Poveste pentru trezit copiii - Partea IV.2 de Octavian Tiganus publicat la 11.11.2007
O biata turma
     Informatia precede transpunerea īn material. Oare nu asta facem cānd ne documentam pentru un proiect de te miri ce?!
Deci stim bine ca, īn orice domeniu, plecam de la o idee (creatie a Mintii), apoi ne documentam despre parametrii si materiale corespunzatoare (informatie), le strāngem pe toate īntr-un proiect (informatie coborāta mai spre materializare) si apoi īl dam spre executie (materializare fizica).
Dar, cānd nu ne convine, nu vedem ca aceste etape se aplica de Sus si pāna Jos, la orice scara vom cauta.
Ca mama tot mama ramāne indiferent vārsta copilului din acest punct de vedere este tare contraproductiv deoarece, biata de ea, ne īnsoteste cu proiectiile fricilor ei toata viata.
Se va teme ca nu am ales bine scoala sau meseria, nevasta sau serviciul, ca nu ne īngrijim cum trebuie sau nu suntem īngrijiti.
Aparent nu ne mai afecteaza, doar am crescut, dar programele sunt construite si aruncate spre noi cu toata "dragostea" iar noi nu stim ca beneficiem de ele.
Si chiar ne pregatesc realitati infoenergetice.
     Nu este o problema pentru ca, de acum ele se vor pierde printre propriile noastre frici, programe complexe de īnchidere a racordarilor infoenergetice.
Se vor adauga preferintelor noastre cu care operam separari, judecatilor noastre cu care facem exact acelasi lucru, neadevarurilor pe care le vom sustine īn fata cāte unui semen pentru a obtine nu stiu ce iluzoriu "avantaj".
     Vazut de la un nivel de constiinta treaza, comportamentul oamenilor este mai de neīnteles decāt al gāndacilor de bucatarie.
De aici nimic nu pare a fi guvernat de vreo Lege, de vreun bun simt sau armonie.
Acest ultim parametru chiar nu cred ca mai constituie preocupare decāt eventual pentru vreun decorator sau compozitor.
Asta īn ciuda faptului ca Armonia este singura Lege care ramāne valabila, dupa ce oricare alta ramāne undeva, jos.
Ati mai vazut semeni sau sunteti voi armoniosi?
Va sunt vorbele armonioase, gesturile, umbletul, mimica?!
V-a preocupat vreodata acest aspect?
     Nu asteptati sa vedeti la altii mai īntāi, fiti voi primii armonie caci stiti, LUCRAREA ĪNCEPE CU TINE!
Iar daca nu suntem armonie, cum am putea crede ca ne vom armoniza cu Marea Armonie?!
Nearmonizāndu-ne cu Ea rezulta o lipsa de "numitor comun".
Ca atare, nu ne putem astepta ca ea sa se "modifice" de dragul neīntelegerilor noastre.
Este prea Totala, prea Mare, este prea Absoluta pentru a o face, nu credeti?!
Si nici o motivatie spre a deveni mai putin Armonie nu ar putea fi de gasit !
Ca atare, noi trebuie sa ne aducem singuri "la un numitor comun" pentru ca vreo "operatie" sa poata avea loc.
Dragilor, īn orice mod am alege sa analizam lucrurile, ai plastic sau mai rigid, chiar matematic, totul este limpede: orice īncercare de a gasi sursa dizarmoniilor si neīntelegerilor si nefericirilor si boalelor noastre īn afara este o totala lipsa de pragmatism, o lasitate traditionala de acum, nedemna decāt de niste "adormiti".
     Da, vor fi din cei ce se vor supara pe mine pentru ceea ce scriu caci s-au obisnuit ca cel ce scrie sa le faca pe plac. Asa am ajuns aici, nu de adevar avem noi nevoie, e preferabila "o minciuna frumoasa", nu-i asa?!
Din pacate nu subscriu la astfel de pareri.
Nu am fost chiar niciodata adeptul unor atitudini lase, desi cunoasterea īmi lipsea.
Acum īnsa ar fi chiar total imposibil sa nu spun lucrurilor pe nume.
     Asadar sa ne luam responsabilitatea care decurge din cunoasterea faptului ca corpul nostru este doar un efect si sa cautam cauzele pentru care el arata sau poate altceva decāt noi am dori sau simtim ca ar fi firesc.
Sa nu uitam primordialitatea informatiei asupra manifestarii fizice si sa īncercam sa īntelegem cine poate guverna universul informational care este corpul nostru.
Dragii mei, din neinspirata identificare cu corpul se nasc toate "nefericirile" pe care le traim ca experienta, deoarece asta faciliteaza adormirea Esentei care suntem si permite instrumentului limitat, mintea noastra, sa se substituie Sinelui.
Ca atare, nu vom mai cauta nimic, vom "dormi" linistiti, timp īn care "mintea limitata" ne va procura experiente de care noi nu avem nevoie, limitate si limitative.
Ei īi este foarte la īndemāna sa faca acest lucru deoarece este releu al Constiintei Colective, unde se gasesc depozitate numai informatii de acest gen.
     Sinele revelat, trezit, este releu al Divinitatii, el are la īndemāna toata Cunoasterea si experientele pe care le "traiesti" din aceasta stare nu au cum sa mai fie limitate.
Este ca si cānd unui om matur i-ai oferi doar lopetica si galetusa, līnga o gramada de nisip, pentru a-si petrece vacanta.
Ce fel de experiente limitate?
Cam tot ce vedeti īn jur si traiti si voi, cu pretentia de "normalitate".
Pentru ea si numai pentru ea va fi normal sa nu poata intra īntr-o padurice, sa se gaseasca īntr-o stare de comuniune cu arborii de acolo pentru simplul motiv ca "un proprietar" a īngradit-o cu sārma, doar pentru ea va fi normal ca un politist sa ne apere de "hoti" si un "medic" sa vegheze la integritatea corpului nostru sau a ei īnsasi.

Doar ea va accepta ca mecanismele democratiei sunt folositoare la ceva, ca poate cineva sa o guverneze, sa o judece sau sa o condamne, ca ne aflam īn vreun fel de pericol la tot pasul din te miri ce i se nazare, ca a fi "turma" poate fi o experienta utila la ceva.
Ca trebuie sa se subordoneze pe nu stiu ce considerente unei alte minti reprezentānd alt corp fizic, pentru a-si dobāndi nu stiu ce mijloace pentru nu stiu ce nevoi ar avea.
Doar ea īsi poate imagina ca, cotizānd o viata la "asigurarile sociale" īsi va asigura un viitor linistit, deoarece asa se vede din liniaritatea ei... Pe ea chiar nu o deranjeaza prea mult cānd constata ce viata este asigurata celor iesiti la pensie, pe ea o īncānta fie si ideea ca a facut totul pentru a se asigura.
     Surprinde-ti-va mintea, daca vreti chiar sa vedeti ce va face, deschizānd macar un ochi !
Cānd stau de vorba cu semenii, multi īmi dau dreptate īn tot ce spun dar adauga: "ce sa fac eu, sunt mic si neputincios".
Asa este, daca tu alegi, chiar asa vei ramāne: mic si neputincios, un Dumnezeu virtual, care ar fi putut fi dar nu a ales, evident din frica, subordonāndu-se unui "echipament din dotarea" vehiculului cu care a fost īnzestrat pentru evolutia īn acest plan.
Īn loc de a alege ca sa readuca atribute ale nelimitarii caracteristice "statutului sau" si pentru corpul fizic, face alegerea cea mai neinspirata.
