Spiritualizarea Simturilor de Omraam Michael Aivanhov publicat la 08.07.2007
Spiritualizarea simturilor
     Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simturi, de aceea el încearca sa profite la maxim de posibilitatile lor si, deasemenea, sa-si multiplice senzatiile pe care le furnizeaza ochii, urechile, pielea, etc...

     Printre senzatii, unele sunt mai mult sau mai putin necesare si mai mult sau mai putin intense. De exemplu, gustul: cine ar nega bogatia, varietatea senzatiilor produse de gust, mai ales la o masa suculenta? Sau simtul tactil... Când un barbat si o femeie se mângâie, ei simt senzatii de o mare intensitate; se spune ca placerea sexuala da cele mai puternice senzatii, ceea ce este destul de îndoielnic. În general, da, e adevarat, dar nu pentru toata lumea: anumiti artisti, înzestrati cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului, traiesc cele mai puternice impresii gratie culorilor si sunetelor, mai intense decât cele din cazul actului sexual, care adesea îi lasa indiferenti si reci.
Majoritatea oamenilor nu e înca asa de evoluata, putem spune ca simtul tactil (în care includem si sexualitatea) si gustul sunt, pe moment, cele doua simturi care guverneaza lumea.

     Vederea, auzul si mirosul ocupa un loc secundar; sunt oameni pe care parfumurile, sunetele si culorile îi lasa indiferenti, cu exceptia cazului când este în joc interesul lor, ca în cazul animalelor, unde mirosul, auzul si vazul sunt extraordinar de dezvoltate, pentru ca au nevoie de aceste simturi pentru a se proteja si a-si cauta hrana.
Va vorbesc de lucruri pe care le stiti, dar o fac pentru a va atrage atentia asupra concluziilor la care, sigur, nu ati ajuns. De milenii oamenii exerseaza cum sa-si multiplice, cum sa-si amplifice senzatiile si perceptiile celor cinci simturi, si acest joc pe claviatura celor cinci simturi îl numesc cultura si civilizatie.
Ei bine, e putin cam saracacios acest fel de a vedea lucrurile. Oricare ar fi gradul de finete pe care l-ar putea atinge, cele cinci simturi ramân oricum limitate, pentru ca apartin lumii fizice si nu exploreaza decât planul fizic.
     Natura a prevazut si alte clape pe claviatura... da, un al saselea, al saptelea simt, de o alta intensitate, de o alta putere. Numai ca, pe moment, oamenii s-au limitat la cele cinci simturi, nu vor sa recunoasca ca sunt si alte domenii de explorat, de vazut, de atins, de respirat. Nu este deci de mirare ca nu pot avea noi senzatii, mai extinse, mai bogate, mai subtile. Cum se poate explica faptul ca, fara a-si hrani în nici un fel cele cinci simturi, anumite fiinte au perceptii care le duc pâna la extaz: o largire a constiintei, o impresie de plenitudine, de grandoare si imensitate?
Oamenii trebuie sa înteleaga ca, necautând decât acumularea si amplificarea senzatiilor fizice, vor avea mari deceptii, deoarece senzatiile acestea sunt limitate. De ce? Pentru ca fiecare organ este specializat: el îndeplineste o functie determinata si nu procura decât senzatii ce corespund naturii sale. Pentru a simti noi senzatii, trebuie sa ne adresam altor organe, pe care le posedam.
     Observati oamenii: ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta si atinge totul, de a cumpara totul, si totusi le lipseste ceva. De ce? Pentru ca ei nu stiu ca, pentru a cunoaste plenitudinea, a descoperi senzatii de o putere si bogatie într-adevar exceptionale, trebuie sa începa prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simturi. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experiente absolut de neconceput pentru occidentali.

     În India sau în Tibet, de exemplu, anumiti yoghini locuiesc în gauri scobite în pamânt. În aceasta obscuritate, în liniste absoluta, nu exista nici un fel de hrana pentru cele cinci simturi, pe care yoghinul reuseste sa le amorteasca prin meditatie.
Iar când simturile se opresc din functiune, ele nu mai absorb energia psihica destinata centrilor subtili: atunci, acestia se trezesc si yoghinul începe sa vada, sa auda si sa simta, sa atinga elementele fluidice din regiunile superioare.
