Poveste de trezit copiii - Partea V de Octavian Tiganus publicat la 18.04.2008
Tinerete fara batranete
     Privind cu atentie la aspectele geopolitico-economice nu se poate sa nu realizam ca ne aflam iar īntr-o " criza de supraproductie" īn care puterea de absorbtie a tuturor pietelor nu reuseste nici pe departe sa egaleze ceea ce se produce.
Toata lumea arunca pe piata calculatoare sau masini, care mai de care mai performante, produsele electrocasnice de firma sau copiate nu mai reusesc cu anii sa fie mutate de prin depozite, īn timp ce noi generatii se impun prin design sau proprietati superioare.
Toata lumea se agita sa faca tot mai multi bani pentru a mari viteza cu care renunta la vechi īn favoarea noului si parca nimeni nu realizeaza ca, īn spatele economicului se afla factorul uman, experienta umana.
     Din aceasta criza va trebui sa se iasa cumva si īndraznesc sa sper īn rezolvari de alta factura decāt cele la care s-a apelat anterior.
Automatizarile si robotizarea proceselor industriale au disponibilizat forte de munca" semnificative, apoi zone īntregi de pe glob au fost strategic transformate doar īn piete de consum, cum este cazul Europei de Est.
Nici asta nu va merge la infinit, caci daca nu se produce valoare, nu are cum sa se "consume", e logic. A fost doar o conjunctura exploatata cāt a mers, dupa care trebuie gasite solutii viabile

     O cale demna de mileniul al treilea ar fi reconsiderarea "muncii".
O alta ar fi redefinirea "nevoii".
Cel mai indicat ar fi sa reevaluam atributul de creator constient al omului. Sa reevaluam "valoarea".
Sunt multe cai prin care se poate reinstaura normalitatea pe Planeta Pamānt, cu o singura conditie: sa fim constienti ca, pe drumul pe care am mers pāna acum am dat de o fundatura.
     Mentinerea artificiala a preturilor la majoritatea articolelor este si ea o rezolvare de moment, care nu poate stopa nici avalansa de noi produse si nici nu poate convinge un virtual cumparator sa scoata niste bani dintr-un buzunar gol.
Lanturile uneori infinite de intermediari, comerciantii, vor fi cei care vor suporta pierderile si nu īnteleg de ce nu realizeaza logica fenomenului.
Fabrica produce si i le vinde primului din lant, care cauta sa scape cāt mai repede de ele. Si acesta va īncerca acelasi lucru dar deja va īntāmpina dificultati, parte din capital ramānāndu-i blocat la urmatorul nivel, care va avea capitalul blocat si mai mult īn nivelul urmator, lantul continuānd pāna la cumparator caruia i se faciliteaza cumpararea īn rate, de regula prin interpunerea unui credit bancar. Restul de articole vor ramāne īn asteptarea unui cumparator, care de regula nu va veni.
     Deja sunt mii de repere care se produc din inertie, de care este greu de imaginat ca va mai avea cineva nevoie.
Cānd fotografia digitala a devenit ceva uzual, pe piata sunt aruncate aparate foto si filme provenind din toate zonele, de firma sau no name toti vedem filme pe CD sau DVD dar pe piata clasicele video-uri pe casete cauta īnca cumparatori...
Fiecare telefon are memorii interne din ce īn ce mai mari dar continua productia de "agende electronice", iar lantul este infinit.
Pe de o parte se manifesta o inertie nejustificata dublata de speranta "poate totusi se vor cumpara", pe de alta creativitatea se impune cu o viteza din ce īn ce mai mare, diminuānd mereu consumurile, volumele, costurile, mergānd catre un firesc.
     Viteza cu care "noul" apare si se impune este din ce īn ce mai mare, de cele mai multe ori de pe plansete, el aparānd īnainte ca reperul anterior sa fi iesit de pe o linie de fabricatie
. Toate acestea trebuie sa ne faca sa devenim mai constienti de "valoarea reala" a cāte unui reper. Trebuie cumva sa ne "elibereze".
Amintiti-va ca multi dintre noi, īn urma cu doar vreo 30 de ani visam doar la un "magnetofon".
Majoritatea "nevoilor noastre" de azi nu existau īnca nici īn imaginatie.
Un PC sau un telefon mobil pe care azi pustii de 12 ani īl trateaza ca pe ceva absolut banal nu erau nici macar virtualitati si pot deveni preferinta dar greu pot fi numite "nevoi".
Suntem prea largi īn a darui acest atribut lucrurilor din jur, devenind dependenti de ele. Uitam ca nu ele ne-au creat pe noi ci noi pe ele si ca ceea ce vom cumpara azi māine vom regreta ca am facut-o deoarece deja pe piata a aparut o generatie "mai buna".
Īndepartāndu-ma de subiect, de fapt nu am facut decāt sa atentionez unde suntem ca civilizatie si cum privim acest moment, ca individualitati responsabile. Aparent "ansamblul" este īn afara controlului individualitatii noastre, dar tot atāt de adevarat este ca de atitudinea fie caruia, pāna la urma, va depinde cum se va decide iesirea, de aceasta data, din criza actuala.
Sa nu se creada cumva ca fortele care conduc destinele Umanitatii sunt neatente sau superficiale.
Dimpotriva sunt cele mai calificate, de aceea si-au si putut mentine pozitiile. O trezire a unei constiinte aparute undeva, sporadic, au putut-o anihila īn diferite feluri, dar unui fenomen de trezire nu i se mai pot aplica aceleasi "remedii".

Acum aceasta trebuie sa se petreaca si sunt primii constienti de acest lucru, fiti siguri
. Obiectiv vorbind, materialitatii i-au putut fi smulse "valori" atāta timp cāt aceasta se facea cu oarecare "iubire" sau "armonie". Vreau sa spun ca, straturile aflate la baza piramidei sociale trebuia sa fie lasate sa-si faca menirea cu bucurie, daca s-ar fi dorit cu constienta mentinerea acestei structuri.

     Taranul ar fi trebuit īn continuare sa-si iubeasca si terenul dar si plantele sau animalele, dupa cum muncitorul trebuia sa iubeasca si locul sau de munca si uneltele dar si produsul muncii sale.
Īn aceste conditii si numai īn ele piramida sociala chiar exista, avānd o baza solida.
Ceea ce a urmat īnsa a fost doar o goana dupa profit, cu uzura omului si diminuarea continua pāna la disparitie a oricaror legaturi afective cu munca sa.
Agricultura intensiva, munca normata pe benzile de montaj au fost cele care au facut ca aceste structuri sociale sa fie din ce īn ce mai aeriene, sa pluteasca fara stabilitate reala.
Revenirea la vechi "valori" nu se mai poate face si, ca atare, consider ca a venit timpul pentru disparitia acestor structuri care, evident tot din interior s-au autodistrus.
Odata cu disparitia lor vor deveni viabile doar individualitatile suficient de mature, treze, care nu au nevoie de structuri care sa le coordoneze evolutia.

