Poveste de trezit copiii - Partea VII1 de Octavian Tiganus publicat la 28.09.2008
Parterul cu jucarii - Partea I
     Dragilor, Atentia, Constientizarea, Iubirea īndreptate mai īntāi catre noi, catre structurile noastre mai dense sau mai putin dense ne fac sa fim mai racordati cu Armonia Universala, din care suntem parte. Īn acest fel entropia sistemului care suntem fiecare mai īntāi diminueaza apoi fiind īnlocuita de un firesc armonios.
Din aceasta Armonie care trebuie sa fim apoi putem da la rāndu-ne Armonie, Iubire, Echilibru, Pace.
Pāna nu ajungem aici suntem doar bieti copii adormiti. Care ar fi vremea sa se trezeasca...
     Uneori ma opresc din scris, īntrebāndu-ma ce anume sa va mai spun. Apoi fac o noua meditatie si iar stiu despre ce nu v-am vorbit sau īnca nu suficient.
Aceasta este relatia mea cu cartea de fata. Oare chiar eu o scriu? Cāteodata ma surprind ca īncerc sa-mi imaginez cam care va fi drumul ei catre voi.
Ma tenteaza fantastic sa v-o citesc, parca mi-ar place sa o transform īn format MP3 si sa v-o dau ca disc; o poveste soptita la ureche. Īnca nu stiu cāte CD-uri ar umple si daca ar merita, daca v-ar conveni mai mult sa o ascultati decāt sa o cititi
Apoi, īn varianta carte traditionala, voi apela la un editor cunoscut mie, sau la un specialist care sa caute un editor interesat sau cum va fii?!
Desigur va fi exact asa cum va trebui sa fie, asta stiu precis. Si mai stiu ca tot vor fi si din cei care o vor iubi, care o asteapta īnca. Eu īnsumi cred ca m-as fi numarat printre acestia, dar nu am gasit-o atunci cīnd poate m-ar fi ajutat sa īnteleg. Acum va ajuta pe un altul si e perfect.

     Ei bine, dragilor, nimic nu este mai firesc decāt sa ajungi, prin īntelegere si largire a mintii limitate, sa cunosti ca, īn cadrul Creatiei, toate "aspectele" sunt practic acelasi lucru: informatie structurānd energia. Maestrii au cautat sa redea acest lucru spunānd plastic ca totul este"vis īn Mintea Lui Dumnezeu". Eu va pot arata acum lumea virtuala de pe ecranul computerului, cu toate "butoanele ei functionale". Sunt adevarate butoanele playerelor pe care apasati cu prompterul, este el o prelungire a vointei voastre īn lumea de dincolo de monitor? Īncepe muzica sa cānte daca "apasati tasta PLAY", cu toata virtualitatea ei?!

     Nu conteaza ca nu exista practic nici tasta, nici player, nici prompter. Desfaceti calculatorul si cautati-le! Exista ele sau nu exista?! Daca esti īnlauntru poate vei considera ca exista, acolo o "viata" destul de reala se desfasoara, sunt "programe" care interactioneaza, altele care fac imposibila functionarea altor "semeni", programe si ele... Unele sunt specializate īngust, altele sunt deosebit de pricepute īn multe directii, altele par a nu fi bune de nimic...
Daca au fost creeate, precis raspund īnsa unor necesitati, nu credeti?
Unele sunt foarte "mari", altele ocupānd doar vre-o mie de kilobiti stiu sa faca foarte multa treaba...
Norocul nostru este ca aceasta lume nu cunoaste atributele mintii limitate. Daca ar avea "personalitate" ca noi, peste noapte ne-am trezi ca a avut loc o revolutie, un razboi sau altceva similar si ca, desigur, nimic nu mai functioneaza.
Unul din programe, pe considerent ca este mai "destept", si-ar rezerva pe Hard un spatiu, care -ar zice el- i se cuvine deoarece fara el nu stiu ce anume nu ar merge. Ca atare, cānd as porni calculatorul, un biet programel ar fi sufocat, caci nu ar avea unde sa mai ruleze datele pe care eu i le-as cere. Credeti ca ar trebui sa renunt la programel, doar fiindca, din Armonia Īntregului, un program mai "Infatuat" si-a arogat un drept pe care desigur nu īl poate avea?
     Sa stiti ca sunt un iubitor al calculatorului si al programelor, am īntotdeauna sute de programe dintre cele mai diverse si daca unul din cei care m-au ajutat sa īnteleg calculatorul m-a īnvinuit vreodata, a fost ca cer imposibilul īn dorinta mea de a avea simultan atāt de multe programe.