     Iata deci scopul pentru care aceste fiinte exceptionale încearca, unii timp de ani de zile, sa-si suprime senzatiile vizuale, auditive, olfactive, etc... oprind orice miscare. Ramâne doar gândirea; în continuare, ei îsi opresc pâna si gândirea, pentru a trai în comunitate totala cu Divinitatea.
     Dumnezeu a depus în sufletul uman posibilitati pe care o existenta întoarsa prea mult spre exterior le împiedica a se trezi. De altfel, ce faceti atunci când meditati? Când meditati, nu ramâneti prea mult timp cu ochii închisi; altfel, de vreme ce nu sunteti înca yoghini hindusi, riscati sa adormiti.
Deschideti din când în când ochii, fara a va lasa atentia distrasa de ceea ce va înconjoara, închideti-i, apoi deschideti-i din nou...
Bineînteles, pentru a medita se recomanda în general de a închide ochii, pentru ca aceasta ajuta la izolare si concentrare. Dar daca îi închidem prea mult timp, adormim... Ce se petrece: deschizând ochii, ne trezim, iar închizându-i, ne pregatim sa dormim. Este un proces înregistrat în creier de milioane de ani, iar natura, care este fidela si veridica, spune: “Ati închis ochii? Înseamna ca doriti sa dormiti. Foarte bine, vom aranja asta!” Si iata-va, scufundat într-o... “meditatie” profunda! Dimpotriva, când deschideti ochii, este semnalul de trezire: totul se pune în miscare, începe sa functioneze, creierul, bratele, picioarele... Da, o mica miscare, o nimica toata - deschiderea ochilor - declanseaza o lume întreaga!
     Aceasta problema, a închiderii si deschiderii ochilor, este foarte importanta. Vi se spune uneori: “Dar deschideti ochii!” E un fel de a vorbi, pentru ca ochii vostri sunt deschisi; atunci, despre care ochi este vorba? Ei bine, despre alti ochi care sunt mai lucizi, care au o vedere mult mai profunda, mai spirituala. Ochii corpului vostru sunt deschisi, într-adevar, dar mai aveti si alti ochi, iar acestia sunt închisi.

     Totusi uneori, observam ca ei exista, si ca se pot deschide. Uneori, pentru a putea deschide acesti ochi spirituali, care vad aspecte mai subtile ale realitatii, trebuie închisi ochii fizici.
Alteori, dimpotriva: închizând ochii fizici îi închidem pe cei spirituali si deschizând ochii fizici îi deschidem pe cei spirituali. Vedeti, sunt nuante foarte subtile.
Încet-încet, veti reusi sa distingeti toate acestea si sa va serviti de ele în viata cotidiana.
     Occidentali au dus la perfectiune viata celor cinci simturi. Ei îsi imagineaza ca în acest fel vor cunoaste totul... si vor fi fericiti. Ei cunosc destule lucruri, e adevarat, încearca multe senzatii, dar cele cinci simturi devoreaza toata energia lor psihica si nu le ramâne nimic pentru partea spirituala.
     În occident, oamenii traiesc prea mult senzatiile fizice si nu mai au energie pentru a o concentra spre alte facultati, care se pot trezi. Prea multe senzatii! “Traim”... desigur ca traim; dar e o viata care care ascunde adevarata viata. Trebuie sa întelegeti aceasta, si sa va decideti sa eliminati multe senzatii care împiedica o reala perceptie a lucrurilor.
     La ora actuala, folosirea drogurilor se extinde tot mai mult... Din cauza dorintei de a scapa din insipida viata cotidiana, din ce în ce mai multi oameni cauta evadarea în opiu, hasis, marijuana, cocaina, heroina...
Toti acei care folosesc aceste droguri obtin anumite senzatii de clarvedere, de clarauditie, etc... care le pot da iluzia de a atinge stari de constiinta superioare. Dar se însala, si în timp îsi pierd chiar si propriile facultati intelectuale si îsi ruineaza sanatatea.
Aceste droguri, desi sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud, sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.
Hindusii si Tibetanii au o înalta cunoastere a ierburilor, e o stiinta care se transmite de milenii. Unele, se pare, permit când sunt mâncate a trai saptamâni fara hrana; altele, de a ramîne zi si noapte în zapezile Himalaiei fara a suferi de frig. Acestea mi s-au spus; nu le-am verificat, dar e posibil.
Exista, de asemenea, preparate foarte puternice gratie carora putem sa ne provocam viziuni si dedublare.