     Acestea nu vor da nastere la noi structuri deoarece nu cred īn ele ci vor constitui exemple personale.
Nu se vor angrena īn competitii deoarece nu cred īn competitie si vor reinstaura de la Sine normalitatea.
Īn timp ce scriam mi-a venit īntrebarea "cānd toate astea?" Si mi s-a insinuat si un raspuns: "dupa".
As prefera sa nu comentez, cu voia voastra. Cel mult, īn particular.
Oricum, eu stiu ca se poate si "īnainte", mai ales ca nu am convingerea ca va exista "dupa"... daca nu exista "īnainte"... Ar fi suficient sa:
- Fim atenti si pragmatici pentru a īntelege ca ne aflam pe un drum īnfundat, cu capatul la un pas de noi.
-Tinānd cont de aceasta sa revizuim valorile noastre si sa īntelegem ca īn orice structura care risca sa se darāme este indicat sa nu te afli la etajele "superioare".
Astfel structura se poate destrama fara victime.
Pentru ca, de acum, destramarea este legica, pornita dinauntrul ei si se destrama īn cadrul ciclului cauza-efect.
- Parasind cu īntelepciune structura piramidala, fiecare ar trebui sa se īndrepte catre "cunoastere", aceasta facilitāndu-i īntelegerea deplina si īn special eliberīndu-l de iluziile nevoilor, puternic īnradacinate de chiar locul pe care l-a detinut pāna de curānd.
Aceasta eliberare este posibil sa īi fie vital-necesara īn etapa care va urma.
-Pseudovalorile eliberate pe masura ce piramida sociala s-ar autodizolva ar trebui preluate si exersate pentru scurt timp de catre cei care au trait iluzia lipsurilor, pentru a le deveni la fel de clar ca eliberarea de iluzii este singura cale.
- Revenirea la valorile adevarate pentru toti cei ce au ales sa constientizeze, redobāndirea Constiintei Depline sau a Sinelui.
- Din stari cāt mai apropiate de A FI, sustinerea vibrationala a Pamāntului pentru trecerea cu succes peste un moment de Maxima Vibratie. Si el, ca orice element din cadrul Creatiei a fost facut pentru a reusi. Doar noi, creatori iresponsabili, putem sa-i periclitam evolutia.
     Vi se pare prea mult sau prea greu, de neīntreprins? Sunt sigur ca, pe oricare l-as īntreba ar spune ca nu e greu, ar spune ca īsi iubeste copiii sau tara sau Pamāntul īntreg. Daca l-as īntreba ce ar alege pentru copil, tara sau īntregul Pamānt sunt sigur ca ar face alegerile cele mai īnalte.
Ar sacrifica orice!
Dar daca īi voi spune ca nu māine ci azi trebuie sa se decida, stiu sigur ca va face orice pentru a decala termenul si nu cu o zi sau doua ci la infinit! De ce?
Pentru ca este dramatic de omenesc sa se comporte asa. Si groaznic de previzibil.
Īn lumea efectelor si numai acolo totul este cumplit de previzibil.

     Analizati si singuri, dragii mei, daca suntem sau nu pe un drum īnfundat!
Vedeti daca, cu cele mai bune intentii pentru "pastrarea cursului" puteti gasi vreo bresa pe unde sa ne strecuram, desigur prevazīnd si īncotro vom merge.
Eu am cautat-o īndelung si nu o vad.
Am ajuns aici atribuind nonvalorii etichete de "valoare".
Catre ce aberatie s-ar mai putea calatori pe aceasta directie?
Am uitat de "iubire" de "semeni" de "armonie", am exersat egoismul, īnsingurarea si separarea, durerile, bolile, ura, razboaiele, ce ar mai trebui īncercat si nu am facut-o?
Am furat, am mintit, am īnjosit, subjugat si siluit, ce ar mai trebui facut pe acest drum?
     Dupa cum lesne se vede, discutia aceasta vizeaza exact evolutia noastra, ca spirite īntrupate īn planul acesta dens. Evident un joc, dar calitatea jocului duce la calitatea experimentului cu care fiecare se "īmbogateste". Ar fi iluzoriu sa cred ca ma pot "separa" de "jocul" semenilor mei. Chiar daca acum, cu cunoasterea pe care o am, o separare informationala si vibrationala a avut loc, calitatea experimentelor pe care chiar eu le-am trait aici a fost firesc dependenta de "armonia" traita de semenii mei. Iar faptul ca a fost necesara o separare vibrationala nu are nici un motiv sa-mi produca bucurie ci dimpotriva. Noi am venit aici, īn plan dens, pentru a juca un joc frumos, pentru a ne īmpartasi bucurii si frumusete. Nu am venit sa traim īncorsetari, limitari impuse de legi deformate si deformante, elaborate de cei care au uitat cu desavārsire cine sunt cu adevarat...
     Nu am venit nici pentru a defila īn turme catre un abator, iar drumul sa ne fie plin de behaituri colective si colectiviste. Nu am venit ca sa īmi spuna cineva ce drepturi am si ce drepturi nu am, din simplul motiv ca si el si eu una suntem iar eu sunt liber sa intru sau sa nu intru īn jocul lui, politic, social sau de orice alta natura o fi vrānd el sa fie.
Nu oblig pe nimeni sa intre īn jocul meu si mi se pare adevarata expresie a democratiei sau a drepturilor omului, derivānd din LEGEA LUI DUMNEZEU.
Orice altceva este doar un joc oarecare.
Poate vi se pare firesc sa aveti buletine si cod numeric personal, de parca ati iesit de pe poarta unei fabrici care v-a atasat seria produsului, poate vi se pare normal sa solicitati nu stiu cui are dreptul sa va tina sau sa va lase sa plecati īn calatorie pe acest minunat Pamānt care īndura cam multe, un amarāt de pasaport, din care sa rezulte ca v-ati īntrupat si ati devenit prin acest fapt sclavi ai nu stiu caror proprietari, aflati foarte īn ceata.
Pentru ca tare mi-as dori sa pricep si sa aflu numele celui care a hotarāt pentru mine ca eu sunt arondat unei zone anume doar pentru ca acolo m-am īntrupat... si ca trebuie sa suport toate belelele sistemului local īn care am nimerit, findca asa vrea el. Unde vedeti voi o urma de normalitate īn toate astea?
     Pentru ca, cu cāteva sute de ani īn urma, alti nebuni stabileau hotare cu arma īn māna, batāndu-se pentru diferite orgolii, acest nefiresc trebuie oare perpetuat la infinit?!.
Chiar nu avem de gānd sa ne mai trezim odata???
Nu suntem de acord cu "bandele" de pusti care īsi aroga dreptul de a guverna zone ale diferitelor metropole, cu arma īn māna dar oare ei de unde s-au inspirat īn nebunia lor?
De ce cu una suntem si cu alta nu suntem de acord? Ce este īn regula aici?
De ce nu ne punem īntrebari si luam totul asa cum ne-a fost "predat", cu bune si rele la un loc, gata sa perpetuam la infinit nefirescul, barbaria, ilogicul chiar si al mintii limitate?
     Dragilor, sa nu va grabiti sa credeti ca politica fac eu aici! Īmi este la fel de "indiferenta" cum īmi poate fi orice fenomen nefiresc ce se desfasoara īn cadrul corpului meu, dupa cum va spuneam...
Eu caut sa aduc Armonia si Iubirea la locul lor firesc si desigur nu ma pot lasa limitat de glumitele oamenilor, oricāt de "īn serios" se iau ei.
Daca glumitele acestea au ales sa le numeasca politica este treaba lor.
Daca iubesc nefirescul si sunt dispusi sa se bata pentru pastrarea lui, este treaba lor, dar nu pot fi obligat sa subscriu.
De fapt, nu este chiar treaba lor numai, nefirescul pe care īl "apara" produce mari dezechilibre si dizarmonii disonānd cu "Armonia Universala".
Se fac vinovati de mentinerea unui focar de entropie, cu buna stiinta sau inconstient, dar la un anumit nivel nu are importanta decāt rezultatul...
     Dragilor, vreau o totala lipsa de buletin sau pasaport pe care sa nu scrie ca am venit liber pe un Pamīnt liber, ca sa traiesc bucuria libertatii si sa o transpun īn spirit ca informatie īncāntatoare.
Nu am nevoie de armate si politisti care sa ma apere, nu am nevoie de un stat care sa-mi garanteze iluzorii drepturi si īn numele lor sa-mi īngradeasca adevarata libertate, nu am nevoie de pensie si spitale sau medicamente, nu vreau carnea nimanui, nu vreau pāinea nimanui, vreau doar sa fiu lasat sa īmi iubesc semenii si sa fiu fericire.

