Alchimia sau Cautarea Perfectiunii - Partea IV de Omraam Michael Aivanhov publicat la 08.01.2009
Teama
     În anumite circumstante instinctul este un bun povatuitor, în altele însa nu. În vremurile când omul se afla înca într-un stadiu foarte primitiv, foarte aproape de conditia de animal, instinctul era cel mai bun sfetnic al sau; dar de când, gratie dezvoltarii creierului sau, a atins un nivel superior, el a început sa capete si alti ghizi: ratiunea si inteligenta, care sunt acum sfatuitorii pe care trebuie sa îi asculte. Ceea ce în trecut era acceptabil sau chiar bun, în prezent nu mai este admisibil. Sa luam de exemplu teama. Pentru animale, frica este un ghid foarte bun: ea le salveaza, prin ea ele învata.

     Dar omului nu-i mai este permis sa se teama. De aceea rolul Initierii a fost dintotdeauna acela de a învata omul sa învinga frica. Încercarile îngrozitoare la care erau supusi discipolii în Sanctuarele antice nu aveau adesea alt scop decât acela de a-i obliga sa-si învinga aceasta frica mostenita de la regnul animal. Nu s-a gasit un alt remediu mai bun împotriva fricii decât dragostea: daca iubiti nu va mai este frica.
Stiinta este si ea eficienta dar nu în asa masura cu dragostea, pentru ca dragostea, ca si frica, apartine tot de domeniul instinctelor si este mai usor sa stapânesti un instinct cu un alt instinct decât prin stiinta sau ratiune.
     Câteodata se poate întâmpla ca ratiunea sa atenueze frica dar rezultatul nu este de lunga durata si nici prea sigur. În timp ce, daca atingeti inima cuiva, el se va arunca în foc pentru voi. Daca o femeie va vedea un necunoscut în pericol, poate ca va ezita sa înfrunte riscurile pe care le poate întâmpina salvându-l, dar daca în pericol este propriul ei copil, ea se va repezi sa-l salveze fara a mai sta pe gânduri. La fel, o fata tematoare nu va traversa niciodata noaptea un cimitir, dar daca trebuie sa o faca pentru a-si întâlni iubitul, o va face fara nici un fel de ezitare. Dragostea este aceea care îi da curaj. În alte cazuri, cunoasterea poate fi într-adevar o arma contra fricii. V-ati ratacit într-o padure si nu cunoasteti drumul; e normal sa va fie frica; dar daca stiti cum sa va orientati, daca aveti o lampa, mergeti fara sa va temeti.
Întotdeauna ne este teama de ceea ce nu cunoastem, de ceea ce nu stim cum sa folosim: ca si animalele carora le este teama de foc, sau primitivii care tremurau în fata fortelor naturii, nestiind ce sunt ele. Acum ca oamenii au ajuns sa îmblânzeasca aceste forte, ei lucreaza în centrale electrice sau nucleare actionând linistiti un buton sau altul, deschizând un robinet, fara a se teme, caci stiu ce si cum sa manipuleze. Dar cineva care nu este în tema, bineînteles ca se va teme sa faca orice manevra.
     Omul cultivat, omul civilizat nu se mai teme deci de fortele naturii... dar în schimb se teme de nevasta, de vecini, de sefi, de boala, de saracie, de moarte si mai ales de ceea ce spun ceilalti despre el. Poate ca el nu se teme nici de Dumnezeu si nici de Diavol, dar tremura de frica opiniei publice, si este în stare sa sacrifice totul pentru ea. Exista multe fatete ale fricii pe care omul civilizat nu a fost înca în stare sa le învinga, caci frica este un instinct înradacinat adânc în sufletul omenesc; el trebuie sa duca o lupta îndelungata pentru a o învinge. Frica îmbraca forme diferite; o gonim într-o parte, ea apare în alta...

     Nastratin Hodja, care nu era prost deloc, remarcase ca, desi nu voiau sa o recunoasca, tuturor le era frica de câte ceva si într-o buna zi, pe când ramasese fara nici o letcaie, se hotarî sa se îmbogateasca facându-i pe oameni sa recunoasca ca se tem.
Se duse deci la Sultan si îi spuse: "Fie ca binecuvântarile lui Allah sa coboare asupra ta! Am venit sa-ti cer o favoare: da-mi voie sa cer câte un banut fiecarui supus din regatul tau care poarta în el o frica.