     Citim, în anumite carti, ca în Evul Mediu se cunosteau pomade, unguente, cu care vrajitoarele îsi ungeau corpul pentru a merge la Sabat.
În realitate, ele nu mergeau nicaieri cu corpul fizic, ci cu corpul astral.
Anumiti medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat retetele, care sunt dificil de reconstituit exact, pentru ca nimic nu era spus clar, si le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substante excitante, care provoaca dedublarea. Dar sa lasam aceasta problema. V-am spus aceste lucruri numai pentru a va arata ca exista produse extrem de puternice care va dau acces la planurile mai subtile decât cel fizic, dar aceste produse sunt adesea foarte nocive. De aceea va sfatuiesc sa nu va serviti niciodata de ele.
Cea mai buna solutie este de a cauta toate aceste senzatii de plenitudine, libertate, bucurie, dilatare prin mijloace spirituale. Iata, este aici drumul regal. Adevaratii discipoli nu conteaza pe nimic din exterior, ei stiu ca Dumnezeu a depus toate comorile si toata bogatiile, toate produsele tuturor laboratoarelor si farmaciilor în ei însisi, e suficient sa le caute si sa le foloseasca.
     Ar fi pacat pentru voi, dupa ce ati stat zece, douazeci de ani într-o scoala initiatica, sa nu fi învatat sa puneti în valoare bogatiile pe care le posedati.
Fiecare organ de simt ne procura o parte din cunoasterea lumii si e interesant de stiut cum sunt aceste simturi ierarhizate. Simtul tactil e specializat în ceea ce este solid, nu atingem nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veti spune: “Ba nu, când pun o bomboana în gura, ea e solida, si am totusi o senzatie de dulce...“ Ah! Va voi raspunde ca n-ati studiat bine problema: gustul nu functioneaza decât cu o conditie, ca ceea ce puneti în gura sa aibe posibilitatea de a deveni lichid gratie salivei. Sa luam acum mirosul. Este un simt care percepe mirosurile, adica emanatiile gazoase. Nasul are înca raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtila ale carei particule plutesc în aer. Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibratii. Si la fel este pentru vaz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterica.
     Deci, vedeti, cele cinci simturi sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil. Dar daca vrem acum sa patrundem în lumea astrala, nu ne mai putem folosi de cele cinci simturi.
Ne trebuie un alt simt, care sa fie adaptat, adica capabil de a percepe o materie si mai subtila. Toti aceia care nu au dezvoltat acest al saselea simt nu pot sti ca exista o alta materie, o alta regiune, ei nu banuie ca universul e parcurs de alte vibratii, care ne pot provoca senzatii mai vaste si intense.
     Pentru a atinge un obiect, trebuie sa te afli lânga el.
Pentru a-l gusta, de asemenea.
Pentru a respira un parfum, putem fi, deja, la o anumita distanta. Dar ea nu s-a oprit aici, si acum alte simturi trebuie sa ne puna în contact cu regiuni mai vaste si mai îndepartate.Cât timp fiinta umana nu si-a dezvoltat organele care pot sa o puna în contact cu regiuni si entitati mult mai elevate, ea nu va cunoaste mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va însela tot timpul, pentru ca nu cunoaste decât o parte a realitatii. Daca vrea sa cunoasca întreaga realitate, trebuie sa exerseze sa trezeasca în ea alte facultati pe care le poseda si înainte, dar care dorm, asteptând sa fie utilizate.
Într-o epoca foarte îndepartata, când omul nu intrase cu adevarat în posesia corpului sau fizic, traditia initiatica spune ca traia tot timpul dedublat, în afara corpului sau... Mai târziu, când spiritul sau a început sa coboare progresiv în materie, el si-a dezvoltat facultati care îi permiteau sa lucreze asupra materiei (cele cinci simturi), în timp ce slabeau facultatile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut, le poseda înca.
     Priviti copiii. Pâna la vârsta de sapte ani nu sunt complet intrati în corpul lor fizic: aceasta reflecta perioada când umanitatea era în acest stadiu de evolutie. În acea perioada, oamenii vorbeau cu spiritele naturii si cu sufletele mortilor, comunicau cu ele, le întâlneau, si când mureau ei însisi, nu stiau daca sunt morti sau vii.