Nu vreau dreptul de a munci, nici pe cel de a vota sau a fi votat, nu vreau sa devin altceva de cāt cel ce Sunt.
Nu pot trai iluzia de a fi proprietar a nici unui "bun" asa cum nimeni nu o va mai putea īncerca, odata ajuns la un anumit nivel al Constiintei Constiente.
Sunt īntr-o ideala relatie de comuniune cu copiii si sotia mea, relatiile mele sunt absolut minunate cu fiecare particica a Creatiei care este dornica de aceasta.
Nu am de ce sa impun semenilor mei ceva, este alegerea fiecaruia si nivelul experientei respective va fi pe masura īntelegerii sale.
Este posibil ca, chiar sa nu se poata accede mai sus īn cazul unora, desi eu nu cred.
Sunt convins ca este doar o chestiune de alegere, dar alegerea ne este sau nu ne este la īndemāna īnca.
Din punctul de unde privesc stiu ca totul este prea perfect pentru a īncapea eroarea.
     Dragilor, cel mai frumos si complex salut auzit de mine vreodata a fost "Namaste".
Este īn sanscrita, dainuie de vreo sase mii de ani si īn seamna "Divinitatea care sunt saluta Divinitatea care esti".
Daca profunzimile acestui salut nu s-ar fi pierdut, pe planeta noastra ar fi un adevarat rai. Realizati cāta constienta incumba si cāta responsabilitate asumata.
Īn relatia statutata prin acest salut poate avea loc un politist, un doctor sau chiar un profesor?
Vedeti posibilitatea aparitiei unui hot, violator, a unei boli sau a nestiintei? Este vreun razboi de dus? Sunt granite sau alte separari?
Ma gāndesc ce simplu ar fi ca fiecare sa decida numai marirea gradului de atentie si aducerea ei la nivel de instrument de lucru.
Nu e vorba de acea atentie a animalutului temator, care are o atentie īncordata. Este una fondata pe calm, care īti ofera sansa de a observa atāt de multe "detalii" īncāt "peisajul" se īmbogateste semnificativ. Practic devine altul.
Iar daca reusim sa oprim mintea sa faca separari, asa zisul "aspect important" īsi estompeaza atributul īnconjurat fiind de restul "detaliilor" care abunda.
Este foarte adevarat ca procesul este complex si pare greu de parcurs, adevarul īnsa este altul. Totul poate fi trecut cu o viteza foarte mare, poate fi ca o simpla setare a unei comenzi: este doar o alegere.

     Sa ne gāndim īmpreuna la cāteva aspecte.
Īncepānd cu vārsta de 7 ani spunem ca tot īnvatam. Parcurgi "o viata īntreaga" si tot mai ai de īnvatat. Pe calea aceasta a īncercarii de a mobila mereu mintea limitata, chiar nu sfārsesti niciodata.
Noi spunem ca ar fi prea multe de īnvatat si viata e prea scurta. Dar nu ne punem problema deloc daca ne aflam pe un drum adevarat sau nu. Pentru ca, din proprie experienta, am cautat sa fiu o adevarata sugativa privind "cunoasterea" toata viata, adica vreo 35 de ani "constienti", am fost curios ca o baba si nu exista prea multe domenii despre care sa nu stiu macar putin. Cu toate astea nu reusisem sa stiu mare lucru.
Da, aspecte tehnologice din foarte multe domenii de activitate īmi erau cunoscute, dar daca īncercam sa le īnteleg profunzimea, bazele fizico-chimice, simteam ca nu prea mai sunt satisfacut. Si nu pentru ca mi-ar fi fost inaccesibile, cānd am avut nevoie sa īnteleg cāte ceva, īn optica spre exemplu, am avut posibilitatea sa consult chiar si cursuri de Fizica de anul trei de la Universitatea Berkley.
Dar explicatiile fundamentale nu m-au satisfacut de multe ori. Nici cele gasite acolo.
     Nu ma satisface nici acum ceea ce se "stie" despre magnetism, despre energia electrica, despre celula biologica, despre electron, despre polarizarea luminii, despre foton sau despre energie la modul generic.
Nu ma satisface desigur ceea ce se stie despre "om", despre planeta Pamānt la toate nivelele, despre informatie, despre apa si despre disocierea ei... si pot continua.

     Ajuns la 40 de ani cu asa o lista de "insatisfactii" va asigur ca te simti motivat sa faci toate "setarile necesare", numai sa poti afla cum stau lucrurile
. De atunci au mai trecut aproape 11 ani, fara un "ghid" care sa-mi īndrume cautarile, cel putin nu unul fizic, un profesor am fi tentati sa spunem sau un "maestru".
Chiar pentru mintea mea, care nu mai este chiar limitata si tot este uimitor cāta "cunoastere" am putut dobāndi īn doar un sfert din drumul parcurs pāna atunci...
A fost o aventura continua, la fiecare cotitura asteptāndu-ma un nou adevar care sa-mi mai lumineze cātiva pasi, dupa care un altul prelua stefeta.
Pot spune ca aproape "m-am trezit dintr-odata īn alta lume".
Desigur pe acest interval am avut multe incertitudini, multe cautari. Au fost si semeni care au adaugat incertitudinile lor peste ale mele...
     Un singur sentiment m-a īnsotit permanent: ca nu are rost sa ma abat prea mult, ca nu "merita" sa o fac. Si am fost permanent "credincios acestei senzatii". Abia acum stiu ca am procedat corect.
Cred ca a mai fost ceva care merita pomenit pentru cei ce vor alege un drum constient: am avut permanent acel dram de "Credinta", poate "cāt un bob de mustar" uneori, dar l-am avut.
Am "stiut" īntotdeauna ca Creatorul este Bun si Iubitor cu Creatia Sa si nu am avut frici. Este determinant. Altfel, temator la tot pasul, fara a accepta riscul necunoscutului, cumplit pentru mintea liniara, ar fi īnsemnat o lunga pendulare īntre a face un pas īnainte si urmatorul īnapoi
. Trebuie sa īti asumi īn anumite momente detasarea unui "fie ce o fi", mai ales cānd nu mergi pe drumuri batatorite.

     Unii vor spune ca "sunt sarac", ca uneori nu sunt sigur ca voi avea ce pune pe masa.
Poate au dreptate, poate m-ar bucura ca sotia si copilul sa experimenteze altceva, dar eu stiu ca nimic nu este īntāmplator. Acest lucru īl stie si sotia.
Si mai stiu ca, īn cincizeci de ani īn acest trup nu am cunoscut familie mai fericita si mai echilibrata decāt a noastra.
Daca chiar "saracie" este ceea ce traiesc, apoi va garantez ca merita traita.
Nu mai sunt lucruri majore pe care sa nu le īnteleg, nu mai cunosc boala, batrānetea sau moartea, oboseala sau foamea sau setea.
Stiu acum ce este informatia, stiu ce este Dumnezeu si Legea, Armonia si Iubirea, stiu ce este apa si stiu ce este Energia, iar "saracia" pe care voi o puteti vedea exista doar pentru voi si tine de punctul limitat de vedere specific locului unde va aflati.
Cānd veti deveni constienti multe se vor schimba si pentru voi.
Pāna atunci, nu va grabiti sa judecati caci nu veti putea īntelege.
Sunt adevaruri spuse cu iubire si cu īntelegere, va asigur.
Si eu am fost unde sunteti voi si stiu exact cum este: este absolut normal sa nu ma īntelegeti dar, puteti macar sa credeti.
Nu de dragul meu, pentru mine nu are importanta, ci de dragul vostru, caci "Credinta de ati avea macar cāt un bob de mustar, ati muta muntii". Si nu glumea absolut deloc, nici nu exagera cu nimic... Vorbea īnsa dintr-un punct de maxima Constienta a Constiintei, dintr-un punct de Cunoastere Absoluta.
     Vorbind despre iluzia lui "a avea", iata cum stau lucrurile cu adevarat.
Noi nu putem fi cu adevarat proprietari a "ceva", din multiple motive.
La cel mai īnalt nivel, deoarece si noi si "proprietatea" una suntem, respectiv energie modulata de o informatie.
Este ca si cum un program din calculatorul vostru s-ar declara proprietarul unui subprogram.
Este pur si simplu o aiureala, o īnsiruire de iluzii.
Daca coborām mai jos ca nivel de īntelegere, acceptānd jocul iluziilor, vom constata ca gradul nostru de nelimitare este cu atāt mai mare cu cāt nu ne gasim īn stare de dependenta fata de absolut nimic
. Este o eliberare totala sa stii ca poti umbla oriunde pe cuprinsul acestui minunat Pamānt, fara sa depinzi de un loc de pus capul, un loc de munca, niste bani sau de-ale gurii.
Nu mai operezi alegeri, nu ai preferinte, nu exista mai bun sau mai frumos, ca atare Totul Este si atāt.
Īn clipa īn care ai lasat o singura limitare sa se impuna, apar imediat doua consecinte: mai īntāi ea "te va costa ceva" si apoi va trage dupa ea o alta si ciclul nu mai sfārseste. De aceea se spune ca nu poti "sluji la doi stapāni".
Statutul de om īn corp fizic de regula face foarte dificila totala nelimitare.
De fapt tu o faci, dar preferi sa dai vina pe acest statut.

