Vavivov de Lelia Mihail publicat la 07.06.2007
Vavivov
     Motto : ... Tot pamantul vostru este un cimitir de cadavre, de morti, sub puterea demonica a nesimtirii, a ignorantei, a erorilor...
... Sculati, mortilor, din mormintele voastre putrede si lase ! Sculati din somnul indiferentei si al nepasarii ! Treziti- va!
... Fratilor, Hristos nu poate fi cucerit doar cu doua cruci si cinci metanii!...
IERTARE NU EXISTA!
SINGURA RUGACIUNEA, MEDITATIA SI CONTEMPLATIA POT ADUCE PE OM IN STARE DE A PUTEA PRIMI HAR- DUH SFANT!
     ... Ca sa te intalnesti cu IISUS, trebuie sa ajungi mai intai sa-L iubesti cu pasiune, ca sa ajungi sa-L iubesti cu pasiune trebuie mai intai sa-L cunosti si ca sa-L cunosti, trebuie sa-L studiezi, sa-L descifrezi, sa-L meditezi, sa-L contempli in taina!
     Densi (parte din entitatea Ligurda, coborat in creatie) povesteste:
Cele mai frumoase amintiri le am din Egipt. In vecii vecilor nu voi uita noptile acelea linistite in care Iisus venea langa Marea Piramida a lui Xerotemus-Keops-Pta si discutam multele si nesfarsitele probleme.
Nu pot uita palidele licariri ale stelelor si scarabeusii ce luminau in noapte.
     Adesea, apropierea lui Iisus era insotita de o muzica necunoscuta, care facea ca misterul misiunii Sale sa se amplifice. Fusese prescris ca Iisus sa se pozitiveze in Egipt, la cel mai curat popor, la cel mai disciplinat, cel mai credincios, cu cei mai intelepti initiati. Fusese prescris ca El, de mic, sa creasca la lumina opaitelor si tortelor marilor initiati, pentru ca prin ei si alaturi de ei, Iisus sa se poata acomoda cu gandirea pamanteana.
Teologii crestini n-au inteles multe. Ei considerau ca Iisus putea face orice.
     Nasterea mea in Egipt a fost si ea prescrisa. Iisus avea nevoie de un partener de discutie, de un prieten sincer si devotat si m-am oferit sa fiu eu acela. Cu aproape saizeci de ani inainte ca Iisus sa coboare in Egipt , m-a intrebat: "Vii cu Mine sa impartim bucuriile si necazurile?". I-am zambit... In OPAL, eu eram, ca sa zic asa, slabiciunea Lui. Ma iubea mai mult ca pe oricare altul dintre prietenii Sai. Eu sunt mult mai mic ca El, din punct de vedere al campului luminic si mensonic dar, nici eu nu intelegeam de ce Iisus tine atat de mult la mine.
Eu am venit pe pamant cu sapte ani mai tarziu ca El. Asa a spus El si asa am facut.
     Pamantul are o atmosfera insuportabila pentru noi, cei din OPAL. Nu putem cobori decat cu mari si neinchipuite eforturi. Ca sa se obisnuiasca cu pamantul, Iisus a trebuit sa coboare treptat, strat cu strat si acomodarea Lui a durat aproape 60 de ani
. Ce stiti voi? Spuneti ca Dumnezeu este Atotputernic , ca poate orice. Ei bine... nu poate chiar orice sa faca. Nu poate calca Legile. Pentru a birui forta cu care pamantul il respingea, Iisus a coborat de mii de ori, acomodandu-se, antrenandu-se, fortind respiratia sa se obisnuiasca cu atmosfera proprie zonei pamantene.
     Si eu am avut probleme cu acomodarea. Si eu am avut nevoie de vreo douazeci de ani ca sa ma pot obisnui cu atmosfera pamanteana.
Ce stiti voi? Voi credeti ca Dumnezeu face un semn si gata, totul se rezolva! Nu!
Orice rezolvare cere efort, cere stradanie, ravna si zel, pentru a se putea face ceva. Minuni nu exista! Chiar Parintele Luminilor cand vrea sa realizeze ceva... gandeste, se framanta, cauta, cerceteaza, discuta cu colaboratorii Sai, dupa care iau impreuna hotarirea.
     Despre Egipt mi-aduc bine aminte. Va voi povesti multe detalii. Despre calatoria mea in Bizant stiu si mai multe detalii. Abia in Bizant va voi putea vorbi real despre viata unui "om",cu toate caderile si urcusurile lui. Va voi spune, insa, tot ceea ce mai stiu si acum si nu voi uita niciodata.
