Alchimia sau Cautarea Perfectiunii - Partea V de Omraam Michael Aivanhov publicat la 10.01.2009
Altoiul si cliseul
     Exista o stiinta cu ajutorul careia, daca o cunoaste, omul poate nu numai sa-si remedieze defectele, pasiunile, tendintele inferioare, ci chiar sa profite de pe urma lor. Aceasta stiinta este cea a altoirii. Dar, în aceasta operatie, trebuie cunoscute legile naturii, caci nu orice altoi poate fi grefat pe orice fel de arbore. Exista afinitati si corespondente si între fructe, iar pe un arbore care face fructe cu sâmbure nu poate fi altoit un altul care face fructe cu seminte.

     Oamenii se considera experti în aceste tehnici, dar când este vorba de domeniul lor psihic sau spiritual, nu mai sunt la fel de capabili, nici la fel de îndemânatici. Vedem savanti cunoscuti, mari scriitori, artisti, filozofi, oameni politici tributari unor vicii, unor pasiuni de care nu se pot lepada. Câti artisti foarte talentati, chiar geniali, au fost victimele patimii bauturilor, ale drogurilor, s-au ruinat la jocuri de noroc sau din cauza femeilor. Nu am sa-i numesc aici... si au murit având aceste slabiciuni. Daca ar fi cunoscut legile altoirii ar fi putut grefa pe aceste slabiciuni calitati si virtuti.
     Cum trebuie procedat? Sa presupunem ca întretineti o relatie de dragoste foarte senzuala. Considerati-o ca pe o forma minunata, un copac formidabil din care puteti extrage energiile altoind pe el o ramura dintr-o alta dragoste pura, nobila, elevata... si atunci, sevele produse de natura voastra inferioara vor urca, vor circula prin aceste ramuri, prin aceste amprente, aceste noi circuite trasate în creierul vostru, vor produce niste fructe extraordinare, o dragoste miraculoasa care va va aduce inspiratii si încântari nemaiîntâlnite.

     În loc sa va faca viata imposibila, senzualitatea va va servi ca o forta puternica care va va conduce pâna la Mama Divina, pâna la Tatal Ceresc. Si daca vanitatea voastra este aceea care va consuma toate fortele, toate energiile, puteti face deasemenea un altoi. Daca în loc sa doriti mereu sa apareti glorios în fata lumii, a naivilor, a prostanacilor, veti lua hotarârea de a mobiliza aceasta vanitate si a o pune în slujba unui ideal, ea va deveni o forta formidabila care va va stimula, va va proiecta catre Cer, si într-o zi ea se va transforma din vanitate în glorie divina.
Daca sunteti coleric, este posibil ca din cauza acceselor de furie sa va fi distrus deja pâna acum câteva prietenii si sa va fi stricat unele premise bune pentru viitor. Ei bine, aveti posibilitatea de a transforma aceasta forta brutala, care izbucneste ca un tunet, de a o sublima, prin altoire, devenind un neobosit luptator pentru a combate si a învinge tot ceea ce este inferior, un soldat al lui Hristos, un servitor al lui Dumnezeu, de neînvins. În loc sa distrugeti ceea ce este minunat, forta voastra martiana va va ajuta sa construiti. Este suficient sa gasiti altoiurile potrivite.

     Cliseele si altoiurile sunt doua metode diferite pe care trebuie sa învatati sa le utilizati. Cliseele trebuie sa le înlocuiti, dar cu altoiurile este altceva, este suficient sa le adaugati. Pentru altoire trebuie sa pastrati radacinile, sa nu le smulgeti niciodata, caci ele sunt foarte viguroase ca si trunchiul; pe ele trebuie sa aplicati altoiul, pentru ca ele sunt cele care contin forta. Aceste forte le puteti lega de o entitate, de un spirit luminos, de un înger sau de un arhanghel. Acestea sunt altoiurile.
