Basarabia - Partea VI de Mihail Eminescu publicat la 28.04.2008
VEACUL AL NOUASPREZECELEA
     Īn iunie anul 1812 Napoleon 1 statea gata sa treaca preste Niemen cu o armata cum n-o mai vazuse pamīntul pīna atunci, de 640000, (zi sase sute patruzeci de mii) de oameni cu 3370 tunuri (zi una mie trei sute saptezeci).
Ce avea a le opune Alexandru I al Rusiei?
Barclay de Tolly statea la Vilna cu 112000 de oameni, avīnd a se īmpotrivi la peste de jumatatea de milion a armiei celei mari, comandata īn prima linie de īnsusi Napoleon I.

     Īn momentul acesta Rusia avea 53000 de oameni sub Cutusof īn Moldova, cari-i trebuiau ca aerul pentru a nu fi īnadusita si īnecata de precumpanirea puterii lui Napoleon.
Spuie oricine drept: Era atunci Rusia īn pozitia de a anexa Basarabia ?
Cīnd delegatii ei din Bucuresti aveau avizul de a īncheia pace cu orice pret, poate cineva visa ca afacerea Basarabiei a fost curata, a fost o afacere de cucerire ?
Dumnezeu sa ne ierte, dar nu stim īntr-adevar cum ar trebui sa fie conformat acel cap omenesc care ar putea sa vada īn retragerea grabnica a ostirii rusesti din Moldova o armata īnvingatoare.
Oamenii batrīni care au vazut pe atunci armata lui Kutusof povestesc ca, demersurile fortate, bietii soldati cadeau īn santurile drumurilor de tara si pe paveaua de lemn a Iasilor si, cu toata cumplita graba, i-a trebuit patru luni ca sa ajunga īn fata aripei drepte a armiei īmparatului francez; īn fata corpului auxiliar de 34000 de austriaci de sub generalul Seliwarzemberg.
Noi am spus-o īnca īn cel dīntīi articol ca Anglia au staruit pentru īncheierea acestei paci, ca ea a silit pe sultan s-o iscaleasca.
O flota engleza era īn Bosfor, care a silit pe turci de a nu se folosi de cumplita pozitie īn care se afla Rusia atunci.
Dar nici influenta engleza n-ar fi fost īn stare de-a cuceri Rusiei o provincie daca nu era angajata o alta arma, rubla ruseasca si tradarea dragomanului Moruzi. Īn orice caz, stiind ca adevarata putere care a silit pe turci sa-ncheie pace e Anglia si nu Rusia, trebuie sa admitem ca diplomatii engleji erau īn deplina cunostinta de cauza si ca ei ne vor da stiintele cele mai exacte despre aceasta ... ciudata cucerire cu sabia.

     Consulul general al Angliei de la Bucuresti, W. Wilkinson, īn cartea sa Tablou istoric, geografic si politic al Moldovei si Valahiei, ne da o descriere clara a acelei cesiuni, facute īn īmprejurari atīt de nefavorabile Rusiei.
Iata acea relatiune:
Galib Efendi care, dupa schimbarile mari īntīmplate la Constantinopole, reluase functiunile de ministru al afacerilor straine a fost principalul plenipotentiar la Bucuresti īn anii 1811 si 1812: īnsa printul grec Dimitrie Moruzi, dragoman al statului, era fata la negociatiuni, au dat directie celei mai mari parti a lor si era īn realitate investit cu foarte īntinse puteri.
Ca si cei doi frati ai sai, el fusese cu nestramutare atasat de partidul rusesc de la īnceputul carierei sale politice; si speranta ce o concepuse, de a fi īnaltat la domnia unuia din cele doua Principate, cel mai mare obiect al ambitiunii sale, īi parea foarte īntemeiata dupa restabilirea pacii.
Caracterul sau public, serviciile la Congres, sprijinul Rusiei, erau īntr-adevar consideratiuni care pareau a face sigura numirea lui.
Cesiunea Valahiei si a Moldovei nu putea īn nici un fel sa intre īn vederile sale si el o combatu cu energie si succes; dar, facīnd Portii un serviciu atīt de important, era necesar ca, pe de alta parte, sa deie Rusiei o proba de atasamentul sau.
Daca el ar fi insistat sa se restituie cele doua Principate īn īntregul lor (restitution intégrale), plenipotentiarii rusi ar fi consimtit fara nici o īndoiala, caci aveau ordin a grabi īncheierea pacii si de a o subscrie sub orice conditie care nu s-ar fi īntins dincolo de aceasta restitutiune.
Dar Moruzi, care avea cunostinta perfecta despre aceste dispozitiuni, au hotarīt definitiv conditiunile tratatului, cedīnd Rusiei cea mai frumoasa parte a Moldovei, care e siluata īn linia de demarcatiune a frontierelor rusesti.

