Scuzele, karma si nr.13 de Omraam Michael Aivanhov publicat la 11.11.2007
Scuzele, karma si nr.13
     Acum, as vrea sa prelungesc aceasta conversatie.
Sa presupunem ca cineva vine sa ma vada pentru a ma întreba cum sa repare o bârfa sau unele acuzatii injuste pe care le-a facut. Îi povestesc aceeasi poveste, dar adaug ceva foarte important. Îi spun: "Trebuie sa vorbesti din nou de aceasta persoana, dar insistând asupra calitatilor sale, virtutilor sale, bunelor sale intentii.
Cum exista totdeauna ceva bun în fiecare creatura, cauta si vei gasi.
-Si în felul acesta îmi voi repara greseala?
-Nu, nu e posibil, pentru ca, cuvintele pronuntate au provocat deja stricaciuni în regiunile invizibile, si chiar vizibile câteodata; dar vei crea astfel ceva diferit care va sterge un pic cuvintele tale.
Si când va veni momentul când Karma te va obliga sa platesti, putin timp dupa aceea vor veni si consecintele cuvintelor bune pe care le-ai pronuntat de asemenea în trecut, si vei fi consolat.
     Ce e un cuvânt? E o racheta care parcurge spatiul, care declanseaza forte, excita entitati si provoaca efecte ireversibile.
Da, si daca este un cuvânt rauvoitor, criminal, stricaciunile pe care le provoaca sunt ireparabile. Evident, daca putem remedia situatia imediat nu va fi asa grav, dar cu cât trece timpul, cu atât acele cuvinte produc mai multe stricaciuni. Veti spune: "Dar am reparat, pentru ca am spus apoi chiar contrariul.
Pentru cuvintele bune vei fi recompensat, dar pentru cuvintele rele va trebui sa platesti, adica vei fi pedepsit."
Iata ceea ce nu stiati.
Credeati ca putem repara totul?
Nu, pentru ca binele si raul pe care-l facem merg în doua regiuni diferite, în doua straturi diferite, si aceste straturi se suprapun.
Nu putem retrage cuvintele pe care le-am lansat pentru ca ele se gasesc deja scufundate sub alte straturi terestre sau supraterestre. Timpul este deci un factor foarte important.
     Sa presupunem ca ati dat ordinul de taiere a capului cuiva: cei care trebuie sa execute ordinul au plecat deja.
Ce puteti face pentru a repara greseala, odata ce capul va fi cazut? Oare îl veti lipi la loc? Când un ordin a fost dat, ce mai putem face?
Sa dam un contra-ordin, deci sa trimitem alti mesageri, alti servitori mai rapizi, ca sa interzica executia. Dar daca a trecut prea mult timp, nu mai e nimic de facut.
Nu trebuie întârziat, daca e posibil, pentru a repara raul pe care l-am facut altora, daca nu, dreptatea sau Karma vor intra în actiune si vom plati pâna la ultimul banut.
Majoritatea oamenilor nu stiu cum actioneaza legea karmei: îsi lasa sentimentele sa fiarba, povestesc ce le trece prin minte despre unii si altii, dar într-o buna zi karma le va suna la usa si va spune: "Platiti acum!"
Trebuie deci reparat de îndata efectul cuvintelor negative, fara a astepta ziua de mâine, pentru ca cuvântul îsi ia repede zborul: e o forta, o putere care parcurge spatiul si actioneaza.
Dar ceea ce trebuie sa stiti acum este ca exista o forta înca mai puternica decât cuvântul, e gândirea; si daca va puneti imediat la munca gândirea, puteti imediat ajunge din urma unele cuvinte nefericite.
E dificil, desigur, pentru ca gândirea si cuvântul apartin unor regiuni diferite.
Cuvântul apartine planului fizic, e o vibratie, o deplasare de aer; în timp ce gândirea apartine deja domeniului eteric.
Daca vreti sa remediati consecintele rele ale cuvintelor voastre puteti sa va concentrati si sa cereti servitorilor lumii invizibile sa împiedice raul sa se produca.
În acest fel, nu veti repara complet, dar evitati sa fie mai rau.
Numai ca, trebuie sa fiti foarte rapid si gândirea voastra trebuie sa fie foarte intensa, daca nu, ordinul de executie va fi dat si veti fi responsabil de toate stricaciunile pe care le-ati produs.
     Unii îsi imagineaza ca e suficient sa se scuze pentru raul care l-au comis.
Nu, trebuie reparate greselile, numai în felul acesta ne eliberam.
Spunând: "Sunt mâhnit, iarta-ma...", e bine, dar aceasta nu ajunge.
Când vi se face un cadou spuneti "Multumesc", dar acest cuvânt nu e echivalent cu ceea ce ati primit.
În aceeasi maniera, cuvântul "iertare" nu poate repara raul pe care l-ati facut.
Daca ati dat foc casei cuiva, nu e suficient sa va cereti iertare: trebuie sa-i construiti alta casa, numai atunci veti fi iertat.
Veti spune: "Si daca persoana pe care am lezat-o ma iarta?"
Nu, problema nu se rezolva asa usor, pentru ca legea si persoana nu sunt acelasi lucru.
Legea nu va iarta, ea va urmareste, pâna când reparati totul.
     Evident, acel care a iertat a dat dovada de noblete, de generozitate, el se elibereaza de framântari, de suparare, care l-ar mentine în regiunile inferioare.
În timp ce acela care nu a iertat, sufera, e retinut de imaginea persoanei care i-a facut rau, se gândeste la ea tot timpul, e legat, nu mai avanseaza.
Daca Iisus a spus ca trebuie sa ne iertam dusmanii, e pentru ca omul sa se poata elibera de gândurile negative si ranchiuna care l-ar dezagrega.
Da, e o lege extraordinara. Dar când iertati pe cineva, problema persoanei care v-a facut rau nu e rezolvata.
Iertarea elibereaza pe cel ce a fost maltratat, lezat, calomiat dar nu îl elibereaza pe cel care a comis greseala.
Pentru a se elibera, vinovatul trebuie sa repare.
     Când ati calomiat pe cineva, i-ati luat prestigiul sau onoarea sa, si de atunci vor urma evenimente neplacute pentru el, pentru evolutia sa.
Sa presupunem acum ca mergeti si cereti iertare acestei persoane; daca ea va iarta, bineînteles, ea se elibereaza, dar cum nu ati reparat nimic, calomiile pe care le-ati semanat continua sa produca serpi, tigri, lupi-simbolic vorbind-care vin sa masacreze si sa-si devoreze oile.
Aceasta vrea sa spuna ca relele consecinte ale cuvintelor voastre vor dauna de asemenea parintilor si prietenilor victimei.
Deci, nimic nu s-a rezolvat. Trebuie acum sa gasiti alte cuvinte, alte gânduri, alte forte, care sa repare stricaciunile. În acel moment veti fi iertat de persoana pe care ati lezat-o si de asemenea si de legea care a înregistrat aceste stricaciuni. Deci, nu va imaginati ca puteti rezolva totul cu scuze: nu, e o rezolvare pentru persoana ce va iarta, dar nu e o rezolvare din punct de vedere al justitiei.
     Câti oameni sunt nemultumiti de destinul lor!
Ei sunt porniti împotriva lumii întregi pentru ca viata lor e grea si cuvintele pe care le arunca în acel moment împotriva celor care sunt mai privilegiati decât ei sau pe care îi cred responsabili de situatia lor sunt cu adevarat distructive: ele sunt pline de o forta pe care poate nu o cunosc, dar care creaza pagube celorlalti.
Nu e permis a face aceasta, trebuie sa o stiti. Daca simtiti nevoia sa-i umiliti pe altii sau sa le faceti rau cu cuvintele voastre, pentru ca va simtiti dezavantajati, plângeti-va sau compatimiti-va, daca aceasta va face bine, dar lasati-i pe altii în pace, daca nu, karma va veni într-o zi si va va cere socoteala.
