Poveste de trezit copiii - Partea VI.1 de Octavian Tiganus publicat la 19.05.2008
Astralul si capcanele lui
În rândurile urmatoare voi accentua pe rolul catalizator-sa spunem- al emotiilor în cadrul procesului de creeatie, fie el si inconstient.
O "realitate" este mai întâi o imagine mentala, adica o colectie de "date" privind acea imagine.
Daca voi exemplifica cu o portocala spre exemplu, când o avem pe ecranul mintii sau în imaginatie deja îi vedem culoarea, îi simtim parfumul, atingerea, greutatea... Acestea se constituie într-o "baza de date" proprie acelui fruct.
Daca ne dorim o portocala si am obtinut-o în imaginatie, cu datele ei specifice, mai întâi nu trebuie sa gândim ca nu are de unde sa apara. Cu atât mai putin nu trebuie sa gândim ceva de genul: poate îmi aduce Titi, ca tot va trece pe aici.

Asta ar însemna sa limitam Universul, care oricum are resurse imposibil de prevazut de mintea noastra limitata. Si, daca acel prieten nu va putea sa aduca portocala, nici altfel ea nu va mai veni.
Daca chiar o dorim, atunci va trebui sa catalizam energiile prin aport emotional: sa ne imaginam bucuria de a o savura, parfumul ei specific dupa ce a fost desfacuta, alveolele mari pline de lichidul dulce... Apoi sa lasam totul într-o liniste mentala totala.
În nici un caz nu trebuie sa ne manifestam nerabdarea, nu trebuie sa dam telefon dupa Titi, doar sa asteptam calm sa se manifeste. Veti vedea ca va apare, într-un fel sau altul. Aveti încredere sau "Credinta", Universul îsi face întotdeauna treaba cu constinciozitate.
Cu sotia noi am experimentat acum doi ani exact cu portocale si stiu ca în acea iarna am mâncat portocale si mandarine mai multe decât oricând. Nu exista un prieten sa ne viziteze si sa nu aduca macar trei, daca nu chiar kilograme întregi.
Dar, stiam ca putem trai si fara ele deci nu era ceva care sa ne "lipseasca". Apoi stiam ca era doar un joc. Apoi era bucuria experimentului împlinit. Tin minte ca a fost fascinant.
Daca în locul unui joc nevinovat am fi pus o iluzie a unei "nevoi" în mod sigur nu s-ar fi petrecut la fel. Pentru ca, în loc de a fi sustinut de o emotie pozitiva, de o bucurie, ar fi avut în spate o frica: frica lipsei. Trebuie sa fim foarte atenti la aceasta "nuanta".
Câta vreme dorintele noastre au în spate o "nevoie" deci o frica, ele nu vor face altceva decât sa se transforme în bucle de feed back. Permanent vom dori acea schimbare care nu va veni niciodata.
Imediat însa ce dorinta va fi motivata de o bucurie reala si nu ne vom baga mintea cârcotasa, îndoindu-ne de realizarea ei, ea se va produce.
Creatia trebuie sa fie motivata de bucurie fara un scop anume. Cu atât mai putin unul egoist.
Daca vrem sa creem pentru a obtine un folos, mai întâi nu se mai cheama tocmai creeatie ci mai degraba negot, apoi are ca motivatie frica, sentiment puternic entropic care secatuieste de energie si nu e capabil sa directioneze energie asupra realitatii pe care am dori-o creeata.
Dragi semeni, multi din cei ce mi-au solicitat ajutorul au cautat sa obtina rezolvarea unor probleme de ordin "practic".
Am încercat sa-l fac pe fiecare sa înteleaga, dupa puterile lui, ca nu pune corect problema.
Ca încearca sa "trateze efectul", în loc de a cauta cauzele. Multi sunt dezamagiti, zicând "tu precis poti, dar nu vrei"... Realitatea însa este ca nu asa este Legea.
Va spuneam ca mintea noastra este tare dornica de "minuni" si iubitoare de legende de tot felul, dar Armonia Universala este un complex de relatii cu aspect matematic mai degraba.
Ciclul cauza-efect opereaza în interiorul fiecarei relatii si nu poate nimeni sa se sustraga lui. Calea este constientizarea si modificarea cauzei pentru ca efectul, la rândul lui, sa se modifice.
