Templierii - Partea VII - Catarii de Lelia Mihail publicat la 05.12.2008
Catarii
     Pornind de la Marsilia spre vest, ajungem in regiunea Languedoc-Roussillon, odinioara cea mai bogata din Franta, iar astazi printe cele mai sarace.

     Dovezi ale unor vremuri turbulente sunt pretutindeni. Casele in ruina si fortarete distruse din ordinul regilor si al papilor impestriteaza peisajul si amintesc de brutalitati ce depasesc chiar si obisnuita tendinta medievala spre tiranie si cruzime. Fiindca, daca a existat un loc in Europa despre care sa putem spune ca a fost inima ereziei, acesta este Langhedoc-Roussillon.

     Pana in secolul al XIII-lea, tinutul era stapanit de contii de Toulouse care, desi supusi prin juraminte de credinta regelui Frantei, erau mai bogati si mai puternici decat acesta.
     In Languedoc a avut loc primul genocide European, cand peste 100.000 de membrii ai gruparii eretice a catarilor au fost masacrati din ordinal papei, in timpul cruciadei impotriva albigenzilor � numiti asa dupa orasul Albi, o fortareata a catarilor.
     In Languedoc a existat, de asemenea, cea mai mare concentrare a Ordinului Cavalerilor Templieri de pe intreg teritoriul European, pana la suprimarea lui la inceputul secolului al XIV -lea, pretutindeni pot fi vazute ruine ale castelelor si citadelelor ce au apartinut templierilor.

     Orasul Beziers devenise un centru al ereticilor si, cand a fost atacat de cruciati, era o enclava in care 222 de catari traiau nederanjati de restul populatiei.. Seniorul de Beziers nu i-a persecutat si asta i-a infuriat mai rau pe cruciati. In plus locuitorii catolici ai orasului au refuzat sa-I predea pe catari si au preferat sa moara eretici alaturi de ei decat sa traiasca crestini dupa un masacru. In consecinta, in 22 iulie 1209, - ziua sfintei Maria Magdalena - cruciatii intra in oras si ucid tot ce era viu. Au fost macelarite peste 20.000 de personae si doar putin peste 200 erau catari.
     Cand cruciatii i-au intrebat pe trimisii papei cum sa-i deosebeasca pe eretici, acestia au raspuns: "omorati-I pe toti; Dumnezeu va sti sa-i deosebeasca."
     Catarii aveau un mod de viata foarte simplu. Preferau sa se reuneasca in aer liber sau in case obisnuite, nu in biserici, si, cu toate ca dispuneau de o ierarhie administrativa din care faceau parte si episcopi, toti membrii botezati ai cultului erau egali din punct de vedere spiritual, toti fiind considerati preoti. Egalitatea intre sexe era desavarsita.

     Erau vegetarieni, aveau convingeri pacifiste si credeau in reincarnare. Erau predicatori itineranti, calatoreau in cupluri, traiau in saracie si simplitate, oprindu-se pentru a da o mana de ajutor oriunde era nevoie.
     Acesti oameni buni nu suparau pe nimeni doar pentru biserica erau o amenintare.
     Catarii erau ostili semnului crucii, acesta fiind un instrument de tortura. Detestau cultul mortilor si comertul cu relicve. Deci constituiau un pericol mare pentru "punga papei".
     Si culmea, nu recunosteau autoritatea papei. Ce motive mai vrem pentru justificarea genocidului facut de Vatican! Asa ca in 1179 ei, si protectorii lor, au fost "anatemizati".
     Biserica a trimis printre ei pe cei mai priceputi sa-I aduca la "dreapta credinta"; dar nu au reusit. Chiar si ei si cei mai aprigi dusmani ai catarilor au recunoscut ca aveau un stil EXEMPLAR de viata.
     In timpul cruciadei, mii de catari au sfarsit in flacari si multi nu au aratat cea mai vaga teama sau oroare. Unii n-au demonstrate nici un semn de durere, mai ales cei din ultimul refugiu. Montsegur.

     La inceputul anilor 1240, cruciatii ii impinsesera deja pe catari tot mai departe, spre poalele pirineilor, astfel ca Montsegur devenise cartierul lor general, adapostind circa 300 eretici, si mai cu seama, pe liderii acestora.
     In timpul celor 10 luni de asediu de la Montsegur, s-a petrecut un fenomen curios. Mai multi soldati au trecut de partea catarilor, in ciuda faptului ca stiau bine care va fi sfarsitul acestora.

     Desi au capitulat official pe 2 martie 1244, din motive inca necunoscute, li s-a permis sa ramana in fortareata inca 15 zile, interval la capatul caruia trebuia sa se predea pentru a fi arsi pe rug.
     Catarii erau o ramura a bogomililor, o miscare eretica aparuta initial in Balcani, in mijlocul secolului al X-lea, care si-a exercitat influenta in regiune si dupa disparitia catarilor.
     Bogomilismul a avut o raspandire larga si a fost o serioasa amenintare la adresa ortodoxiei religioase.
Articol inspirat din lucrarea MISTERUL TEMPLIERILOR
de LYNN PICKNET & CLIVE PRINCE,
Bucuresti, editura RAO 2004