Deh, cānd dormi totul este cu putinta.

     Iisus a facut īn mod sigur alta alegere, spunānd "Eu si Tatal una suntem", adaugānd ca "tot ceea ce Eu am facut puteti si voi, ba īnca mai mult". Si tot el spunea ca "Suntem frati".
Eu am ales sa cred īn spusele Lui si mai putin sa ma īnchin Lui.
Va asigur ca El asta ne-a si cerut si va mai asigur ca a avut perfecta dreptate.
Nu tin minte sa fi citit pe undeva ca si-a dorit chip cioplit sau pictat ca sa ne īnchinam īn fata Lui.
     De ce oare facem mereu cele mai proaste alegeri?!? Este drept ca suntem si sprijiniti īn acest sens, dar drept este ca noi am ales sa ramānem doar o biata turma.
Ori, o turma trebuie condusa, este clar acest lucru chiar si pentru mine... S-ar mai pune o īntrebare: de catre cine???
Dar turma nu-si pune īntrebari, ea e multumita daca nu a ajuns īn prapastie, doar individualitatile mature o fac deoarece ele nu se mai tem nici de īntrebari si nici de raspunsuri.
     Asadar mintea limitata ne procura ce experiente alege, prin acordarea vibratorie a ei si a īntregului corp la frecvente specifice suferintelor de tot felul: cunoastem deci boli, gelozii, mai cunoastem farmece si blesteme, ne tot certam unii cu altii, ne judecam unii pe altii, si toate astea consideram ca fac parte din "Normalitatea noastra"...
Pai, chiar credeti ca, daca am fi stiut la ce "normalitate" venim, ar mai fi acum spirit īntrupat pe pamānt ? Ma cam īndoiesc !
Nu avem noi constiinta chiar deplina īn Astral, dar tot suntem suficient de cunoscatori pentru a nu ne bucura astfel de experiente.
     Sa analizam cāteva "boli grave" si sa vedem cam ce e cu ele. Dupa cum stim din minte limitata cancerul ar fi si urāt si grav si asta mai cu seama deoarece o rezolvare sigura chiar nu exista. "Stim" - zicem noi - ca ar fi multi factori implicati īn aparitia lui, unii doar factori de risc, dar aici intrānd cam totul, de la razele ultraviolete si pāna la fumul furnalelor, trecānd prin consumuri alimentare de tot felul, "E"-uri si cāte si mai cāte, apoi stresul, atmosfera poluata, obiceiuri proaste ca fumatul si cred ca lista va ramāne vesnic deschisa.
Este practic infinita. Īn acelasi timp stim ca, īn stare de latenta, celule maligne se cam afla la tot omul. Zicem ca am īnteles si de ce aceste celule nu pot fi izolate si neutralizate, chipurile ele fiind recunoscute ca facānd parte din dotare, deci nefiind pe listele de "intrusi".
Este ca o "sabie a lui Damocles" care secera ce vrea ea... Si totusi, nimic nu e īntāmplator.
Poate avem noi toti aceste celule, dar ele se vor dezvolta acolo unde un program informational le va facilita proliferarea.
Este suficienta teama proprie sau indusa sau ideea ca "daca mama a avut..." Dar mai are o particularitate: daca tot nu exista elaborat un medicament infailibil sau vreo metoda, iata ca este "boala" care prezinta si "o infinitate" de modalitati de vindecare.
Astfel s-au obtinut vindecari cu propolis dar si cu zeama de varza, cu cotoare de mar dar si prin stergerea unui cancer cutanat cu o radiera, cu Spānz dar si prin bioenergie si lista nu va cunoaste sfārsit.
Daca vom īncerca chiar sa īntelegem, ceea ce nu ni se īntāmpla prea des, vom putea observa ca, de fapt, vindecarea s-a produs la cei care chiar au ales sa se vindece, multi inventānd propriile modalitati, dupa care le-au facut publice, s-au mai vindecat cātiva din cei care chiar au ales sa o faca, dupa care altii nu au mai crezut si nu s-au mai vindecat. Este chiar simplu de observat! Daca vrei sa observi...
Desigur ca, la dezinstalarea programului de "boala" īncep sa se "opuna" in constient toti cei care te stiu "bolnav", ei continuānd sa proiecteze asupra ta frecventa bolii, fie si sub nefericita forma de compasiune "vai, saracul de el..."
     Trebuie observat ca avem de-a face cu informatie, cu suport emotional-energetic foarte puternic īn toate cazurile, si cele de vindecare si celelalte.
Īntr-un caz mintea s-a deschis spre nelimitare (daca eu aleg sa dispara cu radiera, asa va disparea") iar īn celalalt s-a īntors la informatiile din egregor sub imperiul fricii si acolo a mai aflat odata ca este o boala letala si deci trebuie sa-si astepte "sfārsitul", asa cum au patit ceilalti...
Este iar si iar o problema de alegere si atāt, pe care desigur nimeni nu o poate face īn locul tau.
Exact asa stau lucrurile si cu SIDA ca si cu orice alta boala. Dar sa nu va īnchipuiti cumva ca mecanismul este diferit īn cazul altor experiente "nefericite". Doar nuantele pot diferi putin pentru a da "coloratura personala", deoarece, cāta vreme experimentezi nefericiri īnseamna ca "persoana" este implicata, mai exact ea detine controlul si nu individualitatea, esenta care esti. Prin persoana īnteleg egoul, legitimat de mintea limitata.
     Dragi semeni ai mei, nu uitati īnsa un amanunt: chiar daca experienta pe care o traversati acum poate capata eticheta de "nefericita", ea tot mai bogati va va face, īn cunoastere prin traire.
Conditia este sa depasiti experienta respectiva si sa treceti la altceva, daca se poate de un nivel mai īnalt.
Pentru ca, nu putem pierde din vedere faptul ca, daca ceva este apoi precis nu este īntāmplator. Foarte posibil ca, īn evolutia ta, acest punct sa fie necesar, deoarece urmeaza sa te duca cumva altundeva, iar tu nu poti īnca vedea unde.
Poate trebuie sa īntālnesti un semen anume, pe care doar īn anumita conjunctura īl poti gasi, poate va fi sotia ta care acum este asistenta ta sau poate terapeutul tau īti va deveni maestru iar tu discipolul lui...
Nu te grabi sa blestemi cu degetul ridicat īn Sus, ofera-ti sansa unei observatii mai atente si ai Credinta ca īn Armonia Universala nu exista īntāmplare.
Fii doar atent si preocupat sa īti deschizi permanent mintea, pentru a putea cuprinde īn ea Necuprinsul.
Īncearca sa trezesti Sinele tau, care te va ajuta sa ai acces la acea Logica Superioara a Absolutului, eu te asigur ca īti este la īndemāna.
Daca Iisus a spus ca "pot si eu" si a avut dreptate, apoi sa stii ca noi una suntem, deci poti si tu. Iubeste-te, iubeste-ti experienta, iubeste-L pe Iisus din tine, caci el chiar se afla acolo si atunci nu-ti va fi greu sa ai Credinta ca nimic nu e īntāmplator.
Deocamdata nu ai toate piesele puzzle-ului si nu ai acces la imaginea īntreaga dar fii sigur ca, pe acest drum al Constiintei Constiente, va veni clipa cānd le vei avea pe toate.
Ea este exact atāt de aproape sau de departe pe cāt tu o doresti. Permanent alegerea īti apartine, nu uita asta.