Pentru a fi armonie în cadrul Armoniei Universale trebuie sa constientizezi ca nu îti poti permite sa fii o "gaura neagra", sub nici o forma. Daca tu vrei sa strângi doar pentru tine "bunuri", fiind egoist, cum crezi ca va arata relatia matematica cu restul Creatiei?
Va fi armonioasa?
Daca chiar acest aspect nu te preocupa, crezi ca nu produci o si mai mare dizarmonie, avându-te pe tine ca "epicentru"?
Cum crezi ca va raspunde acest minunat Întreg viitoarelor tale dorinte, în cadrul firescului raport cauza-efect?

Aici nu este nimic de negociat sau de pacalit, este un raport matematic si atât. Daca îl (re)cunosti, cu atât vei fi fi mai "câstigat", daca nu, va urma un moment în care te vei declara victima a nu stiu caror nedreptati. Este legic. Si desigur si echitabil.
Iubiti semeni, nu exista în Univers nedreptate daca noi nu o cream, nu exista nici un aspect care sa semene a dizarmonie, daca noi nu o generam. Desigur efectele nu au cum sa nu apara.
Ca noua ni se pare complicat de înteles sau ca ciclurile cauza-efect se multiplica foarte mult si noi nu mai gasim logica este cu totul altceva. Dar aveti Credinta ca asa stau lucrurile.
Este de obicei tare incomod sa ne recunoastem a fi singurii vinovati de ceea ce apoi avem de îndurat. Mai ales ca suntem deosebit de toleranti cu noi însine în ceea ce priveste dizarmoniile generate. Acea dulce "bîrfa" care agrementeaza întotdeauna cafeaua sau tigara în compania câte unui coleg sau prieten sau vecin, nici nu stiti cât rau va va pricinui. Altfel sunteti o fiinta "de treaba", nu ati face rau nimanui,
Sau sunteti mereu cârcotas, nimeni si nimic nu va poate intra în voie, o atitudine nu neaparat vinovata sau rau intentionata, dar "asa sunt eu"...
Este genul de comportament care tulbura deosebit armoniile energetice din jurul vostru si nu poate ramâne fara urmari, pe care de altfel sigur le resimtiti la tot pasul. Exemple "nevinovate" pot continua la infinit, doar fiecare suntem o individualitate unica...
Ocazia aceasta de a experimenta în plan material este minunata si avem toate motivele sa ne bucuram de ea.

Ar fi grozav daca ne-am trezi dimineata cu bucuria luminii care ne inunda, daca am iesi cu placere egala în bataia soarelui sau a ploii sau a vântului, stiind ca momentul acela este unic, ca doar acum avem ocazia sa tragem acel aer în piept, ca avem bucuria de a urmari cu privirea o pisica draguta sau un copil, ca acum poate ni s-a ivit ocazia de a fi "iubire" cu un semen caruia îi cedam locul în tramvai sau îl ajutam sa ridice un carucior pe niste trepte.
Ar fi absolut perfect daca nu ne-am propune mereu gesturi mari sau proiecte importante, lasându-ne bucuria de a le face doar atunci când se ivesc conditiile de realizare, fara sa ne tot cramponam de ele o viata întreaga.
Stiu ca mintea îsi tot face planuri, ca ea nu vrea sa fie luata pe nepregatite, ca îi lipseste încrederea ca oricum va face fata cu succes oricaror solicitari firesti, armonioase... de restul netrebuind sa se preocupe. De aceea este si limitata.
Oricum vom încerca sa tratam aspectele vietii, solutia este una singura: revenirea la Constiinta Deplina. Personal asa am ajuns aici, încercând rând pe rând cam toate variantele de abordare si nefiind satisfacut pe deplin de nici una din ele.
Adineaori am gasit în cutia postala un pliant de la Carrefour si în interior un material despre prevenirea cancerului de sân. O fundatie binevoitoare din minte limitata face acolo efortul de a educa femeile cum sa se supravegheze cu atentie si cum sa aiba grija în privinta factorilor de risc
Asa cum spuneam mai la început despre initiativa Consiliului Europei privind nocivitatea fumatului, exact aceeasi este si perceptia despre "eforturile laudabile" din minte limitata ale acestei fundatii.
Am avut curiozitatea de a suna si am dat la capatul firului de o tânara amabila si destul de deschisa, careia i-am expus în câteva cuvinte opinia mea fata de acest gen de initiative.
