Rascoala taranilor in 1907
Începând cu mijlocul secolului al XlX-lea, evreimea khazara din Moldova
devenea stapâna pe averea imobiliara prin intermediul instrumentelor
de credit si reusea chiar sa torpileze întemeierea
Bancii Nationale Române care - spre paguba camatarilor si bancherilor evrei
- ar fi reglat si ordonat circulatia financiara si ar fi pus bazele
unei institutii nationale de credit.
Prin instrumente de credit si ipoteci, evreii au reusit sa-si subordoneze
în Moldova o buna parte din marea proprietate funciara boiereasca,
devenind astfel proprietarii de fapt ai acesteia.
În 1848 revolutionarii moldoveni, foarte multi dintre ei masoni idealisti,
care nu cunosteau relatiile de subordonare a lojilor masonice
fata de Alianta Universala Israelita, au alcatuit un comitet în frunte cu
Vasile Alexandri pentru redactarea programului revolutionar,
intitulat "Petitia Proclamatie", care avea 25 de puncte.
Reformele economice stipulate de acest program au fost însa
speculate de evreime în folos propriu si în dauna economiei nationale.
Evreii au preluat din Petitia-Proclamatie lozinca "dezvoltarea comertului"
pe care au exploatat-o însa pentru dezvoltarea comertului evreiesc,
sub protectia politica a Aliantei Universale Israelite si cu sprijinul
capitalului financiar international evreiesc, beneficiind de
o propaganda sustinuta prin presa subordonata
din Principatele Române si din strainatate.
Dupa Revolutia de la 1848, cei mai multi arendasi de mosii
erau evrei, iar la sfârsitul secolului XIX se organizasera deja
în mari trusturi arendasesti, punând mâna pe furniturile publice,
pe perceperea accizelor si a comertului de banca, îsi întarisera
hegemonia în comertul cu amanuntul si debutasera
în comertul mare si în industrie - activitate de pionierat.
Nu le scapa din mâini nici prostitutia sau comertul cu carne vie.
Iata numai un exemplu al înlaturarii românilor din activitatile rentabile:
la Iasi, în 1839, existau 627 breslasi români, pentru ca
în 1909 sa mai fie doar 71, în schimb existau acum 556 de breslasi evrei.
Motivul pentru care boierimea autohtona si-a arendat mosiile catre evrei,
suspendându-si astfel dreptul la proprietatea funciara, este acelasi
pe care l-a avut cu mult înainte si aristocratia poloneza, sleahta,
si care dusese la rascoalele taranilor poloni, apoi ale cazacilor:
fuga de munca si de raspundere, luxul nemasurat,
obiceiul de a sta în strainatate si de a petrece, decadenta moravurilor etc.
Toate acestea necesitau sume mari de bani, puse la dispozitie
de evreul camatar care obtinea arenda cu toate privilegiile acordate boierului:
dreptul de a avea cârciuma, brutarie, macelarie, de a tine farmacie,
de a vinde pestele helesteelor, de a percepe taxe
la vaduri si pentru pasunat, de a taia padurile.
În 1903, în Tara de Sus, 399 de evrei tineau în arenda
45,57% din proprietatile (mosiile) de peste 50 de hectare, în timp ce
alta pondere, de 48% din proprietatea funciara
(cu o suprafata de 497.979 hectare),
erau exploatate de evrei în asociere cu arendasi
de alta etnie, chiar si cu ciocoi români.
Asa cum am aratat, spre sfârsitul secolului XIX si în primul deceniu al secolului XX,
evreimea care se ocupa cu exploatarea proprietatii funciare era organizata
în trusturi arendasesti, unul dintre cele mai mari trusturi arendasesti evreiesti
fiind cel al fratilor Fischer: Marcu zis Mochi, Kalman, Froim, Schoel si Avram.
În 1904 acest trust stapânea si exploata la sânge 237.863 ha pamânt arabil,
iazuri, pasuni, alcatuind o feuda cu 79 de comune rurale, botezata "Fischerland",
pe teritoriul careia circula moneda Fischerilor, si nu moneda nationala.