     Pentru a exemplifica cu evolutia mea, ma aflam foarte aproape de o totala eliberare cānd am ales sa mai experimentez odata drumul alaturi de o partenera.
Pentru conditia mea de om alegerea a fost minunata deoarece proba pentru īntāia oara ca se poate trai īn cea mai profunda comuniune, aici, pe Pamānt.
Era o dorinta pe care am avut-o vie īn mine de cānd ma stiu.
Pe de alta parte, eram eu tatal unui baiat grozav, acum de 15 ani, dar tot de foarte mult timp simteam ca nu pot sa fiu satisfacut de experienta mea īn corp fizic pāna nu strāng la piept o fata.
Si acum, ea are un an si aproape patru luni si este minunata. Si ea si experienta mea.
     Ceea ce vreau sa exemplific este cum, facānd chiar cele mai īnalte alegeri ca om, tot trebuie sa accepti un anume grad de limitare, care creste cu absolut fiecare gest pe care trebuie sa īl faci.
Pentru ca acum apare acest verb, care numai a nelimitare nu suna. Deci, ce folos ca stiu ca eu nu am nevoie de nimic, dar cei apropiati mie au ? Asta ma mai poate lasa sa fiu o totala libertate?
Dimpotriva, se constituie īntr-un insidios argument pentru manifestarea propriilor preferinte.
Altfel spus, "daca tot nu pot fi absolut nelimitat, ce mai con teaza... nu stiu ce detaliu."
Am dat acest exemplu deoarece mie īmi e foarte cunoscut si pe voi va poate ajuta sa īntelegeti.
Prin aceste "alegeri", oricāt de īnalte ar fi, nu facem decāt sa ne prelungim "limitarea", pāna ne hotarām sa ne preluam definitiv toate atributele nelimitarii. Tot o alegere. Deoarece si pe mine stiu ca m-a preocupat foarte intens cum se pot īmpaca adevaratele valori cu cele ale experientei īn corp fizic, ma voi aventura īntr-o zona dificila, unde va rog sa manifestati o deschidere cāt mai mare a mintii, pentru a putea īntelege corect ceea ce am de spus.
     Stiu sigur ca nici voi nu puteti pricepe cum se poate iesi din dilema ce se naste din ideea ca noi oamenii nu trebuie sa facem nimic ci doar sa Fim.
Facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului, noi suntem, la rīndu-ne, Creatori.
Veniti pentru a experimenta īn corp fizic, nu īnseamna ca nu putem fi Constiinte pe deplin Constiente, bucurāndu-ne de Omniscienta si Omnipotenta.
Asadar doar datorita limitarilor la care ne-am supus singuri, ca civilizatie vorbind, aceste atribute au devenit numai un deziderat si nu ceva absolut la īndemāna. Altfel spus, noi nu putem īn situatia actuala sa Fim doar, decāt dupa ce ajungem la aceasta stare.
Dar limitarile la care ne-am supus acum par a nu ne lasa deloc, ele ocupānd un loc nefiresc de "firesc" īn vietile noastre.
Noi tot trebuie sa facem cāte ceva, pentru a avea. Deci trebuie sa muncim pentru a avea ce mānca, unde ne adaposti, cu ce ne deplasa si multe, infinit de multe altele.
Totul pare un cerc imposibil de rupt undeva... Si totusi, daca chiar alegi, el poate fi rupt, desigur, la tine.
     Ca si creatori putem, daca alegem, sa materializam orice, avānd īn vedere ca doar stiinta de a vehicula informatia este absolut suficienta pentru aceasta.
"Caramizile" din care se realizeaza creatia sunt din belsug peste tot, este acea Energie Universala īn care totul se scalda. Nu este nevoie de topoare pentru asta si nici alte prestatii fizice nu sunt necesare.
Ca atare ceea ce noi numim munca este o prestatie la nivel de constienta corespunzatoare primilor trei centri energetici, de supravietuire, ai animalutului-om, etapa pe care nu stiu de ce nu mai vrem sa o depasim. Aceasta "valoare" a societatii umane nu face decāt sa consolideze, bazata pe frici, piramida sociala, venind īn total dezacord cu ceea ce Noul Testament avea menirea sa aduca: trecerea la constiinta individuala.
Desigur acest dezacord a fost sesizat de catre cei care conduceau destinele umanitatii si care au decis, pentru pastrarea "turmei", mentinerea īn paralel si a Vechiului Testament.

Desi acestea doua decurg unul din altul si nu sunt opozabile, totusi amestecānd permanent IUBIREA cu FRICILE, omul nu mai īntelege mare lucru. Aceasta s-a si dorit.
Dar suntem acum aici si, daca alegem putem rupe acest cerc, fiecare pentru sine, desigur.
Constienta īnseamna o individualitate cāt mai matura si responsabila.
Pe acest drum trebuie sa mearga fiecare, atunci cānd a ales.
Aici ne sunt necesare instrumentul Atentie, aici avem de reevaluat toate aspectele "lumii", pentru ca apoi sa le putem orāndui īntr-o proprie scara a valorilor, pāna ajungem la adevarata lor valoare.
     Sa revenim la "munca".
Trecānd peste atāt de evidenta ineptie conform careia "munca l-a creat pe om", indiferent conotatiile care s-ar oferi fiecarui termen, invit pe oricare sa aseze pe ecranul mintii sale chipul si īntregul corp fizic a doi insi, pentru o proprie apreciere: unul care a muncit toata viata lui, alaturi de un muzician sau pictor sau poet, sa spunem.
Sa analizeze fiecare detaliu "anatomo-functional" si sa decida singur ce rol are munca īn "evolutia" unui corp fizic. Nu ma pronunt, am facut putin arte plastice.

     Īncercati si imaginati-va soarta unei libelule pusa sa traga la jug si veti avea o imagine apropiata de ceea ce am ales sa facem cu/din echipamentul nostru fizic nemuritor.
Desigur el a fost conceput atāt de perfect īncāt, īn mare, avea sa reziste la cazne la care "Creatorul" nu se astepta sa-l supunem, dar vārstele matusalemice nu ne mai pot fi la īndemāna. Da, daca acceptati acest sens, īntr-adevar "munca l-a facut pe om... atāt de mic si neajutorat".
     Concentrat pe micile-i puteri fizice mereu, pe augmentarea lor, de unde disponibilitati pentru "idealul" care era sa fie...
Nu am fost conceputi a fi tractoare, altfel am fi fost echipati, fiti siguri, pe masura.
Sunt dintre noi unii care aleg sa "traga de fiare" īn "timpul liber" (alta notiune stupida), punānd īnca un accent pe corpul fizic si distantāndu-se de "esenta". Stiti desigur despre ce vorbesc.
Dragi semeni, acum, daca tot nu am agreat statutul de creatori, preferāndu-l pe cel de muncitori, sa vedem de ce o facem. Ca indivizi, mai īntāi pentru ca asa "ni se preda stefeta".
O luam īn fuga si nu ne mai gāndim daca avem īn māna ceva inofensiv sau... "o bomba".
Ca nu este ceva inofensiv prea putini vor avea timpul si atentia necesare pentru a-si da seama.
De regula, stafeta preluata, gāfāim cu ea pāna o predam si noi, la rāndu-ne, iar anii de pensie nu ne ajung pentru a ne "trage sufletul"...

