Basarabia - Partea III de Mihail Eminescu publicat la 22.04.2008
VEACUL AL SAISPREZECELEA
     Pentru a īntelege tacerea ce domneste īn cronici īn privirea Basarabiei īn veacul al saisprezecelea vom trebui sa premitem cīteva consideratiuni de o natura mai generala.
Centrul vietii istorice sīnt orasele, nu sesul dimprejurul lor, nici satele

     Īndata ce turcii au pus mīna pe orasele Chilia si Cetatea Alba nu se mai vorbeste nimic despre viata īmprejurimilor lor.
Am īncheiat articolul trecut cu cuvintele lui Mohomet II rostite la a[nul] 1462, ca : ,,pīna cīnd romānii stapīnesc Chilia si Cetatea Alba, pīna atunci nu vom putea birui pe crestini".
Īn dricul verii anului 1484 sultanul Baiazid II intra cu osti mari īn tara Moldovei si bate Chilia si Cetatea Alba, pentru a realiza o politica oarecum traditional
Miercuri, la 14 iulie, ia cetatea Chilia, comandata de pīrcalabii Ivascu si Maxim, iar la 5 august acelas an ia Cetatea Alba, comandata de pīrcalabii Gherman si Oana .

     Si ar fi apucat si alte cetati, ca Stefan Voda la gol nu īndraznea sa iasa; ci numai la strīmtoare nevoia, de le facea sminteala
. Ci vazīnd turcii ajutorul lui Stefan Voda din Tara leseasca ce-i venise, sau īnsusi craiul, cum scriu unii, ca au tras de la Rusia si de la Litfa teara toata, de se strīnsese oameni de treaba mai mult de 20000 si, trecīnd craiul cu dīnsii Nistrul sub Halici, au venit la Colomeia, de si-au pus tabara, unde si Stefan Voda au mers de s-au īmpreunat cu craiul īn anul 6993 septemvrie 1 (1485)
. Si toate ce au avut mai de treaba au hotarīt si apoi si ospatatu-au pe Stefan Voda si 3000 oameni i-au dat de oaste, cu cari s-au īntors Stefan Voda la Moldova si, īmpreunīnd oastea cea straina cu a sa, pe multe locuri au smintit pe turci, de le-au cautat o iesire din tara.

     Asa Stefan Voda au curatit tara de vrajmasi, iar cetatile care le-au luat turcii, Chilia si Cetatea Alba, nu au putut sa le mai scoata de la turci, ca ei mai īnainte de ce au iesit din tara le-au īngrijit cu oameni, cu pusti si cu bucate de ajuns; si asa au ramas pe mīna turcilor pīna astazi.
Tot īn anul acesta 1485 Stefan Voda daca au scos vrajmasii din tara si daca au racit vremea si caii turcilor au slabit, au lovit pe Malcoci la Catlabuga (lac si rīu īn judetul Bolgrad) īn 16 zile a lunei noiemvrie, de au topit toata oastea turceasca. fiecine trebuie sa se pazeasca de eroarea de a privi si judeca vremile trecute dupa īmprejurarile de astazi, de a da numirilor ce exista astazi aceeasi greutate pe care o aveau atunci.
Puterea īn istorie este o notiune relativa.
Venetia de ex. nu avea īntindere mare, dar era una din puterile mari ale Europei.
     Acelas Stefan Voda caruia turcu (pe atunci cea dīntīi putere militara īn Europa) īi iau Chilia si Cetatea Alba, acelas Stefan Voda bate de-l stinge mai tīrziu pe regele Albert īn Codrii Cosminului, īncīt ramīne proverb īn tara leseasca „īn zilele lui Albert au pierit sleahta" si acelas Malcoci a carui oaste turceasca Stefan au topit-o īn tinutul Bolgradului a patruns mai tīrziu īn Polonia si prada si arse pīna la Lemberg fara ca regatul sa-1 poata opri.
De aceea trebuie s-o spunem de pe acuma ca, oricīt de viteaz sa fi fost batrīnul domn a1 Moldovei(Bogdangiusca), oricīt de puternic sa fi fost pentru vremea lui, īn care alte state cu īntindere de zece ori mai mare erau mai slabe decīt Moldova, contra Turciei sau a Spaniei din vremea aceea n-ar fi putut rezista decīt īn defensiva, decīt nevoind la strīmtoare, pentru a le face sminteala, caci la gol nu īndraznea.

