Testamentul politic al lui Mihai Eminescu - Partea II de Radu Mihai Crisan publicat la 05.03.2008
TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU - Partea II
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-si legiui trebuintele si tranzactiunile ce rezulta neaparat din acele trebuinte, reciprocitatea relatiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însusi; conditiunea de viata a unei legi, garantia stabilitatii (garantia legitimitatii n.n.) sale e ca ea sa fie un rezultat, o expresiune fidela a trebuintelor acelui popor; legislatiunea trebui pusa în aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusa în raport cu trebuintele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sa nu contrazica spiritul acestora.

Industria trebuie sa fie a natiunii aceleia si pazita de concurenta iar purtatorul ei, comertul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hraneste pe industrias si îmbraca pe agricultor, trebuie, de asemenea, sa fie în mâinile aceleiasi natiuni.
Stiintele, afara de ceea ce e domeniu public, trebui sa prezinte lucruri proprii natiunii, prin care ea sa fi contribuit la luminarea si înaintarea omenirii; artele si literatura frumoasa (beletristica n.n.) trebui sa fie oglinzi de aur ale realitatii în care se misca poporul, o coarda noua, originala, potrivita pentru binele cel mare al lumii”.
„Peste noapte si prin surprindere”, „am admis legiuiri straine”, „legi straine în toata puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea si pururea, în locul notiunilor natie, tara, român, notiunea om, cetatean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau(;) Galitia?”… „Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele caruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau si care stiu a se folosi de dânsele.
Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care (din cauza carora n.n.) planta autohtona moare… Azi avem cele mai înaintate institutii liberale.
Control, suveranitatea poporului, codice frantuzesti, consilii judetene si comunale.
Stam mai bine pentru aceasta?
Nu, de zece ori mai rau, caci institutiile noi nu se potriveau (si nu se potrivesc n.n.) cu starea noastra de cultura, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie sa le sleim pe acestea pentru a întretine aparatul costisitor si netrebnic al statului modern”.

„E într-adevar ciudat (simptomatic n.n.) de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a carui ratiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romana, cum, din chiar senin si într-o singura noapte, erige teoria de om si om teorie absoluta de stat si face din banul international si din posesiunea acestuia singura masuratoare pentru a deosebi înrâurirea unui om de a celuilalt în viata statului.

Nici [nu] e lesne de înteles cum un popor de plugari, ba înca unul care s-a lasat de pastorie de ieri-alaltaieri si s-a apucat de plug înainte de abia [cu] cincizeci de ani, putea sa se creada îndestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizatie si institutii pe care tarile apusene, bogate prin industrie si printr-o dezvoltare economica de sute de ani, abia le pot plati.
Cea mai superficiala socoteala din lume ar dovedi, îndestul, ca puterea productiva a natiei românesti n-a crescut, n-a putut sa creasca în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizatie straina, introduce cu gramada în tara noastra…
Înzecitu-s-au si însutitu-s-au oare averea românului si veniturile lui pentru a plati institutiile de o suta de ori mai scumpe?
Desigur ca nu. Clasele productive au dat îndarat; proprietarii mari si taranii au saracit; industria de casa si mestesugurile s-au stins cu desavârsire iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuserii, oamenii ce încurca doua buchi pe hârtie si aspira a deveni deputati si ministri, advocatii, sau înmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia publica, fericesc natia în fiecare zi, pe hârtie”.
„Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text frantuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l întelege” si nu-l va întelege niciodata. „Peste tot aceeasi idee: sa dau strainilor cemi cer; cât pentru români, putin îmi pasa!” „Constitutia noastra, punând greutatea pe o clasa de mijloc, parte straina, parte neexistenta, a dat loc la o declasare generala din cele mai dezastruase.
Nu mai exista o alta deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileste banul, oricum ar fi câstigat”. „Un sistem reprezentativ, întins ca o retea asupra întregii tari, de guvernul central, si-a format în fiecare particica organele sale, sub forma de consilii judetene, consilii comunale, consilii de instructiune, consilii de sus si de jos, care nici nu stiu ce sa consilieze, nici nu au ce reprezenta (nici nu reprezinta n.n.) decât pe persoanele din care sunt compuse.
Astfel, „teoria de om si om, o teorie curat filantropica si un rezultat al compatimirii ce omul o are nu numai pentru semenul sau, ci chiar pentru animale, devine o stupiditate erijându-se în teorie de stat, caci preface tara mostenita, aparata cu varsare de sânge si cu privatiuni, într-o mlastina pentru scurgerea elementelor nesanatoase din alte tari – introducând întrun stat eminamente national un sistem de institutii cosmopolite”.

Urmare aplicarii ei vom „avea de-acum înainte dominatia banului international, o domnie straina, impusa de straini; libertatea de munca si tranzactiuni; teoria de lupta pe picior în aparenta egal, în realitate inegal.
Si, în aceasta lupta, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câstig e bun, cel fara scrupul fata de concetatenii sai, cel pentru care orice aparare a muncii e o piedica pe care va tinde a o rasturna, pe cale legiuita sau pe cale piezisa”.
Urmare ei, „capitalul, care ar trebui sa fie si sa ramâna ceea ce este prin natura lui, adica un rezultat al muncii si, totodata, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuala, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatarii publicului prin întreprinderi hazardate si fara trainicie, a jocului de bursa, a minciunii.
Elemente economice nesanatoase, uzurari si jucatori la bursa, cavaleri de industrie si întreprinzatori sarlatani, se urca, cu repejune, în clasele superioare ale societatii omenesti, în locurile care, înainte, erau rezervate nasterii ilustre, averii seculare, inteligentei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept si mai statornic… Peste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mâna-n mâna cu saracia claselor lucratoare, ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine. Shakespeare cedeaza bufoneriilor si dramelor de incest si adulteriu, cancanul alunga pe Beethoven, ideile mari asfintesc, zeii mor”…

„Mita e-n stare sa patrunza orisiunde în tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vând sângele si averea unei generatii” …
„Oameni care au comis crime grave ramân somitati, se plimba pe strade, ocupa functiuni înalte, în loc de a-si petrece viata la puscarie”… „Ne multumim daca actele guvernantilor de azi nu sunt de-a dreptul de înalta tradare, abstractie facând de toate celelalte defecte ale lor, precum marginirea intelectuala, slabiciunea de caracter, lipsa unui adevarat si autentic sentiment patriotic”… „Tradatorii devin oameni mari si respectati, bârfitorii de cafenele – literatori, ignorantii si prostii – administratori ai statului român.