Valahia - Partea III de Antonmaria del Chiaro publicat la 28.04.2007
Riturile valahilor.
     Sa nu se para de prisos cetitorului ca voi descrie jocurile copilaresti ale valahilor, si cari au transmis generatiilor, pâna în ziua de astazi, aceleasi jocuri mingea, titirezul, nucile, bâzâita, scrânciobul baba oarba si altele, toate întrebuintate la anotimpul lor. Au copiii si alte jocuri turcesti, deprinse de la copiii negustorilor turci stabiliti în Valahia. Boierii, joaca tablele si, am remarcat ca, numara punctele de la zaruri în limba persiana. Ultima sara de carnaval, la ortodoxi, Dumineca, boierul ofera familiei si comesenilor o distractie la sfârsitul mesei. Aduc 3-4 tigani, rândasi de bucatarie, unsi cu funingine pe obraz, si stapânul pune înaintea lor o farfurie cu faina, în care sunt bagate câteva monete; tiganii cu mâinile la spate sunt pusi sa scoata cu dintii monetele, si stârnesc mare veselie, privind fetele lor cu funingine si faina.
     Urmeaza si alte distractii: sa prinza cu gura, alergând, un ou suspendat în aer, sau sa traga cu dintii o moneta înfipta într-o lumânare lânga flacara, fara sa o atinga. Evident ca se aleg cu parul ars si buzele fripte. Se mai punea o lumânare aprinsa în mijlocul unei gramezi de faina, în care erau ascunsi bani, si pe cari tiganul trebuia sa-i scoata cu dintii, stingând lumânarea cu narile. Flacara suflata aprindea faina si aprindea si parul tiganului.
     Odata terminate distractiile, înainte de culcare, comesenii îsi cer iertare pentru greselile facute unul altuia în cursul anului, si îsi ureaza reciproc sa ajunga sanatosi Pastele. Aceiasi urare se obicinueste la Curte cu oarecare solemnitate, în aceiasi sara de Dumineca. Se aduna acolo boierii si fetele bisericesti, în numele carora Marele Logofat citeste o mica alocutiune Principelui, cerându-i iertare, iar acesta raspunde „dorim tuturor sanatate pentru Pastele viitor", dupa care îi concediaza.