     Īn sfīrsit, la anul 1504 Stefan Voda se coborī īn mormīnt, gīrbovit de greutati si de vīrsta, dupa 47 si mai bine de ani de domnie, iar poporul īn urma-i i-a zis cu draga inima si Bun si Sfīnt si Mare, caci asa Domn nici n-avusese pīna atunci, nici poate ca va mai avea de acum si pururi.
Desi īn gīndul lui statornicise de-a īnchina tara turcilor, dar lui īnsusi, biruitorului tuturor vecinilor, nu i se cadea sa se plece ; vrea ca numele lui sa īnsemne īnsusi tiitor preste toata tara ;ci numai īnaintea savīrsirii sale el chema la sine pe boieri mari si altii cīti s-au prilejit, aratīndu-le cum nu vor putea tinea tara precum o au tinut el; ci socotind decīt toti mai puternic pre turc si mai īntelept au dat īnvatatura sa se īnchine turcului.
     Īntr-adevar, īn anul :1511, Bogdan, voievodul Moldovei, īncheie capitulatiunea īntīia cu turcii.
Īn aceasta capitulatiune Poarta recunoaste :
(Arl. 1) ca Moldova e tara libera si nu cucerita;
(art. 3 ) ca Poarta e obligata de-a apara Moldova contra oricarii agresiuni eventuale si de-a o mantinea īn starea īn care se gasea de mai-nainte, fara ca sa i se faca cea mai mica stirbire a teritoriului ei: (art. 6) ca stapīnirea voievozilor se va īntinde asupra īntregului teritoriu al Moldovei;
(art. 8) turcii nu vor putea cumpara pamīnturi īn Moldova, nici vor putea cladi geamii, nici se vor putea aseza īn orice mod ar fi. Drept semn de supunere Domnii Moldovei vor da īn fiece an Portii 4.000 de galbeni turcesti, 40 de soimi si 40 de iepe fatatoare, toate īnsa sub titlu de dar.
Avīnd Domnii Moldovei stapīnire pe toata īntinderea tarii, recunoscuta de jure prin acest tratat formal, avutu-1-au si de facto ?

     Pentru a lamuri si acest lucru consultam tratatul lui Petru Rares de la 1529.
Art. 5. Granitele Moldovei se vor pastra intacte īn toata īntinderea lor.
Art. 6 Exercitiul cultului musulman e oprit pe toata īntinderea tarei.
Art. 7 Nici un musulman nu va putea avea, sub titlu de proprietar īn Moldova, nici pamīnt, nici casa, nici pravalie.
Art. 9 Negotul Moldovei e deschis pentru toate natiile comerciante. Cu toate acestea turcii vor avea preferenta īnainte[a] celorlalte natii pentru cumpararea de producte pe cari le vor tocmi īn porturile Galati, Ismail si Chilia ; dar ei nu vor patrunde mai departe īnlauntrul tarei, fara autorizarea espresa a lui Voda.
Aceasta e cestiunea de drept.
De jure s-au restituit Moldovei toate cīte i se luase, s-a recunoscut ca nici un turc nu poate fi proprietar al vrunui imobil īn Moldova, de facto īnsa turcii au tinut ocupate militareste atīt Cetatea Alba cīt si Chilia
Aceasta ne lamureste si atitudinea febrila si nelinistita a lui Petru Rares; tratatul lui secret cu marchizul de Brandenburg, subscris la Suceava [īn] 1542 si motivat anume prin vointa de-a recapata particelele Moldovei rapite de turci.

     Tot īn vremea lui Petru Rares, la 1535, turcii ocupara si Tighina (Bender).
Īntr-adevar, ce sa ne īnchipuim sub aceste ocupari turcesti? O cucerire? Pentru a raspunde la aceasta īntrebare si a arata totodata continuitatea dreptului Moldovei preste aceste locuri, vom īntinde mīna pe deasupra veacului al 17-lea tocmai pīna la Ecaterina II, la stipulatiunile Tratatului de la Cuciuc-Cainardgi, 10 (24) iulie 1774. Ce se zice īn el?