     Pe "parcurs" suntem mereu īndemnati de pe margine sa alergam mai repede, mereu mai repede, pentru a obtine īnca o iluzie, apoi o alta... iar daca cele uzuale nu par a fi suficiente, se vor "fabrica" la repezeala unele noi, tocmai bune pentru a ne "motiva" cursa.
     Pentru ca, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, de undeva din umbra si anonimat, cineva are grija ca aceasta cursa mereu accelerata sa aduca un profit. Si nu e vorba īn nici un caz de mica "agoniseala" pe care o pastrati poate pentru copii vostri, ci de ceva mult mai important.
Dragilor, nu sunt nici pe departe un vānator de vrajitoare si repet: noi alegem cu fiecare gest al nostru, noi si numai noi, daca sa fim "cauza" sau "efect".
Daca alegem inconstienta de a fi efect, desigur nici nu mai conteaza efectul a "ce" sau "al cui" vom fi.
Putem fi efectul unei predici nu tocmai inspirate sau al excrocheriilor mai mari sau mai mici, putem fi efectul unui diagnostic medical sau al unei retete, dar īntotdeauna vom fi mai īntāi efectul neinspiratei si inconstientei noastre proprii alegeri.
Nu exista nimic īn afara noastra care sa ne poata refuza dreptul la constiinta constienta. Cāta vreme ea nu ne este la īndemāna, va trebui permanent sa ne raportam la "realitati exterioare" noua, ceea ce face desigur parte din mecanismele ce tin "turma".
Am cunoscut multi semeni care chiar asa declara, vorbind despre o circumstanta oarecare: "am sa fac si eu ce face toata lumea", prin asta īntelegānd ca, din capul locului, nici nu-si propune sa faca o alegere proprie, din care sa rezulte vreun coeficient de risc.
     Discutam īn urma cu o ora la telefon cu un prieten mai tānar, care la 31 de ani se tot plānge ca viata lui nu are nici un sens. De vreun an de cānd ne cunoastem īncerc sa īl fac sa īnteleaga ca viata lui va arata exact ca acum īn veci, daca gesturile si gāndurile lui vor ramāne exact aceleasi.
Ca degeaba spera la modificari īn afara lui daca realitatile lui interioare ramān aceleasi. Pāna si tonul cu care īsi manifesta aceleasi nemultumiri de fiecare data este acelasi.
Desigur nu īntelege ca ar avea vreo responsabilitate sau ca ar putea schimba ceva.
     Precis va dati seama ca greseste, ca nu vreun blestem e de vina sau soarta, dar oare sunteti fiecare capabil sa sesizati aceste aspecte īn propria viata?
Si apoi, veti avea si curajul sa modificati ceva?
Nu cumva liniaritatea mintii limitate va va convinge ca este prea "riscant"? Īntrebarea are pentru mine doar valoare retorica, deoarece altfel ati avea demult propriile valori si ati fi parasit "turma" ca individualitati mature si responsabile. Iar īn acest caz, probabil as fi stiut deja de voi.
Aceasta transformare a individualitatii nu trece usor neobservata, deoarece se manifesta la toate nivelele de perceptie.
Vedeti voi, cānd ma refer la "turma" nu o fac īn vreun sens peiorativ si sunt pe deplin constient despre ce anume vorbesc. Stiu bine ca īn spatele ei este constiinta colectiva, deci o anume inteligenta.
Mai stiu si cāta informatie viciata īi este caracteristica.
Si sunt constient ca ea "detine un terminal" īn fiecare minte limitata, prin care controleaza evolutia fiecarui corp fizic omenesc.
     Desigur toate acestea sunt valabile cāta vreme nu am devenit constiinte constiente, caz īn care nu mai avem racordari cu aceasta constiinta la nivel de subordonare de vreun fel: ne-am luat responsabilitatea propriei evolutii īn baza Programului Arhetipal, al Legii Creatorului.
De aici nu mai poate veni informatie viciata, aici se relationeaza doar cu Iubire, Constienta si Armonie. De aceea aici majoritatea "realitatilor" omenesti nu mai exista.
De aceea programe entropice de distrugere, boala, batrānete sau moarte devin simple glumite pentru ...adormit copiii!
Tot situānd Divinitatea exclusiv exterior noua, permanent s-a trait senzatia unei īndepartari de Dumnezeu.
Ca atare realitatea despre care va vorbesc stiu sigur ca pentru majoritatea pare ceva de neatins, foarte īndepartat. Amuzant este ca ea este īn voi, a fost dintotdeauna īn fiecare si va fi acolo chiar daca ati īncerca sa o scoateti: nu aveti cum face asa ceva.
Desigur puteti face īn continuare abstractie de ea, dar o logica de bun simt ma face sa va īntreb: de ce ati face-o!??
Credeti ca vesnicul statut de imatur si las va poate duce undeva?
Credeti cumva ca se chiama fericire iresponsabilitatea si dependenta vesnica de un univers informational din ce īn ce mai viciat?
     Puteti oare raspunde constient afirmativ la aceasta īntrebare? Va tot doriti sa experimentati fel de fel de "nefericiri", īn ciuda faptului ca ati fost creati sa "fiti fericire"?
Are vre-un haz sa fiti mereu victime, sa va tot īmbolnaviti, apoi sa fiti mereu epuizati, sa īmbatrāniti, sa deveniti poveri pentru cei apropiati si apoi sa renuntati la corp, echipament distrus prin exploatare inconstienta si abuziva īntr-un timp deosebit de scurt, chiar daca veti fi atingānd suta de ani?
Eu nu vad hazul dar desigur alegerea va apartine !

Are vre-un rost sa tot experimentati limitarile si fricile, doar pentru ca, pe toate caile, sunteti facuti sa credeti ca asta ar fi "normalitatea" voastra?
Chiar nu va puteti permite sa gānditi cu adevarat, sa deosebiti eroarea de adevar si sa va treziti?
Maestrii v-au vorbit mereu īn parabole, īn primul rānd deoarece la acea vreme distanta dintre Cunoasterea lor si putintica cunoastere a mintii limitate era foarte mare.
Acum mintea limitata are macar instrumente cu care sa lucreze, acum pot explica cum functioneaza o informatie sau cum poate ea fi regasita, holografic, pe fiecare particica a īntrgului.
Iisus ar fi putut spune si el toate acestea, dar ar fi avut cui? El a spus de mai multe ori ca trebuie sa mai crestem pentru a putea īntelege cum stau lucrurile...
Acum īnsa metaforele si parabolele folosite atunci va fac sa va īntrebati de ce este o atāt de mare diferenta īntre felul īn care v-a vorbit El atunci si felul īn care eu spun lucrurile, desigur absolut la fel pentru cel ce va avea ochi de vazut si urechi de auzit.
     Pentru ca este absolut legic sa te adresezi auditoriului la nivelul de īntelegere cel mai ridicat la care el totusi poate avea acces. Desigur ceea ce spunea Budha este perfect adevarat, desigur Dumnezeu si Este si nu Este, dar pentru a īntelege aceasta formulare voi īnsiva ar trebui sa fi ajuns cu Cautarea acolo unde Budha a ajuns.
Altfel va va parea o exprimare criptica si atāt, chiar daca corespunde Adevarului. Iar daca ati ajuns acolo deja, īnseamna ca deja stiti si nu va mai foloseste la nimic ceea ce vi se spune. Doar va va demonstra ca si eu am ajuns acolo, ceea ce chiar nu conteaza.
Mie īmi pare minunat ca mintea limitata are acum suficienta cunoastere pentru a deveni nelimitata, daca esenta face aceasta alegere. Este o oportunitate care "ne-a fost data" acum, pentru a ne putea ridica daca o dorim.
Sunt chiar tehnologii "aparute" īn mod uimitor si fara mare aplicabilitate practica dar care ne-au fost date parca special pentru a putea īntelege unele aspecte altfel imposibil de explicat.
     Cānd s-a "descoperit" holografia, cu vre-o 20 de ani īn urma, se credea ca impactul pe care īl va avea īn stocarea de date va fi determinant. Apoi a devenit si mai lesnicios prin descoperirea holografiei īn lumina polarizata si credeam ca aria de acoperire a aplicatiilor se va largi considerabil.
Adevarul a fost altul: tehnologic mare lucru nu s-a īntāmplat, au aparut cāteva "zorzoane mai colorate" si cam atāt.
Īn schimb a marcat o adevarata cotitura īn īntelegerea mintii: am putut sa "vedem" cum o particica a unui īntreg, un ciob practic, poate detine toata informatia īntregului.
Va dati seama ca acest aspect, īnainte de descoperirea holografiei, nu ar fi putut fi īnteles practic de nimeni?!
Daca cineva va crede ca aici este vorba de īntāmplare īl asigur ca se īnseala teribil.
Si cred ca absolut la fel se va petrece si cu mult controversata clonare. Ea trebuia sa fie controversata tocmai pentru a atrage atentia cāt mai multor minti despre faptul ca informatia, la nivel biologic, se regaseste peste tot, īn fiecare celula. Ce-i drept, specialistii o stiau deja, dar nu o masa mare de oameni, ca acum. Cāt despre faptul ca va fi folosita, eu ma īndoiesc foarte tare de acest "pericol". Vor fi doi, trei probabil care vor realiza o clona, dupa care nu vor avea ce face cu ea. Daca vrei o armata, este mult mai simplu sa platesti indivizi gata maturizati si sa-i instruiesti īn conditii deosebite, fapt petrecut si pāna acum.
     M-as īntoarce putin la Iisus si la ceea ce spunea despre cele de mai sus. "Eu va īnvat numai Legile pe care voi sunteti capabili sa le īntelegeti Mai tārziu, īngerii necunoscuti ai Tatalui Ceresc va vor releva de asemenea Legile lor , ca īn sfārsit, Sfāntul Spirit al lui Dumnezeu sa poata coborī īn voi si sa va conduca la Legea Sa ." Si deoarece discutam despre valoarea "munca" a civilizatiei si spuneam ca ea are nevoie de motivatii, una din principalele este "nevoia de hrana". Daca ne vom īntoarce la ce spunea Iisus despre hrana, veti afla multe "noutati". Ca si despre legatura īntre sanatate si hrana. El recomanda pentru nivelul de atunci de evolutie, nu pentru cel de acum, o sigura masa de amiaza si eventual una de seara, alimentele fiind exclusiv vegetale, lapte si miere, absolut deloc tratate termic, aceasta sase zile. Īn cea de a saptea comunicarea cu Divinul trebuia sa fie totala, hrana fizica neavānd ce cauta īn preocupari.
     Lucrarea omului trebuia sa fie, īn timpul zilei, lucrul cu Īngerii Mamei Pamānt iar noapte cu Īngerii lui Dumnezeu. Acestia si numai ei aveau grija de cele trebuincioase, inclusiv pentru hrana. Credeti ca sfaturile Sale au fost cumva urmate de Civilizatia noastra? Pare cumva ca asa ar sta lucrurile? Ne plāngem de ceea ce traim?
Dragilor, ca ne-am īndepartat astronomic de Cale este evident pentru oricine, dar frumos este ca exista o Cale chiar si īn conditiile acestea. Si este una a Constientei, perfect la īndemāna. Facuta anume pentru cei ajunsi la aceste distante astronomice fata de arhetipul informational. Probabil a avut loc permanent si o "actualizare" a acestui program...