     Toti Initiatii au fost obligati sa puna altoiuri, s-au legat întotdeauna de fiintele cele mai sublime, iar fructele pe care le-au dat au fost din cele mai bune. Veti spune: "În istorie exista un anume erou, un anume sfânt, un anume profet, pe care îl admir si care ma inspira. În el voi afla altoiurile pe care le caut." Da, exista si aceasta posibilitate, dar cum ei se afla undeva departe, în trecut, nu le veti putea vorbi si nici nu veti putea intra în relatie cu ei ca si cu o fiinta vie.
Sau chiar si atunci când, dintre cei în viata pe care îi cunoasteti, alegeti ca model un prieten, un filosof, un artist pe care îl admirati, este bine, dar altoiurile vor fi întotdeauna imperfecte, caci acele fiinte au si ele anumite slabiciuni, anumite lipsuri, nu sunt de neclintit, nici absolut de puternici, generosi, luminosi sau plini de caldura.

     Exista însa o fiinta care depaseste în inteligenta, în dragoste, în putere, în generozitate toate fapturile pe care le putem întâlni pe pamânt, si care constituie o mare sursa distribuitoare de altoiuri: aceasta este Soarele. Lui trebuie sa va adresati pentru a vi le procura.
     De acum încolo, în timp ce veti contempla rasaritul Soarelui, îi veti spune: "O, dragul meu Soare, doresc sa înteleg atât de multe lucruri, dar ma simt atât de limitat! De aceea ma întorc catre tine care esti lumina, care luminezi întreg pamântul, ca sa-mi daruiesti si mie, te rog, câteva altoiuri din inteligenta ta." Si el vi le va darui, gratuit, va garantez! Si atunci veti pune aceste altoiuri în creierul vostru. S-ar putea sa va trimita chiar si un specialist, daca voi nu stiti cum sa procedati. Apoi veti putea cere si alte altoiuri: de bunatate, de frumusete, de inteligenta... În Soare se afla totul, puteti sa cereti tot ceea ce doriti. Numai sa nu cereti toate altoiurile deodata, ci unele dupa altele, caci în timp ce va veti ocupa de unul, celelalte se vor usca si vor muri. Tot ceea ce cunosc eu, mi-a fost comunicat de catre Soare.
     Sunteti mirati aflând ca Soarele poate face revelatii, dar acesta este adevarul!
Un mare maestru va poate da câteva altoiuri, este posibil, pentru ca, în mod simbolic, prin lumina si caldura lui (întelepciunea si dragostea) el este un reprezentant al Soarelui, dar nici un maestru nu poate fi comparat cu Soarele. Bineînteles ca un om poate fi asemanator lui, în masura în care el lumineaza, încalzeste si vitalizeaza fapturile din jurul lui. Dar el, Soarele, lumineaza, încalzeste si hraneste întregul pamânt; prin el totul se naste, creste si se coace. Puterea unui Initiat nu poate fi atât de mare, chiar daca el face bine oamenilor. Nimeni nu se poate asemui Soarelui.
Razele Soarelui au puterea de a înlocui tot ceea ce este uzat, impur sau întunecos în voi, cu conditia sa învatati cum sa le primiti. Daca va deschideti lor cu tot sufletul, ele încep sa lumineze: ele înlocuiesc omul vechi din voi si va regenereaza, va reînnoiesc, va reînvie; gândurile voastre, sentimentele, faptele, toate devin altele.
     Din pacate, oamenii care simt senzatii grozave când manânca, beau, fumeaza sau se îmbratiseaza nu simt nimic atunci când se afla în fata Soarelui. Aceasta este din cauza ca se afla la un nivel de vibratii prea scazut; si atunci, tot ceea ce este inferior îi impresioneaza, actioneaza asupra lor, în timp ce razele Soarelui îi lasa indiferenti. Dar, cu cât discipolul avanseaza, evolueaza, el devine mai sensibil la razele Soarelui si ele produc în el revelatii, încântari, senzatii cu adevarat ceresti.
Iata înca un lucru complet nou: psihologia înca nu a descoperit ca de noi depinde ca razele Soarelui sa produca în sufletul nostru, în inima noastra, fenomene de cea mai mare importanta, care ne pot regenera, renaste. Dar bineînteles ca trebuie sa ne pregatim, altfel vom ramâne mereu în afara Soarelui. Trebuie sa ne pregatim cu câteva zile înainte, cu luni înainte pentru a fi liberi, lucizi, pentru a simti ce sunt razele Soarelui, cât sunt de puternice, de pure, de divine.