     L'Empire de Russie restitue ą la Sublime Porte toute la Bessarabie avec les villes d'Ackerman, Kilija, Ismaīl et avec les bourgs et villages et tout ce que contient cette province etc. iar mai jos urmatoarea obligatie pentru Poarta; 3) De restituer aux couvents et aux autres particuliers les terres et possessions ci-devant ą eux appartenent, qui leur ont été prises, contre toute justice, situées aux environs de Brahilow, de Choczim, de Bender, etc. appelées aujourd'hui Rayes.
TERRES ET POSSESSIONS CI-DEVANT A EUX APPARTENENT, QUI LEUR ONT ETE PRISES CONTRE TOUTE JUSTICE, iata adevarata definitie pentru toate ocuparile turcesti din trupul Moldovei o definitie facuta de chiar Ecaterina II.

     Cumca prin aceasta restitutiune nu se īntelegea nimic mai putin decīt restitutiunea catre chiar statul Moldovei vedem din corespondenta ambasadorului austriac Thugut, care scrie aceste amanuntimi la Viena
Īntr-un raport din Pera, līnga Constantinopole, 3 dec. 1774, Thugut zice: Īntre altele, Poarta e ocupata de a pune la cale obiectul cererilor deputatilor moldoveni si munteni.
     Cu aceasta ocazie voivodul Valahiei, Alexandru, si Iacovachi Rizo, īn numele lui Ghica Voda, au facut de curīnd propunerea ca Poarta sa elibereze natiunilor amāndurora un asa-numit hatiserif, adica o scrisoare publica. iscalita de īnsusi sultanul, prin care sa li se confirme Principatelor drepturile si prerogativele stipulate pentru ele prin cel din urma tratat oarecum din propriul impuls al gratiei sultanului.
Fiindca aceasta idee e sprijinita de pretextul aparent ca īn acest mod se va putea īnconjura pe viitor staruinta Rusiei si amestecul ei īn trebile natiei moldovenesti si valahiene, de aceea Poarta pare dispusa a primi aceasta propunere si nu e alta la mijloc decīt Inlaturarea oarecaror greutati, pentru oarecare īntinderi cari pīna acum s-au tinut de fortaretele Ibraila si Hotin si, cari conform coprinsulul tratatului, trebuie sa. se īnapoiasca locuiorilor Moldovei si Valahiei.
Īn alt raport de la 10 si 11 dec[embrie] 1775, Thugut spune cumca, la delimitarea Bucovinei, Reis Effendi se īmpotriveste de-a da o palma de loc din tinutul Hotinului, caci, desi e stipulat espres ,,ca teritoriul Hotinului, a Benderului, a Brailei etc. etc. sa fie reīntrupate cu Moldova si Valahia ..." totusi Poarta staruieste pe līnga Rusia sa nu fie silita a īndeplini acest articol.
Īn raportul de la 1776, 3 ianuarie, Thugut repeta clar : Īntre piedecele ce se opun (delimitarii Bucovinei) cea mai īnsemnata este ca īn cel din urma tratat de pace cu Rusia s-au stipulat espres ca toate (sammtliche) regiunile cetatilor turcesti de la granita, Hotin, Bender, Ibraila etc., fiind parti cari din vechime (ursprunglich) s-au tinut de Moldova si Valahia, sa fie reīntrupate(zuruckeinverleibet) cele doua Principale.
     Poarta, precum am aflat cu siguranta, a fost silita de a introduce īn hatiserifurile pe cari le-a dat moldovenilor si valahienilor īn urma staruintei Rusiei fagaduinta expresa cumca pretentiile Principatului valahian si moldovenesc asupra asa-numitelor tinuturi a Hotinuluī, Benderului, Ibrailei etc. vor fi cercetate la vremea lor si cererile temenice vor fi satisfacute. Īn fine la 1784 sultanul si elibereaza hatiseriful īn cestiune, care, afara de o multime de amanuntimi cari confirma suveranitatea interna a Moldovei, repeta ca nici un turc nu va putea avea avere imobila īn tarile noastre si promite a restitui tinuturile īn chestiune.
Aceste toate le dezvoltam numai pentru a stabili un singur lucru.
Daca īnainte de o suta de ani, pe la capatul veacului al optsprezecelea, drepturile Moldovei erau asa de tari ca puteau fi dovedite de boieri si de manastiri, īncīt Turcia sa recunoasca prin Tratatul de la Cuciuc-Cainardgi si prin hatiseriful de la 1784 temeinicia lor, daca acele drepturi nu se īnvechisera si nu se prescrisese atunci, pututu-s-au ele prescrie īn veacul al saisprezecelea, īn vremea lui Bogdan cel Chior, lui Stefan cel Tīnar sau īn zilele lui Petru Rares, voievodul bogat, influent si plin de īnvatatura? Desigur ca nu.
Ceea ce tineau turcii pe atunci erau cele trei orase, Chilia, Cetatea Alba si Thiginea, 'avec les terrains affectées, caci asa numeste Thugut circumspectia militara a orasului spre deosebire de districtul lui.
Aceste terrains affectées erau īnsa pentru pascutul cailor ieniceresti si nu vor fi īntrecut cu mult suta de pogoane īmprejurul zidurilor cetatii si poate vor fi ajuns atīt de departe pe cīt ajungea sageata din arcul tataresc si glontele din pusca ienicerului.
Īntr-adevar, Matei Strykowski povesteste, dupa cum vazuse īnsusi cu ochii, cum este Hotinul si de ce soi e ocupatiunea turceasca.
Hotinul e o frumoasa si puternica cetate, asezata pe o stīnca, avīnd aspectul forteretei Koekenhausen din Liflanda, caci le vazui pe amīndoua. In 1574 gasii Hotinul deja īn posesiune turceasca; totusi domnul moldovenesc mai pastreaza acolo un pīrcalab, ce-l reprezinta si carele ne primi de doua ori īn numele stapīnului sau ...