Acum īti voi vorbi putin despre identitatea ta. Sa nu te miri, dar adevarata ta identitate este una foarte putin densa, nu cunoaste limite materiale, nu poate fi localizata decāt atāta timp cāt tu esti mic si neajutorat.
     Cāta vreme tu te identifici cu corpul fizic, cuprinderea ta este sub dimensiunea corpului acesta fizic. Pe masura ce te trezesti, adevarata ta "structura" īncepe sa se expansioneze, sa creasca. Este mai mult informatie decāt energie si eu o numesc conStiinta, cu o acceptiune putin diferita fata de cea uzuala. Totusi termenul se potriveste cel mai bine deoarece se refera la "stiinta ca totul este Una". Pentru a fi mai explicit, īn cadrul Creatiei tu esti o individualitate īn buna masura dar majoritatea datelor tale sunt comune īntregii Creatii.

     Aceasta faciliteaza expansionarea ta, este ca atunci cānd o substanta se dilueaza īntr-un solvent total compatibil, ceea ce nu īnseamna ca "datele individualitatii" substantei tale nu se vor regasi apoi īn fiecare molecula a solventului.
Deci, prin constienta, constiinta care esti se extinde, cuprinzānd īn ea tot mai multe elemente din cadrul Creatiei, din aproape īn aproape. Vei simti, la un moment dat nevoia sa-ti simti limitele, se īntāmpla destul de rar dar, la cāteva luni se īntāmpla sa-ti pui aceasta īntrebare.
Uimirea va fi cānd vei constata ca "simti" exact ce extindere ai, ca o poti localiza, pe toate directiile.
Dupa cum vei fi uimit sa constati ca, cu ochii īnchisi, simti orientarea punctelor cardinale cu o precizie mai buna de jumatate de grad
. Tin minte cānd am simtit ca limitele corpului meu erau cam cāt un sector al capitalei, apoi cānd am simtit ca am trecut īn Bulgaria si ma aflam pe vārful Omul īn directia opusa, apoi stiu cānd limitele mele au depasit limitele Galaxiei si am creat un fel de "depozit" pe Alfa Centauri.
Nu ma īntrebati cum se simt toate astea, nu pot spune decāt ca se simt si ca le va simti fiecare atunci cānd va face experienta sa sa ajunga la acest punct.
     Cānd aceasta extindere are loc, va imaginati ca sunt si consecinte.
Īn primul rānd nu īti poate fi indiferent nimic din ceea ce se petrece "īn corpul tau", fie el si subtil.
Ai o atitudine responsabila iar din aceasta responsabilitate nu poti face altceva decāt sa te preocupi activ (nu glumesc deloc) de mentinerea unei stari de pace si armonie īntre toate elementele ce se regasesc īn "corpul tau".
Pentru asta stii ca tu īnsuti trebuie sa fii pace si armonie īn cel mai īnalt grad. Pentru ca, daca vecinul īsi va agresa copilul sau sotia sau cāinele vei simti ca tu trebuia sa fii mai armonios ca acest lucru sa nu se poata petrece.
Vei simti ca ai o responsabilitate pentru toate tensiunile ce ar putea aparea, pentru toate accidentele, fie ele vasculare sau de circulatie, pentru toate tālhariile sau violurile ce ar putea avea loc.
Atentie, nu glumesc deloc! Aceasta responsabilitate este reala, o au toate fiintele constiente... Cu timpul ti se va si proba ca asa stau lucrurile.
     Da, cāta vreme "esti mic", circumscris corpului fizic, poti produce dizarmonii care evident afecteaza armonia Īntregului, dar cumva mai local, repercurtāndu-se din aproape īn aproape īn īntregul Univers.
Cānd īnsa te-ai extins suficient de mult, orice mica dizarmonie poate produce efecte dezastruoase pe arii mult extinse.
Este firesc sa fie asa si sa fii si constient de asta.
Dupa ce am vorbit despre toate acestea as vrea sa analizez interrelatiile pe care avem senzatia ca le avem cu mediul si sa schitez putin cam cum stau, de fapt, lucrurile. Pentru a putea experimenta īn plan fizic spuneam a am fost "dotati" cu un minunat vehicul, corpul fizic.
Consider ca chiar minunata alcatuire a lui este prima care faciliteaza iluzia conform careia noi suntem corpul fizic, de altfel iluzie de la care pleaca toate celelalte. Creatia este energie structurata de informatie, īn totalitatea ei. Ca atare, orice vom analiza, vom vedea ca tot aici ajungem. Ceea ce percepem prin vaz stim bine ca este frecventa vibratorie, de aceea nu mai demonstrez ca orice culoare are frecventa ei proprie, care corespunde unei anumite informatii.
Domeniul de perceptie al ochiului stim ca este limitat.
Prin auz stim la fel de bine ca percepem frecvente dintr-un domeniu limitat si el, deci nu insist asupra caracterului de informatie, specifica fiecarui ton.
Īn ceea ce priveste tactilul, pipaitul, lucrurile stau exact la fel, cu singura deosebire ca nu avem definite limite de perceptie, desi ele exista īn mod clar.
Nu cred ca a pipait cineva o substanta gazoasa!
Desigur materia, asa cum o cunoastem, se defineste printr-o miscare continua, deci atomii care constituie orice structura pe care o vom atinge vor avea o frecventa specifica, data de viteza de rotatie a electronilor īn jurul nucleului si nu numai.
Noi vom simti prin atingere un contact cu un obiect solid deoarece interactiunea dintre vibratia acestor atomi si propria vibratie moleculara dau aceasta senzatie, cu toate ca stim bine ca, īn orice atom spatiul ocupa peste 99% din volum.
Īn ceea ce priveste temperaturile pe care le putem simti, stim deja ca ele corespund unei agitatii, unei frecvente crescute a retelei cristaline sau a moleculelor.
Celelalte doua simturi, mirosul si gustul, consider īn primul rānd ca sunt un fel de extensie a tactilului īntr-un alt domeniu de frecvente.
Papilele gustative sunt senzori specializati si īnca īngust, pentru anumite domenii stricte de frecvente, astfel avem papile care sesizeaza dulcele, altele acrul s.a.m.d., din combinatia vibratiilor specifice noi reconstituind mental un gust.
Pe proprie raspundere declar ca sunt un bucatar de exceptie (am beneficiari-martori), dar aceasta "calitate" a mea se datoreaza faptului ca am fost un gurmand (era firesc sa ajung deci la bretarianism), apt oricānd sa reconstituie compozitia unui fel de māncare dupa amintirea gustului.
Probabil chimistii din alimentatie stiu ca asa stau lucrurile, atunci cānd ne ofera tot felul de esente si substituenti artificiali.
La fel cred ca stiu si cei din cosmetica si parfumerie, Tin minte ca aveam la un moment dat o sticluta mica de astfel de substanta īn casa, dotata cu dop de siguranta si dop exterior si ani de zile casa a avut acel miros impregnat īn ea.
Nu cred ca era un cm cub de substanta. Noroc ca, amestecul de frecvente care dadeau acel "parfum" destinat probabil industriei de detergenti era fericit gasit, astfel nu producea dureri de cap, ca unele esente destinate habitatulului auto.
De ani de zile eu nu mai cunosc "durerea de cap", dar retin ca ma apuca uneori atunci cānd taximetristul īsi dota masina cu astfel de odorante.