- A, asta este un lucru marunt si ti-l acord". Trecu o vreme si Nastratin Hodja reveni cu trei camile încarcate cu monezile pe care le adunase, caci într-un fel sau altul, toti pe care îi întâlnise, dovedisera prin vorbele sau comportamentul lor ca se temeau de câte ceva sau de câte cineva.
El se înfatisa înaintea sultanului spunând: "Toti supusii tai au fost nevoiti sa-mi dea câte un banut, n-a existat nici unul care sa nu fi fost obligat sa-si marturiseasca cel putin o frica... asa ca acum am venit la si la tine ca sa-mi dai un banut.
- Oh, de la mine va trebui sa pleci cu buzele umflate caci eu nu ma tem de nimic."
     Dar, cum era foarte generos, îl invita pe Nastratin Hodja sa ramâna la masa si sa manânce si sa bea împreuna cu el si cu câtiva curteni. Deodata, cam pe la mijlocul ospatului, Nastratin Hodja, care era asezat lânga Sultan, îi spuse cu voce tare: "Maiestate, în drumurile mele am întâlnit o femeie fermecatoare. Pentru a-ti multumi ca mi-ai permis sa ma îmbogatesc, as vrea sa ti-o ofer caci este într-adevar demna de haremul tau.
Daca vrei, plec chiar acum sa o caut si sa ti-o aduc.
- Ssst! Nu vorbi asa tare! spuse Sultanul, o sa auda favorita mea.
- Aha, vezi deci chiar si tu te temi! Atunci, haide, da-mi si tu un banut!"
     Ma veti întreba: "Dar este într-adevar chiar atât de important sa nu te temi? Putem trai totusi chiar si cu frica!"
Da, este drept, dar ia sa vedem: întâlniti pe drum un câine... Daca o luati la fuga pentru ca va temeti de el, câinele, care simte teama, va începe sa latre si sa va urmareasca, iar alti câini vazându-l, se vor alatura si ei urmarindu-va si latrându-va... si iata cum, pentru ca v-ati temut aveti acum o întreaga haita pe urmele voastre. Daca în loc sa va fi temut si sa fi fugit v-ati fi întors catre câine ordonându-i sa taca, el v-ar fi lasat în pace.
     De altfel, în general, când va pomeniti în fata unui pericol, înainte de a actiona, trebuie sa ramâneti câtva timp nemiscati. Nu vorbiti, nu miscati, strângeti puternic pumnul drept respirând profund, conectându-va la Dumnezeu si astfel veti putea sa va dominati celulele. Apoi veti face ceea ce este necesar pentru a va salva, dar mai întâi nu miscati. Daca faceti o singura miscare, este ca si cum ati arunca în aer un baraj: apa dezlantuita se va revarsa si nu veti mai fi capabili sa restabiliti situatia. Asa s-a întâmplat atunci când au fost vazuti oameni sarind pe fereastra sau aruncându-se în foc.
În fata pericolului, trebuie sa ramâneti imobili si sa va conectati la Providenta; atunci veti simti pacea instalându-se în voi, prima conditie pentru ca sa se trezeasca fortele benefice; le veti simti, le veti vedea puterea, caci ele sunt mereu prezente în voi, dar trebuie sa le creati conditiile de a se manifesta. Aceasta lege este valabila atât pentru lumea interioara cât si pentru cea exterioara.

     Când va simtiti amenintati în interiorul vostru "nu o luati la fuga", altfel si acolo inamicul va va urmari si cu cât veti alerga mai mult, cu atât veti fi mai mult hartuiti si muscati. Faceti ca si în cazul câinelui: întoarceti capul, priviti-i putin în ochi pe toti acei monstri care va înspaimânta si ei o vor lua la fuga. Iata ceea ce voi nu stiti sa faceti si în loc sa tineti piept pericolului, alergati la farmacie sau la psihiatrie. Ei bine, este calea cea mai sigura pentru a deveni victima, caci ceea ce mai trebuie sa stiti este ca atunci când va temeti de ceva, creati conditiile pentru ca acel ceva sa se produca. Deci, daca vreti, într-adevar ca un rau sa nu se produca, începeti prin a nu va teme de el. De cum va vor simti puternic, veti fi lasat în pace.