Pâna si pentru a-si adapa vitele la iaz, ca si pentru lut, taranii plateau taxa evreilor Fischer.
Arendasii evrei din România se subordonau, de fapt, la acea data,
strategiei rabinului Reichorn din Praga, care, in 1896, alcatuise planul
de iudaizare a proprietatilor funciare dupa cum urmeaza:
«în numele justitiei sociale si a egalitatii,
vom împarti marea proprietate la tarani care,
fiind lipsiti de mijloace de exploatare,
se vor adresa noua, devenind datornicii nostri,
iar capitalurile noastre facându-se stapâne, noi vom fi
marii proprietari si puterea va fi a noastra».
Documentul rabinului Reichorn a fost descoperit târziu lumii crestine,
într-o sinagoga din Madrid, si publicat de ziarul italian
Accecicilo Tardi din 8 Octombrie 1938.
Acesta este motivul real pentru care francmasoneria, manipulata la rândul ei,
a stimulat pretutindeni reformele agrare, evreii pândind momentul când,
dupa reforma, taranimea împroprietarita, lipsita de inventar agricol,
trebuind sa plateasca diferite impozite, a apelat la capitalul camatarilor,
arendasilor, bancilor evreiesti, devenind, prin politele
si dobânzile la dobânda, sclava acestora.
Prin legea rurala de la 1864 s-au împroprietarit în Principatele Unite
(Tara Româneasca si Moldova) aproape 468.000 familii
de tarani cu 17.666.000 hectare.
La condamnabila practica de a-si arenda
proprietatile agricole trusturilor evreiesti
s-au pretat, din pacate, nu numai persoane particulare,
ci si asezaminte de binefacere,
ba chiar si statul, care, de exemplu a dat în arenda evreilor
28.000 de pogoane de pamânt ale domeniului Jegalia.
Totodata, prin interpusi, de obicei oameni politici verosi sau proprietari
dornici de câstiguri usoare, trusturile evreiesti cumparau mosii
pe care apoi le arendau de la proprietarii lor nominali pe o durata de 99 de ani.
La începutul anului 1907, în România Mica arendasii evrei atingeau cifra de 915,
având o suprafata arendata de 1.113.147 ha, în afara padurilor.
|
Oferind preturi mult mai mari decât cele practicate pâna atunci,
trusturile evreiesti urmareau un plan bine chibzuit, acela de a distruge
inventarul de proprietate al boierului care arenda.
Odata realizat acest obiectiv, în cele mai multe cazuri,
proprietarul nu mai era capabil sa refaca inventarul necesar
exploatarii eficiente a proprietatii si, ca urmare, era nevoit
sa-si arendeze mai departe mosia trustului, de data aceasta,
însa, la preturile impuse de arendas.
Metodele de exploatare ale arendasilor evrei, fie individuali,
fie organizati în trusturi, erau în general asemanatoare.
O parte din mosii le subarendau taranilor cu preturi
de patru ori mai mari decât pretul la care ei arendasera;
alta parte era exploatata sângeros
folosind munca taranilor nevoiasi
înrobiti prin Legea tocmelilor agricole, polite
cu clauza penala si dobânzi la dobânzi.
Când taranii moldoveni de pe mosiile trustului Fischer
nu acceptau conditiile, Mochi Fischer aducea
muncitori agricoli ruteni din Bucovina.
Al doilea nivel al exploatarii consta în faptul ca taranul
era obligat sa-si cumpere toate bunurile de consum
numai de la pravaliile arendasului sau ale trustului,
unde preturile erau zdrobitoare.
Analiza facuta de Eminescu tocmelilor agricole stabileste ca
dobânzile percepute de arendasi începeau cu 90%,
cele mai ridicate fiind pâna acolo încât unii boieri
au arendat evreilor pâna si bisericile de pe mosiile lor,
astfel încât preotii si enoriasii, spre a putea organiza
si participa la slujbele religioase, la botezuri, la cununii
si înmormântari, trebuiau sa plateasca
arendasului evreu o taxa suplimentara.