     Dar cel mai puternic, cel mai sublim altoi este acela de a te lega la Domnul, spunând: "Doamne, eu simt ca nu sunt nimic. Accepta, Te rog, sa patrunzi în mine, sa lucrezi si sa Te manifesti în mine. Eu vreau sa lucrez pentru Împaratia si pentru Dreptatea Ta." Si daca în acel moment Dumnezeu accepta copacul vostru, adica pe voi însiva, care în trecut produceati fructe ce nu puteau fi mâncate, va produce pe viitor fructe delicioase si parfumate. Au ramas doar radacinile si trunchiul, dar altoiul, adica lumea invizibila, lumea divina, lumea cereasca a produs fructele Sale. Ce s-a întâmplat în fapt? Ati consacrat Cerului toate fortele brute si clocotitoare din interiorul vostru, si Cerul le-a luat pentru a le transforma. Se întâmpla sa gasiti în padure pere mici salbatice, necomestibile, dar daca le puneti câteva minute în cuptor, ele devin dulci si comestibile.
Ce s-a petrecut? Caldura le-a transformat. Si daca omul este în stare sa faca ca niste pere sa devina bune de mâncat, oare credeti ca nu este în stare lumea invizibila sa transforme toate fructele voastre acre în fructe zemoase si dulci? Un discipol care îsi cunoaste tendintele inferioare, cere altoiuri spunând: "Doamne Dumnezeule, daca sunt singur, nu voi reusi sa ma transform, te rog, ajuta-ma Tu, dispune Tu de mine, lucreaza Tu prin mine, sunt în serviciul Tau, voi împlini voia Ta."

     Si în acel moment, probabil ca nu Domnul Însusi va fi cel care va veni, dar El va trimite pe unul din îngerii sau din arhanghelii Sai, asa cum le-a trimis si patriarhilor, profetilor, apostolilor si tuturor sfintilor: îngerii au venit sa îi viziteze si sa îi instruiasca. Acestea sunt probleme de o importanta deosebita si acei care le-au neglijat sau le-au ignorat nu vor putea evolua. Oamenii au capul tare, dar viata îsi va asuma sarcina de a-l face "sa se coaca". Eu stiu ce stiu. Tot ceea ce va spun, a fost verificat si experimentat de mine însumi; eu vi le revelez pentru a va ajuta si acum este rândul vostru sa simtiti, sa întelegeti si sa luati hotarâri pentru a avea rezultate.
     Fara a dispune de toate aceste cunostinte, nu va puteti îmbunatati cu adevarat. Dar cunoasterea nu este suficienta, trebuie sa si iubiti aceste mari adevaruri pentru a dori sa le realizati, si trebuie sa aveti de asemenea o vointa de nestramutat pentru a persevera în munca. Iata cele trei conditii necesare: mai întâi cunoasterea, apoi vointa si în fine puterea. Unele fiinte au realizat o asemenea lucrare asupra propriei lor materii încât ei nu mai sunt aceiasi. La exterior, bineînteles nu s-au schimbat vizibil, dar în interior sunt diferiti: ei nu mai sufera ca si înainte, nu se mai simt la fel de striviti si de limitati, nu mai sunt în întuneric, ei detin bogatii si cunostinte noi, înoata în frumusete, radiaza... Aceasta este schimbarea!
     A te schimba nu înseamna a deveni de nerecunoscut fizic, nu veti fi înca recunoscut peste tot, este vorba de schimbarea interioara a vibratiilor, a emanatiilor: va veti scufunda mâna în apa, iar muribundul care va bea aceasta apa, va învia. Iata adevarata schimbare!