     Sa luam exemplul unui barbat care se teme sa întâlneasca femei dezbracate de teama de a fi tentat si de a-si pierde controlul... (stiu ca acum, aceasta temere este din ce în ce mai rar întâlnita, caci acum tentatiile sunt mai curând cele cautate, dar sa luam totusi acest exemplu) ei bine, teama va fi aceea care va crea conditiile pentru caderea lui.

     Si de fapt, ce este rau în a vedea o femeie dezbracata? Nu este nici un rau, rau este a fi slab si a ceda. Pur si simplu nu trebuie sa fim slabi. Nu trebuie sa esuam si apoi sa ne justificam spunând: "A fost mai tare decât mine". Cel ce spune ca ceva a fost mai tare decât el, si-a semnat singur sentinta. Nimic nu trebuie sa fie mai puternic decât voi. Câti oameni nu se refugiaza în dosul acestei fraze: " A fost mai tare decât mine!" si tuturor li se pare normal, bineînteles, pentru ca toti sunt slabi si se înteleg unii pe altii. Dar un Initiat va spune:" Iata un om lipsit de vointa si de cunoastere, care va întâlni mereu ceva mai tare decât el: fie furie, senzualitate, gelozie, dorinta de razbunare, va exista întotdeauna ceva care îl va pune la pamânt. " Si atunci, când va veni, în fine, acel moment în care el va fi stapân pe situatie? Daca nu începem înca din aceasta încarnare sa facem eforturi pentru a învinge unele din slabiciunile noastre, în urmatoarea, ne vom afla în acelasi stadiu.
     Oamenii sunt la discretia temerilor lor fara sa stie ca ele sunt rezultatul unei lipse de cunoastere, a unei lipse de lumina. Dovada: când patrundem într-un loc întunecos, nu ne simtim în largul nostru pâna în momentul în care reusim sa facem lumina. Vedeti, deci, ce concluzii formidabile putem trage de aici pentru viata spirituala! Întunericul este ignoranta si ne este frica pentru ca simtim ce pericole prezinta ea.
Daca aprofundam aceasta problema, vom constata ca însasi morala care le-a fost data oamenilor are la baza frica: frica de a-i vedea cedând slabiciunilor lor. Pentru cei puternici, care au capacitatea de a se stapâni, totul este bun si lor totul le este permis. Dar cu cei slabi trebuie luate întotdeauna masuri de prevedere: trebuie sa li se interzica chiar si Cerul, caci Cerul îi va înnebuni. Gânditi-va: când sunteti slabi, totul devine periculos: dragostea, frumusetea, puritatea, lumina, bucuria... Si chiar si a trai este periculos. Si atunci ce mai ramâne? Nimic. Câte reguli nu au fost inventate din cauza slabiciunilor omenesti! Dar în ziua în care omul va deveni mai puternic, ceea ce îi este acum interzis, îi va fi atunci recomandat.
     Când anumite reguli morale nu-si vor mai avea ratiunea de a fi, ele vor fi suprimate. Când omul nu va mai fura sau nu va mai fi adulter, care va mai fi ratiunea acestui fel de porunci?... Si eu va voi spune chiar ca institutia casatoriei a fost inventata doar atunci când dragostea a început sa dispara. Pentru ca oamenii nu au mai stiut ce însemneaza adevarata dragoste, a fost necesar ca ei sa fie legati printr-un contract. Altfel, adevarata casatorie este însasi dragostea. Natura nu recunoaste decât aceasta casatorie.

     În fata societatii, daca nu ati fost la primarie sau la biserica, nu sunteti casatoriti, dar natura nu recunoaste aceasta casatorie, ea nu recunoaste decât dragostea. Si aceasta este atât de adevarat! Casatoria a fost instituita, dar reuseste ea oare sa împiedice oamenii de a se desparti? Nu, singura care îi poate tine împreuna este dragostea.
     V-am spus ca dragostea constituie cea mai buna arma împotriva fricii si v-am dat si exemple. Dar, în realitate, singura Dragostea îndreptata catre Creator, daruita Celui care conduce totul, care distribuie totul, care detine toate bogatiile, care este Cel mai frumos, Cel mai puternic, poate sa va dea într-adevar sentimentul ca sunteti la adapost.