     Trebuie deci, ca fiecare sa se supravegheze, sa vada pericolele acestor tendinte, sa înteleaga ca ele sunt o slabiciune si nu o forta cu care sa se mândreasca.
Daca nu sunt precauti si nu încearca sa domine aceste tendinte distructive, într-o zi, mai repede sau mai târziu, oamenii vor fi dominati de acestea.
Nu veti triumfa niciodata, daca credeti ca e minunat sa actionati asa.
Si chiar presupunând ca un alt individ care îi seamana i se împotriveste si îl striveste la rândul sau, aratându-se tot atât de mândru de atitudinea lui, cel în cauza va constata ca nu e atât de corect si minunat!
Ei da, cel care vrea sa vorbeasca tare trebuie sa stie ca va gasi oricând pe cineva care va vorbi mai tare decât el, cine e grosolan va gasi pe cineva care e mai grosolan decât el. Trebuie sa fiti precauti ca acestea sa nu se întâmple.
     Nici un cuvânt pronuntat nu ramâne fara consecinte. Atunci, daca va scapa niste cuvinte nejuste sau rautacioase despre cineva încercati, imediat ce va dati seama, sa va concentrati pentru a-i transmite multa iubire, multa lumina. Dar chiar si în acest caz anumite pagube s-au produs deja si e nevoie de timp pentru a simti efectele gândurilor voastre bune.
Proiectati forte benefice, pozitive si veti avea rezultate benefice, pozitive.
Proiectati forte negative, vor urma consecinte negative.
Iata cum binele si raul coexista, dar o repet, în doua straturi diferite. Raul produce rau, binele produce bine.
De aceea trebuie sa lucrati zilnic pentru a va face cuvântul inteligent, luminos, armonios, pentru a face minuni asupra voastra însiva, apoi asupra altora, si asupra naturii întregi.
Adevarata magie este cea a cuvântului puternic, viu, a cuvântului care vine de la Dumnezeu, care curge din sursa.
     Înca din antichitate, Initiatii cunosteau puterea cuvântului.
De aceea binecuvântarea ocupa înca un loc de seama în ritualurile religioase.
Cuvântul "a binecuvânta" înseamna a spune lucruri bune, în sensul pronuntarii de cuvinte care aduc binele. Adevarata binecuvântare e un act de magie alba.
Bineînteles, pentru a realiza acest act de magie alba omul trebuie sa fie dezinteresat, pur, stapân pe sine însusi.
Cât despre cel care primeste aceasta binecuvântare, trebuie ca el sa fie cel putin receptiv, doritor în a se ameliora si de a munci pentru bine. Daca aceste conditii nu sunt îndeplinite, binecuvântarea ramâne fara efect.
Dar cu toate acestea e bine a pastra acest ritual al binecuvântarii, cu speranta ca într-o zi oamenii vor deveni constienti de semnificatia lui, atunci el va deveni un cuvânt, un gest eficace.
     Si voi, de asemenea, trebuie sa va obisnuiti sa binecuvântati, sa spuneti cuvinte bune.
Când atingeti capul copilului vostru, mâinile sau picioarele lui mici, sau când tineti în brate fiinta pe care o iubiti, de ce sa nu le binecuvântati, pentru ca îngerii sa vina si sa faca din ele fiinte magnifice?
Trebuie sa binecuvântati tot ceea ce atingeti, obiecte, hrana, fiinte.
Trebuie sa vorbiti cu dragoste si blândete, nu numai cu oamenii, dar si cu florile, pasarile, arborii, animalele, pentru ca e un obicei divin.
Cel ce stie sa spuna cuvinte care inspira, care dau viata, poseda o bagheta magica în gura sa. El nu pronunta niciodata aceste cuvinte în van, pentru ca exista tot timpul în natura unul din cele patru elemente: pamânt, apa, aer sau foc care e acolo, atent, asteptând momentul de a participa la realizarea a ceea ce exprimati.
Se întâmpla, deasemenea, ca realizarea sa se produca foarte departe de cel care a dat germenii si nu mai putem sa o vedem. Dar sa stiti ca se produce.
Asa cum vântul duce semintele departe, tot asa cuvintele voastre bune îsi iau zborul si vor produce rezultate magnifice departe de ochii vostri.
Dar, pentru a vorbi pietrelor, plantelor, animalelor trebuie sa stiti unde se gasesc entitatile lor. În tot cazul, ele nu sunt în planul fizic, ca pentru om. Da, daca omul poseda constiinta, este pentru ca entitatea sa a coborât pâna în planul fizic.
Entitatea unui animal se afla în planul astral; acelea ale plantelor se afla în planul mental, de aceea ele sunt extrem de limitate în privinta manifestarilor lor.
Cât despre entitatile pietrelor, ele se afla foarte, foarte departe, în planul cauzal, si acesta e motivul pentru care ele par moarte; dar chiar daca viata lor e foarte redusa, în realitate, ele sunt vii.

Luati o piatra în mâna si spuneti-i cuvinte bune: aceste cuvinte vor fi înregistrate. Vorbiti de asemenea semintelor, florilor si arborilor înainte de a le pune în pamânt: ele vor creste mai bine. Vedeti, exista tot timpul ceva util de facut în viata. Natura e imensa, e atât de bogata!
Dar, evident, cuvântul vostru pentru ca sa fie într-adevar eficace si sa dea rezultate benefice trebuie sa respectati câteva reguli.
Daca ati învatat sa va stapâniti, sa va puneti într-o stare de armonie, de puritate, de lumina, veti putea degaja forte, puteri, care vor actiona asupra întregii naturi, altfel, puteti pronunta toate cuvintele pe care le vreti si nu se va întâmpla nimic, cu exceptia înregistrarii câtorva prostii.
A înregistra e ceva-totul se înregistreaza-dar a ajunge, gratie acestor înregistrari, la a influenta favorabil natura sau constiinta fiintelor este cu totul altceva.
     Cuvintele sunt puternice, dar trebuie sa învatati cum sa va serviti de ele pentru a transforma totul în jurul vostru si sa va transformati pe voi însiva.
Atunci când va este frig, când va simtiti singur, descurajat, când aveti impresia ca nimeni nu va iubeste, pronuntati cuvântul "iubire" o data, de doua ori, de zece ori si în diferite feluri: veti declansa astfel puterile cosmice ale dragostei si nu va veti mai simti singur, abandonat...
Atunci când va simtiti în obscuritate, ca si cum ati fi cazut în fundul unei prapasti, pronuntati cuvintele "întelepciune", "lumina", pâna când ele vor vibra si vor cânta în toate celulele corpului vostru
În acel moment, totul se va lumina... Atunci când va simtiti îngrijorat, limitat, tulburat pronuntati cuvântul "libertate". Puteti de asemenea sa pronuntati cuvintele "frumusete", "adevar", "forta"... Trebuie sa faceti aceste exercitii în fiecare zi pentru a întelege ce a vrut sa spuna sfântul Ioan prin: "La început a fost cuvântul."

     Lucrurile si fiintele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile si sentimentele sale, omul are facultatea de a actiona asupra lor pentru bine... sau pentru rau, din pacate.
Un mag, fie ca e alb sau negru, e o fiinta care e capabila sa dea unui obiect proprietati pe care nu le poseda înainte: el ia din elementele propiei sale chintesente pentru a le introduce în obiect si acest obiect devine viu, capabil sa actioneze.
Un obiect exista prin el însusi, se întelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existenta sa e neutra, si depinde de voi ca el sa dobândeasca anumite calitati.
Daca proiectati asupra unui obiect dragostea si lumina voastra, el se va impregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesenta superioara propriei sale existente, si astfel va deveni un talisman care va actiona favorabil asupra voastra însiva si asupra creaturilor care se afla în apropierea lui.