     De aceea nu ne pot fi de folos prea mult nici Vechile Scripturi si nici Īnvataturile Marilor Maestri, chiar daca pe ei īi putem recunoaste mai usor.
A spus-o si Iisus. Īnvataturile sunt vii, ca si viata īnsasi. Ele sunt valabile doar acum, pentru ca sunt nascute de aceste "realitati" carora le corespund pe de-a īntregul. Nu īnseamna nici pe departe ca ceea ce au spus Maestrii nu ramāne valabil īn esenta, totul este si va fi īntotdeauna la fel, doar "amanuntele" difera, iar noi suntem nu īnconjurati ci chiar asfixiati de numarul acestor amanunte.
Ele trebuie sa-si gaseasca rezolvarea specifica, imposibil de gasit la Vechii Maestri. Cum ar fi putut Iisus sa ne indice o atitudine fata de clonare sau fata de "E"-uri?
Cum ar fi putut Budha sa ne transmita cum sa iesim din pretinsa noastra criza energetica?

Desigur vom prefera sa fim de acord ca īnvataturile lor nu ne mai pot ajuta, doar pentru a-I uita pe ei si prin ei pe noi īnsine, daca se va putea si iata ca se poate.
     Pe cei contemporani preferam sa-i contestam ca oricum nu au girul timpului si sunt usor de "īnlaturat". Dar este iar o iluzie
. Un Maestru nu apare pentru ca a vrut el, el este o Legitate a Sursei, care considera ca este momentul ca acesta sa aduca la zi un program informational, sa-l faca operational prin aceasta īn conditiile date.
Nu vreau sa te supar, drag semen al meu, dar ma tem ca o voi face īntrebāndu-te: ce vei face daca El īti va iesi īn cale? Daca acest Iisus contemporan tie īti va iesi īn cale si nu va avea girul Timpurilor care sa-l apere si īti va spune īntr-un limbaj comun cele mai simple si esentiale Adevaruri menite doar de a te aduce la propriul Sine, cum īl vei īntāmpina?

     Obisnuit sa te īnchini Unei Imagini, vei reusi oare sa-L vezi stānd viu si simplu, modest īn fata ta?
Din pacate este tot o īntrebare retorica, stiu sigur ce vei face si ma gāndesc ca acum doua mii de ani a fost destul de usor, totusi...
Acum īl vei potopi cu cunoasterea ta limitata, convins fiind ca el precis nu stie ceea ce tu stii.
Apoi vei opune toate "valorile" lumii tale simplitatii dezarmante pe care el ti-o va arata, garantāndu-i un loc īn ospiciu daca nu le vede... Īn final īti vei pierde rabdarea, caci tu nu ai timp de "nimicuri" ca cele pe care el īncearca sa ti le arate.
     Nici nu-l vei lasa sa-ti spuna ca nimicurile astea fac din toata viata ta un nimic, pentru ca el
nu va ridica vocea ca sa se impuna īn fata ta... Probabil nu-l vei crucifica deoarece nici pentru asta nu mai ai timp, dar nu va fi cu nimic mai bine.
Scopul era ca TU sa te trezesti, de aceea si numai de aceea El a venit. Nu are ce sa vrea de la tine, tu ai numai iluzii de oferit iar el a scapat de ele, nu-i mai trebuiesc.
Nu este nimic ce el nu va īntelege, el va sti tot ceea ce tu poti si tot ceea ce tu vrei si se va purta asa cum te porti cu un copil inconstient, asteptānd sa mai creasca.
Daca ti-ar spune ca nu mai ai timp prea mult ai considera ca te ameninta, asa ca nu īti va putea spune nici asta.
     Si, ca sa ne jucam putin, ti-ar place sa fii īn locul lui? Sa stii ca Civilizatia se afla pe o muche si ...doarme. Sa stii totul si sa nu poti face mai nimic, deoarece fiecare individualitate, īn virtutea unui liber arbitru ce opereaza din plin la acest nivel de (in)constienta, are dreptul sa aleaga.
Si chiar alege inconstient... inconstienta. Mai vrei sa ne jucam?
Sa te uiti la iluzia lui, a fiecaruia si sa te īnduioseze Īsi iubeste copilul si vrea sa-i "asigure un viitor" cum stie el mai bine. Dar nu stie...
Altul īsi construieste o cariera dupa priceperea lui, pentru ca apoi... Un altul o vila, pentru ca clipele de la sfārsitul vietii sa le petreaca mai linistite.
     Stiu sigur ca nu ai de ce sa vrei sa fi īn locul lui pentru ca este un loc ingrat. Desigur, pāna la un punct el a ales acest drum, apoi īnsa a "devenit Legea", pentru ca asa arata procesul.
Nu mai are liber arbitru cu care sa opereze, la acest nivel. El nu se mai exprima pe sine ci prin el Se exprima Divinitatea.
Degeaba l-ati condamna pentru asta, el nu are o vina, asa opereaza Legea.