De fapt le iubesc pentru diversitatea lor, pentru particularitatile lor, pentru complementarietatea lor. Practic, nu am nevoie de nici unul din ele, as putea sa instalez de pe CD oricānd as avea nevoie de unul anume, dupa care sa-l dau jos.
Am si dat jos unele din ele si stiti de ce? Tocmai deoarece creeatorul lor le-a dat atribute nefiresti, din cele menite sa ma restrictioneze pe mine, utilizator.
Unele īmi cer imperativ sa trec monitorul pe o rezolutie superioara, desi nu se justifica prin nimic, altele cer un timp mult prea mare pentru a se deschide, altele chiar īsi aroga un spatiu nejustificat pe hard.
Īn mica Armonie locala din cadrul PC-ului meu, cererile lor erau dizarmonice, ca atare am renuntat la serviciile lor, desi unele erau poate interesante.
     Aceasta paralela sa nu credeti ca este fortata, ea chiar este de mult bun simt. Si īnca ar mai putea fi continuata. Pentru ca iata, toate "dramele" pomenite din lumea lui micuta, sunt rizibil de inexistente: doar informatie, biti si octeti, care oricānd pot fi modificati de asa maniera īncāt micile "disconforturi" sa dispara. Unde ar putea fii drama?
Vedeti dece spun īnteleptii ca, ajuns sa īntelegi totul, nu mai ramāne decāt o atitudine de copil atent si un zāmbet deschis la toate frumusetile si surprizele pe care Creatia ti le tot ofera.
Pentru ca si el, PC-ul meu sau al vostru, si ele fac parte din Creatie. Nimic nu poate fi īnafara Ei. Si lumea virtuala din interiorul lor, asemenea. Desigur īn calculatorul meu este o alta"lume" decāt īntr-al vostru, voi poate īl folositi īntr-un domeniu mai īngust, eu ma joc īn mai toate domeniile, caci vreau sa le īnteleg pe cāt mai multe din ele... O infinitate de lumi virtuale, īntr-o infinitate de computere, toate avānd si numitoare comune dar si individualitate.

     Dar si ele si noi suntem "aspecte" ale Creatiei, vis la fel de virtual īn Mintea Lui Dumnezeu.
Si evolutia noastra, ca a oricarui aspect din cadrul Creatiei, poate fi substantial modificata printr-o simpla schimbare de "program", o simpla setare, daca vreti.
Spre deosebire de restul "programelor", omul este un program apt sa-si modifice din mers evolutia, prin modificarea liniilor programului dupa care el īnsusi functioneaza, avānd un singur "instrument" pentru reglare: constiinta. Aceasta Constiinta are capacitatea de a discerne ce "reglaje" trebuie operate pentru o evolutie optima īn acest plan, astfel īncāt valoarea experimentului numit viata sa fie cāt mai mare.
O valoare mare va rezulta din īntelegerea cāt mai completa a faptului ca acest exercitiu este o oportunitate fantastica care trebuie sa pricinuiasca doar bucurie.
Ca atare, din Constienta Constiintei va trebui sa facem acele reglaje care sa ne permita starea de bucurie.
Dupa cum vedeti, nu trebuie sa operam ceva īnafara noastra ci īn chiar programul care suntem.
Pe de o parte este facil, fiind īn universul nostru, pe de alta parte reglajele le vom face pe baza observatiilor atente pe care le facem permanent, privind evolutia Armonioasa, raportat la Armonia Īntregului, de care trebuie sa devenim constienti.
Constienta va trebui sa ne faca apti de a discerne cāt anume ne este absolut necesar noua, pentru o evolutie armonioasa īn comun cu semenii nostrii.
Sa nu ajungem īn situatia "programelor obraznice" care īsi aroga spatii nejustificate, facānd imposibila functionarea suratelor lor si deci a ansamblului numit calculator. Si asta nu de teama ca va veni "utilizatorul si ne va dezinstala", ci exact īn virtutea minunatului instrument numit constiinta.
     Cea mai īnalta cota a experientei īn trup fizic, oricāt va veti iluziona cu orice altceva, este comuniunea cu semenii.
Sa stiti ca am experimentat īn acest plan aproape tot ce se putea experimenta si putea parea de interes: am si facut foarte multe, am si avut uneori destule asa īncāt stiu bine ce spun: tot timpul traiesti, poate undeva foarte bine ascuns īn inima, dezamagirea faptului ca te simti singur.
Acel tip de singuratate care poate coexista si cu a avea o familie, si cu a fi īnconjurat de prieteni.
Calitatea relatiilor noastre rezulta din ceea ce proiectam asupra lor din propria inima. Noua ni se pare ca, permanent ceilalti nu corespund dorintelor noastre.
Relatiile noastre sunt doar de circumstanta, un fel de a ne suporta unul altuia prezenta, nu un interes real pentru prezenta si prestatia celuilalt.
