Poveste pentru trezit copiii - Partea I de Octavian Tiganus publicat la 15.05.2007
"Folderul" Gigel
     Draga cititorule, mai īntāi as vrea sa īti spun ca te iubesc.
Te iubesc pentru ca sunt la fel cu tine si pentru ca te cunosc si te īnteleg pe de-a īntregul.
Asta nu īnseamna nici pe departe ca sunt de acord cu alegerile pe care le faci ci doar constient ca, atāta timp cāt esti īn acel punct al tau, probabil vei alege tot ceea ce, din acel punct, īti este accesibil.
Stiu sigur ca asa se īntāmpla, deoarece exact asa am facut si eu.
Nici eu nu stiam ca se poate infinit mai mult, adica practic TOTUL...

     Pentru ca suntem multi cei care acum suntem foarte aproape de a īntelege pe deplin totul si aceasta apropiere ne face sa cautam cu febrilitate pe "ultima suta de metri", dar aproape niciodata nu gasim un ajutor real.
Gasim multe lucruri minunate, spuse cāndva de oameni care au fost minunati dar, se pare ca au luat cumva miracolul cu ei.
Este si firesc sa fie asa, ne vom da seama de asta abia mai tārziu, cānd vom īntelege ca un adevar este viu doar īn prezent, si cu atāt mai viu īn preajma celui care l-a formulat.
     As fi bucuros daca nu v-ati īndoi nici o clipa de ceea ce veti citi, dar stiu sigur ca nu se poate, ca mintea limitata asta stie cel mai bine sa faca, pentru a pune reale piedici īn calea trezirii noastre.
Veti īntelege probabil ca nu este un scop al ei ci o functie care deriva din calitatea ei de releu al Constiintei Colective pe lānga individualitatea care sunteti.
Si apoi, ea este gestionarul tuturor fricilor si limitarilor noastre iar infinitul o sperie foarte tare, prin neprevazut.
     Desi cartea stārneste reactii egotice prin continut, īndraznesc sa cred ca nu va veti limita la o atitudine de acest gen īn raport cu continutul ei. Daca veti face aceasta neinspirata alegere, va sfatuiesc sa o faceti cadou unui prieten, fara a va mai bate capul cu ea: īnca nu a venit momentul vostru pentru a o putea aborda firesc.
     Pentru ca acest firesc va va duce catre Esenta care sunteti, unde Cunoasterea este practic nelimitata īn orice directie si unde deveniti pentru prima data propriul vostru stapān.
Atunci cānd va veni momentul vostru veti īntelege ca, chiar daca ati fost genial nu ati fost mai nimic, din punct de vedere al Cunoasterii si Īntelegerii.
Este o provocare la care va sfatuiesc cu toata iubirea sa raspundeti, īn folosul propriei voastre evolutii si al Armoniei Īntregului din care suntem parte.

     Cu aceeiasi iubire īmi permit sa ma adresez comunitatii stiintifice si celor care si-au asumat "un rol" īn piramida sociala. Si voi sunteti semenii nostrii, egalii nostri, si indiferent la ce nivel va situati, "beneficiati" la fel de entropia pe care, ca civilizatie, o generam.
Ceea ce chiar v-ati asumat īn mod special este o fantastica responsabilitate īn acest joc, ale carui reguli depind de aportul si de deschiderea sau dogmatismul fiecaruia din voi.
Voi chiar stiti multe din aspectele pe care eu le-am introdus īn aceste pagini dar preferati sa nu le faceti publice, lasānd impresia celorlalti ca ceea ce au fost īnvatati chiar īsi pastreaza valabilitatea.
Multi dintre voi stiu ca se merge inertial, la nivel de civilizatie, pe un drum alaturat, atāt fata de Cunoastere cāt si fata de Adevar.
     Voi sunteti primii īndreptatiti sa va treziti, caci ati descoperit de mult piese ale puzzle-ului care nu se potrivesc, iar trezirea voastra va constitui pentru toti semenii un semnal de trezire.
Ei va privesc permanent si considera ca, īn linistea voastra aparenta se gaseste certitudinea unui drum corect. Daca voi ati afirmat ca cunoasterea este exclusiv instrumentala ei nu va pot contrazice, din punctul limitat de cunoastere īn care se gasesc. Voi īnsa stiti ca nu este asa si ca nici nu ar putea fi.