Si când va simtiti la adapost, într-adevar nu va mai este frica: iata o importanta lege psihologica. Dar psihologii prefera sa se ocupe de toate dezechilibrele si aberatiile mai curând decât de sentimentele care permit omului sa iasa învingator în toate situatiile vietii. Priviti-i pe cei care au acceptat martiriul pentru credinta, pentru o idee: de unde venea forta lor?... Atunci voi de ce sa ramâneti toata viata în situatia de a tremura în fata unor lucruri minore?
     Priviti un om cu bani: priviti-l cum merge, cum da ordine, cum încearca sa se impuna... Dar ia sa-i luati banii si vedeti ce se întâmpla cu el: este prabusit, se sinucide pentru ca nu se mai simte aparat de nimic. Deci puterea lui sta în bani, el însusi nu era nici tare, nici puternic.
     Se spune în Evanghelii ca cei ce se tem nu vor intra în Împaratia lui Dumnezeu - aceasta dovedeste cât este de important pentru un discipol sa-si învinga teama. El poate avea alte virtuti, dar daca este temator, toate celelalte virtuti nu-i sunt suficiente pentru a-i permite sa intre în Împaratia Domnului. Aceasta va mira? Nu, nu trebuie sa va mire. De câte ori nu s-a observat ca frica se opune manifestarii celorlalte calitati!
     Luati, de exemplu, frica de singuratate, de saracie, de dezonoare, de boala, de moarte care îi face pe unii oameni lasi, necinstiti, cruzi, egoisti! Câte crime nu se comit de catre oameni care se tem sa nu piarda un lucru la care tin foarte mult si de care se agata! În Antichitate, cel ce voia sa fie considerat Initiat trebuia sa înfrunte încercari în care sa dovedeasca ca-si învinsese frica. Si noi, la rândul nostru, trebuie sa învingem frica, stiind ca în dosul încercarilor la care suntem supusi, a pericolelor care ne ameninta, sta ascuns Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Cel ce sta ascuns în spatele încercarilor noastre, pentru a ne instrui.
     De aceea, pentru a ne elibera de frica, trebuie sa învatam sa ne uitam complet pe noi însine pentru a ne refugia în constiinta legaturii noastre cu Dumnezeu. Daca este scris ca trebuie sa dispareti, unde vreti sa va mai ascundeti? S-a încercat scoaterea unor oameni în afara oricarui pericol, ducându-i foarte departe, în locuri unde domnea linistea, dar în momentul în care au ajuns la refugiu, moartea i-a surprins într-un alt fel. În loc sa ne temem, trebuie sa ne spunem ca suntem în mâinile Domnului si ca tot ceea ce se va întâmpla este hotarât de El. Daca El considera ca noi suntem de folos aici, ne va salva, daca nu, va decide sa plecam. Este inutil sa pretindem ca noi ne putem pastra viata, ea nu ne apartine, ea apartine Domnului. Frica este consecinta acestei necunoasteri. De aceea, pentru a învinge frica, trebuie sa ne consacram viata Domnului, pentru ca El sa dispuna de ea dupa cum va crede de cuviinta. Singura temere pe care avem voie sa o avem si este chiar necesara este aceea de a nu încalca legile divine. Cel ce nu se teme de aceasta este pierdut, si toate pericolele îl pândesc. Teama de a nu încalca legile divine este un sentiment salvator, care trebuie sa fie mereu prezent în sufletele noastre. Deci, de acum înainte, ori de câte ori va veti afla în fata unor greutati, în loc sa va temeti si sa o luati la fuga, încercati sa le tineti piept, altfel dusmanii nu va vor lasa. Pentru a învinge dusmanii din planurile astral si mental, trebuie sa fiti curajosi, adica sa aveti dragostea si lumina, caci lumina (cunoasterea) si caldura (dragostea) produc forta care va va permite sa îi învingeti.

     Daca veti întreba un biolog despre ereditate, el va va spune ca toate trasaturile caracterului pe care un copil le prezinta la nastere sunt continute în cromozomi si ca modificând cromozomii se poate actiona asupra caracterului. Este adevarat ca cromozomii contin elementele necesare formarii caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.