     Tot ceea ce este necesar pentru a le face placere, pentru a-i amuza, pentru a-i distra se afla la dispozitia oamenilor. Recunosc ca este atragator, interesant, dar pentru mine nu este un motiv pentru ca eu sa ma reped la ele, chiar din contra. În fata a tot ce mi se prezinta m-am obisnuit sa-mi pun întrebarea: "Cu ce contribuie aceasta la progresul meu spiritual?" Daca vad ca nu cu mare lucru, ca va fi mai mult timp pierdut si energii risipite, nu ma opresc la acel lucru. Ei da, asa este, viata are tot felul de tentatii si daca discipolul nu a învatat înca sa se controleze suficient pentru a le rezista, el cade prada lor, apoi regreta, pentru ca simte ca a slabit, ca s-a urâtit.

     Pentru majoritatea oamenilor, este de la sine înteles sa fii tentat si sa cedezi tentatiilor; dupa unii, chiar pentru asa ceva te afli pe pamânt. Dar sa nu ne ocupam de ceea ce face majoritatea, ci de ceea ce fac discipolii. Discipolul ar putea evita multe dintre erori, daca înainte de a se lansa într-o aventura, si-ar spune: "Facând acest lucru, sau altul, îmi satisfac dorintele, dar care vor fi oare repercusiunile conduitei mele asupra mea si a celor din jurul meu?" Cel ce nu îsi pune aceste întrebari este apoi mirat de ceea ce i se întâmpla. Nu trebuie sa se mire: ceea ce i se întâmpla era de prevazut, consecintele sunt întotdeauna previzibile.
     Veti spune: "Dar nu este posibil sa prevezi toate consecintele actelor tale." Da, aveti dreptate, viata este bogata în evenimente de tot soiul, care se pot produce într-un mod cu totul neprevazut pentru a schimba cursul lucrurilor. Cu exceptia celor ce poseda facultatea de a se ridica pâna la planurile subtile pentru a cunoaste cu exactitate adevarul, este imposibil sa prevezi totul. Dar în ceea ce priveste esentialul, cu conditia sa fii cinstit, sincer, el este usor de prevazut. Evident, daca vrei sa te legi la ochi, este cu totul altceva.
     Deci, va repet, în fata oricaror posibilitati care vi se ofera, studiati bine situatia si alegeti-o pe aceea care este cea mai benefica progresului vostru spiritual. Caci cunoasterea modului în care îsi cheltuieste energiile, în ce domeniu, pentru ce activitati, este de o importanta absoluta pentru evolutia fiecarei fiinte. Aici, fiecare dintre noi este responsabil. Cerul nu ne-a dat viata pentru ca noi sa o risipim; tot ceea ce facem se noteaza, se înscrie.
     Da, si în cartea naturii vii puteti citi aceasta: "Fericiti cei care îsi consacra si îsi utilizeaza toate energiile fizice, afective si mentale pentru binele umanitatii, pentru Împaratia Domnului si pentru Dreptatea Sa." Daca veti observa oamenii, veti vedea ca ei niciodata nu se gândesc la aceasta chintesenta care le-a fost data pentru a trai, la cât este ea de pretioasa, cât o pretuieste Domnul, care este originea ei si câta munca a depus natura pentru a o pregati si a ne-o distribui. De aici se vede ca omul nu este evoluat, caci îsi cheltuieste toate fortele în accese de furie, în excese de sexualitate, în activitati egoiste si criminale...

     Si iata cum fortele acestea, atât de pretioase, se risipesc pentru a alimenta Infernul. Daca va voi spune ca oamenii sunt aceia care sustin Infernul, veti fi surprinsi... si totusi, acesta este adevarul. Majoritatea oamenilor, prin ignoranta lor, nu fac decât sa sustina, sa mentina si sa hraneasca Infernul; ei sunt foarte instruiti în diferite domenii, dar n-au auzit vorbindu-se niciodata despre responsabilitatea lor în utilizarea energiilor lor si nu în universitati vor afla aceste lucruri.
     În calitate de discipol, prima voastra sarcina este sa deveniti constienti de modul în care va cheltuiti fortele, pentru ca ele v-au fost numarate, cântarite, masurate. Daca Cerul vede ca voi le cheltuiti în actiuni daunatoare, el va va închide robinetele. Va spune: "Omul acesta este foarte periculos, trebuie legat!" Nu v-ati întrebat niciodata de ce unii oameni au devenit betivi? Pentru ca lumea invizibila a vrut sa îi lege. Daca acei oameni ar dispune de toate facultatile lor, ei ar distruge lumea întreaga, utilizându-si energiile în activitati distructive. În timp ce asa, alcoolul îi cloroformizeaza, îi abrutizeaza si ei ajung în imposibilitatea de a face un rau cuiva.