Lumea invizibila, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate; ei pluteau în atmosfera ca si cum ar fi fost imateriali, si numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste conditii, ei nu erau pregatiti sa lucreze asupra materiei. Ori, în evolutia lor trebuiau sa treaca prin aceasta. În prezent, oamenii au ajuns sa aiba mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia, dar în acelasi timp au uitat de existenta lumii spirituale, au rupt contactul cu ea. La unii, desigur, a ramas o amintire, o intuitie, dar majoritatea a uitat.
     Exista doua forme de cunoastere: intelectuala si spirituala, deci daca le-am putea dezvolta pe amândoua, e cu atât mai bine.
Nu trebuie sa uitam ca natura însasi, adica Inteligenta cosmica are punctul ei de vedere asupra evolutiei omului: ea a planuit dezvoltarea fiintei umane în cele doua sensuri, spre materie si spre spirit.
Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele doua parti în acelasi timp, ea a dat omului secole si milenii pentru a lucra într-o singura directie, lasând câteva cai deschise în cealalta, pentru a nu mpiedica evolutia sa spirituala.
Deci, pentru epoca actuala, Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzatiilor, al vederii, al auzului, etc... El îi lasa pe oameni sa coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge, a o explora, a o cunoaste, si mai cu seama pentru a lucra cu ea.
Nu va mirati, asa este, e un pasaj. Spiritul uman e obligat sa coboare, din ce în ce mai profund, în materie pentru a o cunoaste, pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde traia în trecutul îndepartat. Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a facut numeroase achizitii, si mai ales a început sa-si domine materia lui proprie. Pe moment, desigur, numai o mica minoritate este capabila de aceasta, dar pentru om, scopul existentei terestre este de a coborî în corpul fizic ca sa intre în posesia facultatilor sale si sa le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare.
Când spun ca spiritul uman “coboara în materie”, subînteleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala, pentru a-l lua în posesie si a pentru a-i deveni stapân. Apoi, dupa ce s-a instalat, el lucreaza la rândul sau asupra mediului exterior.
Aici, de asemenea, manipuleaza lucruri: el transforma, construieste, distruge... E o perioada de involutie, de coborâre în materie.
Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinta umana, El nu o lasa sa coboare indefinit, sa se scufunde complet, sa piarda contactul cu Cerul si sa-si uite originile. De îndata ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine, de stapânire a propriului creier, a propriilor membre si tuturor facultatile sale, de cunoastere a tuturor proprietatilor elementelor, atunci alte influente, alte forte, alti curenti vor începe sa o poarte, sa o ridice, si, progresiv, ea va regasi facultatile pe care le poseda în trecut: va cunoaste în acelasi timp si materia si spiritul.

     Se spune în Geneza ca Adam si Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoasterii Binelui si al Raului. Aceasta semnifica ca nu au vrut sa se multumeasca cu cunoasterea spiritului, si ca au vrut de asemenea sa coboare în materie; au început atunci sa coboare, si aici, prin bucurie si suferinte, prin sanatate si boli, studiaza - mai mult raul - de milioane de ani. Depindea de ei sa ramâna sus, în Paradis, sa nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vietii eterne, dar, împinsi de curiozitate, au vrut sa vada ce era jos, si atunci au început sa sufere de frig, de obscuritate, de boli si de moarte.
     Omenirea îsi continua, înca, coborârea... Anumite religii numesc aceasta coborâre “pacatul originar”. Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu în care fiinta umana a vrut sa se lanseze. Da, acest Arbore al Cunoasterii Binelui si Raului, reprezenta niste studii de facut, niste studii forte dificile, pentru ca omul trebuia sa înfrunte o materie din ce în ce mai densa.
Dar ce era rau în asta? El a ales sa coboare sa se instruiasca, si a coborât; acum e adâncit în studiile sale pâna la gât, pe cale de a-si da seama în ce infern s-a bagat.
Pentru moment, el studiaza raul, dar într-o buna zi va urca înapoi pentru a studia binele.
Eu cunosc proiectele si planurile Inteligentei cosmice, stiu ca atunci când oamenii vor stapâni si domina materia gratie celor cinci simturi, ei vor începe sa se avânte spre înaltimi pentru a-si dezvolta simturile spirituale.
Deci, cei care doresc sa avanseze pe drumul evolutiei, sa înceapa sa reduca din senzatiile pe care le încearca prin cele cinci simturi pentru a cauta de acum înainte în ei însisi. Înauntru e vastitate, bogatie... trebuie numai sa cautam!