     Stiinta ezoterica afirma ca tot ceea ce exista pe pamânt îsi are dublul. Tot astfel si corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeasi forma, aceleasi functiuni ca si el, fiind constituit însa dintr-o materie diferita, mult mai subtila. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra si de a pastra memoria evenimentelor exterioare, dar si a propriilor noastre actiuni, dorinte si gânduri. Putem compara aceste înregistrari cu niste clisee fotografice care ne permit sa copiem aceleasi imagini în mii de exemplare. Odata înregistrat fiecare gând, sentiment sau actiune, se va repeta în mod obligatoriu: asa se naste un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie sa schimbam cliseul.
     Dar veti întelege mai bine daca va voi da un exemplu. Ce este o samânta? Un cliseu. Traseele liniilor de forta nu sunt vizibile, dar ia sa o puneti în pamânt si sa o udati: soarele o va încalzi si în curând veti vedea aparând un colt, o tulpina, frunze... Totul exista dinainte desenat în interiorul samântei de catre o mâna foarte inteligenta. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proportii, aceste dimensiuni, toata aceasta frumusete a unei plante, daca nu ar exista, ascuns în fiecare samânta, câte un cliseu ale carui linii de forta sa canalizeze energiile? Tot asa, daca unii oameni sunt mereu împinsi spre a comite o anume crima, aceasta se întâmpla pentru ca exista în ei, depuse, anumite clisee, care, ca si liniile de forta, îi împing în acea directie. La început, nu se stie când anume, poate în aceasta viata, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au facut un gest care s-a imprimat pe materia eterica a creierului; si acest cliseu odata gravat, ei repeta mereu acel gest sau sentiment pentru ca natura este fidela. De aceea va spuneam mai înainte ca cromozomii nu sunt suficienti pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodata aceste probleme din punct de vedere initiatic, nu stiu ca în corpul eteric al omului se gasesc clisee anterioare vietii prezente, si ca tocmai ele au o importanta superioara celei a cromozomilor.
     Sa analizam câteva cazuri foarte simple din viata cotidiana. Cineva studiaza pianul. Daca neglijeaza legile înregistrarii, el începe sa studieze o piesa noua cântând-o repede si cu mai multa sau mai putina atentie. Bineînteles ca în aceasta rapiditate si neatentie face cel putin o greseala, daca nu mai multe. Iar aceasta greseala, odata înregistrata în subconstientul sau, s-a fixat: si dupa 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va sti bucata pe dinafara, daca nu se va supraveghea, va repeta greseala în acelasi loc, caci cliseul exista! De aceea eu îi sfatuiesc pe muzicieni sa înceapa sa studieze o piesa noua fara graba, nota cu nota, luându-si atâta timp cât este necesar pentru a avea un cliseu impecabil.
     Apoi vor putea sa cânte din ce în ce mai repede, si vor cânta fara greseala, caci în subconstient a fost imprimat cliseul corect. Ceea ce va spun acum este valabil în toate domeniile. Daca nu aplicati aceasta metoda, veti fi obligati sa reîncepeti de patru, de cinci, de zece ori si asta înca nu este tot, va trebui sa fiti atenti tot timpul si asta însemneaza multe eforturi inutile. În timp ce, cu întelepciune si inteligenta puteti economisi si eforturile, si timpul. Nu trebuie sa ne grabim, trebuie sa lucram atenti la primul cliseu pentru ca el sa fie perfect. Observati un gravor: daca este grabit sau nervos, el traseaza pe metal o linie usor strâmba si apoi, s-a terminat, n-o mai poate sterge, este gravata.
     Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiintelor fara atentie, fara delicatete sau precizie comitând astfel erori pe care le repeta apoi toata viata. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleasi prostii, aceleasi slabiciuni, aceleasi vicii se repeta la infinit. Caci aceasta lege este valabila în toate domeniile. Un om se apuca de fumat, de îmbratisat fete, de bagat mâna în buzunarele altora, si s-a terminat, cliseul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Daca nu schimbati cliseul, veti imprima mereu acelasi text.