     Initial, Atlantida a fost un adevarat rai pe pamant, rai pe care il lucrau insasi Monzeomenii,neam ales si spiritualizat, elita pamantului care acum au terminat definitiv cu venirea pe pamant.. Aveau o filosofie simpla, dar adanca.
Pentru ei, lumea vizibila provenea dintr-un ocean de prafuri cosmice, in care Hotima-lumina era amestecata cu Xaxorax-intunericul.
Prin miscare activa,Hotima-lumina a biruit Xaxorax-intunericul si au aparut astfel fiintele iubitoare care , din iubire traiau si pentru iubire se jertfeau .
Hotima era atotputernica, ea vorbea in totul si era prezenta in toate;ea indemna fiintele sa activeze, sa nu stea niciodata. Veghea si trezia era Hotima; somnul si moartea erau Xaxorax. Dar Xaxorax era slab si neputincios. Hotima-lumina, cu puterile ei nemarginite, a transformat fiintele iubitoare in fiinte cugetatoare, astfel a aparut omul activ, suprema activitate fiind JERTFA.
     Monzeomenii erau de o vivacitate rara. Veseli, vioi, fiecare dintre ei muncea pentru toti ceilalti. Dupa cum nu existau idoli, nu existau banii. Nu existau nici arcuri, nici sabii.
Erau vegetarieni puri, si nu stiau sa loveasca sau sa ucida. Nu existau legi, nu existau pedepse, nu existau judecatori. Nu cunosteau CADEREA. Faceau parte din elita spirituala ancestrala care nu cunostea pacatul. Aveau insa ritualuri. Toate evenimentele erau sarbatorite. Sarbatoreau nasterea si scoteau strigate de bucurie cand cineva lepada haina trupului. Casatoriile erau celebrate de batranii intelepti, care infasurau tinerii in ghirlande de flori. Sa nu va inchipuiti, unsa, ca nu aveau conducatori.
     Aveau intelepti mari si mari ganditori, care aveau un singur cult: cultul zeului Anomionao care provenea din OPAL.
Anomionao fusese un trimis care descoperise monzeomenilor tainele universului spiritual. Ei aflasera de straturi, stiau de Orasul de Aur, stiau de OPAL si despre radiatiile acestuia . Pentru ei,OPALUL era insusi Soarele. Asa ii invatase Anomionao ca Opalul este o sfera perfecta de fiinte care traiesc jertfindu-se pentru Lumina. Monzeomenii aveau scoli, cercetau si studiau intr-un sistem pe care voi, daca vi l-as explica , nu le-ati intelege. Insasi limbajul lor era aparte. Sensul vietii pentru ei era iubirea pana la jertfa.
     Aveau manastiri cu sutele in care mii de menzeomeni se retrageau in meditatie si contemplatie . Era o lume cum numai peste 20-25 de mii de ani va fi pamant de acum incolo... Pe masura ce treceau secolele, menzeomenii se imputinau, filosofia lor degenera in religie.
     Aparea un nou popor: Suhlaminii - un popor mult mai redus ca conceptie, avind tendinta de a face un ideal din toate. Dar si ei erau curati. Curati dar cam redusi mintal.
Ideea de jertfa ,de pilda, o impinsesera pana la acolo incit se instituise ritualul sinuciderii pentru Hotima(Lumina), careia ii ridicau altare si-i intretineau focul continuu pe altarele ei.
Focul il intretineau fecioarele si copiii si constituia preocuparea si ritualul care ii facea sa tina legatura continua cu Hotima.

     Suhlaminii au fost primii care au ridicat altare zeitei Hotima, in varful unei mari piramide in trepte. Asadeci lor, suhlaminilor, le apartine ideea de a construi piramide, simbolul maturitatii si al nobletii spirituale.
     Cum va spuneam... au mers pana acolo incit au instituit cultul sinuciderii. Cine vroia sa intre in imparatia lui Hotima, acela mergea in varful unui munte si se arunca de acolo intr-o prapastie.
Se spunea despre cel care are curajul sa faca acest gest ca va trai in vecii vecilor, sub privirile iubitoare ale Zeitei Hotima.
Pe masura ce trecea timpul, Suhlaminii ajunsesera la o religie in toata puterea cuvantului. Hotima fu incet abandonata si aparu cultul Zeului Sarpe cu aripi colorate de papagal.
Constiinta inferioritatii lor spirituale ii impinsese sa se asemene unui sarpe ce primind aripi de la Hotima sa poata zbura in imparatia ei.