     A fost odata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, Inteligenta Deplina, pe deplin Constienta... desigur. Altfel nici nu s-ar putea... A considerat ca acest Deplin si Absolut pentru Totdeauna ar merita sa participe la un joc al Experimentelor... din care chiar si Absolutul si Deplinul sa creasca īn Absolutul si Deplinatatea lor, pentru Totdeauna...
     Unii spun ca a explodat īntr-o infinitate de particule, gasind o explicatie mai aproape de fizicalitatea cu care simturile noastre ne-au obisnuit...
De fapt s-a replicat, ca informatie, īn toate Universurile, pline oricum de energie avida de o informatie care sa o structureze.
     Daca va imaginati o īncapere cu diferite obiecte si un clopot īn mijloc, veti īntelege ca toate particulele vor intra īn rezonanta cu vibratiile acelui clopot, atunci cānd el le va emite, indiferent daca ele se afla īn constitutia scaunului, a mesei sau a peretilor..., a aerului din īncapere.
     Va trebui īnsa sa īntelegem ca, clopotul emite si atunci cānd nu este actionat de nimic, dar si ca el permanent este actionat, de tot ceea ce-l īnconjoara, indiferent ca un privitor este sau nu constient de aceasta.
Tot asa, este firesc sa si emita permanent, si nu numai īntr-o banda ci si īn multiple armonici.
Putem spune "lumi" sau "universuri"... Relatia dintre el, emitator, si particulele receptoare este una armonioasa. Acest tip de relatie este singura care tine la un loc Creatia si pe care absolut nimic din cadrul Creatiei nu si-ar putea propune sa o conteste, cu o singura exceptie, despre care voi vorbi mai tārziu.

     Aceasta "relatie" armonioasa, chiar fizic vorbind, este o forta greu de imaginat, mai ales daca nu vrei sa fii constient de ea.
Putem sa ne imaginam TOTUL ca fiind un infinit pachet legat element de element, toate luate cāte unul si luate apoi ca toate, cu o infinitate de atisoare bine īnnodate, stabilind distante, locuri, o infinitate de "parametrii" incuantificabili.
Atunci cānd un singur atom, īn vesnica curgere a momentului de acum īsi schimba pozitia relativa, el angreneaza o infinitate de modificari īn toate universurile īn care vibratia lui se regaseste, ca armonica.
Toate "atisoarele" cu care se gasea ancorat īn curgerea lui s-au rupt instantaneu pentru ca, tot instantaneu, altele sa fie īnnodate.
Cu toate astea, curgerea este permanenta, dinamica interrelatiilor ce se stabilesc, la fel. Iar curgerea este legica, nimic nu i se poate opune...
     "Cum este sus este si jos"... citim mai peste tot... Mult timp am crezut ca atomul este particula elementara si indivizibila... acum am coborāt mai jos, dar īnca nu suficient deoarece īnca ne referim la particule ale fizicalitatii... Chiar si superstringul -ca teorie- tot de fizicalitate tine, desi pomeneste de nivel vibratoriu ca in formatie... Adevarul este si mai simplu si situat īn afara fizicalitatii. Aceasta este doar un efect, indiferent nivelul ei...
     Privim monitorul P.C.-ului si ne bucuram de imaginile, textele, playerele video si audio, muzica de pe hard... Toate sunt atāt de frumoase, par atāt de reale īncāt arareori ne mai amintim ce anume sunt ele cu adevarat... Putina energie si multa informatie, structurata atāt de simplu...
Biti si octeti, alcatuind programe, fisiere, foldere, etc.
Daca relatia cu P.C.-ul devine mai atenta putem observa ca īntre el si noi exista foarte multe interdependente.
Miniaturizarea si curentii din ce īn ce mai mici care vehiculeaza informatia īn universul lui interior fac ca emisiile noastre sa perturbe sau dimpotriva functionarea lui.
Se poate ajunge pīna acolo īncāt el, īn dorinta de a te servi, sa-si creeze pentru cāteva momente un driver "E" virtual, care nu se afla fizic īn constitutia sa, unde sa aiba īnmagazinata exact informatia pe care tu ai sters-o din greseala.
Dupa recuperarea informatiei, "E"-ul dispare ca si cānd nu ar fi fost... Faptul este petrecut, nu este ipoteza...