     Cuvântul talisman vine de la grecescul "telesma". Telesma, e termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbeste de "forta tare a tuturor fortelor", si despre care spune: "Soarele îi este tata, luna îi este mama, vîntul a purtat-o în pântec si pamântul îi este dadaca".
Un talisman este deci un obiect (piatra, floare, insecta, inel, bratara...) purtator al unei forte cu care a fost impregnat fie de catre natura, fie de catre o fiinta foarte puternica în lumea psihica.
Numai cel ce stie sa fuzioneze cu "forta tare a tuturor fortelor", cu Fiinta suprema, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevarat operante si puternice.
Desigur, si voi, de asemenea, la nivelul vostru, puteti cu ajutorul gândului, iubirii voastre sa sustineti si sa reîmprospatati virtutile unui obiect, scopul existentei umane este de a deveni creator, asa ca Dumnezeu.
Desigur, natura exista, creaturile, obiectele exista, nu noi suntem aceia care putem sa le cream, dar putem sa le dam o viata mai puternica, mai luminoasa, mai pura. Multe obiecte pot deveni astfel talismane.
Exista, desigur, si talismane preparate negativ de magii negri, obiecte încarcate cu forte malefice, care sunt trimise anumitor persoane pentru a le dauna, a-i face bolnavi, pentru a le provoca accidente sau rupturi cu anturajul lor. Dar noi nu vorbim aici decât de talismane benefice.
     În epoca noastra, din punctul acesta de vedere, oamenii au pierdut sensul sacrului, pentru ca se gasesc talismane la piata, la târguri, unde vi se vând lucruri de diferite culori purtând semnele zodiacului, asigurându-va ca sunt talismane unice care pot sa va protejeze, sa va aduca succes si sa va puna în legatura cu puterile cosmice.
Ce prostie! Cel ce prepara un talisman trebuie sa cunoasca legile corespondentei între obiectele fizice si astrele, fortele, fiintele invizibile.
Magicianul prepara un obiect stiind ca gratie metalelor din care e format, semnelor si literelor pe care le poarta, poate absorbi si retine forte determinate. El pune obiectul în legatura cu entitatile invizibile pentru a deveni o sursa de influenta buna sau rea, armonioasa sau dizarmonioasa. Dar magul alb nu prepara decât talismane capabile sa produca cele mai bune influente.

     Munca magului este în realitate identica cu a naturii. Natura umple toate fiintele vii cu o esenta particulara care permite hranirea, cresterea, si magul face la fel. Da, pentru ca putem utiliza prezenta energiilor naturale din toate lucrurile, dar trebuie sa cunoastem legile si sa nu ne servim de aceste energii pentru interesul nostru personal.
     Talismanele adevarate nu pot fi preparate de oricine. Trebuie sa fii pur si dezinteresat, pentru ca singura puritatea va permite sa actionati eficace asupra obiectelor si fiintelor. Majoritatea celor care întreprind o preparare a unui talisman ignora adesea un lucru capital: ei evoca entitati pe care le atasaza obiectului pentru a-i da o anumita misiune, dar ceea ce nu stiu e ca mai departe aceste entitati invizibile cer o plata. Ele vor sa serveasca bine, dar ele vor sa fie remunerate. Sunt convocate, e perfect, devin servitoare, dar vor sa fie hranite, dar exista suficiente alimente pentru a le satisface?
     Care e adesea situatia celui care vrea sa poarte un talisman?
Imaginati-va un rege violent si ambitios care se hotaraste sa aiba o armata mare pentru a lupta contra inamicilor si care, pentru aceasta, închiriaza serviciile mercenarilor.
Acesti mercenari nu sunt devotati cu adevarat regelui pe care îl servesc: sunt straini, nu au afectiune pentru el. Numai interesul îi leaga de el. Dar ei simt ca banii pe care îi primesc îi constrâng sa ramâna subjugati unei fiinte fara virtuti si, din aceasta cauza, au un resentiment împotriva regelui.
Deci, atunci când regele întreprinde o expeditie împotriva unei tari straine, mercenarii, obositi sa se suporte lungi chinuri pentru un suveran pe care nu-l iubesc, îl abandoneaza, îl lasa singur, si regele nu întelege de ce armata sa nu îl mai protejaza.
Daca regele nu ar fi avut o armata de mercenari, ci de oameni atasati persoanei sale prin dragoste si respect, ar fi fost sustinut cu o ardoare si o fidelitate extraordinare.

     De ce credeti ca vor oamenii talismane? În general, pentru a obtine succese, pentru a dobândi puteri, si în acel moment seamana acelui rege care întretine o armata de mercenari.
Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violenta, obliga astfel fiintele lumii invizibile sa-i serveasca. În spatele acestei dorinte de a avea un talisman sunt ,cel mai adesea, ambitia si lenea.
Vrem sa reusim sau sa ne protejam si ne spunem: "Daca voi avea un talisman pot sa dorm linistit, altii vor veghea în locul meu".
Astfel vrem sa ne realizam dorintele fara a face nici un efort. Încetam sa mai muncim, sa studiem, sa reflectam, sa meditam, sa ne rugam, bazându-ne numai pe puterea talismanului. Natural, exista si exceptii, dar în general, oamenii utilizeaza talismanele cautând protectia a ceva din exterior: ei închiriaza mercenari fara a dezvolta în ei virtuti, care sunt adevaratii lor protectori.
De aceea, chiar daca poseda un talisman puternic, acesta îsi pierde putin câte putin puterea.
Sa luam cazul unuia caruia i s-a preparat un talisman pentru a fi sustinut într-o întreprindere onesta, spirituala. El constata ca acest talisman îi aduce inspiratie, îi alimenteaza credinta, speranta, ardoarea. Cât timp continua sa traiasca cu aceleasi preocupari de bunatate, puritate si spiritualitate, el raspândeste în jurul sau o hrana subtila care alimenteaza toate fiintele invizibile care au fost atrase, chemate si angajate pentru constructia talismanului. Cât timp sunt hranite, aceste fiinte sunt satisfacute si continua sa serveasca pe proprietarul talismanului.
Dar daca acesta, uitând de proiectele sale bune, îsi orienteaza în mod diferit gândurile si sentimentele, el înceteaza sa mai alimenteze fiintele invizibile care îl servesc, iar acestea se îndeparteaza de el. El constata astfel ca acest talisman care actiona asa de bine alte dati, este acum ineficace.
Motivul este în faptul ca fiintele spirituale care erau legate de talisman nu mai sunt hranite prin gânduri pure si elevate.
Când aceste fiinte îl parasesc, talismanul moare.
La fel se întâmpla si în cazul pietrelor, obiectelor, care erau la început pline de viata si care sunt dupa un timp moarte. Cel care îsi imagineaza ca poate continua sa se bazeze pe un talisman traind oricum, se înseala.
În aceste conditii, talismanul nu poate sa-l ajute. Nu putem conta pe puterea unui talisman decât daca muncim fizic si psihic în armonie cu ceea ce reprezinta, cu ceea ce contine ca puteri si virtuti.
Un talisman nu e cu adevarat puternic decât daca voi îl sustineti constant prin propria voastra viata. Daca el e impregnat de puritate, pentru a continua sa fie eficace, trebuie sa traiti o viata pura; daca e impregnat de lumina, trebuie sa întretineti lumina, daca e impregnat de forta, trebuie sa va exersati pentru ca forta sa fie alimentata, etc. Daca nu, ceea ce se face pe de o parte, voi demolati pe de alta. Ca în povestile acelea, unde spirite rele distrugeau în timpul noptii munca pe care tânarul print sau frumosul cavaler o facea în timpul zilei. Nu trebuie sa uitati ca, în toate cazurile, singurul mijloc de a obtine rezultate este de a ameliora calitatea propiei vieti.

