Decebal sau Dacia Eterna - Partea II de Grigore Copil publicat la 04.04.2008
Limba vorbita de daci
     Nimeni nu se mai indoieste astazi de permanenta si continuitatea daco-romanilor in spatiul carpato-danubiano-pontic. Cercetarile arheologice au dovedit-o cu prisosinta. E suficient sa amintim recentele descoperiri de la Alba Iulia, care reconfirma ramanerea dacilor in Transilvania dupa plecarea colonistilor romani sau pe cele de la Dridu-Ialomita, unde populatia autohtona a ramas pe aceleasi vetre de cel putin 7000 de ani, rezistand in fata tuturor navalirilor si migratiunilor.
Un domeniu mai putin cercetat in dovedirea continuitatii si permanentei noastre pe aceste meleaguri il constituie toponimia, oronimia si hidronimia cu sensuri ce provin din fondul de baza comun al lexicului daco-roman, dar care s-au pierdut din cauza marii lor vechimi.
Cel mai vechi stramos al nostru,Australoantropos Oltenienisis, a trait in zona Bugiulesti din Valea lui Greuceanu, jud. Valcea, cu 1 800 000 - 2 000 000 ani in urma.
Este deci normal ca primul limbaj din emisfera boreala sa fi aparut pe teritoriul patriei noastre.

Nu este de neglijat faptul ca vechii eleni considerau ca Polul Nord se afla in Muntii Carpati, denumind totodata pe locuitorii de la nord de Istros cu epitetul de "hiperborei".

     Dar, acest pol nord a existat cu adevarat in Carpatii nostrii, sub forma ghetarilor, prezenti si in ultimul stadiu de racire dintre anii 26 350 - 17 250 i.e.n. . De aici se poate emite ipoteza ca omul, cu cel putin 17 250 ani i.e.n. avea un limbaj suficient definit incat sa poata transmite urmasilor sai informatii cu privire la prezenta ghetarilor in Muntii Carpati.
     Daca privim fenomenul lingvistic in sistem geo-antropic si in contextul vechimii omului in tara noastra, ne putem da usor seama ca, aparut in spatiul carpatic, el a migrat din perioada ultimei glaciatiuni (Riss-Wurm), in zone mai calde, deci spre sud si vest, revenind partial sau total odata cu retragerea ghetarilor.
Numai asa se poate explica si intelege de ce popoare din Orientul Apropiat, India, nordul Africii (berberii) si vestul Europei, din Istria si pana in Scotia (=Alba, in limba bretonilor din Franta) - au in limbajul lor cuvinte romanesti, desi contactul cu aceste popoare, in perioada istorica, a fost practic inexistent.
Printre limbile inrudite cu daco-romana, total omise din repertoriul filologic actual, este si ESKUARA, vorbita de eskualduni (poporul basc), care ocupa zona denumita Eskual-Herria sau Tara Bascilor din Pirineii Occidentali, apartinand Spaniei si Frantei.
Identitatea de vechime, (circa 10 000 de ani), a picturilor rupestre de la Cuciulat-Salaj si din Pirinei nu constituie o simpla coincidenta. Este o dovada de netagaduit a nivelului similar de dezvoltare a doua ramuri ale aceluiasi popor, ramificat, poate, nu cu mult inainte de a lasa posteritatii aceste vestigii picturale de o valoare inestimabila.
Limba noastra contine, potrivit unui studiu realizat de autorul randurilor de fata, circa 270 etimoane comune cu euskara, avand aproape 2 200 derivate. Ajungem astfel la un total de aproximativ 2500 vocabule de origine daco-eskuara.
Dezvoltarea social-economica mai lenta a eskualdunilor a permis pastrarea in eskuara a SENSURILOR PRIMITIVE apartinand unor vocabule comune numai in daco-romana si eskuara. Este si aceasta o dovada puternica a vechimii civilizatiei pe teritoriul patriei noastre, precum si a perioadei preistorice imemoriale in care poporul nostru si cel eskualdun au convietuit in spatiul carpato-dunarean-pontic, unde s-au pastrat incontestabile ale graiului lor primitiv.
Aceste urme se intalnesc in toponimia, oronimia si hidronimia daco-romana, cu preponderenta in Podisul Transilvaniei si in regiunile subcarpatice, fapt ce poate determina zona de unde au migrat stramosii sau o parte din stramosii eskualdunilor de azi.