     E drept ca Hotinul trece īn urma din nou īn posesiunea Moldovei si abia īn secolul al 17-lea turcii īl reocupa si-l īntaresc. Dar, ca un fel de proba de cucerire si de legitime possession, putem cita acest caz, īn care vedem doi stapīni traind alaturi īntr-unul si acelas loc : Dommu Moldovei, stapīn legitim, īnsa slab, alaturi cu sultanul, stapīn neligitim, īnsa puternic.
Nu tagaduim ca o picatura de sila īn dreptul limpede al Moldovei īl īntuneca, precum o picatura de sīnge īntuneca limpezimea unui izvor; dar dreptul viu reīntinereste cu spor, pe cīnd sila, tocmai contrariul lui, vremea o mīna cu sine s-o mistuie, de nu se mai cunoaste c-au fost.
De-a mirarea lucru cum s-au pastrat constiinta vie a dreptului pīna īn ziua de astazi prin vremi atīt de turburate precum au fost pentru noi veacul al XVI-lea SI al XVII-lea, caci jumatatea din urma a celui dintīi si īntreg al doilea nu sīnt decīt o lunga si sīngeroasa tragedie.
Din afara īncep a veni tatarii si cazacii, de preste Dunare vin turcii cu vecinicele lor razboaie ba asupra unuia, ba asupra altuia; īnlauntru, dupa stingerea dinastiei, se īmperecheaza boierii īn partizi, radica Domni efemeri spre a-i rasturna iarasi, iar din cīnd īn cīnd cīte un tiran īneaca si revoltele, dar si dreptatea, īntr-o mlastina de sīnge si faradelegi.
Si cu toate acestea, cu toata grozavia acestor vremi, ele nu sīnt nimic pe līnga epoca fanariotilor, īn care toate acele patimi uriesesti cari mistuiau pe oamenii din tara, īn loc de a fi conduse īntr-o albie comuna spre folosul tarii, au fost secate, nimicite prin miselie, moliciune, venalitate; īn care toate instinctele barbare īnsa nobile au facut loc instinctelor ipercivilizate ale Bizantului, acelui amestec de viclenie meschina, rautate meschina si nespusa fatarnicie.