     Cunoasterea ne fereste de suparari, de deceptii si de amaraciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îsi permit câte putin din orisice si totul se înregistreaza. Natura este fidela si corecta, ea înregistreaza totul. Obisnuiti sa spuneti:" Fac asta doar o data, pentru prima si ultima data!" dar fapta s-a înregistrat si veti începe de doua ori, de trei ori de zeci de ori... De aceea nu este de loc recomandabil sa va lansati în aventuri riscante cu titlu de experiente, asa cum este astazi obiceiul, mai ales la tineri, care vor sa guste totul, sa cunoasca totul, sa experimenteze totul. Si atunci se arunca în placeri, pasiuni, nebunii: drogul, violenta, sexualitatea fara frâu... Da, dar iata ca, odata gravat cliseul, când tinerii vor sa se redreseze si sa urmeze o alta cale, ei nu o mai pot face si de aici vine tragedia.
     Si totusi, exista un mijloc de a scapa de sub influenta cliseelor vechi. Metoda este simpla: trebuie pregatite clisee noi, având o alta atitudine, obisnuiti-va sa aveti gânduri si sentimente diferite, sa faceti alte gesturi. Începeti, astfel, o noua înregistrare.

     Sa luam ca exemplu un tren: orisice ati întreprinde, el va merge numai pe directia sinelor pe care a fost plasat si daca vreti sa mearga în alta directie, va trebui sa montati alte sine. Ei bine, cliseele sunt niste sine, si discipolul trebuie sa traseze în el însusi alte sine, adica sa-si propuna un alt ideal, alte tendinte, alte interese. Daca nu stie cum sa procedeze, degeaba va spune: "Am sa ma schimb, am sa ma îmbunatatesc. Data viitoare va merge mai bine"... dar cum el nu a facut nimic pentru a se îmbunatati, si data viitoare va fi la fel ca cea precedenta, iar trenul va trece prin acelasi loc. Nu este nevoie sa spuneti nimic, dar sa schimbati directia sinelor, adica sa introduceti un cliseu nou: trenul va urmari aceasta noua directie. Dar trebuie sa fiti constienti de faptul ca introducerea unui nou cliseu nu însemneaza stergerea celui vechi: nu, el nu se sterge, el ramâne în arhive, în subconstient, numai ca este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el sa ramâna îngropat acolo, trebuie sa fiti de o deosebita vigilenta, altfel cum ati scazut vigilenta, vechiul cliseu se va manifesta. Trebuie sa stiti ca nimic nu se sterge, nimic nu dispare, pentru ca inteligenta cosmica, care tine foarte mult sa aibe arhive, a avut grija sa pastreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani.
     De ce credeti ca oamenii sunt singurii care pastreaza arhive? Natura le pastreaza si ea, altfel ar fi împiedicata în activitatea ei. Si chiar si voi, pe parcursul evolutiei voastre, s-ar putea întâmpla sa aveti nevoie sa va cunoasteti vietile trecute. Cum le-ati putea cunoaste daca totul s-ar sterge si daca nicaieri aceste vieti trecute nu ar fi mentionate? În realitate nimic nu s-a sters si daca ajungeti sa accedeti la aceste arhive, puteti sa va cititi întreaga istorie, diferitele tari în care ati vietuit, ce ati fost, lucrurile importante pe care le-ati înfaptuit sau crimele pe care le-ati comis. Si veti întelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum va aflati într-o situatie sau alta.
     Daca Marii Initiati ne-au adus o întreaga stiinta referitoare la Justitia Divina, este pentru ca ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Si voi puteti face aceleasi studii si veti ajunge la aceleasi concluzii. Drumul exista, este suficient sa îl parcurgeti.
     Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scapa. Cum se explica aceasta? Este mult de explicat. Spatiul este strabatut de tot felul de forte, de curenti, de entitati care au fost create de fiintele care îl populeaza.
     Unele dintre creatiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase si când gasesc o poarta deschisa, ele intra. Daca nu sunteti prudenti, atenti si legati de lumea sublima si va lasati mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spatiu, veti putea fi deseori incomodati. Si invers, daca stiti cum sa va pregatiti interior puteti sa atrageti doar forte benefice care vor veni sa va viziteze sau sa va însoteasca pentru a va inspira si a va bucura tot timpul.
     Veti spune:,"Dar gândurile si sentimentele constituie clisee!". Nu, sunt forte pe care cliseele le atrag. Si atunci ce sunt cliseele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determina felul influentelor pe care noi le atragem. Daca cliseele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni sa se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar daca aceste clisee sunt deformate, bineînteles ca nu va iesi ceva prea grozav.