     Dupa ce am vazut ca noi relationam cu proximitatea noastra prin analizori de frecventa īngust specializati, am putea chiar sa vedem care analizor detecteaza vibratii mai joase si care mai ridicate daca chiar am vrea, dar cred ca doar mintea s-ar preocupa de asta. Las pe amatori sa le clasifice.
Important mie īmi pare alt aspect si anume hotarārea noastra de a accepta ca relationam pe anumite frecvente si respingerea ideii destul de logice ca relationam pe o infinitate de frecvente, de care majoritatea dintre noi nu sunt constienti, īn special din lipsa de atentie sau interes.
Telepatia este reala si īi sunt specifice alte frecvente, bioenergia īsi transmite informatia pe alte frecvente iar īnsiruirea va continua pe masura ce ne vom deschide mintea si vom accepta ca exista fenomenologie nedetectabila īn benzile de frecventa acoperite de "organele noastre de simt".
     Daca ne vom imagina ca am putea decala aceste benzi cu un ordin de marime, probabil veti īntelege ca nimic din ceea ce acum constituie "lumea noastra" nu ar mai exista. Este foarte probabil ca ne-am gasi īntr-o cu totul alta lume, noi nemiscāndu-ne de pe scaunul pe care stam. Am putea spune "o lume paralela".
Dar am putea alege sa crestem sau scadem frecventa cu doua ordine de marime. Cāte "realitati paralele" am putea descoperi, stānd pe scaunul nostru, care desigur īn nici una nu ar mai exista!
     Aici am vrut sa va fac sa va gānditi mai bine asupra "obiectivitatii" noastre ca si a "lumii īn care traim". Este clar ca aceste frecvente exista dupa cum clar este ca "fac parte din Creatie".
Si este foarte probabil ca ele sa aiba fenomenologia lor proprie, caracteristica. Daca lasati mintea sa se deschida si sa accepte aceasta ipoteza ca pe ceva firesc atunci cred ca veti renunta la multe īnchistari, veti fi recunoscatori ca aveti ocazia sa experimentati īn limitele acestei "lumi" frumoase si poate va va fi mai usor sa "va predati", sa nu mai tot opuneti rezistenta la diferite aspecte ale manifestarii. Pentru ca, ceea ce este, tocmai trebuia sa fie.
     Daca veti gāndi ca am facut aparate cu care am fi avut acces īn alte domenii de frecventa va aflati īn eroare deoarece: aparatele noastre sunt firesti prelungiri ale simturilor noastre si vor explora aceleasi frecvente, īn zona macro sau micro, pe de o parte iar pe de alta; admitānd ca am fi construit aparate care sa schimbe frecventa, pentru ce domeniu ar fi trebuit sa le construim, iar daca am fi ales la īntāmplare si am fi "gasit ceva" oare am fi acceptat ca este vorba de o "realitate" sau am fi zis ca este o fictiune? Va asigur ca am fi ales aceasta ultima varianta, macar si pentru bunul motiv ca ar fi fost mai simplu. Daca nu, ar fi trebuit sa exploram acea "lume" īn ansamblul ei, iar complicatiile ar fi de nebanuit.
Mai ales pentru o civilizatie care īnca nu stie prea multe sau prea corect despre ea īnsasi si despre lumea ei.

     Vorbim de civilizatii extraterestre si de ani lumina pāna la ele, īn "eventualitatea ca ele ar exista". Si totusi, fac parte din "lumea noastra". Pot fi detectati cu organele noastre de simt, la fel si astrii de pe cer. Dar cāte stele se vor fi aflānd pe cer, īn cu totul alte benzi de frecventa ?!...
     Dragilor, acest gen de exercitiu al mintii duce catre nelimitarea voastra. Īn acest mod puteti īntelege mai bine cum, fiecare chakra, vibrānd pe o frecventa anume, se gaseste ca vibratie īntr-o "lume" a ei, īn care fenomenologia se poate constitui din informatie specifica unei boli anume sau unei grupe de boli.
Acel centru energetic guverneaza īn corpul vostru anumite organe si functii, astfel "boala" ajunge rapid la "destinatie".
De aceea va spuneam ca este util sa ridicati frecventa dominanta a corpului vostru dincolo de chakrele de supravietuire, deoarece prin aceasta riscul de a va mai deprecia corpul scade simtitor.
     Si pentru ca tot am atins acest subiect, vreau sa va mai retin atentia cu niste observatii.
Asa cum am fost īnvatati, gāndim de multe ori statistic. Astfel exista o "medie de viata" si o "vārsta maxima". De una minima nu vorbim, ea referindu-se la mortalitatea la nastere.
Si īn acest caz gāndirea statistica ne face un mare deserviciu si absolut nici un serviciu. Deserviciul rezulta din faptul ca, cel ajuns īn preajma "mediei de viata" este mental pregatit sa moara, cu alte cuvinte mintea lui deja prefigureaza aceasta realitate si o hraneste inconstient cu energia fricii lui.
     Ca sa detaliez, el se gaseste racordat energetic cu restul Creatiei, dar parte din ce īn ce mai semnificativa din energia pe care o preia o directioneaza mental, prin frici, atre distrugerea corpului fizic.
Procesul īl denumim īmbatrānire si va voi demonstra ca acest proces nu are nici un motiv sa fie considerat obiectiv si necesar, ba dimpotriva, ilogic si absolut nefiresc.
Stim bine ca, cu exceptia celulelor care alcatuiesc creierul, restul se reīnnoiesc permanent, cu o frecventa discutabila.
Oricum se spune ca, la 7 ani toate celulele noastre sunt schimbate, deci practic suntem o noua alcatuire.
Cu toate astea, īmbatrānim, cu celule tinere.
Desigur ca era logic si deci si medicii au realizat ca un mecanism informational este implicat, dar cautāndu-l īn zona materiala nu prea l-au gasit.
Dimpotriva, suspectānd diferiti hormoni, au dat nastere la niste experimente foarte nefericite.
Revin la faptul ca suntem o turma si ne comportam ca atare.
Daca vedem ca toti īmbatrānesc si mor, ni se pare "absolut firesc" a fie o regula care trebuie sa opereze si la noi.
Dar acesta este "un program informational viciat"
suprapus peste si īnlocuind programul arhetipal, unde nu a fost prevazut ca vehiculul nostru sa se uzeze sau sa se distruga.
Acest "virus informational" vine īn acelasi timp si din egregor, si din statistici si este validat de mintea limitata ca fiind program corect. Asadar va fi pus īn opera, desigur printr-o diminuata racordare energetica, prin īnchiderea treptata a chakrelor, evident operata de mintea limitata.
La astea se mai adauga si "bunele obiceiuri" de a se preocupa de "loc de veci", diverse artefacte pentru momentul ce va sa vina...
Totul este informatie si noi o tot vehiculam si apoi ne miram, daca o mai facem si pe asta.
Pentru ca, asa cum noi gāndim ca este firesc sa se īntāmple, caci "a murit si acela... si acela", asa au gāndit si ei. Asa opereaza acest virus informational.
     Este foarte usor, la "limita de rezistenta" daca vreti, sa iei totul asa cum ti-a fost dat, educat, predat, insinuat... O stafeta pe care o purtam mai cu placere sau nu, mai priceputi un pic sau dimpotriva, pentru a o "preda" apoi la rāndul nostru pe toate caile, mai viciata putin.
O predam "cu dragoste" urmasilor de tot felul, īn calitate de "parinti", "educatori", "prieteni mai maturi"... si plecam mai multumiti sau mai putin, mai la 50 sau 80 de ani, īntorcāndu-ne de unde am venit "cu coada īntre picioare" deoarece atunci da, vom sti ca am mai ratat o ocazie...