     Agentii vigilenti ai lui Buonaparte la Constantinopole nu pregetara de a face cunoscuta purtarea lui Moruzi.
Cīnd, dupa īncheierea pacii, ei s-au vazut frustrati īn speranta de-a determina pe Poarta sa continue razboiul au cautat sa faca sa cada īn dizgratie familia acestui print grec, pentru a putea cel putin sa hotarasca pe guvernul otoman de a pune īn capul Principatelor persoane alese de dīnsii.
Ei īl aratara pe printul Dimitrie ca e tradator, caci fusese cumparat (suborné) de Rusia pentru a-i servi interesele, īn momentul īn care era īn puterea sa de a obtine conditiile cele mai avantagioase.

Īntre acestea se-ncepura ostilitatile īntre Franta si Rusia; si Poarta, aratīnd rezolutia sa tare de-a ramīne neutra si nevoind sa dea nici umbra de īndoiala celor doua puteri beligerante prin alegerea noilor hospodari, hotarī a o fixa asupra a doi indivizi a caror principii politice nu fusese niciodata īn contact cu curtile straine (Scarlat Calimah pentru Moldova.
Iancu Caragea pentru Valahia)... Dimitrie Moruzi, care se afla īnca īn Valahia cu Galib Etfendi, afla noutatea acestor doua numiri īntr-un moment īn care s-astepta de-a primi numirea sa.
   Totodata el fu informat īn taina ca, īntorcīndu-se la Constantinopole, s-ar expune la cele mai mari pericole si i s-au dat sfatul de a se retrage īntr-un stat crestin.
I s-a oferit un azil īn Rusia, cu o pensiune considerabila din partea acestui guvern, īnsa, temīndu-se ca fuga sa ar face pe guvernul otoman de a se razbuna asupra familiei sale, care ramasese īn puterea turcilor, si īn speranta de a justifica purtarea sa, pentru ca toata responsabilitatea afacerilor tratate la Congres trebuia, proprie vorbind, sa cada asupra lui Galib Effendi, el se determina de a īnsoti pe acest ministru pīna īn capitala. El era departe de a presupune ca acest ministru turc, a carui purtare fusese dezaprobata, stersese din spiritul sultanului toate impresiile defavorabile pe cari le-ar fi putut concepe īn socoteala lui, atribuind conditiile pacii ce le subscrise intrigilor si tradarii lui Moruzi si ca primise īn consecinta ordine secrete de a aresta pe acest print, īndata ce vor fi trecut amīndoi Dunarea si a-1 trimite prins marelui vizir, care avea īnca cartierul sau general la Sumla.
Moruzi, īncuragiat din ce īn ce mai mult de protestatiunile de amicitie a lui Galib Effendi, parasi Bucurestiul īn luna lui septemvrie. Ajungīnd la Rusciuc a fost condus cu escorta la Sumla; dar abia intra īn locuinta marelui vizir cīnd mai multi ceausi se aruncara asupra lui īl taiara īn bucati cu lovituri de sabie.
Capul sau a fost trimis la Constantinopol, unde a fost espus trei zile la portile seraiului īmpreuna cu capul fratelui sau Panaiot Moruzi, care, īn absenta lui Dimitrie, suplinise postul (de dragoman) pe līnga Poarta si-a fost acuzat de a fi complice la tradarea sa īn contra imperiului otoman.
Iata dar sfīrsitul binemeritat al aceluia care a tradat Basarabia pentru ca s-ajunga Domn, povestita de un contimporan, de un consul general englez care era la Bucuresti īn vremea tratarilor si, fiind interesata chiar Anglia la īncheierea acestei paci, e sigur ca trebuie sa fi fost īn cunostinta deplina despre toate firele care se torceau si se teseau la noi, pe socoteala noastra.