A raspuns foarte sincer ca nu s-a gândit pâna acum la aspectul informational al activitatii lor. Sunt convins ca nu va mai fi la fel de linistita de acum înainte când va da sfaturile obisnuite celor care vor suna, deoarece a receptionat corect mesajul.
Din punctul de unde privesc tare îmi vine sa spun ca "Drumul catre iad e pavat cu bune intentii"... Desigur glumind la toate nivelele de întelegere.
De cele mai multe ori bunele intentii din minte limitata sunt foarte "periculoase" -desigur la un anumit nivel de întelegere.
În minunata relatie cu partenera mea de viata, uneori o surprind ca, în virtutea unei obisnuinte omenesti, se manifesta "doar ca o fata buna"... Atunci îi amintesc ca orice atitudine este preferabila celei de " fata buna"!
De acum stie despre ce vorbesc, este acel "omenesc" de slaba rezistenta caruia eu oricând îi prefer chiar si o cratita în cap.
Noi ne-am recunoscut repede unul altuia Esenta, Maestrul din noi si ca atare ivirea unui "aspect" atât de mic este chiar alarmanta.

Dragilor, folositi-va Instrumentul Atentie pentru observarea fiecarei atitudini omenesti generatoare de informatie viciata, cu atât mai mult cu cât are acces la o larga audienta.
Imediat înapoia acestor "generatoare" este probabil sa descoperiti o intentie nu chiar atât de omeneasca si o cunoastere de un nivel deosebit.
Si mai probabil ca nu veti descoperi nimic deoarece nu se lasa descoperite prea lesne. Veti constata doar existenta unor fonduri... pe fundalul unei penurii de mijloace financiare.
Vedeti voi, întotdeauna bani au fost, sunt si vor fi absolut suficienti, dar depinde pentru ce vrei sa-i folosesti. Pentru ca întotdeauna vor fi destinatii pentru care se gasesc bani oricând si oricâti si destinatii pentru care nu se vor gasi niciodata. E simplu de înteles de ce stau asa lucrurile.
Oligarhia mondiala are desigur interese care în mod sigur nu sunt aceleasi cu ale omului de rând.
Acesta din urma se va bucura daca va putea folosi energia fara sa-l coste nimic, asa cum ar fi si firesc, pe când cel ce detine actiuni la mari corporatii petroliere nu va dori ca aceasta sa se întâmple.
Preluarea energiei fara costuri semnificative direct din Energia Universala se va putea face numai cu niste dispozitive, simple ce-i drept, dar care vor trebui produse undeva, pe niste masini si cu niste materiale.
Acestea nu sunt ale omului aflat la baza piramidei sociale si ca atare un "proprietar de mijloace de productie" ar trebui sa fie cointeresat în aceasta idee.
Credeti ca este usor de gasit o modalitate de a-l cointeresa?
Nu va grabiti cu raspunsul. Pentru el "progresul umanitatii" trece prin contul sau bancar iar daca acolo nu apare ceva semnificativ, restul nu conteaza.
Ca atitudinea sa va fi o dizarmonie în cadrul Marii Armonii nu stie, iar pentru conseccinte oricând se va gasi o explicatie "satisfacatoare" pentru intelect.

Nu am am mai scris de câteva zile nimic, timp în care desigur Universul a curs. Vesnica lui curgere blânda, chiar daca pentru universul nostru limitat o multime de evenimente, poate nu tot atât de blânde, s-au petrecut.
Spre exemplu, dupa sase luni de zile am primit un raspuns de la OSIM privind cererea de berevet solicitata, despre preluarea energiei direct din Energia Universala.
O doamna inginer îmi trimite cu o notificare întregul dosar înapoi, motivând ca nu as fi respectat prevederile art.15., paragraful "c", care se refera la "o parte care, la prima vedere, sa para a fi o descriere a inventiei".
Desigur trebuie sa înteleg ca aceste sase luni scurse degeaba si cu anularea datei la care am facut solicitarea s-ar datora incapacitatii mele, în cele 8 pagini plus una cu desene explicite, de a ma face înteles
În schimb textul paragrafului mai sus citat "pare a fi" foarte clar si...tehnic !