     Aceasta zona lingvistica, plasata pe o aceeasi zona propice locuirii, se suprapune perfect peste aria de raspandire a culturilor umane descoperite pe teritoriul tarii noastre de-a lungul intregii glaciatiuni Riss-Wurm.
     Pentru a intelege mai bine raportul dintre pleistocenul superior(120 000 - 2 800 ani i.e.n.), si raspandirea toponimelor, oronimelor si hidronimelor ce urmeaza a fi prezentate si analizate, vom enumera in continuare principalele locuiri de pe teritoriul tarii noastre in perioada pleistocenului superior.
jud. Gorj: Pestera Cioara:Pestera Muierilor
jud. Caras Severin:Pestera Hotilor; statiunea Gornea 1;com Sichevita.
jud. Timis: statiunea Romanesti
jud. Hunedoara:Pestera Curata si Pestera Spurcata de la Nandru
jud. Satu Mare: statiunea Remetea Oasului, statiunea Coasta Boinesti
jud. Botosani: statiunea Ripiceni sat; Ripiceni adapostul sub stanca.
jud. Iasi: statiunea Topile
jud. Neamt: statiunea Dartu si Bistricioara
jud. Vaslui: com. Malusteni
jud. Brasov: Pestera Gura Cheii
jud. Galati: Statiunile Beresti si Puricani
jud. Constanta: Mamaia-sat; Pestera Cheia(de la izvor);Pestera la Adam.
jud. Olt:Vadastra(nord - vest Corabia)
     Rasfoind la intamplare bogatul dictionar Worterbuch Sanskrit-Deutsch, de Dr. Docent Klaus Mylius, Leipzig 1975, am gasit nenumarate cuvinte sanscrite a caror asemanare cu unele cuvinte romanesti merge uneori pana la identitate atat in ce priveste forma, cat si continutul semantic.
Nu ne vom grabi sa tragem vreo concluzie ispitititoare, nici nu vom pune la indoiala etimologiile din dictionarele noastre, ci ne vom marginii sa comparam 50 de cuvinte romanesti cu echivalentele lor sanscrite, sa zicem ipotetice.
De altfel Hasdeu a pus cu prudenta in paralel descantece din folclorul romanesc cu descantecele sanscrite din Rig-Veda de acum 4500 de ani, fara sa propuna o explicatiea acestei enigmatice asemanari.
Vom folosi caractere tipografice diferite pentru cuvintele romanesti, sanscrite si traducerea acestora in limba romana.
     Cuvinte cu etimologie necunoscuta:
suta sata = suta;
carpanos karpanya = a se vaita, zgarcenie, saracie, compasiune;
Pacala pagala = smintit, ticnit(insusiri care nu-i lipsesc lui Pacala);
     Cuvinte cu presupuse etimoane latine neatestate, pe care unii lingvisti le considera de origine geto-daca:
darama dariman, darma = distrugere, sfaramator;
vatui (pui de iepure, ied de un an) vatu = tanar;
     Cuvinte cu etimologie latina sigura(ceea ce nu exclude existenta unor cuvinte dace asemanatoare, provenite si ele tot din limba indo-europeana comuna, ipoteza care ar explica de ce poporul dac, mereu razvratit impotriva dominatiei romane din mandrie nationala, nu a fost de loc la fel de ostil si fata de limba latina, cand stim ca la orice popor tocmai limba este suportul mandriei nationale) :
a canta kantha = gatlej, voce;
a da da, dadati, datte = a da, dadui, dat;
dinte danta, dantura = dinte, cu dintii mari;
incotro kutra = incotro;
lupta lupta = vatamat, pradat;
margine margena = de-a lungul;
nas nas = nas;
nepot napat = nepot;
nume naman = nume;
om om = om;
ora hora = ora;
a sta stha = a sta;
sapte saptan = sapte;
a sedea sad, sidati = a sedea;
taur tavur = taur.
     Cuvinte considerate ca imprumuturi din alte limbi:
din limba slavona:
darvar (slujitor care aducea lemne din padure la curtile boieresti),
darava, daravahara = de lemn, cel care aduna lemne; mied madhu = miere, bautura dulce;
mandru mandra = dragut, placut;
prasele prasas = cutit;
rai rai = bogatie, a straluci;
tesit,-a tejita = ascutit;
tinta, tintar tintha = loc de joc;
din limba bulgara sau serbo-croata :
carpa karpata = carpa;
jivina jivin = viu, fiinta;
pluta pluta = care inoata;
praz pras = hrana, aliment;
prasila, prasit prasu, prasuti = prolific, nastere;
tulpina tilpinja = un fel de planta;
varcolac vrka = lup, soare, luna(atentie!!!)
din limba turca :
calp kalpa = la fel, asemanator;
darac daraka = care sfasie;
haz hasa = rasete, gluma;
veresie (credit) varasya = dorinta, rugaminte;
din maghiara:
pandur pandur = albicios, spalacit (costumul pandurilor era alb, in plus, grecii ii porecleau pe daci ”albiciosi, spalaciti”;
urias urjas = putere, forta;
viclean vicalana = calator, laudarosenie;
din neogreaca : naramza (portocala) naranga = portocal;
din germana :
ţ:anc (varf stancos) tanca = varf de munte
     Cuvinte cu etimologie necunoscuta, carora totusi unii savanti romani si straini le atribuie origine autohtona, preromana:
bala, balaur bala = forta, putere stapanitoare, nume de zei, demoni si barbati;
mazare masura = linte;
mugure mukula = mugure;
a rabda rabdha = mancare (vezi expresia ” a manca rabdari prajite” );
stana sthana = zabovire, loc de oprire, de locuit;
siroi sira = curent de apa.
     Numai criteriile stiintifice ale metodei comparative ne-ar putea ajuta sa discernem care dintre aceste cuvinte pot proveni din limba indoeuropeana direct prin filiera geto-daca si care prin filiera latina sau a altor limbi, care au etimologii multiple si care sunt simple coincidente datorate hazardului.
Bineinteles ca problemele etimologice au o complexitate plina de hatisuri descurajante, care i-a facut pe lexicografii nostrii sa capituleze si sa declare prea multe etimologii necunoscute sau nesigure.
Astfel, in dictionarul lui I. A. Candrea (aparut in 1931), acestea sunt in proportie de 13,52% , iar in Dictionarul Limbii Romane Moderne (1958), datorita progreselor lexicologiei s-au redus la 8,31%, pe cand in Dictionarul Limbii Romane al Academiei, proportia este de aproximativ 10% dintr-un total de 140 000.
Este inacceptabil sa fie 14 000 de cuvinte pe care sa nu stim de unde le avem!