Daca vei accepta ca nimeni nu ajunge īntāmplator īn preajma ta, va trebui sa cauti sa īntelegi ce anume īl aduce acolo, ce rol are sau va avea el īn propria ta evolutie.
Sau/si ce rol urmeaza sa joci tu īn evolutia lui.

     Aceasta parte a relatiei īti sta īn putere sa fie masura īntreaga a gradului tau de constienta. Daca tu īi vei da suficienta importanta, daca vei fi preocupat sa-i oferi din preaplinul inimii tale, nu e cazul sa astepti ceva īn schimb dar poti fi sigur ca si acela va scoate tot ce este mai bun, la acel moment al evolutiei sale, din inima lui pentru tine.
Dragostea te va face sa fi sensibil la aparentele lui nevoi mai mult decāt la ale tale, din simplul motiv ca tu poate deja stii ca nu ai nevoi, ca ele sunt o iluzie de care poate tu deja ai scapat, el poate īnca nu.
Nu ai dece sa te arunci īntr-o concurenta cu el, nu īti va pricinui niciodata o satisfactie profunda īnfrāngerea unui semen.
Ce anume ai putea lua de la el, dece anume ti-ar trebui acel ceva, cu pretul suferintei sale?
Mintea limitata te tot face sa concurezi pentru ceva, sa lupti ca sa ocupi un loc sau o casa sau, si mai aiurea, o inima... Permanent iluzia superioritatii tale, a dreptului tau care este mai mare decāt al celuilalt au facut ca experientele de viata din acest plan sa devina cumplite, sa genereze suferinte pentru cineva...
Cautati, dragi semeni, adānc īn spatele gesturilor voastre, atunci cānd va manifestati dorinta de a tot "avea", de a poseda, ce gol imens īncercati sa umpleti si care desigur nu asa se va putea acoperi.
Vedeti cum tot faceti cāte ceva pentru a nu va da ragazul sa observati cāt de mult v-ati irosit sau cāt v-ati īndepartat de exact acel mic detaliu care ar fi dat sens "existentei" voastre. Īncercati sa va surprindeti orgoliul care cauta sa īnlocuiasca adevarata īmplinire cu tot felul de substitute, pentru a va putea apoi linisti ca da, aveti un sens pentru care sa "traiti".
     Cei mai "avuti" dintre semeni sunt cumplit de saraci si, culmea, ei chiar stiu ca asa este.
Daca l-ai īntreba pe unul dintre ei ce este aceea fericire ma tem ca l-ai deruta cumplit deoarece fii sigur ca el nici nu mai stie de cānd nu si-a permis o astfel de īntrebare.
El, rānd pe rānd a avut ocazia sa alerge de la o iluzie la alta, sperānd sa-i aduca fericirea, apoi a constatat ca ea nu era nici acolo.
Cu fiecare iluzie īncercata a mai depozitat amaraciunea unei deziluzii, mai cu seama ca precis nu i-a fost usor sa ajunga la ea.
Bietul de el nu are de unde sa mai stie, sa mai īnteleaga sau sa-si aminteasca ce fericit era cānd o raza de soare se strecura printre gene, poate la trei ani sau pe acolo. Cāta fericire si siguranta īi oferea parfumul de la pieptul mamei sau poate doar aerul proaspat inspirat dimineata.
Mintea sa a luat demult conducerea si ea nu are timp de nimicuri, ea doreste lucruri importante, sa faca si sa aiba. Mintea nu poate dori fericirea, deoarece ea nu pentru asta a fost facuta ci doar sa proceseze date simple, īntr-o īnsiruire liniara.
     Egoul legitimat de ea va spune "iata ce bun sunt eu" cautānd, biata facatura, sa īnlocuiasca nemaipomenit de complexul sentiment care doar el te poate īmbogati cu adevarat.
Si cāta vreme te identifici cu mintea ta, orice vei fi avānd, ai si toata compasiunea mea pentru tot ce te-ai hotarāt sa pierzi, fara ca macar sa fii constient de saracia ta...
Daca cineva mi-ar cere sa ma ocup de suferinzii acestei lumi, contrar aparentelor mintii limitate, m-as īndrepta catre potentatii acestei lumi. Acolo o māngāiere de-a dreptul doare, daca vine din inima si nu din vesnicul interes cu care ei sunt atāt de obisnuiti.
Tot acolo se manifesta si teribile suferinte ale corpului fizic deoarece, firesc, cānd te īndepartezi atāt de mult de Esenta care esti, ai parte si de groaznice deprecieri ale vehiculului fizic.