     Evident, acesta nu este cazul tuturor alcoolicilor; pentru unii exista alte explicatii. Trebuie sa fiti mereu constienti de felul în care va utilizati energiile, sa va întrebati în ce directie le canalizati si în ce scop. Acesta este lucrul cel mai important. În ziua de astazi, a te revolta, de exemplu, a devenit o obisnuinta, o moda. Se discuta, se striga, se fac manifestatii, greve, se dau foc masinilor, s.a.m.d, toti se simt îndreptatiti în lupta lor împotriva patronilor sau a unui guvern pe care îl socotesc nedrept si crud. Eu sunt de acord ca nici nedreptatea si nici cruzimea nu trebuie acceptate. Dar cum se face ca toti acesti revoltati nu si-au pus niciodata întrebarea daca nu exista cumva si un motiv de revolta mai folositor? În loc sa-si piarda timpul si energiile revoltându-se împotriva unei anumite situatii, unei anumite persoane, sau a unui anume partid, de ce nu se revolta mai întâi împotriva propriilor lor slabiciuni, a propriei lor mediocritati, a propriei lor lene?

     Acela da, este într-adevar un motiv de indignare, de dezgust, de furie si merita osteneala de a lupta. A! nu, nu, prostiile lor, viciile lor si le justifica, si le mângâie, si le hranesc, dar fata de ceilalti sunt necrutatori! Înainte de a va revolta împotriva unuia sau altuia, ceea ce de multe ori nu serveste la nimic, un adevarat discipol se revolta împotriva tuturor entitatilor rele care s-au instalat în el... din vina lui, bineînteles. El cauta sa le goneasca pentru a se elibera. Daca revolta exista în univers, însemneaza ca ea are un rost. Da, dar oamenii nu au înteles rolul revoltei: unde, când, cum si împotriva cui sa se revolte...
Trebuie sa ne revoltam, dar împotriva tuturor acelora care s-au instalat în noi sub forma de slabiciuni si care ne înseala, ne rod. Atunci, totul se va schimba. Câti nu sunt nenorociti, nemultumiti pentru ca sunt constienti de defectele lor, de slabiciunile lor! Da, dar ei nu sunt înca suficient de revoltati pentru a iesi din aceasta situatie si ea continua. Ei sunt nemultumiti, bineînteles, dar nu fac nimic pentru a îmbunatati situatia.
     Încetati de a va mai revolta împotriva sotiei, a sotului, a sefului si asa mai departe si revoltati-va împotriva voastra însiva. Veti spune: "Da, dar daca nu ma revolt împotriva celorlalti, ei vor continua sa abuzeze". Nu, nu ati înteles nimic. Pentru ca ceilalti sa-si schimbe comportamentul, nu trebuie sa îi combateti; ei se vor schimba de la sine când vor simti ca voi v-ati schimbat, ca radiati, sunteti luminosi, inteligenti. Deci, revoltându-va împotriva voastra însiva îi veti învinge pe ceilalti, îi veti transforma. Eu am gasit acest mijloc. Altfel cum vreti sa luptati împotriva atâtor dusmani?
Revoltati-va împotriva voastra însiva pentru a va curata, pentru ca adevaratii dusmani se afla în voi.
     . De exemplu, un om îsi propune: "De acum, am terminat cu femeile, mi-au adus prea multe nenorociri, prea multe suparari, dar daca el nu s-a revoltat înca niciodata împotriva entitatilor din interiorul sau, care îl îndeamna mereu în aceiasi directie, iata ca-l asteapta noi necazuri. Si ce anume îi spun aceste entitati: "Bineînteles, toate femeile care le-ai întâlnit pâna acum au fost crude, necredincioase, dar cea care îti place acum îti va aduce bucuria, inspiratia", si bietul nenorocit este din nou prins în capcana.