Desigur cel mai putin īl vor īntelege cei mai apropiati. Ei īl vor confunda mereu cu cel care a fost mai īnainte. Nu vor concepe nicicānd ca fiul sau fratele cel pacatos au putut sa ajunga sa manifeste Legea aici, pe Pamīnt.
Vor considera ca precis "se preface" dar trebuie sa īnceteze la un moment dat... De aceea "nimeni nu e profet īn tara lui..."
     Dragilor, pāna nu veti īntelege ca Dumnezeu are cai nebanuite si care chiar ne socheaza mintile nu veti afla Credinta. Tocmai aceste aspecte ar trebui sa va trezeasca atentia: cum se face ca fiul meu cel pacatos sau fratele a suferit asemenea transformari?
Nu cumva acest "miracol" este tocmai legitimatia de veridicitate?... Reflectati mult la acestea... S-ar putea sa va fie de folos...
Desigur aceleasi aspecte vor fi valabile pentru toti cei care l-au cunoscut mai īnainte: fosti colegi, prieteni, parteneri de viata sau afaceri, vecini, etc...
Desi normal acestia ar trebui sa fie primii care sa "beneficieze" de cunoasterea care le-ar putea fii intermediata, ei vor fi ultimii care se vor convinge?
De ce? Pentru ca nu au Credinta, pentru ca Dumnezeu este doar o abstractie care poate face chiar minuni, dar nu acolo, sub nasul lor.
Poate altundeva, cīt mai departe si īn ceata... De ce?
Pentru ca mintea lor limitata se simte mai īn siguranta fara miracole chiar si emanānd de la Creator. Asa este natura umana.
     Am īn preajma desigur multi suferinzi, de unde vad eu lucrurile chiar numai suferinzi vad, deoarece oameni īntregi sunt deosebit de rari pe pamānt, si desigur as putea sa-i ajut...
Credeti ca vor sa fie ajutati?
Nu riscati un raspuns afirmativ parca le este draga suferinta lor si o vor chiar mai mare...
Ei nu pot īntelege ca "boala" este un nivel al vibratiei ales de buna voie si ca disparitia ei se face la fel de simplu, cu un amendament: boala poate fi stopata instantaneu, oricare ar fi numele ei, īn schimb efectele produse de ea au nevoie de oarece timp pentru a disparea.
Chiar si Iisus a spus aceasta, īn repetate rānduri. Problema este ca, lipsind Credinta iar efectele nedisparānd si ele instantaneu, respectivul considera ca nu a avut loc nici o schimbare si reinstaleaza "programul de distrugere" proaspat dezinstalat.
De aceea el trebuie sa constientizeze procesul, pentru a fi cu adevarat vindecat si de aceea unele Scoli pe care le felicit spun ca mai īntāi trebuie vindecata mintea.
     Este fascinant cum fractiuni de Adevar apar peste tot, mai toate curentele sau scolile spirituale lasa sa se īntrezareasca macar un mare Adevar, dar pe marginea lui mintea a tesut o multime de complicatii care nu-i mai permit stralucirea initiala.
Si pentru ca vorbeam de boala, sa īncerc sa va deslusesc cum se instaleaza ea.
Apoi cum se cronicizeaza, vorba medicilor.
Functionānd predominant pe frecventele specifice chakrelor de supravietuire, animati mai īntotdeauna de frici, din necunoastere ne racordam ca frecventa la un "canal informational" specific unei boli
. Insist pe creearea conditiilor "spirituale" (cum veti gasi īn anumite Scoli), deoarece exista o clara dependenta īntre modul cum īntelegem si abordam viata si frecventele la care ne racordam.
Nu este nici o glumita ca avaritia ne deschide frecventele pentru afectarea structurii osoase, ca si dorintele manifestate dur de a face viata sa curga dupa bunul nostru plac. Ambele fac acordarea pe frecvente unde se vor manifesta boli anchilozante, ca urmare a unui transfer informational.
"Cronicizarea" este tot o inconstienta manipulare omnidirectionala de programe informationale: simplul diagnostic induce informatiile statistice din cazuistica, īntr-un cuvānt "medicina nu rezolva aceasta patologie", apoi apartinatorii sunt īngroziti de ceea ce declinul respectiv va īnsemna pentru viata lor si teama va potenta si mai mult informatia, iar de teama pacientului ce sa mai vorbim. El este de-a dreptul īngrozit ca va pierde tot si pe toti cei din jur si deci la rāndu-i va potentializa acelasi program informational distructiv.
Chiar si compasiunea prost īnteleasa a vecinilor sau prietenilor acelasi program vor īntari.
Daca ar exista un dram de constienta respectivul ar putea fi salvat destul de repede, nelasānd timpul sa opereze prea multe modificari structurale, chiar si ele putānd fi totusi īndepartate la nevoie, dar cu consum de timp.
Ar fi absolut suficient ca cineva sa atentioneze pe respectivul asupra atitudinii sale gresite fata de anumite aspecte ale vietii si din acel moment toti sa proiecteze doar iubire asupra suferintei si suferindului respectiv
. La rāndul lui, acesta nu are voie sa īsi urasca suferinta, ceea ce de regula se īntāmpla, ci dimpotriva sa iubeasca fiecare celula implicata īn acel dezechilibru.
Astfel Energia Universala ar circula nestingherita prin tesuturile afectate, redāndu-le destul de repede normalitatea.
Tin minte o fetita de nici 19 ani afectata de poliartrita reumatoida, venita cu toata familia disperata dupa ea, ca medicii nu i-au mai dat sperante de mai bine.
Deja tragea un picior dupa ea iar una din māini īi era anchilozata.
I-am cerut doar ca primul dans sa mi-l acorde mie.
Deja era pensionata medical. A fost minunata acea fetita. A īnteles totul rapid si de minune, īn cāteva saptamāni era vindecata.
Nu am dansat īmpreuna, dar m-a sunat sa-mi spuna ca a reluat serviciul, apoi ca s-a maritat.
Asa putem functiona, daca alegem
. Orice program am fi primit si oricāt de "vinovati" am fi pentru aceasta, va fi suficient sa constientizam, sa nu mai aratam cu degetul īn toate directiile, deci sa ne asumam gresita īntelegere, iar apoi sa lasam "iubirea" sa readuca normalitatea din programul arhetipal, oricānd la dispozitia noastra.
De aceea se spune ca "pacatul recunoscut este pe jumatate iertat
". Si tot de aceea ca "niciodata nu este prea tārziu" pentru a ne trezi. Dar alegerea ne apartine.
     Nu demult am aflat de unul din vecini ca urmeaza sa fie operat cu diagnosticul de arterita, la ambele picioare. Ca daca nu va face operatia si nu va renunta la cāteva falange risca sa se cangreneze din lipsa circulatieie sanguine.
L-am invitat sa vina sa stea de vorba cu mine dar constat ca prefera "bucuria" unei operatii curate, cu laser, decāt pastrarea integritatii fizice.
Ar fi fost atāt de simplu sa īnteleaga ca ceea ce el "are" este chiar un banal blocaj energetic, caruia īi urmeaza doar un blocaj al circulatiei periferice, destul de firesc īn ciclul cauza-efect
Desigur nu īl costa nimic.
Sunt simpatici semenii nostri, nu credeti, atunci cānd fac alegerea experientelor lor de viata. Aviz amatorilor!
     Am sa ma opresc cu exemplificarile din zona corpului fizic pentru a va atentiona asupra faptului ca entropia se extinde prin proiectiile mintii noastre si īnafara noastra.
Eu vad clar un ciclu cauza-efect, dar ma tem ca cei care experimenteaza toate astea nu vad acest firesc. Am sa dau ca exemplu un prieten care, fecioara fiind ca zodie, avea propria afacere. Desigur si-ar fi dorit ca sa i se lege totul mult mai usor, pentru ca realiza ca performantele la care el ajungea erau īntotdeauna ca urmare a unor eforturi considerabile, raportāndu-le la ceilalti competitori de pe piata respectiva. Ceea ce nu era īn stare sa vada era faptul ca el pornea īn orice īntreprindea cu teama de esec. El se lauda ca era vorba de o prudenta nascuta din experienta, dar nu era capabil sa observe ca omora propriile initiative sau a celor din jur cu neīncrederea si fricile lui. De asemeni cam iesea din legile Armoniei Universale printr-un egoism destul de vadit, īn ciuda faptului ca voia sa para altfel. De fapt era o destul de fidela proiectie a tarelor specifice zodiei sub care se nascuse.
     Un alt exemplu, putin diferit doar, īl am acum viu īn fata ochilor: o familie a īncercat sa īnjghebeze o afacere legata de calculatoare īn chiar imediata mea vecinatate: cānd privesc pe geam vad sala respectiva
Au cumparat 8 PC-uri noi noute si au dereticat spatiul cu propriile māini cu o saptamāna īnainte.
Intentionau, am īnteles īntr-un tārziu, sa faca atāt o sala de jocuri si internet cāt si o scoala pentru a-i instrui pe cei dornici, īn mānuirea acestor unelte
De asemeni īsi propuneau sa asigure mici servicii legate de scanare, printare si eventual salvare pe CD.
Parea un lucru minunat, perfectibil si de bun augur pentru tinerii din cartier. Le-am si īntāmpinat initiativa cu o scrisoare de bun venit si eventual de sprijin, chiar colaborare.
Īnainte de a deschide īnsa au fost foarte preocupati de redactarea unor mesaje-afis cu continut restrictiv-amenintator care m-a uimit.
Potentau fara vre-un motiv manifestari virtuale care chiar nu aveau de ce sa se petreaca... Pur si simplu, le construiau ei īn propriile minti si le proiectau cu energia fricii īnafara, facāndu-le si publice.
Culmea este ca, la doar trei zile de la deschidere, unul din copii de vīrsta aproape prescolara a trāntit jos un midle tower, incident care chiar nu credeam ca se poate petrece. O tastatura sau un mouse m-as mai fi asteptat, dar chiar unitatea centrala nu credeam sa se poata...
Apoi patronii au īnceput sa realizeze ca le este peste poate de greu sa acopere cu prezenta īntregul interval propus ca orar, desi mult mai mic decāt cele uzuale, dar se temeau sa asigure probabil un salariu pentru un angajat. Īn ciuda faptului ca mai tot timpul cele 8 calculatoare aveau un copil īn fata lui, daca nu cumva mai era unul alaturi asteptānd eliberarea.
     Probabil nevoi familiale au facut ca o saptamāna sa nu deschida deloc sala.
Īntre timp copii din cartier tot veneau si gaseau usa īnchisa, cu un anunt prin care se cerea īntelegere. Apoi au redeschis
Dupa vreo doua saptamāni a aparut si un tānar angajat presupun.
Dar, ceea ce nu au īnteles nici o clipa era exact ceea ce eu vedeam īncontinuu: o sugrumare energetica permanenta pe care au exercitat-o, īnca dinainte de a deschide, de parca ar fi fost proprii dusmani.
Acum, de cele mai multe ori sala este goala, nu a avut loc niciodata nici un fel de curs iar serviciile nu cred ca au avut solicitari.
Probabil īn scurta vreme vor renunta, convinsi ca nu au facut o investitie inspirata sau au facut-o īntr-un loc nepotrivit.
     Am detaliat aceste doua exemple si īnca nu suficient pentru a ilustra cum anume actioneaza entropia noastra asupra realitatilor īnconjuratoare.
Am īnteles ca, īn afara mea au mai avut si alte propuneri de a ne furniza acces prin cablu la internet, dar nu au dat curs nici acestor propuneri.
Īn general atitudinea a fost deosebit de politicoasa dar total retrasa, o separare clar
Ca atare, dorinta lor a fost respectata pe de-a īntregul de Armonia Universala, care asa functioneaza
Acum, daca ar constientiza ceea ce au operat si daca ar īncepe chiar sa-si iubeasca experienta, ea s-ar mai putea revigora, dar cum ar putea cineva sa abordeze o astfel de discutie, chiar daca ar face-o din cea mai pura Iubire
Ce sanse ar avea ca ei sa si auda cele spuse si sa mai si īnteleaga... Pentru a vedea cāt de putin suntem dispusi a "vedea" propriile experiente, mai adaug un detaliu: īn tinerete femeia a urmat cursuri de radiestezie si Yoga, asa īncāt macar ar putea intui cum este cu energiile si informatia... cu comuniunea īntre semeni. Nu mai insist.
     Dragilor, oriunde veti privi cu oarecare stare de atentie veti īntālni doar variatiuni pe aceeasi tema: neintelegeri profunde care duc invariabil la alegeri neinspirate si care deriva toate din necunoasterea a cine suntem noi cu adevarat.
Fricile noastre īntotdeauna vor "usca" tot ce vor atinge, indiferent ca este o floare, un om sau o initiativa oarecare, a noastra sau a vecinului.
Puteti chiar experimenta constient acest aspect, desi nu ar fi īn acord cu Armonia Universala si ca atare nu va sfatuiesc.