     El vine sa confirme iar si iar un mare adevar: īn Univers nu exista nimic altceva decāt energie si informatie.
Orice altceva tine de perceptie, care si ea este, desigur, tot o rezultanta a unui program informational.
Acum vom ajunge la exceptia despre care vorbeam si anume omul.
Din toata Creatia el este singurul facut "dupa chipul si asemanarea Creatorului".
El are atributele Creatorului... Dar trebuie sa ne lamurim putin asupra a ceea ce denumim om.
Ne-am obisnuit prea mult cu identificarea cu corpul fizic, lucru absolut fals si deosebit de perdant.
Ca sa ne īntoarcem la P.C., este ca si cānd am considera ca el este definit de carcasa.
     Caracteristicile unui calculator nu au nimic de-a face cu culoarea sau marimea cutiei sau forma tastaturii. Daca la alegerea calculatorului vom cere vānzatorului o cutie si nu-i vom spune ce sa contina ca hard sau microprocesor, laca de baza, video sau sunet nu i-am spus decāt ce nepregatiti suntem.
Acum gānditi-va ce absurd este faptul ca noi suntem calculatorul dar ne identificam cu cutia.
Pur si simplu oglinda, acest "ochiul Dracului" ne joaca cel mai mare renghi cu putinta. Dar vina nu este a ei, desigur, vina este a mintii noastre limitate, care se bazeaza pe simturi limitate si rezultatul unei astfel de procesari de date eronate nu poate fi decāt o cumplita si amuzanta eroare. Amuzanta īnsa devine abia dupa trezirea constiintei.

     Noi, oamenii, suntem acum din toate punctele de vedere o problema a Creatiei.
Si, indiferent punctul de vedere la care facem referire, tot la limitele mintii ajungem
Voi cauta sa ma explic.
Sa ne imaginam o solutie de sulfat de cupru.
Pentru a cristaliza putem face cāteva operatii: īn primul rānd putem accelera procesul plantānd īn ea un mic cristal samānta de sulfat de cupru. Apoi ar fi indicat sa o lasam linistita, fara a o agita.
Daca putem sa o si acoperim atunci o vom feri de impuritati iar rezultatul va fi ca solutia va cristaliza frumos, cristale regulate si pure.
Daca vom analiza aceste conditii vom afla ca: am introdus un pachet informational plantānd cristalul samānta, apoi am lasat sa se armonizeze fara perturbari energoinformationale ceea ce avea sa devina manunchiul nostru de cristale.
     Facānd acum o paralela cu ce se petrece la formarea unui corp fizic omenesc, s-ar putea sa ne amuzam putin.
Cristalul samānta, īn cazul nostru, este mult mai putin material, este pur si simplu o arhiva de "omniscienta si omnipotenta" deosebit de compacta, care detine absolut toata cunoasterea din toate Universurile.
Aici se afla asemanarea noastra cu Creatorul.
Daca ne-o imaginam ca pe o arhiva ZIP, am putea scrie sub ea "Dumnezeu", dar nu scriem nimic.

     Aceasta minunata arhiva vine ambalata īntr-un folder gol, pe care scrie Costica sau Gigel, de la caz la caz. De fapt īnca nici asta nu scrie, o vor scrie parintii pe certificatul de nastere abia.
Īntre timp īnsa, folderul se umple cu "diverse", din cele care nu i s-au īntāmplat cristalului de sulfat de cupru.
Asupra lui sunt proiectate fricile parintilor īnca īnainte de a se naste. Acestea sunt programe infoenergetice deosebit de puternice, deoarece sunt sustinute de energiile emotiilor parintilor, avānd un puternic caracter deformant.
La ele se adauga cele ale corpului medical care se teme pentru cifrele statistice, apoi sunt proiectate toate nemultumirile celor pe care un sugar īi poate deranja.
     Despre vaccinuri nici nu ma īncumet sa pomenesc caci ar fi prea multe de spus despre cum ar cristaliza sulfatul de cupru daca am varsa o fiola de noroi īn solutie.
Iar caracterul de obligativitate pe care societatea īsi permite sa-l dea vaccinurilor mi se pare un abuz total impardonabil, nedemn de nici un fel de nivel de constiinta.