Poate nu s-a observat de-a lungul evolutiei civilizatiei ca aceasta trecere de la un nivel de întelegere la altul s-a facut prin intermediul unor indivizi care au avut menirea de a formula un adevar, dar acel adevar oricum avea sa vina mai devreme sau mai târziu, prin intermediul aceluiasi sau al altuia.
Încercarea oricarui tip de "Inchizitie" de a pune piedici în calea evolutiei este sortita întotdeauna esecului din simplul motiv ca acea blânda curgere nu poate fii oprita sub nici o forma iar ea aduce cu sine toate modificarile ce trebuie sa apara, la toate nivelele.
Daca as mai avea egou acum ar trebui sa pornesc o ofensiva a hârtiilor, sa-mi apar "dreptul la întâietatea înregistrarii", sa demonstrez ca refuzul este formal si nu datorat unei analize de fond...
Poate ar trebui sa suspectez ca cele sase luni probabil vor fi fost suficiente pentru ca în acest interval un acelasi brevet sa fie solicitat într-un alt colt de lume de un semen "inspirat"...
Va rog sa ma credeti ca chiar nu ma intereseaza aceste aspecte, ca este importanta doar trecerea civilizatiei la alt nivel de întelegere teoretica si de exploatare practica a energiei, fara costurile inutile si degradarile pe care procesele actuale le produc.
Ca acestea vor fi aduse lumii prin intermediul vre-unui semen brazilian sau american, care se mai iluzioneaza ca a fi "bogat" înseamna sa fi realizat, chiar nu ma preocupa.
Ba chiar ar fi putut sa mi se solicite în favoarea altuia sa renunt la înregistrare, l-as fi ajutat cu placere cu detalii ce nu se regasesc în solicitarea înregistrata...
Parca spuneam undeva mai la început ca momentul actual al evolutiei civilizatiei solicita mai mult ca oricând trecerea interesului general pe prim plan.
Daca pâna acum ne mai puteam permite joaca de-a orgoliile, daca chiar ne facea placere aces joc, acum mai mult ca oricând trebuie adusa in practica fiecarui moment pe care îl petrecem constiinta faptului ca întregul trebuie sustinut de fiecare în parte.
Ca doar individualitatile sunt mature si puternice iar aportul lor este decisiv. Dupa cum este util sa întelegem ca nu consumurile mari sunt cele care ne avantajeaza în vre-un fel ci dimpotriva, la orice nivel vom face referire. Trebuie sa învatam sa distingem cu claritate între nevoi si preferinte si sa ne ferim cât putem de a face din preferintele noastre niste nevoi.
Pe cât putem ar fi necesar sa parcurgem prin constientizare drumul înapoi, adica sa dezlipim cu încetul etichetele pe care le-am tot pus cu prea mare larghete pe preferinte, lipind "nevoie" si sa relipim fireasca "preferinta"... Pentru ca, atentie, de preferinte nu esti dependent pe când de nevoie, crezi chiar ca depinzi.
Desigur mintea este cea care confera aceste atribute care au menirea de a face din "omnipotenta" ceva deosebit de mic... Desigur nu fac aceste recomandari întâmplator, ele având menirea de a va face mai puternici, apti de a trece mai usor peste tot felul de evenimente altfel imposibil de trecut.

Sunt lucruri care pot fi întelese de maturi iar pe copii îi sperie...si este firesc sa fie asa... Iubim copiii si nu îi speriem , nu?!
Oricum, chiar si copiii vor fi de acord ca este de preferat o masina care are un consum mic, chiar deosebit de mic, uneia cu consumuri exagerate...iar în spatele exagerarilor de acest gen vom descoperi întotdeauna orgoliul, egoul animalutului-om, care spune "cum sa nu-mi pot permite EU?"...Si îsi tot permite...
Degeaba ar încerca cineva sa atentioneze pe cel care zilnic cumpara presa, fara sa o citeasca, valorând mai mult decât un salariu mediu ca din banii aceia un altul ar putea trai acceptabil. El nu va întelege cu ce drept ai putea tu sa-l atentionezi asupra acestui nefiresc ca si asupra faptului ca salariatii sai sunt platiti mizerabil cu sume negociate la sânge...El "are dreptul" ! Nu te opreste nimeni sa faci si tu ca el, îti va raspunde...
Problema este ca el însusi va trebui sa se întrebe, si sa adauge "ce ar fi daca toti ar face exact ceea ce fac eu?!"
