In seara de 30 martie de Mihail Eminescu publicat la 28.10.2007
"In seara de 30 martie"
     Īn seara de 30 martie procurorul general al Consiliului de Razboi din Chiev a fost ucis pe bulevard c-o descarcatura de revolver. Ucigasul a fost arestat,adaoga telegrama.
E aproape indiferent a sti daca ucigasul a fost sau nu arestat, precum e indiferent de-a se sti cum [ī]l cheama.
Numele lui, ar zice Biblia, e ,,legiune".
De un sir de ani Rusia e framāntata de-o miscare īntinsa si surda care ameninta a surpa statul din temelii si-a pune " nimicul" īn locul lui.
E īn natura statelor despotice ca sa fie totdauna lānga marginea prapastiei , caci despotismul si demagogia sunt doua vlastare ale unui si aceluiasi principiu, a egalizarii conditiilor sociale.

     Īntr-o aglomeratiune atāt de inorganica de popoare si de regiuni, lipite la un loc de puterea oamenilor, nu de puterea lucrurilor, despotismul, care nu īngaduie alte legaturi īntre oameni decāt putinele care-i convin lui, [ī]l sileste pe fiecare de-a se restrānge īn el īnsusi si de-a vedea numai de interese materiale.
Luāndu-li-se cetatenilor orice patima comuna, orice trebuinta mutuala , orice necesitate de-a se īntelege, orice ocazie de-a lucra īmpreuna, [ī]i zideste oarecum īn viata privata.
     Īn societatea despotica , ca si īn cea demagogica, omul prin sine īnsusi nu īnsemneaza nimic, banul e totul.
Banul devine semnul distinctiv care claseaza si deosebeste oamenii īntre ei si, fiindca el are o mobilitate proprie naturii lui, trece din māini īn māini, transforma conditiile indivizilor, ridica sau īnjoseste familii, de aceea nu e aproape nimeni care sa nu fie obligat a face īncercari desperate si continue pentru a-l pastra sau pentru a-l cāstiga.
Dorinta de-a se īmbogati cu orice pret, iubirea cāstigului, cautarea bunului trai si-a placerilor materiale, iata pasiunile cari devin comune īn state despotice si īn cele demagogice.
Ele se raspāndesc īn toate clasele, patrund si īn acele carora le erau straine si ajung a enerva si a degrada natiunea īntreaga iar esenta despotismului consista īn a favoriza si a īntinde aceste instincte.
Aceste pasiuni slabitoare [ī]i vin īn ajutor; ele abat si ocupa imaginatia oamenilor departe de afacerile publice.
Despotismul si demagogia creeaza ici secretul si umbra, dincolo nepasarea publica, cari pun la adapost lacomia si permit cāstiguri maloneste, bravānd dezonoarea .

     Fara despotism aceste patimi sunt tari, cu el ele devin dominante. Aceste nu sunt idei pe cari sa le spunem de la noi: maniera de-a judeca evenimentele si starile de lucruri ale istoriei īn chipul acesta se datoreste lui Tocqueville . Īntāmplarea pare ca a pus doua exemplare ale unui si aceluiasi princip alaturi: Rusia si Romānia.
     Cine cunoaste hotiile cāte s-au facut īn timpul celui din urma razboi īn armata imperiala, rasarite din dorinta de-a se 'mbogati cu orice pret, venalitatea functionarilor administrativi, adesea si a celor judecatoresti, si compara dezvoltarea acestor instincte sub regimul egalitatii despotice cu dezvoltarea acelorasi fenomene sub regimul egalitatii demagogice de la noi, cine vede dincolo religia cazuta īn stare de fetisism ca si la noi si formalismul uzantelor suplantānd convingerea morala si religioasa, cine cunoaste spiritul cu totul materialist si vānator de cāstig din Rusia si-l
aseamana cu abjecta goana de bani a advocatilor de māna a treia si a strainilor cari stapānesc Romānia, acela se convinge ca aceleasi cauze produc pretutindenea aceleasi efecte, al īmparatiei vecine sunt doua surori gemene, avānd amāndoua de baza nu gruparea oamenilor dupa cultura, inteligenta si meritul lor, ci discompunerea lor īn indivizi egali, din cari nici unul sa nu plateasca mai mult decāt celalalt .
Despotismul se 'ntemeiaza pe lipsa de gāndire a maselor, demagogia pe ideile gresite pe cari panglicari politici le inspira acestora, facāndu-le sa creaza ca aceste idei constituie vointa lor.
De ce de ex. īn Austria, care e cuprinsa de-o adānca fierbere etnica, nu se 'ntāmpla lucruri analoge cu cele din Rusia? Pe cānd īn Rusia suma de ambitii si de nevoi individuale, suma dorintelor de cāstig si de bun trai e aceea care tinde la rasturnarea statului, īn Austria vedem colectivitati etnice luptāndu-se īntre ele pentru cele mai īnalte bunuri ale omului pe pamānt.