     Asezati un talisman benefic undeva, si el va atrage influentele corespunzatoare fortelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, asezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Si iata cum, din nefericire, oamenii poarta în ei însisi "talismane" malefice pe care le-au pregatit de multa vreme datorita ignorantei lor si viciilor lor si cu care nu fac altceva decât sa atraga raul. Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate cliseele, adica facute eforturi pentru a crea noi obisnuinte, noi atitudini, pâna ce vechiul cliseu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotaraste ca nu-si va mai calomnia vecinul sau ca nu se va mai înfuria. Dar iata ca, întrucât nu a schimbat cliseul, la prima încercare rateaza. Este deceptionat, sufera, regreta, îsi promite ca cu proxima ocazie se va comporta altfel... Dar si data viitoare povestea se repeta identic. Pentru ca sa nu se mai întâmple la fel, el trebuie sa faca efortul de a modifica ceva în ceea ce face si în modul în care o face si atunci când reuseste o data, are toate sansele de a reusi si datile urmatoare, caci noul cliseu se graveaza din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinte negative de care vreti sa scapati: necinstea, senzualitatea, mâncarea fara masura, lenea si altele. Din ziua în care ati reusit sa implantati în voi cliseul ideal, din ziua aceea puteti dormi linistiti, caci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe sa vina la voi de la marginile universului; de cum vad noile clisee pe care le-ati introdus în voi, ele pornesc la drum... dar aveti rabdare, caci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge pâna la voi! Destinul omului este înscris în cliseele cu care el vine pe pamânt. Când privim copii mici, ei ne încânta caci au un aer atât de nevinovat! Dar daca am cunoaste cliseele cu care acesti copii au venit pe lume si la ce acte îi vor împinge aceste clisee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai putin. Fiecare vine pe pamânt cu cliseele pe care si le-a pregatit în încarnarile anterioare, iar gândurile si sentimentele care vin sa îl chinuie nu sunt altceva decât consecintele cliseelor pe care el si le-a format. În timp ce, în cel ce si-a format clisee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rau nu poate patrunde. El simte doar în preajma lui curentii rai, dar este aparat.
     Si acum, va voi mai da înca o metoda. Sunteti cuprinsi de gânduri sau sentimente negative si orice ati întreprinde pentru a le goni, nu reusiti, ele continua: nu lucrati înca de suficienta vreme la schimbarea cliseelor pentru ca aceasta munca sa îsi arate deja rezultatele. Ce puteti face atunci, în aceasta situatie? Puteti lua o atitudine de observator. Va îndepartati putin si începeti sa observati linistiti toate aceste fiinte si entitati rele, manifestarile lor, manevrele lor. Numai simplul fapt ca le luati sub observatie va plaseaza deja deasupra lor si atunci iata ce se petrece: când se simt observate, încep sa fie stingherite... si daca în acel moment proiectati asupra lor niste raze de lumina, ele se împrastie pentru ca nu le place lumina. Ele pot reveni, si este aproape sigur ca vor reveni (atâta vreme cât înca nu ati instalat în voi clisee noi, ele vor reveni), dar le veti pune din nou sub observatie, veti proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumina si astfel veti sfârsi prin a le înlatura. Da, pur si simplu pentru ca v-ati plasat deasupra lor. Iata secretul.
     În viata exista o lege: cel care se afla deasupra detine suprematia, puterea de comanda, dreptul de a pretinde, de a ameninta. Chiar daca este nebun, un rege poate pune în miscare o armata întreaga. De ce? Pentru ca prin pozitia sa, el este superior. Deci, si voi, daca prin vigilenta va plasati deasupra acestor entitati, ele sunt obligate sa va dea ascultare. Iata, aveti acum metode. Deci, de acum înainte, în loc sa plângeti, sa va smulgeti parul din cap, folositi-le. Metoda cea mai eficienta este bineînteles aceea de a schimba cliseele, dar este nevoie de mult mai mult timp si efort.
     Vedeti câte lucruri sunt de învatat! Viata este atât de vasta si de bogata încât înca nici nu stim ce este ea de fapt! De aceea este necesara o Scoala Initiatica pentru a învata cum sa lucram în aceasta viata, cum sa declansam sau, din contra, sa neutralizam o forta sau alta. Numai cu aceasta conditie va puteti dezvolta armonios.