     În viata spirituala, nici un mijloc exterior nu poate actiona într-un fel durabil daca omul nu traieste o existenta pura si cu bun simt. Numai ca, deoarece nu se explica aceste adevaruri oamenilor, ei îsi fac iluzii.
Ei poarta cruci crezând ca, daca Iisus i-a salvat varsându-si sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din pacate, nu.
Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în conditii deplorabile. Pentru ca ele trebuie purtate în interior, sub o alta forma: ca si calitati si virtuti. Numai cu aceasta conditie crucea e eficace, benefica, magica.
Daca purtati o cruce în exterior, fie ca e din aur, din fildes sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca sa va ajute.
Dar daca în aceasta cruce puneti credinta si dragostea voastra, daca prin intermediul ei va legati de Cristos, pentru a transforma viata voastra, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinara. Aceasta lege se aplica de asemenea pentru locurile sacre.
     Exista pe pamânt locuri care au devenit adevarate talismane pentru ca sfinti sau Initiati care au trait si muncit acolo au lasat amprente pure si luminoase. Gratie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, altii au revelatii care le transforma întreaga viata. Dar, pentru a-si conserva puterile magice, aceste locuri trebuie sa fie pazite cu vigilenta, la adapost de tot ce ar putea tulbura atmosfera.
Pentru ca, oricare ar fi sfintenia unui loc si oricâte amprentele pure si luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereti, pe obiecte, totul va disparea daca acel loc va fi expus venirii si plecarii oamenilor care, din cauza gândurilor si sentimentelor lor, transporta cu ei entitati tenebroase.
De aceea trebuie vigilenta: daca, prin gândurile si sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili sa respecte locuri care au fost sfintite prin trecerea unei fiinte luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleaca în alta parte, în alte locuri mai propice manifestarii lor.
     Câti oameni îsi imagineaza ca, pentru ca au fost botezati la nastere, sunt la adapost pentru tot restul vietii! Ei au fost botezati, bineînteles, dar daca ei cred ca spiritele rele nu vor îndrazni sa intre din cauza ca li s-a pus apa si pamânt sfintit pe frunte atunci când au fost mici, se înseala! Toti diavoli vor intra, nu le e frica, sa stiti ca nu sunt impresionati de botez.
Botezul, ca si toate celelalte acte sacre, este un talisman si daca cei botezati nu lucreaza asupra lor toata viata pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai ramâne nimic din el. Sunteti botezati, sunteti spalati de pacatele voastre, e bine, dar trebuie sa continuati toata viata sa mentineti ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie sa va purificati constienti, din toata inima si din tot sufletul.
Unii sunt atât de mândri si satisfacuti ca au fost botezati, ca îsi imagineaza ca nu mai au nevoie de nimic. Dar daca vedem cum traiesc, vedem ca sunt ca si ceilalti care nu au fost botezati, sau chiar mai rau!
     Numai ca, încercati sa explicati asta crestinilor. Ei sunt încapatânati, ei cred în eficacitatea absoluta a botezului, ca si în faptul ca, varsându-si sângele, Iisus i-a salvat o data pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezati, pot purta cruci sau medalii, pot sa aprinda lumânari, pot sa spuna rugaciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei însisi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva si toate aceste practici devin chiar ridicole.

     Poate fi foarte benefic pentru evolutia voastra sa purtati talismane, cruci, medalii, sa vizitati locuri sfinte, sa primiti binecuvântari, dar nu contati numai pe acestea pentru a fi mântuiti daca nu faceti nimic asupra voastra însiva. Voi sunteti aceia care prin atitudinea interioara, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi sa umpleti cu viata talismanele pentru ca ele sa continue sa actioneze favorabil asupra voastra.
     E spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul Sau.
Dar si omul îl creaza pe Dumnezeu în el însusi
Pe masura ce se apropie de Dumnezeu si lucreaza formându-si despre El o imagine fidela si adevarata, aceasta imagine, în interior, actioneaza ca un receptor si ca un condensator al fortelor divine.
Talismanele sunt, si ele, receptoare si condensatoare de forte, exact ca si condensatorii din electricitate: se introduce si se condenseaza într-un obiect o energie buna sau rea care se elibereaza progresiv, producând efectele pentru care ea a fost condensata.
Dar acest proces e realizabil de asemenea în domeniul psihic, adica puteti forma în voi o imagine si sa o întretineti, sa o alimentati, sa-i insuflati viata prin gânduri, dragoste, prin vointa voastra, iar astfel aceasta imagine va actiona din aproape în aproape asupra tuturor corpurilor voastre subtile si va putea chiar transforma vibratiile celulelor voastre.
Puteti astfel sa puneti în voi imaginea unui mare Maestru, cea a lui Cristos sau chiar cea a lui Dumnezeu, concentrându-va asupra întelepciunii Lui, asupra dragostei Lui, puterii Lui, perfectiunii Lui. Daca veti pazi întocmai aceasta imagine, veti simti cum lucreaza magic în voi.

     La ce ar servi sa credeti în Dumnezeu daca credinta voastra nu ar produce nici un efect, daca ea nu v-ar transforma? Cineva spune: "Eu sunt credincios, cred în Dumnezeu", dar nu vedem nici un efect bun al acestei credinte. Cum se face ca Dumnezeu e atât de slab, inutil, atât de ineficace în aceasta fiinta? Daca El nu-i aduce nimic, nu mai merita sa crezi în El!
Dintr-un anumit punct de vedere, ateii au dreptate în a nu crede în Dumnezeu: când vad ce putine rezultate produce credinta la credinciosi, ei cred ca e la fel de bine sa te descurci fara Dumnezeu.
A crede în Dumnezeu nu e deci suficient. Trebuie sa dati viata imaginii sale din voi însiva, sa va opriti des asupra ei pentru a o contempla, a o adora, trimitându-i ce este mai bun în voi.
Aceasta imagine va actiona apoi magic, ca un talisman: va va ghida, va va proteja, va va lumina. Sunteti pe punctul de a comite o eroare sau de a va rataci, si iata, aceasta imagine vine sa va salveze.
     Magia, v-am mai spus-o, e o alta forma a fizicii. Daca, pentru a se proteja, un mag se serveste de un talisman, e pentru ca el îi cunoaste legile.
În timpul razboiului, oamenii obisnuiau sa lipeasca panglici de hârtie pe vitrinele din apartamentele lor pentru a le proteja de zgomotul exploziilor. Acestea le împiedicau sa se sparga: micile panglici de hârtie neutralizau vibratiile. Cineva care ignora ca aici e vorba de aplicarea unei legi fizice, ar putea sa se gândeasca ca e vorba de magie!
Deci, sa transpunem acest fenomen. Daca sunteti atacati de gânduri sau sentimente rele, acestea sunt ca bombardamentele, si "vitrinele" voastre pot sa se sparga. Daca veti încerca sa lipiti panglici de hârtie pe vitrinele voastre, adica daca purtati imaginea unui sfânt, a unui profet sau a lui Cristos si daca va concentrati asupra ei, pentru ca o venerati, pentru ca o iubiti, aceasta imagine se va opune acestor vibratii si veti rezista.
E simplu, dar oamenii nu sunt gata sa admita ca sunt aceleasi legi care dirijeaza toate aceste fenomene. Prin vibratiile sale, un talisman respinge alte vibratii contrare si, simultan, prin legea simpatiei, td>
În crestinism, au existat tot timpul mistici care au adorat fata lui Cristos, considerând-o ca pe un talisman care putea sa-i lumineze si sa-i protejeze de tot raul. Fetele marilor sfinti sunt de asemenea talismane eficace. Oamenii le utilizeaza înca, si va asigur ca e mai bine sa contemplati fata lui Cristos si a sfintilor decât sa utilizati talismane cumparate de la buticuri specializate, despre care nu puteti sti cu certitudine daca semnele pe care le poarta sunt eficace sau nu!