Chiar si elementarul bun simt ne avertizeaza ca milenii omul a trait pe acest pamānt fara vaccinuri iar ultimii 50 de ani nu reprezinta absolut nimic la aceasta scara a timpului
Este o infatuare aroganta cea care legitimeaza un astfel de abuz, ale carui urmari nu au practic cum sa se cunoasca.

     Pe masura ce "copilul" creste, folderul Gigel se umfla si el, dar informatiile care se aduna acolo sunt, cu foarte mici exceptii, doar virusuri informationale.
Replici de genul "īmbraca-te ca ai sa racesti", "nu pune māna ca... " si o infinitate de fraze care īncep cu Nu... abunda īn universul copilariei, toate avānd profund caracter limitativ si fiind proiectii ale fricilor "celor mai iubiti dintre Pamānteni", parintii si rudele apropiate.
     Copilul ajunge īn societate, grevat deja la nivel grosier, psihologic, de diferite handicapuri. Nu arareori īsi fac aparitia ochelarii de "miopie", semn al dorintei copilului de a se pune la adapost de aspecte care nu-i fac deloc placere sau īi dau un puternic sentiment de insecuritate, de cele mai multe ori generat de universul familiei.
Virusarile informationale adevarate abia acum īncep, odata cu nasterea ideii de competitie... apoi cu cea de proprietate.
Mai cuminte decāt, mai destept ca, mai frumos, mai puternic, mai mare, tot felul de nimicuri irelevante dar care au un profund caracter deformator. Apoi "galetusa ta", "masinuta ta", "mamica ta" si īnsiruirea nu mai conteneste pāna la finalul evolutiei terestre. Desigur acum vorbim de masina ta, vila ta, parcela ta pe Luna...
     De cele mai multe ori, cānd privesti rezultatul cristalizarilor īti vine sa lacrimezi.
Fiinte profund tematoare, care nu au nimic mai bun de facut decāt sa plece ochii īn jos si sa fie efect de efect de efect.
Īn balmajeala informationala din folderul Gigel, nici daca ai stii ca trebuie sa cauti si tot nu ai mai gasi arhiva pe care oricum nimeni nu a scris vreodata "Dumnezeu" si nici nu te-a atentionat ca ea se afla acolo.

Asa ca nu cauti, mergi din iluzie īn iluzie catre destrupare, īn cel mai fericit caz cu o liniste oarecare legitimata de un "mi-am facut datoria" sau "nu am facut rau nimanui", chipurile valori pe care societatea sau biserica le mai predica pe ici pe colo...
     Amuzant īnsa este ca nu ai venit aici pentru "a-ti face vreun fel de datorie" si la fel de amuzant ca nu exista nimic bun sau rau pe care sa- l poti face cuiva altuia decāt tie, daca alegi sa le pui astfel de etichete...      Pāna aici nu am facut decāt sa schitez usor niste aspecte din cele ce tin de "problematica om"...
Privit īn ansamblu, totul este mult mai dezastruos...
Spuneam despre interrelatiile care exista īntre toate elementele īn cadrul Creatiei. Despre atisoarele care leaga fiecare aspect din ĪNTREG, facānd ca el sa-si merite numele.
Nu exista atom care sa dea din picioare sau coate si sa spuna ca locul lui nu e acolo, desi Inteligenta se regaseste la nivel chiar subatomic.
     Absolut singurul din toata creatia care genereaza dizarmonii si īnca majore este omul. Iar asta este cu putinta din doua motive.
Primul ar fi acela ca, din toate atributele aflate īn Arhiva, unul singur se lanseaza automat si anume capacitatea de a crea.
Al doilea motiv ar fi acela ca este "proprietar de" sau "proprietate a " unei minti limitate, echipament cu functie limitata si incapabil de a procesa mai mult decāt adevaruri limitate ale acestui plan dens si limitat si el.
Aceasta minte limitata este terminal - daca agreati comparatia - al egregorului colectiv sau constiintei colective, spatiu informational deosebit de viciat.
     Calitatea informatiei depusa acolo de toate entitatile trecute prin acest plan se vede bine dupa rezultate si poate fi dedusa din calitatea vietilor petrecute aici, pe pamānt, de majoritatea.
Creativitatea seamana cu o bomba pusa īn bratele unui copil care habar nu are ce este aia.
