viata duhovniceasca.
Multi pun aceasta pe seama icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Bacikovo, cu care se fac de c�teva ori pe an procesiuni de la manastire p�na la bisericile din oras.
Icoana este o donatie gruzina din secolul al XIII - lea. Pisania de pe icoana dateaza din anul 1311, iar �nceputul ei, scris �n limba gruzina, pe ferecatura, glasuieste astfel: "Ferecatu-s-a aceasta sf�nta icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, �n Petrikon, de catre doi frati din provincia Tao (Gruzia), fii lui Ignatie�" Cum unei manastiri gruzine (vezi Ivironul) nu-i sta bine cu o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni dec�t la poarta � icoana Maicii Domnului de la Bacikovo, oriunde a fost asezata, nu a vrut sa ram�na dec�t la intrarea �n biserica, �n pronaos.
Coada pelerinilor �n fata sfintei icoane se �ntinde dincolo de pridvor, chiar si �n zilele obisnuite.
     Manastirea Bacikovo, a doua ca importanta din Bulgaria, dateaza din anul 1083 si este ctitoria generalului bizantin de origine georgiana Grigorie Bakuriani.
Fiind vorba de manastirea comandantului ostirii imperiale, aceasta primeste mosii �ntinse, p�na �n apropierea Salonicului. Odata cu extinderea taratului bulgar �n Rodopi (1344), manastirea Bacikovo adauga alaturi de cei 50 de monahi georgieni si monahi de neam bulgar.
�n nartexul paraclisului funerar, l�nga portretele ctitorilor georgieni (gen. Grigorie Bakuriani si fratele sau Apasie), este pictat acum si tarul bulgar Ivan Alexandru.
Aici s-a retras marele patriarh Eftimie, din capitala taratului rom�no�bulgar Veliko T�rnovo, dupa caderea acesteia �n m�inile turcilor.
Manastirea este distrusa de catre turci �n secolul al XVI - lea �mpreuna cu alte 218 biserici si 33 de manastiri din zona. Din vechea ctitorie s-a mai pastrat doar paraclisul amintit mai sus.
�n anul 1601 se reconstruieste trapeza manastirii, iar �n 1604 biserica mare, a Adormirii Maicii Domnului. �n anul 1643 biserica si trapeza sunt pictate de mesteri iscusiti.
Portretele votive ale noilor ctitori dezvaluie doua personaje enigmatice, identificate de unii cercetatori ca fiind Banul Gheorghe Craiovescu si fiul sau Constantin.
"Expulzat" din Valahia, acesta pribegeste la sud de Dunare, unde detinea mari proprietati.
Chiar si picturile filosofilor antici din trapeza, realizate �n manierea celor din manastirile moldovene, tot �n aceiasi perioada, par a conduce la concluzia ca este vorba de doi ctitori nord-dunareni, care au tocmit pictori cunoscuti mai dinainte.

     Biserica Sf�ntul Nicolae este ridicata �n perioada renasterii bulgare, �n anul 1837, si este pictata de catre renumitul pictor Zaharia Zografu.
     �n apropierea manastirii se afla un sat cu un nume surprinzator: Moldova.
Numele satului a fost �mprumutat de la Manastirea "Sf�nta Parascheva de la Moldova", aflata �n apropiere, distrusa �n mai multe r�nduri de catre turci.
Mai sus de "Moldova" se afla satul Gornoslav, unde slujeste parintele Ivalin Slavov, nascut �n Rom�nia, la Isaccea.
Parintele mai liturghiseste si �n satul Dolnoslav, ce are doar 40 de suflete. Liturghia se tine mai des la Gornoslav, fiind considerat un sat mai mare, desi nu are dec�t 70 de locuitori.
Parintele Ivalin ar dori sa mijloceasca venirea unor monahi din Rom�nia �n manastirile parasite din Bulgaria.
"Ar fi o m�na de ajutor, iar plata ar fi de la Dumnezeu".
http://www.rostonline.org/rost/feb2005/.shtml