     Unii vor zice ca nu e nimic pierdut, au citit ei pe undeva ceva de acest gen, dar... nu au īnteles.
Ceea ce au citit se referea la Marea Armonie, care nu se poticneste de dragul unui experiment esuat, nici chiar din cauza ca o civilizatie izolata de undeva, dintr-un coltisor al Ei, s-a poticnit pentru īnca o clipa, la acest nivel cam atāt īnsemnānd cei 26500 de ani ai nostri!
Va spuneam ca orice corp uman are celule maligne, dar daca el evolueaza armonios nu are cum sa se poticneasca de ele.
Nici sa le izoleze nu se oboseste, vor pieri probabil singure... "CUM ESTE SUS ESTE SI JOS", va amintiti?
Imaginati-va Armonia Universala fiind corpul iar celula maligna fiind voi, noi, oricare alege aceasta... Cred ca ati īnteles...
     Dragi semeni, pe parcursul a cātorva pagini am cautat sa sistematizez putin informatia, de dragul unui obicei omenesc.
Īn acest fel, m-am limitat cumva, total nefiresc pentru punctul de unde privesc.
De aici voi lasa doar momentului de "ACUM" dreptul sa se exprime liber... Si aceasta este util sa o īntelegeti.

     De cāteva zile, īn starea de meditatie am "o relatie" cu "vremea". Diminetile sunt incerte, racoroase, iar eu as avea bucuria sa fie zile īnca frumoase. Le construiesc, le creez asa.
Īn buna parte īmi iese, chiar cānd īncep cu ploaie aparent "mocaneasca".
Si stau si ma gāndesc ce simplu ne-ar fi sa ne cream noi timpul dorit si nu sa fim efectul unui buletin meteorologic, care sa ne "programeze" ce realitati doreste, noi toti apoi, cu energia "turmei" care am devenit, sa hranim aceste programari, ulterior bucurāndu-ne pentru meteorologi ca au ghicit-o de data aceasta.
Nu pare cumva caraghios ce se traieste pe planeta Pamānt?!!
     Dizarmoniile noastre se regasesc si īn modul īn care "vremea" se comporta si este firesc sa fie din ce īn ce mai nesuferit si acest aspect, dupa cum si noi suntem.
Nu e cazul sa ne tot facem ca nu stim ca suntem singurii īnzestrati cu capacitatea de a crea.
A fost un drept si a devenit o corvoada si o responsabilitate prea mare pentru a ne-o mai aminti.
Ceea ce nu īnseamna ca nu suntem "copilul cu o bomba īn brate".
Oricāt am cauta, o alta "inconstienta" decāt cea umana nu vom avea unde gasi, din banalul motiv ca nicaieri nu a fost lasat sa existe "constienta". Pare clar, nu?!!
     Constienta este o calitate consecutiva starii de atentie superioara. Noi, oamenii, suntem facuti sa fim stari, cu alte cuvinte suntem cea mai puternica parte a Creatiei. Asta doar daca stim cine suntem noi, cu adevarat.
Pare un cerc īnchis si poate ca si este, dar are calitatea de a se tot mari, cuprinzānd īn el toate aspectele Creatiei. Pentru ca si constienta crescuta duce, la rāndu-i la o atentie superioara care tinde si ea de a deveni Stare.
Sa iau cel mai banal exemplu: praful. De cānd ne stim, toti īn jurul nostru se tot lupta cu el... Cārpa de praf a mamei, apoi aspiratorul si cāte si mai cāte inventii menite sa īl īndeparteze din preajma noastra.
Sunt casnicii desfacute din vina "prafului" de pe mobilier... Desigur ca va fi greu sa-ti imaginezi la īnceput ca praful poate constitui subiect de meditatie. Si totusi, sa vedem ce mai "stim" despre el.
Daca iesim din universul limitat al camerei si al mintii liniare ne vom reaminti ca ne aflam īn interiorul Creatiei, si noi si praful, pe de o parte.
Apoi ne vom aminti ca "s-a calculat ca, anual, pe suprafata planetei Pamānt se depun nu stiu cāte mii de tone de praf, probabil venit din spatiul interplanetar".
Daca acum ne imaginam cum zilnic, sase miliarde de indivizi se tot lupta sa-l tot mute de colo dincolo, pentru ca orice adiere de vānt sa-l aduca īnapoi, īncepe chiar sa devina comic. Mai ales ca, īn buna masura, tot ei sunt cei care īl agita si īl readuc īnapoi, de unde l-au scos.
Dar banalele fire de praf, cānd ne apropiem de starea de atentie, chiar ne pot face servicii Spre exemplu ele ne pot ajuta sa vedem ca, de fapt, vedem...
Voi īncerca sa explic: dupa o vārsta, fiecare "muritor" simte nevoia sa-si puna ochelari de vedere.
Mintea lui, īn cadrul "maretului program de īmbatrānire" atoatecuprinzator, nu uita sa-i aminteasca faptul ca si ochii "au obosit".
Un "prezbitism" este si firesc, de la anumita vārsta, nu?!! Si, as īntreba eu pe oricare dintre voi, cei cu ochelarii agatati de nas, īn raza de soare vedeti firele de praf???
Ati fost vreodata atenti la acest amanunt?!
Stiti cam ce "dimensiune"are acel "individ"?
Cam de cāte mii de ori este mai mare o litera de ziar de la mica publicitate, care mai este si compacta si neagra, pe fond alb?!!
V-ati īntrebat oare vreodata de ce firul de praf īl vedeti si litera de ziar nu o mai vedeti?
     Acest gen de īntrebari vin odata cu atentia superioara si au menirea de a restabili firescul, deschizānd mintea. Pentru ca, īn final, chiar si ea trebuie sa vada nefirescul acestei observatii deosebit de pragmatice. Ce anume face ca eu sa vad un fir de praf si sa nu vad o multime de alte lucruri, inclusiv si īn special sa citesc?! Sunt absolut sigur ca vedeti la fel de bine un fir de paianjen sau un fir de par īn decolteul sotiei... Deschideti o enciclopedie si va veti mira ce detalii puteti vedea, ce "dimensiuni" va sunt pe deplin accesibile, dar orificiul acului de cusut sau ata, de sute de ori mai groasa ca un fir de par, nu!... Īntrebati-va acum cu constienta, ce este oare obiectiv īn "procesul vazului". Pentru ca, avem de-a face cu un īntreg "proces".
     Am sa va mai atentionez asupra unui aspect, care tine tot de acest proces si, partial, a fost īnteles si este "tratat" ca atare de medicii americani de vreo 20 de ani. Ma refer la miopie. Chipurile datorata tot unor "modificari functionale", implicati fiind muschii intraoculari, ca si la prezbitism, doar cu sensul invers, miopia se instaleaza sau se constata, de regula, de la vārste fragede. Este un fenomen care apare tot mai frecvent si eu cred ca se pot constata "repartitii geografice", am zice la o privire neatenta. Par ele arondate unor zone, dar legatura este cu obiceiurile din acele arealuri.