Nu mult timp insa, sarpele inaripat deveni zeul suprem, caruia ii aduceau jetfe din holdele si fructele cele mai bune. Hotima era pretuita doar in manastirile stravechi, care inca mai pastrau traditia menzeomenilor.
     Nu dupa multe secole si traditia aceasta se stinse , astfel incat Atlantida cunoaste un vadit declin.
Aici trebuie sa ne oprim si sa ne ocupam de soarta luciferienilor care in acest rastimp au cerut salvarea de la OPAL
Erau spirite negre-argintii, cazute, deformate, dar extrem de inteligente.
Nu se puteau intrupa pe nici o planeta, deoarece erau foarte "grei" si emanatiile lor nu se impacau, de exemplu, cu cele ale pamantului.
OPALUL isi revarsa lumina asupra lor, astfel ca ei au capatara puteri de a veni pe pamant, fagaduind ca vor fi ascultatori si supusi.
     Cam pe la anul 16000 inainte de Hristos incepe intruparea lor, nasterea lor in sinul poporul suhlamin.
OPALUL constata dupa un timp ca luciferienii intrupati au devenit trufasi si neascultatori,cautind cu orice chip sa-si impuna punctul lor de vedere.
Negau viata vesnica si decretasera ca viata are ca sens placerea si indestularea.
Erau extrem de lenesi, profitind de naivitatea celorlalti...
Se considerau prea inteligenti pentru a se ocupa de munca fizica... Munca fizica pentru ei era rezervata prostilor si docililor.
     OPALUL constata ca trebuie sa intervina. Trimite astfel in Atlantida pe "Violenta Divina" ce purta numele de Topteoxenes-Kut.
Era in jur de 15400 ani inainte de Hristos cand marele Topteoxenes reformeaza religia, instaureaza dictatura totalitara, scriind legi care pedepseau cu severitate nesupunerea si parazitismul lor.
El era modest si adept al saraciei si simplitatii.
     Vorbise deschis luciferienilor ca salvarea lor sta in supunere si munca fizica grea, pentru ca numai suferinta ii poate face sa intre in lumina si bucurie dincolo de mormint. A instaurat o ierarhie foarte simpla: robii si preotii, exact cum mai tarziu avea sa fie in Egipt.
     Preotii trebuiau sa fie necasatoriti, sa umble simplu imbracati, sa fie incinsi cu o funie si sa poarte un bici la brau. Erau singurii autorizati sa loveasca in caz de nesupunere.
     Virtutile de varf, Topteoxenes le considera supunerea si harnicia, blandetea si tacerea, reculegerea si rugaciunea.
Rugaciunea era simpla... Suna cam asa: "O, Tu, Maret Tron, da-mi din Puterea Ta, fa-ma sa inteleg ca viata este trecatoare si fa ca sufletul meu sa ajunga in imparatia Bucuriei celei fara de sfarsit".
Topteoxenes i-a invatat pe atlanti sa nu se teama de moarte, pentru ca sufletul continua sa traiasca si dupa lepadarea trupului.
Pe cei simpli i-a invatat sa repete rugaciunea "HUMA ASITENUP MEHI", care ar insemna "DA-MI ARIPI CA SA ZBOR LA TINE".
Aceasta rugaciune era strins legata de cultul "zeului sarpe" pe care Topteoxenes l-a mentinut, traducind simbolul sarpelui ca pe o expresie a omului-rob ce se taraste pe pamant iubind placerile si nu este in stare sa cante.
     Cand omul munceste cantind, da dovada ca a primit aripi si dupa moarte, va zbura in imparatia "Celui ce Sta pe Tron".
Dupa cum vedeti ,Topteoxenes avea o invatatura foarte simpla, extrem de accesibila si oricine putind sa invete rugaciunea simpla pe care, de exemplu, sa o cante fiecare linistit la lucrul campului.
Cei care reuseau sa cante, erau trecuti in categoria celor vrednici sa lucreze la construirea piramidelor, care simboliza jertfa pentru "Cel ce Sta pe Tron", caci in varful piramidei,in trepte, Topteoxenes punea sa se cladeasca din piatra un tron din blocuri de dimensiuni normale.
     Topteoxenes stabilise ca piramidele sunt semne ca oamenii au primit aripi si ca atunci cand "Cel ce Sta pe Tron" va vedea orasele pline de piramide, cand satele vor reusi sa-si construiasca fiecare propria piramida, atunci El va trimite un alt misionar care ii va invata pe oameni o inalta stiinta, care ii va face sa scape de munca fizica si sa fie fericiti.