     Pastele se celebreaza cu mari petreceri si multe distractii, ca scrânciobul depilda, care se ridica nu numai în fiecare sat, dar si în piata de lânga Palatul domnesc, unde se instaleaza si alte distractii sub cerul liber, platindu-se doi gologani de persoana pentru un loc. Acesti bani se împart apoi între paici, slujitori ce au însarcinarea de a sustine de brat pe Principe când suie scarile, sau vre-o personalitate turca când vine în audienta. Paicii sunt în numar de 12, sau mai multi, dupa vointa Domnitorului, si sunt alesi dintre barbati înalti si bine facuti. În saptamâna Pastelui paicii strabat orasul cu mici vase de argint sau de porcelan fin, continând apa mirositoare, cu care stropesc pe trecatori pe fata si pe mâni, spunându-le: Christos anesti. E vrednic de notat acest obicei pastrat la toate natiunile de rit ortodox ca, din Pasti pâna la înaltarea Domnului, nu se saluta altfel de cât cu: Christos anesti, la care se raspunde: alitos onestii ceea ce înseamna, Cristos a înviat : Adevarat ca a înviat. Acei ce nu stiu greceste, se servesc de slavonescul: Cristos vascris, vaissena uascris. Toate aceste distractii, jocuri, ca si datina cu apa parfumata, sunt în profitul paicilor si al celorlalti slujitori ai Principelui, cari în zilele de Pasti mai întind un covor în anticamera si salile Palatului, pentru demnitarii si functionarii cari vin de saruta mâna Domnitorului, si cari sosesc cu fisicuri cu bani, pe care îi împart în dreapta .si în stânga. Mai ales noi strainii trebuie sa fim mai darnici, pentru a nu ni se imputa sgârcenia.
     Trebuie pomenit si despre darurile ce revarsa Principele cu ocazia Pastelui. Boierul capata o blana de sobol, patru jumatate coti de postav si 10 coti de atlas. Strainii însarcinati cu instructia fiilor Domnitorului, sau secretarii acestuia, în loc de blana capata postav, atlas si o suma de bani: 25, 30, 40, pâna la 60 galbeni, si acesti bani obicinuia Principele Stefan Cantacuzino a-i darui cu 10 sau 12 zile înainte de Pasti, pentru ca profitorii sa-si îngrijasca din timp de cele necesare. Principesa daruia instructorului copiilor sai o camasa lunga pâna la pamânt, dupa moda turceasca, cusuta cu flori de matasa alba, o pereche de indispensabili cu brâu colorat, si o basma de asemeni cu flori de matasa.
     Principesa Maria Brâncoveanu, sotia fostului Domnitor Constantin Brâncoveanu decapitat acum trei ani la Constantinopol, obicinuia sa înfasure în batista un numar de galbeni unguresti de aur. Jupânesele daruiesc de Pasti o batista si doua oua încondeiate, arta în care valahele sunt foarte inscusite, si acest obicei se întrebuinteaza si între rude si amici. În special sunt foarte atenti valahii cu strainii, pe care nu-i uita când e vorba de daruri, si mai ales fata de acei ce sunt în serviciul boierilor. Afara de darurile aproape zilnice, strainii capata de Pasti de la boieri, un miel sau un ied viu, la toamna un vas cu vin, si de Craciun un porc viu, gaini si vânat, asa ca strainul îsi strânge usor un mic depozit, din care sa traiasca fara mare cheltuiala.

     Gasesc util sa descriu masa oferita boierilor, de Pasti, de catre domni, dupa care cetitorul va putea deduce despre cheltuelile celorlalte festivitati de la Curte.
     Dupa slujba religioasa, la ora mesei, trâmbitasii dau semnalul, si se aduc în sala cea mare mâncarurile. Boierii de primul rang, împreuna cu Domnitorul, sunt serviti într-o odaie vecina cu vutca si dulceata, dupa care îsi spala, în ordine, mânile, îsi desbraca hainele care ramân prinse la gît numai în copca, cu mânicile atârnate la spate, dupa care, prânzul este anuntat.
În frunte cu Principele se îndreapta toti spre sala de mâncare, îsi ocupa locurile, dupa demnitatea fiecaruia, afara de cei ce stau în picioare la spatele Principelui pentru a-l servi.
De se întâmpla un Patriarh la masa. (cum a fost cazul pe timpul meu, cu cel din Erusalim. sau Alexandria), acesta ocupa capul mesei, la dreapta Principelui.
În lipsa Patriarhului, Mitropolitului Valahiei ocupa un fotoliu cu spatar, lânga Domnitor, în capul, mesei.
Urmeaza apoi marii dregatori, dupa rang, unul în fata altuia, în ordinea urmatoare:
     Banul, care e prima demnitate dupa Domnitor si. guverneaza aproape jumatate din tara, facînd si judecatile. Vornicul, adica primul judecator. Logofatul, primul ministru. Spatarul, comandant al cavaleriei.