Daca vreti neaparat sa aveti un talisman, alegeti fata unei fiinte puternice, pure, dreapta, înteleapta, un adevarat Fiu sau Fica a Domnului, si contemplati-o: veti fi protejat eficace.
     În Tibet, adeptii învata cum sa lucreze cu statueta unei divinitati. Prin concentrare, prin recitarea unor formule magice, ei învata sa impregneze statueta cu vitalitatea lor, pâna în ziua în care divinitatea va veni cu adevarat sa locuiasca în statueta, si adeptul va intra în contact cu ea pentru a primi ajutorul si sfaturile sale. Am vrut sa verific eficacitatea acestei metode, si e adevarat, e eficace.
Dar eu am gasit o metoda mai buna. Am gasit ca în loc de a pierde toate energiile pentru a impregna o statueta concentrându-ne asupra ei, e preferabil a ne concentra asupra soarelui, de exemplu. Soarele, nu e mai viu decât o statueta?... Si daca, timp de ani de zile, îi adresati privirile, gândurile, dragostea voastra, nu voi îi veti da viata, el nu are nevoie, ci el va va da voua viata, si va fi mai bine asa!

     Este deci preferabil de a introduce vibratii bune în obiecte, dar munca spirituala este departe de a consta numai în aceasta. Chiar daca obiectul va este benefic, el ramâne exterior voua, si toata vitalitatea pe care i-ati da-o va paraseste, ea nu mai este a voastra. Din acel moment, acest obiect sau aceasta statueta va trai propria sa viata si va extrage din voi elemente pentru a se hrani. Alimentati astfel pe cineva aflat alaturi de voi, pe care riscati sa-l pierdeti. Nu e mai bine sa va lasati animati si vitalizati de soare, simbolul lui Cristos? În acest fel toate fortele voastre sunt ale voastre, ramân ale voastre si soarele este cel care le va alimenta mereu.
     Totul e posibil în viata cu ajutorul magiei albe. Atunci, în loc sa va multumiti de a da viata obiectelor, vitalizati-va voi însiva. Pentru ca "obiectul" cel mai important sunteti voi... da, voi! Si atunci chiar voi deveniti un talisman. "Dar cum, veti spune, talismanele sunt obiecte!" Bineînteles, dar iata: cineva e angajat într-un magazin ca functionar, si din acel moment, afacerile nu mai merg, clientii devin mai rari, etc. Acest angajat e ca un "talisman" malefic.
Peste tot, în familii, în intreprinderi, institutii sau în guverne pot exista astfel de "talismane" care distrug ceea ce erau pe cale de a construi.
Din contra, exista oameni care, atunci când ajung într-un anumit loc, aduc prosperitatea si succesul.
Ca si în alte domenii, exista printre oameni talismane care aduc fericirea si talismane care aduc nefericirea. Atunci, de voi depinde acum sa utilizati metodele pe care vi le-am dat pentru a purifica, a anima si a vitaliza fiinta voastra în toate planurile.
Astfel, veti deveni un talisman magnific, capabil de a respinge de departe entitatile si curenti negativi, si capabil de a proteja toate fiintele din jurul vostru.
     Auzim des spunându-se ca numarul treisprezece e un numar care aduce ghinion si mai ales ca nu trebuie sa fim niciodata treiprezece la masa, si multi se întreaba ce-i de facut, pentru ca sunt tulburati de tot felul de povesti despre acest subiect.
Pentru a întelege de ce numarul treisprezece a fost considerat un numar malefic, trebuie sa începem prin a ne opri un moment asupra numarului doisprezece.
O zi se împarte în de doua ori doisprezece ore, un an în doisprezece luni si exista cele doisprezece semne ale zodiacului.
În Biblie, numarul doisprezece se gaseste de mai multe ori: Iacob avea doisprezece fii care au fondat cele doisprezece triburi ale lui Israel; aceste doisprezece triburi erau reprezentate prin doisprezece pietre pretioase care figurau pe pectoralul marelui Preot Aaron, fratele lui Moise.
Ierusalimul celest descris de sfântul Ioan în Apocalipsa este asezat pe doisprezece temelii de pietre pretioase si zidurile sale au doisprezece porti care sunt doisprezece perle.
     Doisprezece este deci numarul a ceea ce este terminat, a ceea ce formeaza un tot, un întreg: o zi, un an, un popor, un oras.
Treisprezece este doisprezecele plus unu, si acest unu care vine sa se adauge este în afara ansamblului; el este ca un element strain, si daca nu este pur, daca nu vibreaza în armonie, tot ansamblul este amenintat.
Iata de ce numarul treisprezece e considerat ca un numar dificil care aduce încercari grele si chiar moartea. Acum, putem spune de asemenea ca acel unu care se adauga la doisprezece reprezinta un început al unui alt ciclu, sau a unui alt ansamblu.

     În Stiinta initiatica, moartea nu a fost considerata niciodata ca ceva definitiv, ci ca un început a unei vieti noi. Numarul treisprezece nu e deci un numar malefic, dar el nu suporta impuritatile si dizarmonia.
Si cum e foarte activ, dinamic, acest numar poate da peste cap creaturile care nu poseda calitatile feminine de bunatate, dragoste si blândete pentru a compensa influenta sa.
     În planul fizic, numarul treisprezece este legat de cruce (1 + 3 = 4), deci de suferinta. Crucea este dezvoltarea cubului în spatiul cu doua dimensiuni, si cubul, schematic, reprezinta o închisoare.
Cu toate acestea, daca numarul treisprezece actioneaza nefavorabil asupra creaturilor, aceasta nu tine de el, ci de maniera particulara în care fiecare creatura primeste influenta sa si influentele ce-l înconjura.
Aceasta e valabil de asemenea pentru apa, aer, lumina, si chiar pentru hrana: fiecare creatura le primeste într-un fel particular, aceasta depinde de sanatatea sa, de structura sa, de dezvoltarea sa, de elevarea sa spirituala.
Unii sunt stimulati, altii se îmbolnavesc, altii se pun sa reflecteze.
În ele însele, numerele, ca multe lucruri în viata, sunt neutre, dar actioneaza diferit depinzând de individ.
Pentru un Initiat, care stie sa transforme totul, numarul treisprezece poate fi foarte favorabil, atunci când busculeaza pe alti oameni; e un numar care curata, care purifica, si cei care nu pot rezista acestei purificari sunt rejectati sau eliminati.
De aceea e mai bine pentru ei sa-l evite, mai ales sa evite sa se aseze treisprezece la masa. Ce este curios, e ca adesea nenorocirile, accidentele ce se produc în acel moment, cad asupra celor mai tineri, care pot chiar muri.
Da, am observat si eu asemenea evenimente si am vazut ca nu sunt superstitii.
     Evident, daca ar fi sa studiem toate traditiile care prescriu sa facem sau sa nu facem anumite lucruri am umple mai multe volume, pentru ca fiecare tara le poseda pe ale sale, mai ales popoarele primitive, cu toate obiceiurile lor privind casatoria, nasterile, ritualurile de observat în momentul pubertatii, etc.
Se poate ca în multe domenii ele sa fie adevarate, gratie clarvederii lor, mediumnitatii lor si comunicarilor pe care le-au avut cu entitatile lumii invizibile. Dar daca vom începe sa supraveghem toate aceste detalii, ne autolimitam si nu mai putem face nimic.
Sa luam cazul astrologiei. Astrologii va sfatuiesc sa întreprindeti o anumita activitate la o anumita ora a zilei sau a noptii pentru ca în acel moment precis intrati în comunicare cu o anumita planeta, cu un anumit spirit, cu un anumit geniu planetar.