Cum sa va fac sa întelegeti ca sunteti sfatuiti de catre dusmani camuflati care nu cer decât epuizarea voastra, ruina voastra? Si voi, fara ca sa va dati seama, îi mângâiati, îi leganati, îi hraniti cu energiile voastre cele mai pretioase. Ei bine, a venit acum momentul sa va revoltati, începând prin a recunoaste ca dusmanii vostri cei mai mari nu sunt în exteriorul vostru, ci în voi. Si atunci când veti izbuti sa va învingeti dusmanii interiori, veti ajunge sa va învingeti si dusmanii din afara, prin exemplul vostru, prin atitudinea voastra, prin vorbele, privirile si emanatiile voastre.
     De ce oamenii nu au gasit înca aceste mijloace? Cutitele, revolverele, bombele n-au rezolvat niciodata problemele. Ia gânditi-va, oare de când se folosesc acestea s-au îmbunatatit cumva lucrurile cu adevarat? Începeti deci, prin a va revolta împotriva voastra însiva, si apoi, slava Domnului, va fi întotdeauna suficienta vreme pentru a va revolta împotriva celorlalti, dar prin maretia si atotputernicia dragostei. Nu uitati niciodata ca Cerul va priveste de sus si priveste la tot ceea ce faceti cu toate bogatiile pe care vi le-a daruit: le utilizati într-un scop pur egoist sau într-unul divin? Daca v-ati pune foarte clar aceasta problema în fiecare zi, cât de multe lucruri ati putea îmbunatati în voi însiva! Bineînteles ca nu veti reusi imediat, dar veti învata cel putin sa fiti constienti. Altfel ramâneti supusi Karmei.
Atâta vreme cât nu v-ati luat constient viata în mâini, pentru a reusi sa acordati toate particulele fiintei voastre cu vibratiile divine, veti ramâne la bunul plac al fortelor oarbe ale naturii. Majoritatea oamenilor sunt în aceasta situatie, caci nu li s-a aratat importanta prelucrarii interiorului lor. Dar sa stiti ca, daca va opuneti Inteligentei cosmice ducând o viata contrara planurilor ei, va veti dezagrega si veti sfârsi prin a dispare. "Inteligenta cosmica este foarte cruda, veti spune, daca ea distruge fapturile ce i se opun". În realitate, ea nu se ocupa deloc cu asa ceva. Ea n-a vrut sa distruga niciodata pe nimeni, dar daca, din prostie sau din ignoranta va izbiti de imensitatea ei, fortele împotriva carora luptati sunt atât de puternice, încât este foarte natural sa fiti dislocat.
     Daca un biet individ porneste singur împotriva unei armate întregi, el va fi repede anihilat. Daca, izbindu-se de un geam, o insecta îsi sparge capul, ce vina are geamul? Omul actioneaza ca si insecta: se exerseaza sa lupte împotriva legilor divine, împotriva splendorilor universului, îi face placere sa se certe; dar îl asteapta dezagregarea. Nu Dumnezeu este cel care îl va anihila, ci propria lui încapatânare. Un discipol cauta întotdeauna sa se acordeze întâi cu Inteligenta cosmica si pentru aceasta, el începe prin a veghea la modul în care îsi utilizeaza energiile; asta trebuie sa retineti.
     În fiecare zi vi se cere sa fiti constient, sa va dati seama în fiecare situatie în ce mod va folositi energiile, cu atât mai mult cu cât puteti face aceasta oriunde va aflati. Pe strada, în metrou, la dentist, în bucatarie, puteti sa aruncati o privire în voi însiva si sa va întrebati: "Ia sa vedem, daca ma angrenez în aceasta activitate, sau în alta, ce am sa cheltuiesc?... Oh, la la, voi fi obligat sa pierd tot ce am pur si divin pentru a hrani porcii. Atunci nu, nu ma angajez în aceasta treaba, energiile mele nu sunt destinate sa reînvie mortii". Ca si Iisus care spunea: "Lasati mortii sa îngroape mortii si voi, cei vii, urmati-ma. " Vedeti, lucrul pentru care va cheltuiti energiile este un punct esential pentru evolutia voastra.