     Psihologii americani au constatat o legatura īntre aparitia miopiei si "fenomenele" care au loc īn preajma si prezenta micutilor, aspecte care le produc sentimente de insecuritate sau grave si persistente nemultumiri. Ele provin, de regula, din universul familiei. Nu intru īn detalii asupra acestor aspecte. Daca consideri miopia o disfunctie cu caracter obiectiv si o "obiectivezi" prin interpunerea acestor "ochelari" īntre micut si realitatea pe care el o percepe producāndu-i neplacere, undeva īn mintiuca lui se va forma un gānd conform caruia "s-a adapostit", "s-a separat" de acea realitate neplacuta sau periculoasa. Ca atare, va "vedea mai bine". Dar ochelarii, pe cale de consecinta, vor modifica si tensiunile muschilor intraoculari si vor permanentiza "nevoia" fata de aceste atasamente. Miopia diminueaza apoi cu vārsta, zicem noi, deoarece apare tendinta de obosire si trecerea catre prezbitism, compensatoare īn cazul miopiei. Dar, nu trebuie sa neglijam faptul ca aspectele neplacute la vārsta de un an-doi, īsi pierd coloratura sau importanta odata cu maturizarea, sentimentele de insecuritate traite atunci fiind surclasate printr-o oarecare īntelegere, cel mai ades īnlocuite cu altele. Ca atare, parte din miopii, īn America, sunt tratate psihologic. Este preferabil, decāt cu ochelari, dar s-ar impune mai mult. Oricum observatiile lor ne ajuta sa vedem "obiectivitatea procesului" vederii. Si aici, luati acest aspect doar ca pe un exemplu. El poate fi extrapolat īn foarte multe "zone ale realitatilor noastre". Daca chiar ne hotarām sa īntelegem ceva. Adevarul din spatele multor "adevaruri ale mintii limitate" este ca nici vederea, ca nici un alt aspect, nu are nimic "obiectiv". Totul este informatie, vehiculata de minti necalificate, copii plimbāndu-se cu bomba īn brate permanent. Ca ne place sau nu, acesta este singurul aspect "oarecum obiectiv", restul fiind consecinte.
     Pentru ca va fi absolut suficient sa aveti o minte deschisa, sa acceptati evidenta din aceste rānduri si sa "alegeti" o īntelegere superioara, prin traire!
Dragilor, nu exista alta cale, oricāt veti cauta. De aceea "lucrarea īncepe cu voi", indiferent aspectul la care facem referire, indiferent "importanta" pe care mintea noastra este dispusa sa i-o acorde.
Caci este lesne de gāndit: ei si ce, daca m-am obisnuit cu ochelarii, nu conteaza prea mult, voi schimba altele, mai importante īn īntelegerea mea... īn viata mea... Dar... ESTE FALS!
     Nu exista aspect important sau neimportant decāt pentru mintea limitata. Absolut orice aparent "detaliu" peste care alegi sa treci, considerāndu-l lipsit de semnificatie, te va duce la o stare de dependenta, deci de efect. SINELE tau nu poate fi efect si deci orice vei accepta sa-l transforme īn efect asta va si face. Va imaginati cumva "OMNISCIENTA SI OMNIPOTENTA" cu ochelari?... Chiar va puteti imagina ca Dumnezeu a īmbatrānit si are nevoie de ochelari?!
     Vedeti unde se poate ajunge, plecānd de la banalul fir de praf!... Dar sa ne īntoarcem la el. La un anumit nivel de īntelegere, daca exista īnseamna ca trebuia sa existe, chiar daca scapa īntelegerii mintii noastre limitate. Asta īnseamna cumva "sa te predai" īn fata Existentei.
Si apoi, chiar stim noi cāt anume din echipamentul nostru fizic este alcatuit chiar din aceste banale fire de praf? Cāt introducem prin inspiratie (fara a face silicoza), cāt introducem prin māncare, (poate nu cunoasteti drumul grāului pāna a ajunge "pāinea noastra cea de toate zilele"), sau cīt a transmis vacuta de pe firele de iarba īn laptele pe care īl dam copilului nostru?! Sa fim deschisi... si seriosi!.
Cum anume am putea chiar opera o separare īntre noi si acest "inamic public"?! Ar fi fezabil? Sau noi si el... "una suntem", īn cadrul Creatiei.
Si īnca ceva: nu uitati ca inteligenta se regaseste la nivel subatomic.
Daca veti face o alegere mai īnalta veti putea "proba" o relatie adevarata cu "praful". Ca exemplu, eu merg foarte mult pe jos prin acest Bucuresti foarte prafuit
. Am stabilit ca pe īncaltarile mele sa nu se aseze praful īn aceste drumuri. Ca atare, de multe ori mansetele pantalonilor mei sunt albe pe un fond negru dar pantofii ramīn negri.
Chiar si aceasta experienta ne īmbogateste īn cunoastere si īntelegere, prin traire.
     Dar... ati īnteles si de ce purtati ochelari? Amintiti-va ca sunteti o "alcatuire duala". Ca aveti un copilot pe lānga voi. Ca el a luat de mult timp conducerea, pe care voi i-ati lasat-o, ca sa puteti... dormi. La nivelul lui, el crede ca o face bine.
Cel putin cāta vreme voi dormiti el nu se poate autodepasi... Nu se poate deschide catre Inteligenta Nelimitata decāt sub atenta si competenta supraveghere a Esentei care Sunteti.
Acum el este "releu" al egregorului uman si de acolo transmite informatie viciata. Tot ceea ce "stiti", cumva tot de acolo vine. Apoi le verifica simplu, prin observatie statistica. Este ca atunci cānd īntr-un circuit īnchis, o retea de computere interna sa spunem, introducem pro grame de simulare, false. Desigur fiecare calculator va crede ca, ceea ce-i vine de la server este corect si, daca ar putea trage cu coada ochiului la "semeni", ar considera ca a verificat si este perfect adevarat ce prelucreaza el. Cu toate astea, daca ar fi accesibil un adevar din afara retelei ar constata ca "se prabusesc adevarurile lui".
     Daca veti fi suficient de atenti veti constata ca "vedeti bine" doar ceea ce, la un anumit nivel, doriti sa vedeti. Stiu sigur ca poate parea jignitor, ca poate intriga si indigna mai ales pe un intelectual, care toata viata a citit poate cu pasiune, cu dorinta reala de a afla sau īntelege.
Īl rog sa ma ierte dar si sa ma creada, sa ramāna atent si deschis, pentru a vedea daca nu cumva este posibil sa am dreptate.
Īn primul rānd sa nu uite ca si mintea sa este tot releu catre informatie viciata din egregor.
Si el crede ca soarta omului este sa īmbatrāneasca si sa moara. Ar putea fi suficient pentru a īntelege la ce "sursa" este racordat...
Īn cazul sau mintea mai adauga "argumente", cum a adaugat si a mea la vremea ei. Ea īi va spune ca si-a tot chinuit ochii cu cititul si e firesc sa oboseasca. Mie īmi mai gasise argumentul ca am fost un fotoamator de la 14 ani, care a avut perioade īn care statea la lumina rosie de siguranta si peste 8 ore zilnic, de la vārste fragede.
     Va spuneam mai devreme ca mintea gaseste argumente pentru absolut orice. Trebuie īnsa gasit motivul din spatele acestor argumente
. Oricāt de greu le vom accepta, totusi ele sunt impricinate: copilotul nostru, independent de vointa noastra si de ceea ce chiar el declara, deja se simte dezinteresat de cititul nostru.
Mintea limitata va avea īntotdeauna tendinta de simplificare a sarcinilor care īi sunt trasate. Caile nu conteaza pentru ea.
Niciodata nu va recunoaste ca īi este lehamite de citit, ca de fapt nu mai vrea nimic, ca jocul de-a intelectualul nu o mai amuza. Pe de alta parte stie ca risca sa fie marginalizata daca nu mai este competitiva, dar o afecteaza din ce īn ce mai putin.