Eu cred în astrologie; de milenii, multe fiinte inteligente si profunde au lucrat în acest domeniu, dar în viata cotidiana, în viata curenta, nu ne putem limita asupra acestui punct de vedere în munca cuiva: daca cineva e bolnav sau e în necaz, nu trebuie sa asteptam pentru a-i salva viata o anumita ora, o luna sau un an favorabil. Când v-ati decis sincer sa faceti bine, toate momentele sunt favorabile.
     Numai ca, pentru majoritatea oamenilor, sansele succesului sunt determinate de gradul lor de evolutie. Sa luam un exemplu din viata curenta: aveti de facut o interventie ; daca nu-l cunoasteti personal pe ministrul sau directorul respectiv, trebuie sa mergeti din birou în birou, si mai mult, poate interventia voastra nu va reusi niciodata. În timp ce, daca îl cunoasteti pe director, daca este prietenul vostru, intrati direct la el pentru cererea voastra, si sunteti imediat ajutat. Pentru voi, nu mai exista regulament si nu veti mai astepta ore întregi pe coridoare.
     Este la fel si în viata spirituala: totul depinde de ce sunteti. Când sunt nori, pentru ca soarele nu mai ajunge la voi, trebuie sa luati masuri pentru a va încalzi sau a va lumina. Dar sa presupunem ca sunteti deasupra norilor, soarele e acolo si nu mai aveti de ce sa va îngrijorati. Deasupra norilor, conditiile sunt diferite: sunteti într-o regiune unde alte forte intra în actiune. Evident, e simbolic, aceasta înseamna ca, atât timp cât suntem prea jos în materie, exista tot timpul conditii de îndeplinit, reguli de respectat. Dar daca ne putem înalta mai sus, în domeniul spiritului, aceste reguli dispar.
Dar sa revenim la numere. Exista o stiinta de a combina numere si cei care o cunosc o utilizeaza uneori pentru a-i distruge pe altii. În spatele tuturor combinatiilor, numerele de baza 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, nu sunt în sine nici bune nici rele. Dar combinându-le putem forma numere dintre care unele pot fi distructive si malefice, iar altele favorabile si benefice.
Scrieti numai un numar pe usa cuiva sau dati-i sa poarte un numar, si totul începe sa-i reuseasca sau sa-l distruga. Eu cred aceasta. Cred, pentru ca stiu ca numerele sunt forte.
Cât despre numarul treisprezece, el aduce unora succes si nenorociri altora.
Numarul treisprezece este de vina?
Nu, aceasta depinde de cine sunteti si daca stiti sa-l utilizati. Veti spune: "Dar, de ce în viata curenta numerele nu ne influenteaza mai mult?" Pentru ca suntem prea departe de ele.
Dintre toate realitatile pe care le cunoastem, numerele sunt cele mai abstracte.
Reactionam imediat la realitati sensibile: caldura, frigul, gustul alimentelor, parfumul florilor, sunete, culori, forme, etc., dar numerele sunt realitati asa de subtile, asa de îndepartate, ca ne par inaccesibile. Dar daca ne apropiem de ele spiritual, simtim imediat influenta lor.
E ca în cazul mirosurilor sau sunetelor: Când sunteti prea departe, ele nu ajung pâna la voi, dar apropiati-va, si veti fi înspaimântat sau transportat în paradis.
     În principiul lor, în esenta lor, numerele sunt foarte departe de noi. Cu toate acestea, râurile, arborii, muntii, nu sunt altceva decât numere, numere materializate. Daca aprofundam chestiunea, vom descoperi ca nimic nu exista în afara numerelor. Totul este numar.
Natura, universul întreg, sunt construite pe numere, dar sunt atât de bine disimulate încât nu le putem nici asculta, nici simti, nici întelege.
Trebuie sa ne apropiem de ele, sa le penetram, sa ne dam seama ca vorbesc, cânta, emana parfumuri... Fara îndoiala e greu pentru voi sa acceptati acestea, dar pentru mine asa este. Eu o stiu, pentru ca le-am pipait, le-am gustat.

     Luna joaca un rol foarte important în domeniul magiei. Mai întâi, pentru ca magicienii au observat diversele sale faze (crestere, descrestere, luna plina, luna neagra), pentru a se folosi de ele în operatiile lor. Apoi, pentru ca luna însasi si entitatile ce o populeaza sunt des invocate în aceste operatii.
     Luna este si astrul magiei albe si astrul magiei negre. Initiatii au subliniat aceste doua aspecte, pur si impur, benfic si malefic.
La greci, cele doua aspecte erau personificate prin zeita Diana (sau Artemis) numita neprihanita Diana si prin zeita Hecate, divinitate a infernului. Luna e o regiune cu doua fete si fata sa ascunsa are proprietatea de a aduna tot raul ce se face pe pamânt.
Pentru ca gândurile, sentimentele se deplaseaza: gândurile, sentimentele oamenilor inspirati de rau sunt atrase de aceasta fata ascunsa pe care Stiinta initiatica îl numeste conul negru.
Conul negru trimite acest rau pe pamânt sub forma influentelor nefaste; din aceasta regiune atrag vrajitorii entitati tenebroase care tulbura si pierd oamenii, si extrag de asemenea elemente nocive pentru vrajile si conjuratiile lor.
Cât despre cealalta fata expusa influentei soarelui, e regiunea puritatii, regiunea Îngerilor care aduc viata pura.
     Luna domneste peste ape. Daca vreti sa va purificati, sa deveniti precum apa limpede, trebuie sa va legati de luna, dar de regiunea superioara a lunii, pentru ca luna coordoneaza apele cristaline la fel de bine ca apele poluate.
Cum soarele are afinitati cu focul si aurul, luna are afinitati cu apa si cu argintul. Cel ce stie sa lucreze cu luna se purifica.

     Puteti face acest lucru tinând în mâna un obiect de argint, legându-va de Arhenghelul Gabriel, care este Arhanghelul lunii-cum Mihail este Arhanghelul soarelui- si pronuntând numele sau. Perla, de asemenea, prin emanatiile sale si simbolismul sau are afinitati cu luna.
     Luna actioneaza magnetic asupra mareelor, vegetatiei, dar si asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrajitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele e un fluid care poarta forte si energii si în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa e asociata la femeie cu stari psihice determinate, care impregneaza acest sânge.
Stiinta initiatica învata chiar ca entitatile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrani cu emanatiile sângelui ei.
Daca femeia nu e vigilenta, daca ea se lasa prada sentimentelor si gândurilor inferioare, sau pronunta rautati la adresa cuiva, aceste entitati pun stapânire pe emanatiile sângelui care se evapora si pot face astfel rau oamenilor.
De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruatie.
În realitate, menstruatia este neutra în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, si cum le foloseste.
Cât despre vrajitoare, e cunoscut ca ele utilizeaza acest sânge în mod constient pentru a-si realiza proiectele; ele impregneaza obiecte pentru a hrani larvele, elementalii, carora le cere apoi sa execute ordinele lor oribile.
Adesea, vrajitoarele se expun goale pentru a capta influentele lunii, pentru ca ele cunosc puterile nuditatii. Efectiv, Stiinta initiatica învata ca corpul fizic poseda cu adevarat antene eterice, gratie carora barbatii si femeile sunt în comunicare cu fortele naturii si prin care pot astfel emite sau capta curenti.
În general, vesmintele formeaza un fel de ecran între corp si aceste energii cosmice, si daca magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilitati de a capta aceste energii, de a actiona asupra lor si de a le orienta în directia pe care o doresc.
Numai ca, atunci când vrem sa facem rau, nu atragem în noi decât curenti tenebrosi care circula prin spatiu, si ne expunem pericolului de a fi într-o zi complet invadat si "posedat".
     Stiu de asemenea ca nudismul se dezvolta din ce în ce mai mult si, evident, aceia ce îl practica nu au în general nici o intentie de a face magie.