El se va apuca sa o arunce jos si sa o rostogoleasca, amuzāndu-se. Atunci cānd nu esti constient de ceea ce ai īn brate, pericolul este evident. La fel stau lucrurile si cu capacitatea de a crea..."realitati".
Noi ne cream propria realitate inconstient si apoi blestemam "Cerul pentru ceea ce ne-a dat".
Cum ajungem la astfel de performante este simplu de īnteles: Creatorul Este Iubire si ca atare Creatia este Armonie.
Noi oamenii suntem FRICI iar rezultatul este contorsionat si dizarmonios.
Desigur primii afectati de aceasta "creatie" noi vom fi, dar īn cadrul interrelatiei cu tot restul Creatiei, afectam īntreaga Armonie Universala. Frumos este īnsa faptul ca nu stim.
     Dar de ce am ajuns sa fim frici si nu Iubire?
Mai īntāi pentru ca mintea limitata proceseaza deformat niste realitati.
Dupa ea Iubirea este slabiciune, caci nu vrea sa accepte Forta Iubirii care sustine īntreaga Creatie.
Ea are senzatia ca duritatea de comportament sau rigiditatile, acutele de vreun fel au darul de a impresiona, desi orice copil sau orice cāine, percepe frica omului ca pe o dovada de slabiciune si le si taxeaza ca atare.
Daca analizezi cu atentie, peste 85 % din concluziile mintii limitate sunt false, īncepānd cu relatia cu temperaturile mediului ambiant si terminānd cu asa zisa "alimentatie"
Cel mai amuzant īnsa mi se pare ca lucruri pe deplin probate timp īndelungat nu au nici o relevanta īn fata ei.
     Ca exemplu as lua bretarianismul: sunt pe planeta peste 10 000 de oameni care au renuntat la a se mai "hrani" cu ceva, care traiesc mult mai bine si se gasesc īn conditii de sanatate mult superioare celor pe care le aveau pe cānd se "hraneau". Stiam ca un experiment confirmat de trei ori devine lege si totusi 10000 de experimente de aceasta importanta nu au suscitat interesul nici macar cāt o partida de fotbal. Pe majoritatea daca īi īntrebi, nici nu au auzit termenul, desi s-au scris carti traduse si la noi, au fost difuzate si interviuri la televiziune... Dar sa vedem cam ce ar fi "hrana"...
     Dupa stiinta mea nu exista vreun atom care sa manānce ceva si nici o constelatie sau sistem solar. Cum e sus este si jos, nu?! Noi īnsa suntem undeva īntre sus si jos, pozitie care probabil ne confera calitatea de "exceptie"...
Vom vedea cāt de logic este acest "statut".
Daca īn īntraga Creatie nu exista decāt energie si informatie atunci si noi, īn ansamblu si pe particule suntem tot energie modulata de informatie.
Banuind ca nimeni nu s-ar gīndi sa creada ca energia are nevoie de hrana, mai ramāne ideea ca informatia ar avea nevoie de energie suplimentara pentru a exista, gānd stupid, demn de o minte limitata.
Ma si amuza ideea de a turna o farfurie de ciorba peste hardul P.C.-ului la care scriu, de teama sa nu se piarda pretioasele mele cuvinte din lipsa de energie... La maniera mai sobra,cum raspunde mintea noastra limitata la provocarea lansata de cei minimum 10 000 de insi?!
Va spun eu cum, va zice ca sunt niste nebuni si va prefera sa le conteste existenta, deoarece aceasta provocare spre nelimitare o sperie.

Asa īncepem sa facem cunostiinta cu minunea pe care craniul nostru o adaposteste, mirāndu-ne necontenit de ce folosim doar 5-7% din disponibilitatile ei.
     Atunci cānd chiar te decizi sa te trezesti si īncepi sa "faci cunostiinta cu tine īnsuti", surprizele nu mai contenesc... Chiar pot spune ca ai ocazia sa faci niste descoperiri absolut incredibile, care ulterior te vor uimi prin firescul si evidenta lor, dar de care nimeni nu este constient.
Toti stim cam ce este un receptor radio... Poate chiar si un emitator. Dar nimeni nu īntelege ca functionam exact ca un emitator-receptor radio.
Ca ne acordam pur si simplu vibratia dupa dorinta si exploram "realitati" specifice frecventei benzii la care suntem acordati.