     Atunci cānd iluziile lor nu mai au teren pentru a se manifesta, cānd le-au īncercat pe toate, se aduna īn grupari si vorbesc īn numele unor partide sau, mai grav, popoare.
Oare este greu sa ne dam seama ca nu americanul se erijeaza īn "politist al lumii", el are micile lui treburi si poate chiar stie ce este aceea fericire, dar un mare suferind vorbeste īn numele lui, sperānd sa scoata ce e mai rau īn el, pentru ca acesta sa-l sustina... Pentru aceasta va cauta sa-i stārneasca ego-ul, orgoliul lui de "american" īnvatat sa se māndreasca cu aceasta arondare...
Desigur puteti pune orice alta ineptie īn loc de aceasta, atunci cānd se vorbeste de "popoare".
     Cei care vorbesc īn numele acestor popoare sunt cei mai departe de Esenta care ar trebui sa fie, deoarece vadit mint si īnseala, desi nu stiu ce sa mai spun despre toti cei ce se lasa īnselati...
Daca acesti mari suferinzi ar fi vindecati, toata omenirea ar fi deoarece ei ar renunta la iluziile lor care genereaza iluzii ale lipsurilor de la ei īn jos, deci iar suferinte.
Pāna acolo īnsa, fiecare avem datoria de a ne face propria noastra evaluare si din constiinta sa reglam acele linii de program care trebuiesc corectate pentru a ne afla īn relatii de Armonie cu Armonia Universala.
Sunt absolut convins ca nimeni īn toata Manifestarea nu ar accepta sa puna māna pe o arma, daca ar avea constiinta constienta.
Ca nu ar putea exista un complet de judecata pentru ca nimeni nu poate judeca pe nimeni decāt daca se erijeaza a fi cine nu este.
Dar nici macar Dumnezeu nu judeca...nicidecum sa si pedepseasca.
Trebuie sa īncepem sa sesizam īntregul nefiresc pe care am ales a-l considera normal, altfel toata evolutia omenirii se va prabusi īn ea īnsasi, entropic.
Politica, ca practica, trebuie sa-si īnceteze stupida existenta bazata pe exploatarea minciunii, manipulānd credulitati si oportunisme.
Ideea de turma, de populism, menita de a anihila divinitatea din fiecare ne-a aratat la ce aberatii poate duce: razboaie, cruzimi fara limite, fara nici un fel de justificare.
     Dragilor, nu exista hotare decāt īn mintile voastre limitate, cu atāt mai putin hotare de aparat.
Nu existi decāt TU, cu toata responsabilitatea pentru Armonia sau dizarmonia care esti. Daca alegi sa fi dizarmonie, fii sigur ca exista resorturi īn Armonia Universala care sa te readuca la Firesc. Sau sa te anihileze, daca chiar insisti. De restul nu ai dece sa te preocupi deoarece este singura relatie care exista īntre fiecare particica a Creatiei si Īntreg.
Si ea se autoregleaza permanent. Doar ca dureaza pāna se manifesta.
O alegere constienta īnsa se poate manifesta pe loc.
Unii ar putea crede ca am atins subiecte delicate, doar ca eu nu cunosc aceasta notiune. Īn Lege nu exista
Altii ar putea crede ca am depasit granitele preocuparilor spirituale, doar ca acestea nu cunosc granite.
Nu faceti mereu greseala de a crede ca spiritualitatea este de o parte si viata de alta, dimpotriva, ele chiar una sunt. Veti trai ca experienta exact rezultatul cunoasterii sau necunoasterii la care v-ati acordat dreptul.
     Īmi iubesc semenii tocmai pentru ceea ce au diferit fata de mine si acest diferit este singurul care da inedit vietii.
Doar īncerc sa sper ca el nu vine din limite si īngustimi diferite ci din chiar Individualitatea care ei sunt.
Fiecare are ceva numai al lui, pe care īl aduce īn dar semenilor. Acesta merita pus īn valoare de fiecare. El s-ar putea sa fie harul sau.
Īn rest suntem atāt de asemanatori ca este chiar dezarmant de simplu totul. Tot ceea ce este valabil pentru mine este si pentru tine.
Ca mintea limitata a dat personalitatii tale mai multa coloratura, ca alegi complicatiile, vei constata pāna la urma ca este plictisitor si fara rost.
Daca un politician īmi va spune ca el lupta pentru niste principii (fara sa stie macar ce sunt ele), si nu pentru propriul aparent interes ma pot preface eventual a-l crede, dar voi prefera sa-l avertizez ca interesul lui este fals si ca lui īsi va face cel mai mare rau, cu cāt mai mult succes va avea, cu atāt mai rau pentru evolutia lui īn acest plan.