Totusi, eu îi pun în garda si pe ei, pentru ca nuditatea atrage la fel de bine fortele benefice ca si fortele malefice, si este riscant de a te expune gol, daca nu esti asa de constient si stapân pe tine pentru a te închide la tot ce este negativ si tenebros si a te deschide numai curentilor luminosi.
E bine sa va expuneti la aer, la soare, ca sa vi se deschida porii fizici; dar trebuie sa învatati sa va deschideti si porii spirituali si nu oricum, ci cu mult discernamânt.
     Dar sa ne ocupam acum de o problema de o mare importanta în viata noastra cotidiana.
Ciclul lunar este de aproximativ o luna: pe timpul a patrusprezece de zile luna creste, pe timpul a patrusprezece zile ea descreste, si aceasta alternanta produce schimbari în natura si în fiinta umana.
Putem spune, în general, ca perioada cresterii lunii favorizeaza activitatea, si din contra, perioada descresterii lunii favorizeaza somnolenta, toropeala, repausul.
Cel ce nu cunoaste existenta acestor ritmuri naturale se poate îngrijora de schimbarile pe care le simte ca se produc în el în momentul când luna descreste.
Nu are rost sa se sperie, trebuie numai sa se supravegheze pentru ca sa nu-si epuizeze rezervele.
Chiar daca nu o facem cu aceeasi eficacitate, cu aceeasi intensitate, cu aceeasi eficacitate ca în timpul cresterii lunii, putem sa continuam sa lucram în timpul lunii descrescatoare.
Cu toate acestea, daca aveti treburi importante de facut, e preferabil sa asteptati luna crescatoare, mai favorabila pentru realizare.
Invers, daca vrem sa punem sfârsit unei afaceri, unei relatii, e mai bine sa asteptam luna descrescatoare. Deci, vedeti, oricare ar fi fazele lunii, e posibil sa utilizati fiecare perioada pentru o munca spirituala determinata.
Vreti sa va dezvoltati vointa sau sanatatea, sa aveti mai multa dragoste, întelepciune, lumina: asteptati primele zile a lunii crescatoare;si în timpul noptii, priviti luna, ridicati mâna dreapta si spuneti: "Asa cum creste luna si se împlineste în cer, tot asa toata fiinta mea se umple de sanatate, de vigoare... sau de lumina, dragoste, pentru a deveni un slujitor al Domnului." Pronuntati formula de trei ori.
Si pe timpul lunii descrescatoare, pronuntati formula contrara: "Asa cum luna descreste, tot asa acest defect, acest viciu al meu, se diminueaza si dispare, pentru gloria lui Dumnezeu." Si aici pronuntati de trei ori formula ridicând mâna. Daca faceti aceste exercitii regulat, cu convingere, veti avea rezultate.
Luna are mari puteri asupra materiei, de aceea ea joaca un mare rol pentru realizare, concretizare. Daca vreti sa întreprindeti o munca, sa realizati un proiect, sau daca vreti sa-i puneti capat, veti obtine rezultate mai bune daca stiti sa va serviti de influenta lunii.
     Daca putem intra în comunicare cu natura, este pentru ca ea este vie si inteligenta. Ea este vie si inteligenta pentru ca este locuita de creaturi de toate felurile care lucreaza asupra pietrelor, plantelor si animalelor.
Aceste creaturi sunt mentionate în traditiile lumii întregi. Poate ca ele nu se prezinta asa cum au fost descrise de fiecare religie sau de fiecare cultura, dar esentialul este sa stiti ca natura e vie pentru ca e locuita, ca cele patru elemente: pamântul, apa, aerul, focul sunt locuite si ca noi putem intra în comunicare cu creaturile care le locuiesc pentru a face diverse munci. (Spiritele mortilor sunt de asemenea evocate în anumite ceremonii magice).
Aceasta realitate este cunoscuta de milenii de magi, magicieni si vrajitori de pe toate continentele.
Ei se straduie sa puna aceste entitati în serviciul lor si multi dintre ei au reusit... din pacate. Pentru ca, în general, ei nu o fac decât pentru a-si satisface poftele, senzualitatea, dorinta de razbunare, etc., si spiritele li se supun. Pentru ca spiritelor naturii le place sa li se dea o treaba de facut, si ele o fac fara sa se preocupe daca este benefica sau daunatoare: ele executa sarcina ce au primit-o, împinse de teama acestei vointe superioare lor care a reusit sa le domine.
De aceea atât de multi oameni le utilizeaza pentru intreprinderi condamnabile: ele se supun, pentru ca asa sunt facute, nu au nici o constiinta morala, ele fac deopotriva si raul si binele.
Deci, de noi depinde sa le orientam în vederea unor lucrari divine. Când mergeti în natura, trebuie sa fiti constienti de prezenta tuturor acestor spirite care o populeaza si care existau deja înaintea aparitiei noastre pe pamânt.
E bine sa va legati de ele, sa le vorbiti, sa va minunati în fata frumusetii muncii pe care o îndeplinesc pe pamânt si sub pamânt, în apa, în aer, etc.
Atunci, ele vor fi fericite, se vor împrieteni cu voi, va vor surâde, si va vor da cadouri: vitalitate, bucurie, inspiratie poetica si chiar clarviziune.
Dar nu trebuie sa va opriti aici. Pe toate aceste miliarde de spirite care populeaza natura trebuie sa le faceti sa participe la o munca divina.
Când va plimbati prin padure sau la munte, adresati-va tuturor acestor creaturi invizibile care contribuie prin activitatea lor la viata pietrelor, plantelor, animalelor, si cereti-le sa-si aduca aportul, ajutorul, tuturor celor care lucreaza pentru dragoste, lumina, pace: pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt.
Iar atunci când mergeti pe malul marii sau pe malul unui fluviu, adresati-va spiritelor care le locuiesc, spunându-le: "Ce faceti voi pentru binele umanitatii? Încercati sa influentati pe toti acei care vin sa se scalde si pe cei ce calatoresc pe ape, inspirati-le dorinta de schimbare, de a se ameliora...
Desigur, sunt încapatânati, dar voi aveti puteri, si daca insistati, ei vor sfârsi prin a va asculta, în ciuda lor, si vor urma vointa voastra. Mergeti, la treaba!"
Astfel, într-o zi, miliarde de spirite se vor pune în miscare pe întreg pamântul si vor lucra asupra inimilor si creierelor umane.
De ce sa fim zgârciti si nu ne gândim niciodata sa spunem doua cuvinte pentru binele umanitatii?
Pentru noi însine, câte nu suntem capabili sa facem? Punem în miscare cerul si pamântul... dar pentru altii!...
Ei bine, e timpul de a schimba aceasta mentalitate.
De acum înainte, oriunde veti merge în natura, gânditi-va sa va adresati tuturor fiintelor care locuiesc în grote, arbori, pârâuri, lacuri, chiar si în frunze, si cereti-le sa vina sa participe la realizarea Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. Astfel, Cerul va vedea în voi un constructor al noii vieti, un izvor, un fiu al Domnului. Cerul, pamântul, oceanele, toate elementele au jurat în fata Eternului sa-i ajute pe cei care lucreaza sa devina facatori de pace, armonie, frumusete.
     A oferi flori e o traditie aproape universal raspândita. Oferim flori pentru a ne manifesta admiratia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; daca vreti sa câstigati prietenia unei femei, oferiti-i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Exista anumite femei carora puteti sa le oferiti toate florile pe care le gasiti la piata fara sa puteti sa le câstigati prietenia; pentru ca exista alte flori de oferit, flori invizibile, si pe ele trebuie sa stiti sa le oferiti: florile sufletului vostru. Priviti un trandafir: simtiti imediat ceva atât de poetic, încât starea voastra interioara se va transforma.
O senzatie, oricât de slaba ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifica deja ceva în profunzimea fiintei voastre. Floarea pe care o priviti va vorbeste prin culorile sale, forma sa, parfumul sau, ea îsi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea careia îi corespunde.