Aceste "emotii" din spatele gāndurilor exprimate, cuplate cu informatiile viciate sunt motivul real pentru ochelarii nostri de vedere.
Si eu i-am purtat, dragii mei, dar am scapat de ei. Cāteodata īmi surprind mintea ca iar ma face sa nu vad bine. Argumenteaza ca nu e lumina suficienta. O las cāteva clipe, sa se linisteasca, dupa care ochii mei īsi vad nestingherit de treaba.
Astfel, de ani de zile nu am nevoie de ochelari. Cu ochelarii de soare lucrurile stau exact la fel, argumentele mintii diferind putin.
     Īn fond, orice ochelari punem, īncercam sa producem o separare īntre noi si alte aspecte ale Creatiei. Daca si reusim este cu atāt mai rau pentru noi, pentru libera circulatie a energiilor prin corpul nostru, pentru racordarea lui.
Sa nu va imaginati ca lucrurile stau mult diferit cu hipoacuzia. Cei care au stat īn preajma unor vārstnici este imposibil sa nu fi observat ca acestia aud numai ce vor ei.
Uneori este atāt de evident acest aspect īncāt creeaza suspiciunea de hipohondrie. De fapt ei chiar nu aud ceea ce nu le face placere, dar nu atāt de obiectiv pe cāt ne pare noua ca ar trebui sa fie. Nici chiar obstructionarea canalului auditiv cu ceara nu are caracterul obiectiv pe care noi i-l atribuim.
     Dragilor, nu trebuie sa credeti ceea ce spun eu, chiar nu recomand acest lucru. Ar fi util doar, pentru fiecare, sa treaca pe o alta treapta de īntelegere, o alta treapta a evolutiei sale.
Atentia ca instrument de lucru, īl va ajuta "sa vada" lucruri evidente, dar nu pentru oricine. Doar pentru "cei ce au urechi de auzit si ochi de vazut".
Spuneam undeva, cred, ca citind aceasta carte veti avea o mare surpriza: ea nu v-a spus nimic din ceea ce voi nu stiati. Cu toate astea surpriza va fi si mai mare constatānd ca a produs ireversibile modificari īn ceea ce veti trai ca experienta. Pare aiurea, dar am sa explic.
     Spuneam mai la īnceput despre existenta acelei minunate si deosebit de densa arhiva care exista īnainte de formarea corpului nostru fizic si vine ambalata īn "folderul" Gigel... Cea pe care nu scrie Dumnezeu desi asta reprezinta, arhiva de omniscienta si omipotenta.
Tot ceea ce veti citi īn paginile acestei carti nu vor face decāt sa porneasca dezarhivarea acestui program, pe care desigur īl veti recunoaste ca fiind al vostru.
Ar trebui ca cineva sa fie un infatuat si un inconstient pentru a avea pretentia ca poate el spune ceva nou. De aceea cei care vorbesc cel mai mult sunt tocmai cei care nu au nimic de comunicat, chiar la nivel dens.
Unii au denumit procesul "reamintire". Altii i-au spus "revelarea Sinelui". Sunt absolut corecte ambele si au mai fost si altele, la fel de valabile. Interesul pentru īntelegerea a "cine sau ce suntem noi" a fost real permanent si a apropiat pe multi cautatori de expresia finala. Problema fiecaruia a fost doar interpunerea aparent "creativa" a mintii limitate, care, īn dorinta de a explica, de multe ori a deformat esenta īn asa masura, īncāt Adevarul nu mai putea fi decāt intuit.
     Plecānd de la "Cum este Sus este si Jos", am sa-mi permit sa mai fac o apropiere: Daca am dori ne-am putea imagina (desigur doar pentru o mai buna īntelegere) Creatorul ca pe un minunat OM, dar de o densitate foarte imateriala. Fiecare particica a Alcatuirii Sale ar fi reprezentata de un aspect al Creatiei (Creatorul si Creatia sa fiind Una).
Noi, oamenii, am fi celule ale Corpului Sau, sa spunem ale Mintii sale, deoarece avem un statut aparte, suntem Constiinte Constiente. Suntem facuti "dupa Chipul Si Asemanarea", avānd Atributele Dumnezeirii.
     Asa cum "stiinta" noastra limitata a demonstrat, īn orice celula se afla informatia īntregului. Altfel clonarea nu ar fi posibila
. Deci acum chiar putem īntelege de ce īn fiecare din noi se regasesc toate "datele" omniscientei si omnipotentei!
Degeaba tot īncercam sa fugim de responsabilitatea care deriva din acest statut, nu avem cum sa scoatem din noi
Esenta si sa mai ramāna ceva viabil. "Folderul Gigel" dispare de la sine daca nu contine aceasta "arhiva".
     Asa cum civilizatia noastra a demonstrat, regretabil, pāna la un punct - destul de critic, de altfel - se poate "evolua" si facānd abstractie tocmai de "esenta care esti".
Ceea ce se experimenteaza va fi doar durere, suferinta de toate genurile si o totala confuzie ca īntelegere, experiment si sentiment.
Imaginati-va celule ale Acelei Minunat De Diafane Alcatuiri, razboindu-se īntre ele, urāndu-se, lipsindu-se unele pe altele de "spatiu vital" sau alte mijloace si vedeti cam cum ar arata un astfel de Dumnezeu.
Cum ar mai fi El Iubire si Armonie?!
     Spunem ca ne place sa fim inteligenti sau īntelepti si pastram "vorbe de duh" de genul "frate ca frate, dar brānza-i pe bani", fara sa ne crape nimic de rusine!
Culmea este ca aceste vorbe au devenit valori ale egregorului si opereaza pe cale informationala asupra tuturor releelor- minte limitata racordate acolo.
Altfel spus, indiferent ca astfel de idei le accepti sau nu, ca informatie ele "lucreaza" īn si prin tine.
     Va voi da un exemplu edificator īn acest sens. Dar tot pentru "cei ce au urechi de auzit" va fi valabil. Am o fetita acum de un an si trei luni. Desigur evolutia ei a fost pāna acum de exceptie, īn sensul ca nimeni nu a proiectat asupra ei, suficient de dens, informatie viciata.
A fost crescuta exclusiv de parinti iar contactul cu bunicii si alte persoane apropiate a fost minim si atent supravegheat.
Partenera mea de viata, mama ei, este un om deosebit ca nivel de īntelegere, macar si teoretica acolo unde īnca nu a izbutit mai mult.
Ca atare copilul s-a bucurat de o libertate de exprimare si manifestare depline, fara frici si īncorsetari, limitari de orice fel.
Olita la care de acum ar trebui sa apeleze a fost un obiect prezent īn preajma ei cu multe luni īn urma, pentru a se familiariza. Cu toate acestea refuzul ei de a apela la acest obiect este atāt de puternic īncāt am avut reale probleme. Īsi cabreaza trupsorul ca un arc si aproape nimic nu o poate determina sa renunte la aceasta atitudine.
Altfel, ca obiect de joaca, daca vreti, o accepta, daca īi ceri sa o aduca o face cu dezinvoltura, dar sa nu o pui sa o foloseasca.
     Am cautat sa īntelegem acest aspect si, dupa ce am discutat si cu alti (fosti) parinti ai unor astfel de gāgālici am aflat ca nici un copil nu foloseste cu placere sau firesc acest obiect.