Piramida lui Topteoxenes trebuia sa aiba cel putin trei trepte si cel mult sapte. Fiecare piramida trebuia sa aiba o terasa, oricat de mica, pe care va fi zidit un Tron de piatra.
     Dar cea mai interesanta idee a lui Topteoxenes, era trierea preotilor. A avut o idee pe care nimeni nu a mai avut-o pana la el .
De exemplu, preoti de categoria a doua putea fi numai cei ce puteau canta o zi intreaga, stand pe un scaun.
Preotii din categoria intai trebuiau sa reuseasca sa nu doarma o zi si o noapte; regula obligandu-i sa stea culcati pe pat, adica tentatia somnului sa fie si mai mare.
Desigur, numai cei ce puteau sa se roage intens sa mediteze,reuseau sa nu adoarma,astfel incat rari, foarte rari erau aceia care sa merite sa intre in categoria I-a.
     Topteoxenes a lasat si felul cum sa decurga examenul pentru alegerea Marelui Preot.
In primul rand, Marele Preot trebuia sa fie preot de categoria intai. Cei care doreau sa candideze erau lasati singuri, fiecare intr-o celula unde aveau pat, un scaun, cateva turte de porumb, carti, o cana cu apa si... nu aveau voie sa doarma.
Trei preoti, din diverse categorii supravegheau candidatii... Oboseala, somnul, erau indicii ale slabiciunii, neputintei, nevredniciei.
Cine ramanea ultimul treaz, acela era considerat vrednic si trezia era considerata cea mai incontestabila dovada ca acesta are aripi mari si poate zbura cel mai aproape de "Cel ce Sta pe Tron", deci implicit era un "Trimis al Tronului".
     Am pronuntat cuvintul "rob". Nu as vrea sa intelegeti gresit acest termen. Trebuie sa stiti ca nu existau proprietari si sclavi. Nu exista notiunea de "proprietate". Aceasta aveau sa o creeze luciferienii, mult mai tarziu, cand s-au rasculat. Topteoxenes trata pe cei ce muncesc cu blandete si caldura. "Rostul vietii este zborul" spunea scurt Topteoxenes.

     EL a fost de o simplitate neintrecuta tocmai pentru a da prilej luciferienilor sa se refaca. Luciferienii insa nu puteau "canta". Multi dintre ei refuzau sa munceasca si atunci erau alungati.
Altii, realizind ca nu au alta scapare, se supuneau muncilor, dar erau plini de ura fata de preoti.
     Topteoxenes a avut o viata foarte lunga. As putea aproxima varsta la care a murit cam la 140 -150 de ani.
In acest lung rastimp el a observat si a simtit nesecata ura a luciferienilor care au fost ascultatori si supusi in timpul domniei lui, dar a caror ura, vedea Topteoxenes era prevestitoare de rele.
Inainte de a parasi pamantul, Topteoxenes s-a taiat la brat si cu sange a scris pe un fel de tablita de lemn ca luciferienii vor provoca caderea Atlantidei.
Ultimii sai ani de viata au fost un chin. Era constient ca luciferienii vor distruge tot ceea ce el cladise cu atita chin si truda.
     Au urmat cateva secole de ordine si disciplina in care multi luciferieni s-au imblanzit si au devenit ascultatori. Majoritatea, insa, erau invidiosi si plini de ura, nesupusi, lenesi si mereu revoltati.
     Pe la 14500-14300 inainte de Hristos , incepe exodul luciferienilor.
Se strangeau grupuri-grupuri, si paraseau asezarile, intemeindu-si singuri asezari de sine-statatoare.
In jurul anului 14000 inainte de Hristos are loc prima mare rascoala a luciferienilor, care ,cu bite si topoare, ucid preotii unei mari asezari si se proclama singuri preoti.
Atacurile si revoltele se succed astfel ca, in trei secole, intreaga Atlantida ajunge sa fie sub stapanirea luciferienilor.
     Anul 13800 inainte de Hristos marcheaza venirea in trup a lui Lucifer insusi, care distruge tablitele scrise, pastrate de la Topteoxenes, anuleaza regulile sacre ale acestuia, insa preia totusi legile aspre si... mai ales biciul.
El creeaza notiunea de "proprietate". pe care merita sa o aiba numai cei ce stiu sa conduca masele, sa le supuna, sa le convinga sa munceasca cinstit, pentru ca ei sa profite.
Piramidele au fost neglijate, pietrele de constructie au fost carate in alte locuri, pentru ca ei sa-si faca palate.