Si e la fel, bineînteles, pentru un obiect respingator.
De aceea, trebuie sa fiti atenti sa nu va înconjurati decât de prezente armonioase, frumoase, pure... pentru ca influenta lor patrunde în voi
. Si cum în domeniul spiritual exista calitati si virtuti care corespund acestei armonii, putin câte putin, aceste calitati si virtuti se vor manifesta în voi.
Tot ceea ce va înconjoara exercita o influenta asupra voastra, chiar daca nu sunteti constienti de acest lucru. Dar tocmai, e important sa deveniti constienti de acest lucru pentru a face o munca benefica.
Daca simtiti ca un obiect sau o creatura va influenteaza favorabil, trebuie sa deschideti constient porii vostri interiori pentru ca aceste influente sa va penetreze profund. Daca nu-i deschideti, chiar si cele mai bune lucruri vor ramâne ineficace, ele nu va vor atinge.
Mergeti pe malul unui pârâu, dupa un izvor care straluceste, si gânditi-va ca e imaginea adevaratei surse a vietii, care trebuie sa straluceasca si sa curga pentru voi...
Mergeti dupa soare, contemplati-l, deschideti-va lui ca sa trezeasca în voi soarele spiritual, caldura sa, lumina sa...
Mergeti dupa flori pentru a le cere secretul parfumului lor, si ascultati-le ca sa învatati sa extrageti si voi chintesentele cele mai parfumate ale inimii voastre si ale sufletului vostru...
Totul vorbeste, numai oamenii nu stiu sa asculte, nu stiu sa asculte nici soarele, nici arborii, nici stâncile, nici lacurile, nici muntii, nici pasarile, nici propria lor voce interioara care vorbeste fara încetare.
Dar daca trebuie sa asculte bârfe sau calomii, imediat îsi deschid urechile. Nu înteleg de ce sunt asa stupizi: sunt atâtea lucruri frumoase de ascultat, de privit, de înteles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil si meschin?
Priviti acest trandafir: el e mic, dar e mare în mine pentru ca îmi reveleaza multe lucruri, de aceea îl iubesc. El e fericit, îmi surâde, si eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru ca el intra în mine si trezeste alti trandafiri în inima mea si în sufletul meu. De ce nu încercati si voi?
Sfatuiesc chiar si femeile care asteapta un copil sa se gândeasca în aceasta perioada a gestatiei sa lucreze din când în când cu trandafirii, ca sa influenteze favorabil copilul ce-l poarta.
Spiritele trandafirilor sunt entitati ce vin de pe planeta Venus si care au acceptat sa se încarneze pe Pamânt pentru a ajuta oamenii.
Dar nu cunoastem înca aceasta misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele si gradinile, pentru a atrage un barbat sau pentru a seduce o femeie.
În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare perfectiune, drumul adevaratei iubiri, dragostea care nu întemniteaza, dragostea care elibereaza.
Iata rolul si mesajul trandafirului.
Daca el e regele florilor, e pentru ca el ne învata dragostea adevarata.
În ziua în care oamenii vor întelege sacrificiul pe care el îl face venind printre ei si vor accepta mesajul sau, poate vor începe sa-i semene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.
În Paradisul terestru, Dumnezeu i-a încredintat Evei îngrijirea vegetatiei, de aceea, traind printre flori, Eva a început sa degaje ea însasi un parfum de flori.
În momentul primului pacat, ea a pierdut aceasta calitate.
Înainte de cadere, aceste parfumuri emanau din ea pentru ca poseda calitati si virtuti care se manifestau întocmai în plan fizic, sub forma de parfumuri.
Pentru ca un parfum este expresia fizica a unei virtuti, de asemenea, un miros urât este expresia fizica a unui viciu.
Daca femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri si simt nevoia de a se parfuma, e pentru ca doresc inconstient sa regaseasca acest dar pe care-l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri.
Dar a se parfuma nu e cea mai buna metoda: daca ele vor învata sa-si dezvolte anumite calitati si virtuti, ele vor regasi parfumul lor, ele vor regasi adevarata lor frumusete. Dintr-un punct de vedere mai general, problema parfumurilor, mirosurilor pe care fiinta umana le degaja, e un subiect foarte interesant.
Daca va veti observa, veti vedea ca corpul vostru nu are tot timpul acelasi miros.
Când sunteti tulburat, sau furios, veti remarca ca mirosurile devin dezagreabile.
Iar când traiti sentimente magnifice, corpul vostru poate produce emanatii aproape tot atât de parfumate ca cele ale florilor.
De mult, îmi amintesc, în timpul unei plimbari în padure pe care am facut-o cu prietenii mei în regiunea Lyon-ului, am remarcat o tânara fata de aproximativ optsprezece ani pe care nu am cunoscut-o pâna atunci.
Aparent, ea nu avea nimic particular, dar când a trecut pe lânga mine, am simtit ca degaja un parfum, dar un parfum de o puritate, de o prospetime, de o poezie extraordinara.
Am ramas stupefiat, avea, as putea spune, parfumul unei flori de munte. Eram atât de intrigat, ca am întrebat-o daca s-a parfumat. Ea mi-a raspuns ca nu, si dupa expresia fetei sale, era evident ca spunea adevarul.
Deci corpul ei degaja acest parfum de flori. Nu am mai revazut-o dupa acea plimbare, dar n-am uitat niciodata acel parfum.
Eu nu cred ca îsi dadea seama de acest dar extraordinar.
Exista femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum.
Vrajitorii, vrajitoarele aveau cunostinte care le permiteau sa fabrice duhori insuportabile pentru a atrage demonii.
Si daca exista obiceiul de a arde parfumuri, esente în temple, biserici si locuri sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele tenebrelor si a atrage spiritele luminii.
Se spune în Biblie ca parfumul sacrificiilor celor drepti urca pâna la narile lui Dumnezeu care se delecta. Da, e adevarat, Dumnezeu respira suflete, e o realitate: sufletul celor drepti degaja un parfum care atrage prezenta entitatilor luminoase, si chiar Sfântul Duh vine sa respire parfumul acestor suflete.
Evident, aceste parfumuri spirituale sunt asa de subtile ca nu le putem simti în planul fizic.
În tineretea mea în Bulgaria, când locuiam aproape de Maestrul Peter Deunov si când ma invita sa-l vizitez acasa la el, eram tot timpul impresionat de un parfum ce ma mira, care nu semana cu un altul, un parfum care nu venea nici din flori, nici din fructe, din nimic altceva.
Era cu siguranta parfumul sufletului sau, a inimii sale.
Eram foarte tânar, nu puteam înca sa-mi explic astfel, dar la fiecare vizita simteam aceeasi senzatie de puritate, de sfintenie, ca un parfum, si nu l-am mai întâlnit în alta parte, pentru ca în realitate, acest parfum nu exista în planul fizic, si probabil sufletul meu îl percepea în planul astral.
Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastra spirituala sa amelioram calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibila, pentru ca ei iubesc parfumurile unui suflet pur.
De ce sa nu le oferim aceasta bucurie? Prin arderea esentelor, alungati spiritele tenebroase si atrageti entitatile celeste, e minunat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie sa stiti cum sa raspânditi din interior parfumul puritatii, al sfinteniei.
     Pentru majoritatea oamenilor cuvântul "magie" e un cuvânt care îngrijoreaza. Am vazut oameni îngroziti când se pronunta acest cuvânt în fata lor. Si totusi, toti fac magie, nu fac decât aceasta, numai ca ei cred ca în magie e obligatoriu sa faci anumite ceremonii purtând vesminte bizare, bolborosind incantatii, pronuntând formule de conjuratie, de vraja, si manipulând în mijlocul vaporilor mai mult sau mai putin rau miros.