Plecam catre o reuniune a unor fiinte interesate de spiritualitate, unde aveam numerosi prieteni. Ca niciodata, parca pentru a ni se sublinia ceea ce aveam sa "descoperim", am māncat foarte serios ī nainte de a pleca de acasa.
Se poate spune ca eram īmbuibati. Drumul a durat cam jumatate de ora.
Acolo ne-a īntāmpinat o prietena care ne relata faptul ca, de o saptamāna postea sever si ca "se simtea bine".
Īn urmatoarele trei minute am fost loviti de-a dreptul de o foame cumplita, si eu si sotia.
De fapt ce se īntāmpla?
Acea prietena se ambitionase sa posteasca sever pentru a-si dovedi ceva anume, lipsit de importanta.
Era o hotarāre a mintii ei care guverna universul care ea era.
Ca atare, pentru mintea ei era o cucerire si o satisfactie care o īmpiedica sa simta foamea, "realitate informationala a īntregului ei univers", reprimata īnsa de minte.
Noi, fiind "deschisi" comunicarii cu ea, ne-am acordat instantaneu nivelului ei vibrator si am primit din plin informatia pe care totul din ea o emitea cu disperare.
Daca ea ar fi actionat cu o motivatie mai īnalta si din adevaratul centru de comanda, nu din minte, nu ar fi ajuns la acest rezultat.
Bretarianismul este o realitate minunata dar la el nu se poate ajunge din minte, deoarece, mai devreme sau mai trārziu universul care esti nu mai suporta represiunea si se revolta.
Pentru ca, da, o fi el bretarianismul realitate dar si moartea prin inanitie este la fel de reala.
Tarile subdezvoltate o probeaza din plin.

     Mintea limitata se va īntreba cum este posibil sa coexiste doua astfel de adevaruri perfect opuse. Raspunsul este simplu si la fel de real: depinde ce "pachet informational" se gaseste īn spatele renuntarii la "hrana". Daca motivatia este de iubire si aflare a nelimitarii totul decurge absolut firesc si devii mult mai puternic, pe multiple planuri. Daca, din contra, traiesti teama ca nu vei avea ce mānca si īti este impusa, dinauntru sau din afara aceasta situatie, destruparea este un rezultat firesc. Daca vom analiza din punct de vedere strict informational lucrurile, vom vedea ca sunt destul de coerente.
     Cunoasterea adevarata a ajuns periculos de trunchiata chiar si pentru adevaratii cautatori.
Postul poate fi deosebit de util daca nu este dublat de frustrare, dar daca acest aspect nu se cunoaste raul este incuantificabil.
Regimul terapeutic al lui Oshawa este deosebit de eficient, practic el poate rezolva toate cazurile de cancer si este destul de logic sa fie asa.
Problema este īnsa ca, cei aflati īn faze terminale si care au tot fost supusi a diferite cazne terapeutice, prefera sa renunte decāt sa īnteleaga superior si sa se priveze timp de 40 de zile de orice hrana.
Dar, vorbind de sanatate, boala si acte terapeutice, sa vedem cam ce ar fi boala.
Daca suntem receptoare perfect acordabile la o banda foarte larga de frecvente, de ce anume alegem frecvente unde se manifesta vibrator (informational) astfel de "realitati"?!
Īn primul rānd din necunoastere as spune, si mai completez cu ceva: programata, cultivata asiduu la scara planetara.

     Suntem energie modulata vibrator de informatie si nimic altceva, chiar daca oglinda si simturile ne acrediteaza o altfel de "realitate". Cam ce anume se poate īmbolnavi, energia sau informatia ?
Presupunānd ca suntem de acord ca energia este OK, mai ramāne sa ne aplecam asupra informatiei.
Ea nu se poate "īmbolnavi" ci doar poate fi īnlocuita de pseudoinformatie sau informatie viciata. Dar acest lucru se īntāmpla frecvent cu computerele noastre si totusi nu le aruncam, dezinstalam programul viciat si-l reinstalam pe cel original, nevirusat zicem noi.
Daca stim cāt este de simplu si de lipsit de dramatism, de ce oare dramatizam cānd noi devenim computerul virusat?!
Desigur pentru simplul motiv ca nu stim cine si ce suntem; cu alte cuvinte, ne place sau nu, din inconstienta, in grava identificare cu ceea ce vedem īn oglinda si din frici induse din afara noastra.
