Templierii - Partea IV - Sinclair de Lelia Mihail publicat la 28.11.2008
Sinclair selecție de Lelia Mihail publicat la 9 Dec. 2006
Sinclair
     De la inceputurile sale, Ordinul Cavalerilor Templieri a avut legaturi stranse cu familia Sinclair si cu Rosslyn. Primul Mare Maestru, Hugues de Payens, era casatorit cu Catherine St. Clair. Huges si Catherine au fundat la Rosslyn primul comandament al templierilor in Scotia, care avea sa devina cartierul lor general.
Aceasta si pentru ca Scotia se afla in stapanirea lui Robert de Bruce, care fusese excomunicat si papa nu mai avea jurisdictie asupra lui.

     Cunostintele templierilor au fost codificate si incastrate in structura Capelei Rossylin, pentru a fi transmise generatiilor viitoaare. Contele William St Clair a construit capela in perioada in care cartile puteau fi arse.

Unele ramuri ale francmasoneriei au pretins dintotdeauna ca sunt urmasele templierilor si ca isi au originile in Scotia. Este posibil ca ei sa fi mostenit unele cunostinte ale templierilor cel putin partial.
     Un alt candidat cu sanse mari la rolul de mostenitor al cunostintelor ezoterice ale templierilor este miscarea numita rozicrucianism, forta motrice a spiritului renascentist.
     Ca urmare a ostilitatii Bisericii aceste societati functionau in ascuns. Cele trei ramuri principale care au inflorit in secret au fost: alchimia, ermetismul si gnosticismul. Ermetismul a fost un puternic impuls pentru renascentism si rozicrucianism; gnosticismul a dat nastere miscarii catare.
    
     Ideea fundamentala a acestor miscari este ca omul este de natura divina, ca este posibil si chiar necesar sa se intoarca la mostenirea sa divina. Ambele miscari au focarul de gandire in Egiptul secolului II ien.
     Evanghelia gnostica -Pistis Sophia- prezinta rolul cheie detinut de Maria Magdalena. In Gnosticism femeile puteau oficia slujbe la fel ca si barbatii, ceea ce infuria peste masura Vaticanul. Gnosticii propovaduiau cunosterea adevarului interior si exterior al omului prin el insusi fara interventia nimanui.
Cu alte cuvinte nu este nevoie de interventia preotilor in relatia om-divinitate. Nu ne mai miram de masacrul pe care l-a comis Biserica printer catari.
     Prioria din Sion, adepta declarata a zeitei Isis, pretinde ca s-a nascut ca un nucleu al Ordinului Templierilor si s-a dezvoltat in decursul anilor, atragandu-si diverse asocieri ezoterice.
Un factor de influenta pare sa fi fost Jaques-Etienne Marconis de Negre, care a fondat "Ritul Egiptean din Memphis".
     Exista organizatii care se pretend a fi succesoare oficiale ale templierilor. Ordinul Antic si militar al Templului din Ierusalim pretinde ca detine un document official al templierilor scris in 1324 de Marele Maestru Larmenius, care a urmat dupa Molay executat de Inchizitie. Pe document sunt si semnaturile celorlalti maestri care au urmat. Evanghelia acestei societati este Levitikon, o versiune a evangheliei dupa Ioan, care nu contine nimic referitor la rastignire, inviere, preschimbarea apei in vin, invierea lui Lazar si nici "ungerea" lui Petru ca sef al apostolilor.
Iisus este prezentat ca initiat in misterele lui Ossiris. El a impartasit aceste secrete lui Ioan. Ceilalti apostolic nu au cunoscut adevarul invataturilor lui Iisus pentru ca nu faceau parte dintre apropiatii lui. Petru si Pavel au fondat Biserica Crestina fara a cunoaste invataturile lui Iisus.

     Intemeietorul Ordinului Cavalerilor Templieri, Godefroi de Bouillon s-a intalnit in timpul cruciadei cu reprezentantii unei "Biserici a lui Ioan", pe numele ei cunoscut Confreria Ormus. Ca urmare a acestei intalniri a initiat un "guvern secret", din care Ordinul si Prioria erau parti integrante.
     Secole de-a randul s-a intretinut confuzia asupra lui Ioan. Despre care Ioan este vorba. Apar documente in care se specifica faptul ca ar fi fost inlocuit Ioan Botezatorul cu Ioan Evanghelistul pentru a nu deranja Biserica? De ce s-o deranjeze caci ambii sunt sfinti ai crestinilor?
     Este cert insa ca Prioria din Sion este adoratoare a lui Ioan Botezatorul, ca si Leonardo da Vinci.
     Articol inspirat din lucrarea MISTERUL TEMPLIERILOR
de LYNN PICKNET & CLIVE PRINCE,
Bucuresti, editura RAO 2004