     La banchete Spatarul sta în picioare, tinînd sabia si cuca domneasca. În atare ocaziune el, ca si ceilalti boieri cari servesc în astfel de zile, poarta caftane. Demnitatea spatariei se ofera fratelui domnitorului sau, în lipsa acestuia, celei mai apropiate rude.
     Vistiernicul, Ministrul de finante.
Clucerul, comisarul proviziilor.
Postelnicul, Maresalul Curtii. Sta si el în picioare, gata a da ordine în Curte.
Paharnicul, care toarna vin domnitorului.
Stolnicul, care serveste bucate domnitorului.
Comisul, supraveghetorul grajdurilor domnesti.
Slugerul, însarcinat cu aprovizionarea armatei si a Curtii cu carne.
Medelnicerul, serveste principelui ligheanul pentru spalat mâinele.
Serdarul, comandant de cavalerie.
Pitarul, care are grija radvanelor Curtii.
Camarasul de ocne, inspector general peste minele de sare.
Aga, general de infanterie, sta-n picioare gata a da ordine militiei si
Armasul, comandantul dorobantilor si a zbirilor.
     Boierii însarcinati a servi pe domnitor, dupa un ceas de serviciu la masa care dureaza 5-6 ore, se retrag în alta odaie, unde la rândul lor sunt serviti cu aceleasi onoruri si cu aceleasi bucate, si se reîntorc la masa domnitorului, când încep toasturile însotite mereu de sloboziri de tunuri.

     În apartamentul doamnei are loc aceias masa, cu aceiasi orânduiala, cu jupanesele care ocupa locurile, sau servesc ca si respectivii lor barbati, îndata ce domnitorul îsi ocupa locul la masa, orchestra compusa din trâmbite si tobe, cânta în curte, pâna ce principele radica primul toast, ascultat în picioare de toti; afara de mitropolit, care de obicei închina înaintea domnitorului, în sanatatea, acestuia. Principele bea în sanatatea fiecarui boier în parte, si toasturile continua trei ore în sir. Paharnicul toarna din nou câte un pahar domnitorului si mitropolitului, care rosteste urmatoarea rugaciune, ascultata în picioare:
     În onoarea si slava lui Dumnezeu, care prin mila sa am ajuns sanatosi aceasta sfânta zi, ne rugam sa; ajungem la anul, aceiasi zi sfântâ, cu sanatate si pace; se slobod cele 12 tunuri întovarasite de salve de pusti, care în timpul lui Constantin Brâncoveanu, erau în numar de 2000 si mai bine. Dupa salve, se pornesc muzicele, adica trâmbitile, tobele, timbalele, flautele etc. iar înauntru cânta muzica bisericeasca. Se da porunca si celei tiganesti cu vioara si cobza, si se cânta si din gura, dupa dorinta principelui. Al doilea toast e pentru Împarat, (termin echivoc, cu care turcii înteleg pe Sultan, iar domnitorul pe împaratul crestin, e urmat iarasi de tunuri, salve si muzici. Al treilea toast, e cel ridicat de patriarh pentru domnitor, apoi pentru boierii tarii etc..
     Acest banchet se repeta la zile mari, cu mica deosebire ca la 1 Ianuarie, de Sft. Vasile, daca stranuta un boier, i se ofera repede un pahar cu vin, iar domnitorul îi daruieste postav si atlas pentru haine, iar daca domnitorul stranuta, visteria îi ofera brocard aurit pentru haina. Ca desert, se serveste placinta, în care sunt bagati bani si bilete cu continut amuzant. Fiecare boier e dator sa ceteasca tare continutul foaiei sale de placinta si se nimeresc cuvintele: betie, îngâmfare, fatarnicie, râvnitor de domnie, la care domnitorul :adaoga câte un cuvânt de duh care stârnia entuziasmul comesenilor. Aceias masa cu aceleasi amuzamente e în, apartamentul doamnei, cu jupânesele pomenite. Odata terminate toasturile si salvele, armata pleaca spre cazarmi, fiecare companie cu steagul ei. Masa însa urmeaza tot mai aprinsa de vinurile cele mai bune, si licherurile, care, la mesele lui Constantin Brîncoveanu erau din cele mai alese din Europa. Mâncarurile erau gustoase si preparate dupa bucataria franceza, nemteasca si italiana. Era o veche datina, ca la zile solemne sau la nunta boiereasca, farfuriile sa nu se ridice de pe masa, ci se puneau una peste alta, si se formau coloane de farfurii atât de înalte, ca boierii, chiar în picioare, nu vedeau pe cei de cealalta parte a mesei. Domnul si chiar boierii, trimiteau zilnic de la masa lor, Câte unui protejat, mai ales strainilor, câte un fel de mâncare sau câteva sticle cu vin.
     Din Pasti pâna la înaltarea Domnului, în fiecare Joi, baieti îmbracati din cap pâna-n picioare, cu pir sau alte ierburi, pe care le zmulg cu pamântul prins de radacini, joaca si cânta în fata usilor locuitorilor si nu pleaca, pâna ce gospodina nu-i uda cu cofa cu apa. Cântecul lor vesel si glumet se cheama în româneste: Paparudele.