     Este oare cu putinta de-a admite ca onoarea marelui nostru vecin ar fi fost angajata īn aceasta ... cucerire?
Posibil de-a zice astazi cumca īmparatul ar lua-o ca o insulta facuta lui daca aceasta cestiune ar veni īnaintea Congresului?
Am īntelege ca ziaristica ruseasca sa vorbeasca de interesul Rusiei de a o recapata; atunci discutiunea s-ar īnvīrti pe un teren propriu si le-am opune asemenea arma interesului.
Dar a mesteca īn toata afacerea numele celui mai puternic monarc, pe care ne-am obicinuit a-l crede generos si bun īntru cīt priveste persoana sa, noi, īn simplitatea noastra, credem ca nu se cuvine. Toate elementele morale īn aceasta afacere sīnt īn partea noastra.
     Dreptul nostru istoric, incapacitatea juridica a Turciei de-a īnstraina pamīnt romānesc, tradarea unui dragoman al Portii, recapatarea acelui pamīnt printr-un tratat european semnat de sapte puteri si obligatoriu pentru ele, garantarea integritatii actuale a Romāniei prin conventia ruso-romāna, ajutorul dezinteresat ce l-am dat Rusiei īn momente grele, toate acestea fac ca partea morala si de drept sa fie pe deplin īn partea noastra.
Mai vine īnsa īn partea noastra īmprejurarea ca acel pamīnt nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, ca e bucata din patria noastra straveche, este zestrea īmpartitului si nenorocitului popor romānesc. Ni se scoate ochii cu binele ce l-am avut din partea rusilor. Pentru a raspunde si la aceasta ne-ar trebui sa īmplem un volum īntreg.
Destul numai sa pomenim ca alianta de la Lusc dintre Petru cel Mare si Dim. Cantemir ne-a costat domnia nationala si un veac de īnjosire si de mizerie, iar cea mai noua alianta dintre Rusia si noi a īnceput a aduna nouri grei deasupra noastra.
Basarabia, manastirile īnchinate, mii de oameni pierduti īn batalie, zeci de milioane de lei aruncate īn Dunare si īn fine poate existenta poporului romānesc pusa īn joc, iata binele de care ni se cere a ne bucura si a fi multamitori.
Ce ni se opune?
Interesul a 80 de milioane de oameni fata cu slabele noastre cinci milioane.
Dar Temis e cu ochii legati spre a nu vedea partile ce se judeca īnaintea ei si, īn loc de cumpana īn care sa se cumpaneasca deosebirea de greutate īntre 80 si 5 milioane, ea ar trebui sa ia cīntarul. De bratul scurt sau prezent al cīntarului ar atīrna īn greu Rusia, de bratul cel lung al unei istorii de 500 de ani atīrna Romānia cu drepturile sale stravechi si noua.
     Īnainte de a īncheia, avem a īmplini un act de gratitudine, nu pentru noi, asupra carora nu pretindem ca sa se reflecte meritul acestei lucrari, ci pentru tara īn genere, careia putinii lucratori pe ogorul istoriei nationale īi ofera azi mijloace de a se apara.
Pentru veacul al XIV[-lea] si al XV-lea am cercetat cu mult folos Istoria critica a romānilor de d. B. P. Hajdeu si Arhiva istorica a Romāniei, editata de acelasi, apoi Beitrage zur Geschichte der Romunen V. Eudoxius, Frhrn. v. Hurmuzaki; pentru veacul al XVI-lea materialul cel mai pretios sīnt capitulatiunile Domnilor moldoveni cu Poarta; pentru al XVII-lea, textul cronicelor editate de d. Mihail Cogalniceanu, iar, īn privirea eparhiei Proilaviei, Cronica Husilor de P.S.S. Parintele Melchisedec, episcopul Dunarei de Jos ; pentru al XVIII-lea aceeasi colectie de cronici, cu deosebire īnsa cronica tradusa dupa ordinul lui Grigorie Voda īn greceste de un Amiras, īn care e cuprins si textul autentic al īnscrisului tatarilor din Bugeac, apoi colectiunea de documente a lui Hurmuzaki, vol. VII; pentru veacul al XIX [-lea] īn fine mai sus citata carte al consului general englez Wilkinson.
Asupra lui Amiras si Wilkinson ne-au atras atentia d. Al. Odobescu.