Asa stau lucrurile, dragii mei. Iisus nu degeaba v-a invitat sa dati saracilor banii vostri sau sa-i aruncati īn fāntāna. Ceea ce El a spus ramāne valabil pentru totdeauna.
     Vreau sa va vorbesc despre Dumnezeu acum. Desigur tot īn urma meditatiei, din aceasta zi.
Undeva mai la īnceput īncercam sa va sugerez a-L vedea pe Dumnezeu ca pe un diafan Corp -sa spunem de Lumina- a carui alcatuire este formata din toate aspectele, particelele Creatiei. Īn acest fel veti īntelege mai usor cum fiecare Aspect al Creatiei face parte din Dumnezeire. Daca ati īnteles acest lucru īnseamna ca obligatoriu ati īnteles ca si voi īnsiva sunteti tot parte din acest Ansamblu, anume o particica mai speciala, īn sensul ca "sunteti facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului."
"Cum este Sus este si jos".
Asadar va invit sa va imaginati propriul vostru corp, sa vedeti cum este alcatuit din celule, cum ele sunt si identice dar si diferite, individualizate atāt prin locul si functia pe care le detin, avānd totusi cam aceeasi constitutie si cam aceleasi nevoi, cum procesele osmotice le fac sa īmpartasesca cam aceiasi " soarta" cu a suratelor lor...
Daca procesele lor interioare sunt īn regula, la nivel de individualitate, apoi si functiile asigurate de ele vor fi la fel. Daca vom lua una dintre ele, la īntāmplare, nu exista īndoiala ca ne va oferi o imagine destul de elocventa despre ansamblul īn care ea īsi desfasoara " viata", si chiar o imagine asupra "Īntregului".
Nu cred ca, daca este o celula din ficat, spre exemplu, si ea pare afectata cumva, am putea sa ne imaginam ca ar apartine unui individ foarte sanatos. Este clar si pare de bun simt ca orice particica sa ofere informatii dar sa si afecteze "ansamblul".

     Este evident ca, īn cadrul Ansamblului, o celula nu este decāt o cātime, dar la fel de evident si faptul ca Ansamblul, īn final, este o īnsumare a acestor "cātimi".
Ca atare, este firesc sa putem īntelege interrelatiile ce sunt īntre Ansamblu si particelele care Īl alcatuiesc. Desigur ne putem imagina ca Ansamblul nu va depinde de starea unei Particele, doar ca aceasta reflecta īn buna masura starea suratelor ei si deci "soarta ei" nu este pe atat de individualizata pe cāt ne-ar putea place sa credem...
Spuneam undeva ca civilizatia actuala a preferat sa-L considere pe Dumnezeu exclusiv īnafara individualitatilor umane, īn special datorita lipsei de curaj īn asumarea propriilor raspunderi privind evolutia īn acest plan dens.
Nu ar fi de dorit īnsa sa se treaca īn alta extrema, adica sa nu mai īntelegem corect ca Divinitatea interioara este doar particica, cātime din Ansamblu.
Desigur, ca informatie, ea se regaseste īn integralitatea ei atāt īn fiecare aspect care ne īnconjoara dar si īn interior.
Ca pondere īnsa, nu trebuie uitat ca noi, fiecare, suntem doar o frumoasa cātime, cu un minimum de individualitate care ne asigura īnsa singularitatea.
Īn toate Universurile nu mai este un altul absolut identic... Spuneam ca, īn cadrul Creatiei ocupam un loc privilegiat, īn sensul ca suntem -macar virtual- Constiinte Constiente.
Nu trebuie īnsa nici sa credem ca suntem singurele Constiinte. Cele Cinci Elemente pomenite īn traditiile orientale ca si Īngerii Mamei Pamānt si Ai Tatalui Ceresc sunt, de asemenea Constiinte.
     Cāta vreme noi alegem sa ramānem sub influenta Constientului Colectiv, al Egregorului Uman, nu ne diferentiem cu absolut nimic fata de o picatura de ploaie, spre exemplu. Daca īnsa ne-am decis sa revenim la Constiinta Deplina, capacitate individuala, atunci abia ne-am preluat locul harazit noua īn cadrul Creatiei, loc absolut special, de Creatori Constienti.
"Cum este Sus este si Jos" si invers, este la fel de corect, dragilor. Si tot asa cum, daca nu esti iubire nu poti oferi iubire si deci nici nu vine spre tine ceea ce tu nu poti da, la fel poti vorbi despre Dumnezeu, daca nu Īl ai constient īn tine, daca nu "esti" Dumnezeu, nu Īl poti cunoaste pe Dumnezeu īnafara ta.