     Īn Austria nu exista socialism nici de nume si nu va exista poate decāt atunci cānd rasele s-ar asimila si cānd interesele morale ale lor ar fi substituite prin meschine interese materiale ale claselor.
Cu toata violenta si cu tot fanatismul cu care se poarta lupta īntre nationalitati, ea nu degenereaza nici īn atentate, nici īn nihilism. De ce?
Pentru ca legaturile īntre grupurile de oameni sunt de natura morala, pentru ca fiecine respecta pāna la un grad oarecare īn adversar sentimentele acelea de nationalitate si de patriotism pe cari voieste a le vedea respectāndu-se īn el īnsusi.
Chiar bochezul īnvins īntr-o lupta pentru bunuri nimic mai putin decāt materiale e un om respectabil pe cānd īn statul despotic si-n cel demagogic puterea despretuieste poporul si poporul despretuieste puterea.
     Despotismul si demagogia nu egalizeaza numai pe oameni, ci-i animalizeaza totodata; o libertate īnsa care īnlesneste gruparea lor dupa interese publice si asigura grade de inegalitate sociala pe cari oricine sa fie liber a le trece prin munca si merit stimuleaza instinctele cele bune ale lui si-l prefac īntr-o fiinta eminamente ideala.
Libertatea aceasta adevarata e cea care prezerva statele īn contra primejdiei despotismului pe de-o parte, a demagogiei pe de alta.
E drept ca monarhia austriaca e departe de-a fi ajuns la idealul ei, la cristalizarea unui sistem federativ care sa asigure atāt dezvoltarea linistita a elementelor sale etnice cāt si unitatea si taria de actiune a statului īn afara.
     Multi au naivitatea de-a crede ca, din cauza discordiei īntre nationalitati, Austria ar fi politiceste slaba.
Aceia nu cunosc dictonul de predilectie al īmparatului Francisc I.
,,Popoarele mele sunt atāt de deosebite īntre dānsele īncāt niciodata nu vor ajunge a se īntelege ele 'n de ele īn contra monarhiei".
Si-n adevar īnclinam a crede ca nici un stat nu poate fi slab īn care oamenii se lupta mai cu seama pentru interese morale si de cultura, īn care lenea intelectuala si dezinteresarea pentru viata publica se razbuna devenind un pericol pentru existenta nationala a grupului etnic.
     Cu toate acestea monarhii Casei habsburgice au multe si pretioase prerogative cari īnlesnesc initiativa si libertatea lor atāt īn privirea reformelor dinlauntru cāt si īn aceea a actiunii īnafara.
Ei fac ce vor, la dreptul vorbind, fac tot ce le dicteaza interesul monarhiei si al Casei, fara ca constiinta nationala si cea religioasa a popoarelor sa fie jignita, precum se īntāmpla sub sistemul cezaro - papist al d-lui Pobedonoszew .
[25 martie 1882]