Aceasta este vremea si întrebarile maturitatii despre care eu vorbesc.
Pentru ca Mama Pamânt este deosebit de generoasa cu toti fiii ei, cu conditia ca ei sa se considere frati.
Ea nu poate regla gravele noastre neîntelegeri de fond.
Frustrarile noastre deformante, fricile noastre, egoismele noastre sunt treaba noastra si nimeni altul nu le poate rezolva. Calea de rezolvare nu trebuie cautata în afara noastra.
Desi poate legitima, la un nivel de întelegere, cererea fratelui care nu are catre cel caruia îi prisoseste, de dorit este ca cel de-al doilea sa creasca în constiinta pe masura acumularilor sale si sa cedeze din propria întelegere ceea ce-i este de prisos.
Astfel generozitatea acestui plan al experimentelor ar putea sa se rasfrânga asupra tuturor iar calitatea experientelor individuale si apoi colective sa creasca.
Este adevarat ca într-un fel aceasta se întâmpla oricum dupa cum adevarat este ca nici consumul individual nu poate fi crescut la infinit.
Cel care are îl solicita si apoi îl plateste pe cel care nu are, introducând un nefiresc al conditionarii relatiilor dintre ei si apoi cu Mama Pamânt ale fiecaruia.
Oricât de mult ar avea, nimeni nu manânca cu doua guri si apoi, cu cât manânca mai sofisticat cu atât mai mult îsi depreciaza vehiculul fizic. El nu va consuma la infinit ci doar va creste viteza de rulare a unor mijloace prin mâinile sale dar si prin mintea sa. Si aceasta îi va solicita deosebit vehiculul si îl va deprecia.
Am spus de mai multe ori ca aceia care nu au pot considera ca, din mai multe puncte de vedere le este facilitat accesul catre constiinta constienta.
De regula ei au mai mult timp pe care îl pot acorda regasirii Sinelui si mai putine iluzorii responsabilitati. Cu cât ai mai putine "proprietati" gradul de libertate creste si proportional si gradul de putere, de forta.
"Proprietatea" este un mijloc nemaipomenit de eficient de a îngradi reala libertate individuala, în primul rând deoarece ea este liber consimtita.
Nu te mai leaga cineva de o bucata de pamânt sau de o casa sau de altceva apartinând acestui plan ci te legi singur.
La un anumit nivel, poate parea chiar o pornire masochista. Apoi, pentru acest "lux" vei avea de facut alte concesii, va trebui sa platesti impozite, asigurari si multe altele.
Daca rândurile acestea vor reusi sau nu sa ridice valul de pe ochii unui semen de-al meu si el va realiza exact pozitia în care singur se situeaza cu fiecare gest al sau acum nu pot sa stiu dar asigur pe oricine ca doar pe aici poate trece drumul catre revelarea Sinelui. Cine crede ca sunt valori care se pot negocia, ca este loc pentru "doua luntrii" sau doi stapâni se înseala teribil.
Am mai primit vizita unui prieten, vizita pe care o asteptam cu drag de mai bine de un an, deoarece au fost momente ale cautarilor noastre individuale în care am discutat mult, în care el cunostea mult fata de ceea ce eu cunosteam, apoi lungi perioade în care nu ne mai întâlneam, locuind în orase diferite aflate la sute de kilometri.
Atunci când în evolutia mea a aparut un moment remarcabil am vrut sa-i împartasesc din bucuria mea si sa-i daruiesc din cunoasterea dobândita...
Asa gasesc firesc, cei care ti-au fost tovarasi de drum pe o bucatica chiar limitata, ar trebui sa fie partasi la bucuria împlinirilor tale. Am vorbit la telefon, apoi a trecut un an si acum a aparut.
L-am primit cu toata bucuria si deschiderea cautând sa percep, dincolo de cuvinte, ce a însemnat intervalul scurs pentru el...
Credeam ca va întelege...
Dar în mod clar nu putem vedea si nicidecum întelege ceea ce se afla deasupra plafonului pe care noi fiecare, la momentul de acum, îl avem deasupra noastra.
Aceasta încercare o mai facusem mai înainte si cu alti companioni de drum de pe diferite etape, toti cautatori constienti pe drumul catre constiinta deplina si rezultatele au fost similare.