Pentru ca racordarea la anumite benzi de frecventa va spuneam ca se face deosebit de simplu, asa cum schimbi postul la orice radioreceptor, dar pentru a o face trebuie sa fii constient de faptul ca asa stau lucrurile.
Acest adevar odata ti l-ai ascuns singur, ratacind arhiva arhetipala prin mereu mai aglomeratul folder Gigel, apoi īti este mereu reprogramata frecventa din afara ta pe toate caile posibile si va asigur ca sunt deosebit de multe.
Mintea limitata ia nota de aparitia unui nou medicament cu bucurie si aceasta aparitie īi este adusa la cunostiinta printr-o infinitate de cai, reclame afisate, spoturi publicitare, pliante.
Toate spun mintii cāta grija acorda nu stiu ce structuri starii tale de sanatate iar ea o ia ca atare si se bucura.
Īn realitate este cea mai infailibila si draconica modalitate de a te tine acordat pe frecventele joase, specifice aparitiei informatiilor referitoare la boala, a care tu te (r)acordezi.
Ca urmare boala se va manifesta, mai devreme sau mai tārziu, alimentata de energia contorsionata a fricilor noastre.
     Odata declansata, ea se va croniciza prin proiectiile mentale ale celor din jur, din "grija pe care o au fata de tine".
Rezulta o furtuna informationala din care chiar si un avizat se poate retrage cu mare greutate, cu atāt mai mult cu cāt "boala" ace parte din rāndul celor etichetate ca "grave".
     Īn ceea ce priveste fumatul, desigur nu este un obicei firesc dar victimele facute de tutun sunt convins ca sunt mult mai putine decāt cele facute de mesajul "fumatul dauneaza grav sanatatii", mesaj aparut cu obstinatie pe toate caile posibile.
Acesta este un adevarat program informational de distrugere īn masa si este etichetat desigur de mintea limitata drept o dovada a grijii pe care Consiliul Europei o manifesta fata de toti membrii sau īnca nemembrii sai.
     Nu este nevoie ca un virus ucigator sa scape de sub control si sa decimeze īntreaga planeta.
Daca oricare din noi va inventa o denumire sugestiva pentru o noua maladie si va povesti numai la 10 insi despre ea, ne putem astepta ca īn sase luni un sfert din populatie sa dispara.
Laboratoarele din lume vor sfārsi prin a-l izola pe impricinat pe o lamela de microscop si disponibilitati imense vor īncepe o "ofensiva" reala mpotriva unei glumite informationale.
     Aceasta este "lumea īn care traim", sunt pe planeta forte pe deplin constiente de aceasta stare de lucruri si care au grija sa asigure o regie de īnalt nivel īn propriul lor interes.
Ceea ce eu afirm aici este pe deplin verificat si rezulta din cunoasterea dobāndita īn maniera cea mai simpla: cautarea arhivei din folderul Gigel si dezarhivarea ei.
Ea se afla dintotdeauna la dispozitia fiecaruia din noi, fara ea nu am exista.
Ea a fost cristalul samānta din momentul īntruparii noastre. Dar suntem prea preocupati de "lucruri importante" pentru a avea timp de ea... Trebuie sa tot facem cāte ceva, pentru a tot dobāndi cāte ceva, ca asta sa ne pricinuiasca cine stie ce stari iluzorii.
     Realitatea spusa dintotdeauna de īntelepti suna invers, dar ce conteaza! Ei erau doar bieti īntelepti, simplii iluminati, cine are timp sa-i creada sau sa-i īnteleaga.
Iar daca chiar se dovedesc prea virulenti si devin incomozi, crucificarea este o solutie tocmai buna pentru rezolvarea lucrurilor. Totul este sa fim lasati sa dormim, chiar daca civilizatia actuala mai are zile numarate.

Ei au spus ca totul este, ca nu trebuie sa facem nimic. Verbul omului este A FI. Este verbul care rezulta din dezarhivarea omniscientei si omnipotentei din folderul Gigel.
Din starea de a fi omul poate crea realitati, constient, lucrānd doar cu informatia, necum cu tārnacopul.
Fizicalitatea se supune firesc, daca ceea ce gāndim se īnscrie īn legile Armoniei Universale.