Este o minunata realitate faptul ca absolut orice trebuie mai īntāi sa regasesti īn interiorul tau, pentru ca abia apoi sa īl poti cauta si recunoaste īn exteriorul tau, dupa ce tu īnsuti l-ai proiectat din Esenta care esti īnspre exterior. Valabil cu orice valoare adevarata, pacea, linistea, echilibrul, armonia, iubirea, frumusetea, atribute ale Dumnezeirii.
De aceea, dragi semeni, īntotdeauna īncepeti cu cautarea din interior! Altfel degeaba veti vorbi despre Dumnezeu, Iubire, Compasiune, Pace... Vor ramāne doar vorbe...Chiar daca le veti mima, tot vorbe vor fi, iar de pacalit nu veti pacali pe un altul decāt pe voi īnsiva, deoarece aceste Valori, cu adevarat, doar pe fiecare din noi ne pot interesa.
Daca tu ai devenit Pace apoi īn jurul tau vei aduce doar pace si chiar nu vei mai vedea altceva...daca ai devenit Iubire, īn jurul tau totul devine iubire si la fel este cu fiecare Valoare.
Acesta este un examen de Maturitate Spirituala pe care toti īl avem de sustinut, constient acum, īn plin moment Omega-Alfa.
Diferit īnsa fata de examenele cu care ne-am obisnuit, acesta, desi singurul cu adevarat important, nu aduce cu sine nici un motiv de teama, de nereusita, este unul a carui diploma se afla asupra noastra dintotdeauna si pentru totdeauna, doar trebuie sa devenim constienti de existenta sa. De fapt, doar aceasta constienta ne lipseste, nu diploma!

     Dragi semeni, indiferent cine, din cei care au ajuns la Constienta Deplina va va vorbi, orice Maestru veti citi, acest aspect precis va apare.
Cuvintele vor fi altele, sensul īnsa nu. Aveti totul, dintotdeauna, veti gasi uneori, alteori, printr-un sir de comparatii-apropieri, tot aceasta vi se va spune... Nu forma conteaza ci esenta celor afirmate...
Si despre ceea ce eu denumesc "parterul cu jucarii", īn esenta tot cam la fel vi se va spune.
Sa redefinesc termenul, folosit undeva mai la īnceput, deoarece acum, dupa ce ati parcurs o serie de idei, veti putea receptiona mai aproape de adevar mesajul.
Prin "parterul cu jucarii" īncerc sa desemnez totalitatea experimentelor pe care noi le avem de facut īn acest plan dens, atāta timp cāt nivelul de cunoastere este limitat la ceea ce poate cuprinde mintea limitata, cel mai īnalt nivel de structurare a materiei dense.
Īn "Piramida Cunoasterii" deci, el ocupa chiar parterul, spatiu structurat la rāndul sau pe diferite nivele, desigur ale mintii limitate.
Aici se regasesc toate aspectele socio-economico-politice, aici se regasesc preocuparile tehnologice si chiar cercetarea stiintifica īn cea mai mare parte, dar tot aici si majoritatea trairilor emotionale si chiar fenomene de "creatie" ale mintii limitate.
     Doar uneori creatia, atāt cea artistica cāt si cea stiintifia sau tehnologica, au parte de racordari de exceptie la Mintea Universala, atunci spunānd noi -pe drept cuvānt- ca un spirit genial a fost inspirat sa creeze o capodopera, ceva de exceptie.
Desigur ca si emotiile au darul uneori de a strapunge plafonul "parterului cu jucarii", si asta doar atunci cānd iubirea este motorasul lor.
Ce este un spirit genial?
Pur si simplu un spirit ca al oricaruia dintre noi, dar care, de-a lungul a nenumarate īncarnari si-a epuizat īn cea mai mare parte ciclul de experimente terestre, acum manifestānd interes pentru o cunoastere mai subtila, care cunoastere īncepe sa strapunga mintea limitata, obligānd-o sa se deschida.
La acest moment al Sistemului, acest timp de exceptie pe care īl parcurgem -majoritatea inconstienti īnsa- fenomenele de genialitate se īnmultesc foarte mult, asa īncāt explozia tehnologica este o consecinta fireasca.

     Fenomen si mai interesant īmi pare acela care se petrece cu un numar impresionant de mare de semeni care nu mai manifesta interes pentru fenomenele din cadrul parterului cu jucarii dar nici nu īsi rezerva bucuria de a-si īmplini constient misiunea.
Multi ditre ei traiesc experiente de viata nu tocmai placute pentru mintea limitata, dar priviti de la un nivel de constienta ridicat sunt niste frumosi de exceptie, care ezita surprinzator sa mai faca un salt catre constienta deplina, care de altfel le-a devenit foarte accesibila.
Īmi amintesc acum de unul ajuns probabil la o limita, dormea īn strada pe niste toale, era iarna, avea permanent lānga el un cāine si nu a existat ora la care sa trec pe lānga el si sa nu citeasca.