O singura exceptie am avut bucuria sa întâlnesc, plimbându-ma întâmplator prin oras, unul din cei cu care nu am avut chiar un drum comun decat poate puncte de tangenta ne-am tot plimbat în acelasi perimetru,el conducându-ma pe mine, apoi eu pe el si iar si iar, împartasindu-ne unul altuia bucuria de a stii aceleasi lucruri, cum era si firesc, stiind fiecare ca si celalalt stie dar bucurându-ne fiecare de bucuria celuilalt parca...
Ne-am schimbat numerele de telefon si apoi ne-am despartit si parca l-as suna mereu dar nu o fac, deoarece stiu ca si el stie ceea ce eu stiu iar el probabil simte la fel si nu are nici el dece sa ma sune.
Asa arata lucrurile, când ai ajuns aici.
Pentru cei care au curiozitatea pe care si eu o aveam de felul cum arata o stare de comuniune, sa stiti ca aproximativ asa arata.
Este în special o stare de liniste rezultata din Cunoastere, acea cunoastere care nu mai lasa loc de disputa, nu mai are fatete de descâlcit sau încâlcit, în care practic nu mai este loc pentru discutii deoarece totul este clar si bine stabilit, odata pentru totdeauna. În care nici o particica de ego nu mai vine sa demonstreze un nu stiu ce anume foarte important care se presupune a nu fi cunoscut de celalalt. În care doar cuvintele ar putea diferi putin functie de acceptiunea oferita, dar nu si esenta exprimata.

Sunt pantele piramidei Cunoasterii sau ale Creatiei, caci acestea chiar una sunt... Permanent urc si cobor pe aceste pante, meditatia este un fel de "telescaun" si apoi umblu printre semeni, lansându-ma pe una din aceste pante si vad iar si iar cât de frumos este structurata existenta, apoi iar urc cu teleschiul meditatiei si iar pornesc la vale, zilnic putin alt traseu.
De unde privesc eu, din bocancii mei, TOTUL ESTE si este desigur numai frumusete... Îmi dau seama ca pe acolo pe unde trec, semenii mei nu vad frumusetea, caci le lipseste Armonia si Atentia care sa le permita sa vada aceasta frumusete. De aceea experimenteaza diferite nivele de neîntelegere si deci de suferinta... Daca le vorbesti de chiar frumusetea si perfectiunea locului unde ei se afla sunt în stare sa te bata sau te considera nebun...
Dar întotdeauna surprinzi la ei ca ceva, undeva, parca te sustine si te aproba... Acel ceva îi face sa nu devina agresivi. Este Esenta care se manifesta, dincolo de limita mintii fiecaruia din ei.
Lucrurile se complica cu cei care au cautat un drum Constient catre Constiinta Deplina.
Acestia au convingerea ca "stiu" si într-un fel au dreptate: ei sunt dopati cu atât de multa cunoastere, de cele mai multe ori intelectuala si uneori experimentala dar în directii nu tocmai potrivite cu scopul pe care ei însisi si l-au propus încât simplitatea dezarmanta a Adevarului le este si mai inaccesibila decât unuia care nu a cautat ceva anume.
Orice practicant al meditatiei ar trebui sa stie ca, dupa trecerea în alfa, ridicarea constienta a frecventei vibratorii în care te gasesti are loc cu trecerea prin cea de a patra dimensiune sau Astral.
Este frecventa vibratorie imediat superioara, o frecventa îngusta dar plina de tentatii deoarece (iarasi) mintea este o maimuta dornica de divertisment.
Aici si numai aici ea va gasi imagistica de explorat si ca atare se va grabi sa se declare doar aici satisfacuta. Pentru ea nu are importanta ca ceea ce exploreaza este fara semnificatie sau chiar un alt nivel al iluziei, va tese ea o poveste sau alta care sa-i legitimeze dorinta de a ramâne cantonata la acest nivel vibratoriu.
Asa se face ca multe orientari "spirituale" conduc discipolul în Astral unde el este învatat sa lucreze cu "forme-gând", cu "entitati", si multe alte "minuni" care fascineaza odata în plus. Prea putini avertizeaza despre existenta unor reale pericole în aceasta zona vibratorie sau infoenergetica. Prea putini apeleaza la niste ghizi spirituali si la verificarea acestora.