     În saptamâna Rusaliilor, cete de tigani colinda târgul mascati si cu foi de tabla sunatoare la calcai, care produc un sunet bizar în timpul dansului, cu sarituri care tin pâna ce cad lesinati de oboseala si fac spuma la gura. Acesti dansatori se numesc de catre români, calusari.
     Interesant este iarasi reprezentatia de Sf. Ion Botezatorul, când fetele îmbracate barbateste, iar una din ele cu o sabie în mâna, umbla pe la casele oamenilor, unde joaca si reprezinta pe Irodiada cu calaul, care taie capul Sft. Precursor, ceea ce mai curând ar trebui potrivit pe ziua de 29 August. Fata care danseaza cu sabie în mâna, e numita de români Dragaica.

     Mai are loc în Decembrie o alta reprezentatie cu masti respingatoare, tolerata si în casele boieresti. Actiunea e reprezentata de 2 personaje, unul cu un plisc de barza cu care tine tactul muzicii, ca un fel de castanete si sarind din când în când pe spatele celuilalt, care poarta o mare barba falsa. Primul e cloanta, iar al doilea, cel cu barba, e unchiasul.

     De Craciun, demnitarii aduc la Curte, în semn de omagiu, daruri, constând din covoare persiane sau potire turcesti, cu capace de argint aurit, lucrate artistic, cu flori în filigrana. Ceremonia înmânarii darurilor lui Voda, e întovarasita de discursul logofatului, care în numele tuturor, luând ca tema un pasaj din Evanghelie referitor la sarbatoarea Craciunului, ureaza Principelui si familiei sale toate fericirile pentru binele patriei, guvernata de el cu dreptate si parinteasca mila. Dupa discurs, boierii saruta pe rând mâna Voevodului care le multumeste în putine cuvinte, asigurându-i de dorinta sa, de a guverna patria ca parinte si nu ca stapân, dupa care ceremonia ia sfârsit.

     De Craciun, de Anul Nou si de Boboteaza, casele sunt cutreerate de servitorii Curtii, cu urari de sarbatori fericite si strângând bacsisuri; calareti cu harapnicele, rândasi de grajd cu tesalele, cei de bucatarie cu mici piulite si piluge, însfârsit darabani, trâmbitasi, cobzari si alti muzicanti, crestini si turci,, astfel ca trebue tinuta, sau usa încuiata, sau punga deschisa.
     Boboteaza, care e zi foarte solemna pentru Biserica Orientala, pentru botezul lui Cristos, paicii stropesc cu apa mirositoare obrazul celor în stare a multami cu bacsis si chiar în ziua urmatoare, de Sf. Ioan, în cel mai strasnic ger, multimea se îmbrânceste în râu, care în acea zi simbolizeaza Jordanul; unii amici mi-au povestit, ca pentru a se razbuna împotriva cuiva, se platia sa fie aruncat în apa, iar daca adversarul oferea mai mult, se arunca celalalt în apa.
     Toate acestea descrise, în ce priveste datinile valahilor la diversele ocazii în cursul anului, se cuvine a spune ceva despre nuntile lor, asa ca cine va ceti descrierea noastra, sa ramâie convins de grija de a nu fi neglijat tot ce ar putea interesa pe cititor.
Antonmaria del Chiaro
http://www.cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html