Altfel spus, undeva īn egregor este stocata o astfel de informatie si, oricāt de atenti am fost, a existat modalitatea ca ea sa o acceseze.
Poate exemplul pare nesemnificativ dar, va spuneam, nimic nu este nici īntāmplator si ca atare nici lipsit de importanta. Apoi, este foarte viu īn mintea mea, chiar acum preocupāndu-ma, desigur la un anumit nivel, īntelegerea lui. Este un obiect cald, din material plastic. Copilul nu a fost īnvatat sa aiba reactii la temperaturi, este firesc īn tot ce face si agreeaza orice experiment, inclusiv contactul cu oala de presiune fierbinte
Dragi semeni ai mei, cāta vreme ne imaginam doar cum este sa te apropii de Cunoasterea Esentiala, cu alte cuvinte cāt īnca nu suntem pe un drum real, ne īnchipuim ca vom avea de-a face cu aspecte marete, cu ceva grandios, inimaginabil si īl tot asteptam.
Cānd īnsa chiar te gasesti pe drum constati ca toate aspectele Creatiei pot fi la fel de importante sau lipsite de importanta, ca nimic nu le diferentiaza, decāt, iarasi... mintea noastra limitata.
     La un moment dat al evolutiei mele frecventam un cerc de cautatori ai Adevarului
Am cautat sa īnteleg punctul unde multi se aflau si am īncercat sa ajut o parte din ei sa īl depaseasca. Foarte multi aveau reale probleme cu īntelegerea corecta a sexualitatii, majoritatea fiind refulati de-a dreptul.
Rezultatul legic aproape a fost ca am fost suspectat ca as fi un yoghin din cei care cauta, pe seama sexualitatii, sa faca discipoli sau prozeliti sau chiar victime ale propriei mele sexualitati.
Amuzant de-a dreptul este ca, cu o partenera de viata ca cea pe care o am, suspiciunea lor era total deplasata si ei toti ne cunosteau si ne vizitau la domiciliu.
Cu toate astea, mintea limitata a gasit argumente pentru a-i īndeparta, ea simtind - ca releu al egregorului - pericolul ca respectivii sa iasa de sub influenta sa.
Desigur niciunul nu a facut pasi semnificativi de atunci, desigur au ramas proptiti īn limitele īntelegerii lor minore. Evident toti experimenteaza "ecuatii partiale de viata", cum frumos se exprima un autor, nefericirile (a se citi neīntelegerile) fiindu-le companion.
Regret lipsa lor de hotarāre īn īntelegerea corecta a lucrurilor, ar fi putut fiecare sa se autodepasesca si acum sa fie alaturi de cei care chiar ridica constient vibratia "sistemului" īn care ne gasim.
Au ales altceva, un drum al iluziilor...
     Si pentru ca tot va spuneam de micutul trup care creste īn preajma mea, am sa va mai povestesc cāte ceva.
Spre exemplu va voi spune ca este topita dupa mama ei si sta īn brate cam tot timpul.
Cu mine cocheteaza de regula mai de la distanta, īmi face "pa" cu mānuta cand ma asez sa meditez, sau ne jucam a hīrjoana cāt sa poata mānca sotia.
Daca īnsa observam ca oboseste dar nu vrea cu nici un chip sa adoarma, o iau la piept si adoarme aproape instantaneu.
Nici un copil nu rezista la o frecventa vibratorie foarte īnalta si nu de multe ori fenomenul īl īntālnesc terapeutii, pacientii uneori neputāndu-se opri din cascat.
Aceasta vibratie īnalta, corespunzānd unei stari de pace si calm, liniste, armonie si iubire induce informatii si stari profund eliberatoare. Dispar tensiunile si stresul, īncordarile de orice natura. Pe aceasta cale are loc si adevarata terapie, dar care nu poate avea rezultate permanente decāt prin "constientizarea" celui "suferind".
     Exista si exceptii si ele se refera la situatia cānd "un suferind fizic" se gaseste permanent īn preajma cuiva cu o vibratie ridicata.
Tatal meu are 91 de ani si, īn urma cu un an cānd am venit sa locuim cu el am descoperit ca avea o circulatie la membrele inferioare atāt de proasta īncāt picioarele īi erau umflate pāna peste genunchi atāt de tare ca parea a avea elefantiazis
. I-am spus sa stea linistit ca picioarele lui nu au nimic si ca nu are nevoie nici de doctor si nici de medicamente de vreun fel. Desigur mai mult nu accepta sa īnteleaga si, desi constient ca nu a luat nimic dar picioarele sunt absolut normale, nu "crede" ca motivul poate fi din cele pe care eu i le spun.
Evident, neavānd "incredere", degeaba ar fi īncercat un terapeut sa īl ajute cu ceva, cu atāt mai putin un medic, deoarece indiferent vibratia acestuia, imediat ce s-ar fi īndepartat de el ar fi revenit la vibratia lui obisnuita.
Si care poate fi vibratia unui om la 91 de ani decāt una foarte scazuta, mai ales ca "fricile" sunt o dominanta deja recunoscuta a vietii lui!
Din pacate oamenii nu aleg sa constientizeze mai mult si, ca atare, cei care ajung la astfel de vārste tot aceste aspecte le manifesta: īnsingurare bazata pe suspiciune si lipsa de dorinta de a vedea īn semeni si altceva decāt niste concurenti īntr-un joc necinstit numit viata.
     Sunt multi parinti care, mai de voie, mai de "nevoie" īsi lasa micile fapturi aduse pe lume sa creasca cu bunicii.
La nivel de īntelegere al mintii, cei care au parinti care īi pot "ajuta" īn sensul acesta se considera chiar "norocosi".
Din punct de vedere energo-informational īnsa, aceasta binecuvāntare este o adevarata crima.
Oricāt de bineintentionati ar fi, acesti oameni īn vārsta sunt adevarate depozite de informatie viciata si īn acelasi timp adevarate gauri negre din punct de vedere energetic. Fara sa vrea si inconstienti desigur vor lua multa energie din cea rezultata dintr-o fireasca ideala racordare a copilului si vor proiecta asupra lor fantastice info-energii distorsionate de fricile pe care ei le au. Deschiderea normala a copilului catre bunici va facilita acest nefast si inechitabil schimb.
Desigur exista si foarte putine exceptii, anume batrānii care, ei īnsisi, sunt adevarate izvoare de iubire... Ati īntālnit multi?!!!... Din pacate nu este o regula ca trebuie sa ajungem bunici pentru a deveni gauri negre energo-informational.
Majoritatea ne cam grabim pe drumul acesta si cunosc multi "tineri" care īnca nu au copii dar au deja aceste "atribute". Judeca, condamna, se "delimiteaza" (a se citi separa), au tot felul de "principii", īn ciuda faptului ca nici macar īn minte limitata nu au avut nici timp si nici bunavointa sa introduca prea multe.
Daca s-au cramponat sa dobāndeasca, cu chiu cu vai, o diploma universitara, fara a īnsemna ca macar manualele le-au citit, nicidecum o alta carte, se simt legitimati cu multa cunoastere.
Nu mi-ar placea sa vin īn trup fizic īn preajma lor.
     Fara a avea nostalgii paseiste, totusi un intelectual este un iubitor de cunoastere si un dornic de a īnvata.
Ceea ce se "fabrica" ca pseudocultura nu cred ca se apropie nicidecum de ceea ce ar trebui sa īnsemne "intelectual", nivel oricum foarte elementar pentru adevarata conditie "UMANA" din momentul Acum al Mileniului al Treilea.