Ca atare multi din cei care încep practici spirituale în astfel de conditii renunta de cele mai multe ori speriati dupa nu foarte mult timp iar altii devin cu adevarat victime.
Întrebând pe unul din organizatorii unei astfel de scoli, de altfel de prima marime, despre prea ridicata incidenta a cazurilor de tulburari psihice care se manifesta în rândurile cursantilor lor, acesta mi-a raspuns ca tulburarile existau probabil în stare latenta si tehnicile urmate nu au facut decât sa le reveleze.
Explicatia poate fi satisfacatoare daca facem abstractie de universul informational pe care sunt ghidati sa îl exploreze, unde densitatea de informatie viciata si deformata este atât de mare încât practic nu stiu la ce altceva se pot astepta.
Este adevarat ca dorinta de rezultate spectaculoase rezidând din faptul ca la acea frecventa ceea ce creezi se manifesta în timp real este tentanta pentru cei ce urmaresc asta, dar nu acesta este drumul catre Revelarea Sinelui, Constiinta Deplina sau Dumnezeu.
Este pe aceeasi directie, daca doriti, adica tot prin cresterea frecventei vibratorii, dar mult dincolo de frecventa specifica Astralului.
Ce-i drept, dincolo de Astral nu mai este nimic tentant pentru minte, de aceea este un drum foarte individual în care doar linistea îti este tovaras si pentru intelect acest gol, acest vid nu pare prea tentant...
Daca ar avea rabdarea de a merge pâna la capat, precis ar întelege ca a meritat.
Pentru ca tot am alunecat catre aceasta parte a discutiei as vrea sa vorbesc putin despre influentele astrale si deci despre astrologie.
Daca revenim la punctul în care explicam cum ajunge "cristalul samânta" în acest plan dens, unde toata informatia din Gigel" începe sa sufere modificari datorate informatiei care se suprapune peste informatia arhetipala privind formarea si evolutia corpului fizic, va imaginati ca si configuratia astrala din acel moment vine cu o încarcatura informationala suplimentara.
Ea poate avea un rol mai mare sau mai mic în evolutia noastra ulterioara în functie de mereu acelasi parametru: gradul de constientizare.
Multi ma întreaba de ce anume îi mai întreb despre zodia în care s-au nascut, daca eu nu mai cred în acesta influenta.
Cel mai corect raspuns ar fi si da si nu. Da, pentru ca aceasta configuratie are cu adevarat o puternica influenta atâta timp cât gradul de constienta este foarte scazut si nu, deoarece acest tip de influenta poate fi surclasata, depasita, ca de altfel absolut toate, prin cresterea nivelului constientei fiecaruia.
Din pacate majoritatea interlocutorilor care îmi pun aceasta întrebare se considera a fi pe deplini constienti sau macar foarte aproape, iar eu nu îi contrazic doar pentru ca stiu ca da, ei se afla probabil la nivelul cel mai ridicat de constiinta care le este accesibil pâna la acel moment, evident înca departe de "deplinatatea" pe care cu drag si-o imagineaza.
Despre astrologie ca obiect de studiu si despre practicantii ei nu pot spune decât ca, cu foarte mici exceptii, sunt mediatizati exact cei care fac ca si acest tip de cunoastere sa cada, sa decada daca vreti.
Pentru ca este absolut firesc pentru un neinitiat sa devina total neîncrezator în "astrologia" pe care el o cunoaste din aiurelile aparute în presa sau pe posturile de radio si TV.
Ca atare, în loc sa se mai preocupe de îndepartarea din experienta sa de viata a factorilor care chiar îi determina evolutia, prin marirea gradului de atentie si deci constientizare, desigur factori care nu îi permit o evolutie suficient de libera, el pune simplu eticheta "prostii", si ramâne în vesnice bucle de feed-back, pe care nici macar nu le vede, necum sa le rupa pentru a iesi din ele
. Ca atare, decât sa facem un deserviciu semenilor printr-o prestatie deosebit de superficiala, ar fi preferabila o atitudine responsabila, în care poate ne-am putea preocupa chiar de educarea a macar unuia din semeni cu adevarat si sa nu alergam dupa vesnica popularitate egotica.