     Dar, daca īn doua ghivece identice veti avea doua plante identice si le veti tine īmpreuna dar zilnic la una va veti īndrepta privirea doar cu iubire iar la cealalta veti mai adauga si teama incerta ca ar putea sa nu-i mearga tocmai bine, aveti toate sansele sa vedeti ca īntr-o saptamāna gāndul vostru a ucis-o. Poate atunci veti īntelege ca bietele celule au primit īn plin o informatie falsa care le-a fost fatala, si ca asa procedati cu ficatul vostru la prima senzatie de greata, tot asa la o durere de mijloc cu rinichiul vostru si puteti continua fiecare dupa fantezia sa... ca doar asa va si distrugeti echipamentul fizic, dupa fantezia proprie.
     Dar parca īmi amintesc ca discutam despre "munca"... Īn viziunea Maestrului Iisus ea īnsemna "lucrul cu īngerii Mamei Pamānt īn timpul zilei si Lucrul cu Īngerii Tatalui noaptea". Īn viziunea celor aflati la etajele superioare ale piramidei sociale ea s-ar defini oricum mult diferit. Acestia, desi teoretizeaza munca, desigur nu au cunoscut-o niciodata dar intuiesc ca ea se afla la baza piramidei si ca fara aceasta piramida risca sa dispara. Ca atare o vor studia si analiza pe toate partile pentru a gasi noi modalitati de a o mentine ca "valoare". Īi vor īnchina poeme si ode, vor demonstra cāt de sanatoasa este, vor face orice altceva numai nu se vor apropia de ea. Vor face si "guverne ale clasei muncitoare", la nevoie...
     A creea "valori" īn planul material este una, a munci este altceva. Veti obiecta ca o creatie trebuie finalizata prin munca si sunt, la un anumit nivel de īntelegere, de acord si cu asta, dar nu uitati ca finalizarea cu pasiune a unui act creator este o satisfactie, o bucurie, pe cānd lucrul normat la o banda rulanta nu mai este. Avem tehnologii pentru aceste benzi rulante atāta timp cāt iluzia nevoilor mai persista, pentru satisfacerea acestor iluzii. Daca ele sunt mai scumpe decāt māna de lucru umana nu mai este ceva īn regula. Atunci am uitat ca avem de-a face cu semeni si vorbim e relatii sclav-stapān si nu vad unde ne-am putea īntelege.
     Vorbind despre hrana, nu pot decāt sa regret ca atāt medicina cāt si biologia s-au īncapatānat sa nu īnteleaga, alaturi de fizica si alte discipline, cum este cu "perpetuum mobile"... Ar fi avut suficiente temeiuri sa o faca. Corpul nostru fizic este o alcatuire minunata de atomi si asta face sa putem vorbi despre el ca despre o adevarata constelatie, la alta scara...
     Am discutat cu vechi diagnosticieni formati īnainte de al doilea razboi, fosti "medici de Plasa" care adunau īntr-o viata atātea observatii pertinente despre natura umana... Toti ar fi putut observa ca exista niste relatii care nu se īncadreaza īn banalul comportament animal... Cred ca fiecare terapeut trebuie sa īnteleaga īn final ca un bolnav se īnsanatoseste numai si numai daca vrea, indiferent medicul, medicamentul sau actiunea terapeutica. Iar daca vrea cu adevarat, apoi chiar nu mai conteaza ce i se prescrie ca el tot se va vindeca.
Apoi toti au putut observa relatia adevarata īntre "hrana" si boala. Trebuia sa fi devenit alarmant de clar ca omul bolnav nu solicita aproape niciodata māncare. Experientele facute de yoghini si chiar de fachiri privind o īnaintata insensibilitate la durere ar fi trebuit sa conduca si la concluzii mai apropiate de adevar decāt cele care au fost trase. Ati vazut vreodata un fachir gras? Apoi īndemnurile Maestrilor la post, practicile tibetane sau acel "ajunarea īi este placuta lui Dumnezeu-Tatal" spus de Iisus trebuiau sa fi stārnit un real interes cercetatorilor. S-ar fi renuntat la stupizenia conform careia cine nu se hraneste 40 de zile, moare.
     Asigur pe oricare cercetator ca "neurotransmitatorii" care conduc senzatiile dureroase la creier nu sunt altceva decāt rezidurile īn urma "proceselor alimentare". Ca diminuarea acestora cantitativ īn depozitele existente īn fiecare celula se poate face prin diminuarea nivelului "alimentatiei" si printr-o mai buna racordare la Energia Universala. Astfel are loc o crestere a vibratiei intracelulare si o eliminare pronuntata a depozitelor de toxine.
Desigur recomandarile Maestrului Iisus de a ne hrani doar cu vegetale, fructe, seminte, lapte si miere au acelasi scop si finalitate: ridicarea vibratiei, eliminarea depozitelor de toxine si diminuarea "densitatii" corpului nostru fizic.
Termenii īn care El a formulat recomandarile se potrivesc nivelului de īntelegere al timpului Sau dar si recomandarile sunt mult mai blānde decāt cele "la care avem dreptul noi, acum", deoarece si nivelul de maturitate spirituala este, chiar daca nu suntem constienti, mai ridicat.
     Nu este o greseala ca am spus ca "avem dreptul" la recomandari mai dure, deoarece duritatea lor trece dar rezultatele apar mult mai usor si mai repede. Timpurile deosebite pe care le avem de traversat solicita acest "regim de urgenta", daca ma pot exprima asa... Probabil nu m-ati crede daca v-as marturisi ca fiecare sedinta de medi