Īntr-o zi i-am dus o pufoaica, ceva de māncat si o carte. Mi-a multumit demn, specificānd ca īl bucura mult cartea primita.
     Cāti dintre cei aflati īn parterul cu jucarii au citit o carte īn ultimul an si cāti ar mai citi stānd īn bataia vāntului si a zapezii!
Priviti cu atentie īn jurul vostru, nu judecati caci precis nu aveti īnca instrumentul suficient de deschis pentru a putea īntelege, si nu va grabiti cu verdictele caci voua vi le puneti!
Cānd veti avea capacitatea de a īntelege atunci nu veti mai judeca nimic deoarece totul poate fi īnteles īn cadrul Manifestarii.
Necesitatea existentei acestui nivel de cunoastere limitat este evidenta, este chiar planul īn care noi am venit pentru a cunoaste prin traire diferite aspecte pentru a le transforma īn senzatii, īn simtire.
Este un mecanism perfect menit de a ridica vibratia materiei. Daca noi am fi putut pastra Constiinta Deplina īn evolutia īn acest plan, majoritatea experimentelor nu ar mai fi putut avea loc.
De aceea aici trebuia doar sa pastram limitele indicate mereu de o Lege, mereu actualizata prin trimiterea de Mesageri. Maestrii tuturor timpurilor asta au fost, programe de reactualizare ale Legii, ale Cunoasterii, spuse pe nivelul cel mai īnalt accesibil oamenilor contemporani lor.
     Civilizatia umana a preferat īnsa sa faca abstractie de Lege, sa complice infinit regulile jocurilor desfasurate īn acest plan limitat tocmai prin abaterea de la Regulile initiale si, ca atare, experimentele care se desfasoara aici capata conotatii de un dramatism surprinzator.
Doar "uitānd" ca trebuia sa-ti iubesti aproapele poti pune māna pe o arma si sa comiti te miri ce minunatii, doar asa poti deposeda semenul tau de putinul pe care īl are, pentru "a avea" tu mai mult...
Exemplele de abatere de la Lege actualmente fac o lege separata, care guverneaza practic īntregul joc, facāndu-l fara sens.
Motivele pentru care s-a ajuns īn acest punct sunt variate, un loc important ocupāndu-l īnsa interesul concertat pe care o mica parte dintre "jucatori" l-au manifestat pentru "acapararea de iluzii" pe parcursul a circa cinsprezece secole, fapt total contraproductiv atāt pentru evolutia lor cāt si a semenilor.
De aceea poate, odata īn plus, reinstaurarea Legii nu se poate face decāt prin aducerea īn acest plan a Constiintei Absolute, prin Revelarea Sinelui.
     Unul din rezultatele īndepartarii de la Lege este totala nesuprapunere a piramidei sociale peste cea a Cunoasterii.
Ca atare, de cele mai multe ori geniile umanitatii nu au avut parte de nici o recunoastere sociala, fenomen īntālnit din ce īn ce mai des.
Actualmente cei mai apropiati de cunoastere deplina sunt aproape marginalizati, multi dintre ei ocupānd mai ales functii onorifice, daca mai au parte si de ele. Īn orice caz sunt īndepartati de locurile de decizie, unde se fabrica mereu si mereu noi legi, desigur contravenind Legii.
     Vor fi din cei care se vor grabi sa aduca ca argument pe acela ca, īn cadrul fenomenologiei, daca ceva a avut loc, īnseamna ca chiar trebuia sa aiba loc.
Doar, nimic nu e īntāmplator, nu?
Va atrag īnsa atentia ca aici se manifesta doua "hachite" ale mintii limitate.
Prima este aceea ca mintea ia adevaruri enuntate pe o anumita treapta a cunoasterii si le arunca pe o alta, pentru a creea deruta si a īmpiedica procesul de revenire la constienta deplina.
A doua este aceea ca da, nimic nu este īntāmplator ci se desfasoara conform unui ciclu cauza-efect, ducānd la aparitia unor "realitati" cu caracter regional, ca sa ma exprim asa, dar care fac nota discordanta cu Ansamblul.
Va voi da un exemplu: daca ati exagerat cu manichiura puteti sa va infectati un deget, deci ati creat un ciclu cauza-efect. Acel focar de infectie este guvernat de un echilibru dinamic īntre anticorpi si microbi, cu tendinta de reinstaurare a armoniei initiale, fapt la care participa cu eforturi īntregul Ansamblu care sunteti. Daca totusi nu se va reusi, va puteti pierde degetul.
Este oare cazul sa spunem ca daca s-a īntāmplat este pentru ca, īn cadrul ansamblului care sunteti, chiar era necesar sa se īntāmple?