Iar cei care chiar cunosc, atunci când îsi initiaza discipolii, mai întâi ar trebui sa se preocupe tocmai de gradul de constiinta constienta a acestora, altfel vedem bine unde se tot ajunge. De altfel aceasta remarca este potrivita pentru toti cei care, considerându-se maestrii în diferite discipline ezoterice sau cai sau cum vor fi vrând fiecare sa le denumeasca, se grabesc sa creeze scoli si sa produca pe banda rulanta un numar cât mai mare de "discipoli". Cred ca fiecare dintre ei stie sau a citit ca este preferabil sa faci un singur maestru decât o armata de discipoli... si totusi...
Îi rog sa ma ierte ca îmi permit sa scriu aceste rânduri, dar sunt scuzat de faptul ca vorbesc la modul general. Desi este firesc ca citind aceste rânduri fiecare sa considere ca nu la el ma refer, poate nu ar fi rau ca totusi fiecare, în clipele sale de ragaz si adevarata meditatie sa stabileasca pentru Sine daca ceea ce el face este cu adevarat util semenilor, este un rezultat al iubirii pentru ei sau o pornire egotica, rezultata din propria insuficienta evolutie.
Dragilor, eu scriu aceste rânduri, dupa cum eu am facut cererea de brevet, dar oare chiar acest eu pe care îl vedeti este acela? Va asigur ca chiar nu am nici o contributie în toate astea, dupa cum a recunoscut majoritatea celor care chiar au avut ceva de spus lumii.
Planul Creatiei trebuie împlinit, iar mijloacele chiar asta sunt:: simple mijloace, la fel de bune ca oricare altele.
Cei care m-au cunoscut de-a lungul vietii nu ma mai recunosc, acest eu mic, din carne si oase era cu totul altul... Eram un ceva mereu frematator, intransigent cu semenii, o minte deosebit de curioasa si creativa, eram un "facareț". Daca este sa nu ma mai recunoasca cineva, apoi primul eu sunt. Cum anume si de ce am devenit în asa masura un altul este chiar dificil de imaginat... Nu am suferit accidente, nu am cautat cai spirituale si nici nu cred sa le fi dorit, eram convins ca sunt ateu.
Pentru experimentul de viata personal a existat cu adevarat un moment determinant în viata mea: apropierea de studiul Piramidei, cu interes de cercetator "dornic sa-si scoata o asa prostie din cap".
Este exact atitudinea cu care m-am apropiat de acest deosebit de complex dar totodata simplu "obiect".
Pentru a nu stiu câta oara iar îmi aparuse în mâini o carte despre piramida, mi-a adus-o în dar un prieten.
Am considerat ca trebuie sa clasez odata aceste informatii si ca doar experimentând pot pune eticheta "prostie" pe acest subiect, pentru a ma putea delimita pentru totdeauna de el.
Rezultatele însa aveau sa-mi demonstreze ca mintea mea era dogmatica, ca eu nu eram neutru ci partizan al negarii a ceva ce nu cunosteam.
Restul a urmat de la sine, pot spune în avalansa...
Asa am ajuns aici, un alt om fata de cel care 40 de ani experimentase viata din plin, zicea el...

V-am vorbit despre mine si poate o voi mai face nu din alt motiv, nu pentru ca eu sunt important pentru altcineva, ci din simplul motiv ca sunt exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, nu pentru ca drumul meu este mai bun sau mai rau decât altul, ci doar un simplu exemplu despre transformarile radicale ce pot aparea în viata fiecaruia în urma unor alegeri aparent nesemnificative.
As fi putut opta sa nu dau mare atentie acelei carti, puteam chiar sa o pun în biblioteca pentru a o citi cândva alta data, puteam alege sa spun ca am citit destule si nu are de ce sa ma mai intereseze, erau, ca în fiecare secunda a vietii o infinitate de optiuni.
Acum însa as fi fost o cu totul alta fiinta, absolut nimic din cei zece ani care au urmat nu ar mai fi aratat la fel. De aceea nu o data am spus ca, daca ar fi sa am ocazia sa-mi retraiesc viata de la început, nici o singura secunda nu as schimba-o, nici o alegere nu as face diferit fata de cele operate în viata aceasta. De ce?
Din simplul motiv ca doar acest drum, doar acele secunde si numai acele alegeri m-au adus în exact punctul în care ma aflu, caruia îi sunt pe deplin recunoscator, asteptând cu nerabdare secunda urmatoare cu bucuriile ei.