Bineînteles ca lumânarile se cumparau de la pravaliile arendasului
la pretul celor din ceara, ele fiind confectionate
din putina ceara si multa osânza.
Neputând cumpara mosii, evreii îi corupeau pe marii proprietari
si chiar multi parlamentari au cumparat mosii pe banii trusturilor
sau ai arendasilor evrei, dupa care le arendau acestora
pe vreme de 99 de ani, aceasta fiind forma mascata
prin care evreii puteau, pe moment, sa devina
proprietari pe pamântul românesc.
Din anul 1902 pâna în 1906 au fost recolte bogate,
ceea ce a facut ca arenzile
sa creasca în proportie geometrica, iar exploatarea
taranimii dijmase sa atinga insuportabilul.
Dintre trusturile evreiesti, numai trustul arendasesc al fratilor Fischer
secatuia populatia taraneasca de pe o suprafata de
2.368 kilometri patrati, cât întinderea unui judet.
Pe acest Fischerland exista un sat cu nume predestinat: Flamânzi.
Rascoala a izbucnit în Moldova, pe mosia Flamânzi, tocmai aici,
si a avut de la început un caracter puternic antievreiesc din pricina
nemultumirilor acumulate vreme de decenii de catre masele taranesti
exploatate de cârciumarii, camatarii si arendasii evrei.
Taranimea rasculata a navalit în târgurile create si locuite de evreime,
precum Hârlau, Târgul Frumos, Podul Iloaiei, unde au devastat pravaliile si
cârciumile evreiesti, dupa care s-au revarsat asupra
conacelor mosierilor si sediilor arendasilor.
Gazeta Vointa Nationala din 9 martie 1907 publica articolul
«Rascoala si Guvernul», din care citam:
"Trustul fratilor Marcu, Kalman, Froim Soil
si Avram Fischer tine în arenda 69 de mosii...
în ultimii doi ani arenzile au fost urcate de doua ori...
Ca sa vedeti ca de unde era raul mai mare, de acolo a pornit miscarea,
observati ca în punctele unde s-au întâmplat primele razvratiri
- si nu uitati ca aceste miscari sunt contagioase - acolo sute de mii de suflete
erau încinse de cercul de fier al trusturilor de arendasi straini [evrei],
care le speculau cu lacomie, asa cum voiau...
Daca nenorocitii tarani încercau sa iasa din acel cerc, la dreapta sau la stânga,
în sus sau în jos, zeci de kilometri se izbeau de aceiasi exploatatori [evrei],
si daca încercau sa emigreze si mai departe, gaseau alti arendasi care,
ispititi de câstigurile cele mai mari, ale trusturilor,
profitau de învoielile cele exagerate, îi exploatau tot atât de rau
astfel ca nenoricitii nu gaseau nicaieri nici o usurare".
În aceeasi zi, în sedinta Consiliului de Ministri din 9 martie 1907,
regele Carol I a cerut guvernului sa vina negresit
cu o lege împotriva trusturilor arendasesti.
Obligata sa reziste singura presiunii diplomatice, economice, financiare
si mediatice a Aliantei Universale Israelite,
taranimea româna se vazuse nevoita
sa puna mâna pe bâte, furci si coase, si sa îsi revendice dreptul la viata.
Din acest motiv, peste 11.000 de tarani au fost ucisi de fortele de ordine,
care astfel aparau interesele exploatatorilor straini, dar au reusit sa opreasca,
pentru moment, înstrainarea pamântului tarii, scos la mezat evreilor.
"Trustul Fischer ar fi jucat în România rolul
baronului Rothschild în Boemia - afirma Radu Theodoru.
Cu un instinct milenar al nationalului, taranimea a rezolvat dilema clasei politice,
platind din nou cu sânge si suferinte eliberarea mosiei tarii de sub jugul camataresc,
rasturnând prin foc si para strategia Aliantei Universale Israelite,
care îsi fixase ca obiectiv cucerirea posesiunii pamântului românesc, astfel încât
înlocuind boierimea nationala cu evreimea arendasa si camatareasca,
sa poata transforma România prin unirea Fischerland-urilor într-o Judenland."
|