Gratie exploatarii celor naivi si docili, urmeaza o perioada de progres economic si odata u aceasta luciferianismul isi face aparitia Un luciferian istet la minte, creeaza "cultul zeului Martupiciu", geniul vicleniei, al minciunii si al desfraului.
Sarbatorirea lui era celebrata prin uciderea a trei sclavi tineri, urmata de orgii si desfrauri combinate.
     Noua "religie luciferica" decreteaza omorul pentru cauza lui Martupiciu drept o mare virtute, iar "biciul" este decretat simbolul universal al puterii, al dreptului de a te impune cu forta pumnului, a pumnalului, a razboiului...
     Faceam parte din cei prezenti la sedintele din Marea Sala a Tacerii. Parintele a convocat sa asiste toate fapturile ganditoare din OPAL, sedinta sa fie transmisa de televiziunea noastra centrala si preluata de cele mai indepartate zone ale Opalului.
De obicei, sedintele noastre sunt galagioase, spiritele discuta aprins, se organizeaza pe grupuri, grupulete, se tin discursuri in diferite loje ale salii si cate altele.
De data aceasta, domnea o atmosfera apasatoare in intregul Opal.

     Pana si Heruvimii incetasera vesnicul lor cant si asteptau cu infrigurare intrarea in sala a Sfantului Parinte.
     Toti taceau, toti erau abatuti,nimeni nu scotea o vorba. La un moment dat, in loja centrala, aparu Marele nostru Domn si Parinte, urmat de cei sase mari batrani-intelepti. Intreaga sala era in picioare.
Parintele era de-o seriozitate care ne infiora pe toti. Nu a rostit nici macar salutul sau obisnuit... "VAVIVOV"!
Toti cei de fata stiau si cunosteau ceea ce se petrecea in Atlantida.
De aceea, Parintele -Marele nostru Domn lua cuvantul:
- Propun distrugerea Atlantidei! Cine este de acord, sa se ridice in picioare.
Pe rand, unul cite unul, se ridicara, pana ce intreaga sala a fost in picioare, in afara de unul din cei sase: IISUS - Maestrul meu.
Singur ramasese linistit, sezind calm si netulburat.
Cand Parintele l-a observat, i s-a adresat:
- Spune-ti punctul tau de vedere, frate!
Iisus s-a ridicat in picioare. Toti cei din sala luara loc. Cu glas limpede, Iisus spuse:
- Propun sa mai facem o incercare!
- Cred ca este de prisos! Toti ne-am indreptat apoi privirile spre loja Pertutiei Opalice (Pertutia Opalica este Forul Opalic specializat in problemele pamantenilor).
Vorbise Topteoxenes, cel a carui invatatura adusese ordine si disciplina in Atlantida, in secolele anterioare luciferianismului.
- Tot ce am cladit, luciferienii au calcat in picioare. Parerea mea este sa actionam fara crutare! continua Topteoxenes.
Atunci, intr-o clipa, m-am hotarat sa ma alatur propunerii Maestrului meu.
- Ma ofer eu de buna voie, sa fac o ultima incercare. Ma ofer sa cobor imediat in Atlantida!, am spus ridicindu-ma in picioare.
Iisus a intors capul spre mine, mi-a zimbit si a dat din cap in semn de multumire.
- Va fi zadarnic! spuse din loja sa Topteoxenes.
- De ce sa se sacrifice in zadar prietenul nostru Densi? Nu e logic!
-Stim cu totii ca luciferienii triumfa... spuse Pau-O-Umon, seful Pertutiei.
- Ganditi-va la milioanele de nevinovati, interveni Iisus, supusi si ascultatori, care vor pieri odata cu intregul continent! Ce va zice istoria pamantenilor? Ca am fost cruzi si ne-am pripit sa lovim inainte de a epuiza toate solutiile posibile...
Atunci s-a ridicat Parintele Luminilor si, cu glas lin, spuse:
- Iisus are dreptate! Noi nu trebuie sa ne temem sa incercam "absurdul".
     Nimic nu e absurd cand domina iubirea, mai ales ca e vorba de poporul luciferian, cel care, candva a fost atat de apropiat noua! Aprob misiunea pentru Densi!
-VAVIVOV! striga Parintele zambind si intreaga sala a izbucnit in urale.
A fost un entuziasm cum numai noi ,cei din OPAL, stim ce inseamna entuziasmul.
(VAVIVOV... este salutul specific din Opal care s-ar traduce cam asa : "Mergeti voiosi si inflacarati!") Articol inspirat din lucrarea
LIGURDA HE SONTINEOLOVELLA
http://80.69.83.61/digibook/index.php?dir=