Sa fim seriosi si sa acceptam responsabilitatea pentru toate gesturile noastre generatoare de dizarmonii. Pentru ca, īn final, va trebui sa acceptam si responsabilitatea de a fi devenit noi, toata civilizatia, un deget infectat īn cadrul Creatiei, care permanent a facut eforturi pentru reinstaurarea Armoniei, dar noi am refuzat.
Este doar un ciclu cauza efect, care poate duce la amputarea degetului, la nevoie...Va fii nevoie oare?
Daca nu ne vom trezi si nu vom accepta reinstaurarea Legii si a Armoniei, mi se pare firesc.
     Abaterea de la Lege a fost destul de facil de obtinut prin substituirea Valorilor cu false valori, mereu mai multe, menite doar a distrage atentia.
Cine se poate lauda ca va recunoaste un diamant īntr-un pumn de sticla bine slefuita, mai ales daca nu are atentia sau nu-si acorda timpul necesar recunoasterii?
Este simplu! Īn final chiar Legea, simpla si atotcuprinzatoare, a fost īnlocuita de false si fara numar legi si legisoare, toate menite a legitima faradelegea.
Cunoasterea a fost īnlocuita de pseudocunoastere, un fel de programe de limitare a creativitatii individuale prin conditionare a mintii, si asa limitata prin constructie, dar cu posibilitati de deschidere virtual nelimitate.

     Am fost īnvatati ca, pentru a stii, trebuie sa īnvatam. Ca atare mergem la scoli unde profesori ne spun despre diferite aspecte ceea ce ei, la rāndul lor, au fost īnvatati.
Patrunderea noului īn acest sistem este deosebit de greoaie, deoarece mintea limitata manifesta mereu preferinta pentru lucrurile deja cunoscute si recunoscute.
Dar curgerea permanenta nu cunoaste doua fenomene identice, ca atare a-mi restrictiona mintea sa proceseze vesnic niste manifestari conform unor sabloane percepute a fi conforme cu realitatea unui moment aflat de mult īn nefiinta nu mi se pare cea mai īnteleapta modalitate de acces catre cunoastere.
     Apoi adevarata cunoastere presupune o relatie neintermediata de nimeni si nimic, o experienta personala.
Aceasta face ca un bolnav de cancer, spre exemplu, sa aleaga sa se vindece cu zeama de varza. Va fi aberant apoi sa spunem ca zeama de varza vindeca o astfel de boala, dar fiti siguri ca mintea limitata la astfel de concluzie poate ajunge...
Am tot separat domeniile de cunoastere, am tot creat discipline pentru ca apoi sa trebuiasca sa constatam ca zonele de interdiscplinearitati pot fi cele mai productive, dar nu avem "specialisti" poliinstruiti.
Civilizatia īnsa merge īnainte, constatānd din mers ca nu este pe cel mai bun drum, dar este aidoma unui bulgare de zapada: se tot rostogoleste acumulānd erori dar nu se poate opri.
Desigur ea nu o va putea face, doar individualitatile se pot sustrage rostogolirii, putānd apoi spera sa opreasca si imensul bulgare.
Iluzia este ca noi accesam Cunoasterea prin instruirea mintii limitate. Da, noi ar trebui sa ne instruim īn dezvoltarea aptitudinilor corpului fizic pentru a se descurca īn acest plan, cu conditia de a renunta sa credem ca identitatea noastra este cea din oglinda.
Noi, esenta care suntem, doar pilotam acest vehicul iar calitatea prestatiei va fi data de nivelul constientei noastre. Chiar calitatea vehiculului va fi permanent īn concordanta cu nivelul de Cunoastere la care Esenta īsi permite accesul.
Aceasta va face ca permanent sa existe concordanta si cu nivelul la care ne permitem accesul de a experimenta īn plan fizic. Acea Armonie care guverneaza totul īn cadrul Creatiei asigura toate aceste sincronisme, indiferent ca suntem sau nu constienti de ele.
Vreti exemple, ele sunt la tot pasul.
Daca un spirit vibrānd la nivelul chakrelor de supravietuire cunoaste ca bucurii doar cele specifice nivelului vibrational respectiv, va veti afla īn curānd īn fata unui corp masiv, cu un abdomen supradimensionat.
Sexualitatea poate constitui o bucurie pentru acest nivel, dar chiar ea se va dovedi dificil de īmplinit tocmai datorita neintelegerilor pe care spiritul le-a manifestat. Astfel chiar si aceasta "placere" a experimentului sexual si-o īndeparteaza singur, prin manifestarea exagerata a celorlalte doua chakre pe care a ales sa vibreze...
A fost doar un exemplu.