Daca nu se īnscrie si alegem barosul ca unealta, este o alegere la care, macar formal, avem dreptul dar exista un ciclu cauza-efect caruia nu ne putem sustrage.
Este o iluzie ca Dumnezeu ne pedepseste, o legenda ca oricare alta. Pedeapsa este continuta īn chiar gestul nostru, ca manifestare dizarmonica generatoare a unui lant īntreg de dizarmonii. Este simplu.
     Tot ceea ce traim īn acest plan este o iluzie, caci pleaca de la iluzoria perceptie conform careia noi suntem corpul nostru.
Apoi, cautānd sa obtinem efecte vizibile īn acest plan dens si neīntelegānd ca, pentru a se manifesta aici, cu slaba noastra coerenta, o intentie are nevoie de timp, din nerabdarea necunoasterii producem foarte multe dizarmonii care se vor rasfrānge īn principal asupra noastra.
Asist clipa de clipa la manifestarile lipsite de orice sens ale semenilor mei si ma īntreb mereu unde or fi dorind sa ajunga.
De ce nu trag o secunda aer īn piept īnainte de a face o nazbātie, poate si-ar gasi timpul sa observe si sa nu o mai faca.
     Este oare atāt de greu de īnteles ca nu suntem proprietari nici asupra corpului fizic, iar detinerea lui limitata nu face decāt sa demonstreze cāt de nepriceputi administratori suntem !
El a fost proiectat perfect, indestructibil si noi l-am adus la uzuri si deteriorari inimaginabile.
Cu chiu cu vai, īn stari avansate de decrepitudine, cāte unul ajunge la 90 de ani terestrii.
Restul parasesc planul destrupāndu-se si uitānd vārstele matusalemice la care aveau posibilitatea sa ajunga...
     Cānd corpul nostru moare, ce anume moare, energia sau informatia?!
Oare nu cumva mintea limitata produce informatia care taie legaturile energetice firesti si duce la destrupare?
Desigur acesta este procesul si oricine s-a aplecat putin asupra unui suferind a priceput ca acolo se manifesta dezechilibre info-energetice.
Oare ce anume poate produce anomalii energetice decāt o informatie si cine guverneaza universul informational al corpului nostru fizic daca nu mintea limitata, si ea produsul acestui plan dens.
Acestea sunt singurele lucruri care ar trebui sa ne preocupe acum cānd doar cāteva sute de zile ne mai despart de soarta avuta ca Atlanti.
Īnca s-ar mai putea face ceva pentru a lungi termenul sau a atenua urmarile. Acel ceva īnsa nu poate fi facut decāt dupa ce ai dezarhivat, fiecare īn parte. Fiecare trebuie sa devina un mare generator de armonie si echilibru si, prin dezvoltarea constienta a structurilor sale subtile sa ajunga sa sustina armonia īn galaxii īntregi.
Este sigura cale care exista... Si este reala!...
     Sunt absolut o infinitate de lucruri pe care as dori sa vi le spun, poate-poate aceasta povestire va reusi sa trezeasca. Este vorba de trezirea constientei constiintei, are nu este altceva decāt adevarata noastra identitate, un corp energo-informational din cele considerate a fi subtile... Este un corp cu o capacitate infinita de a se dezvolta, apt de a cuprinde īn el universuri īntregi, cu tot ce exista energie si informatie īn ele.

     Atunci cānd aceasta "lucrare" a fost īmplinita, nimic nu mai este aidoma cu ceea ce ai cunoscut īnainte.
Īn primul rānd pentru ca simti si devii constient ca absolut tot ce se petrece nu numai "īn jur" dar si pe planeta sau īn galaxie se petrece nu undeva, ci chiar īn tine, īn cadrul "corpului tau".
Te simti responsabil si participi activ si constient la guvernarea Armoniei Universale īn tot spatiul pe care simti ca existi.
Abia atunci afli cu adevarat sensul Principiului Unicitatii, Legea Lui Unu sau mai simplu, cum noi Una Suntem.
Legile dar si conventiile sau convenientele statutate de om īti apar īn toata micimea sau injustetea lor, nu mai ai cum sa te subordonezi lor stiind bine ca ele ti se subordoneaza, frica a disparut demult, ai si uitat ca a existat cāndva.
Exista riscul de a nu mai putea īntelege prea bine de ce oamenii aleg experiente de viata absurde, īncepi sa uiti ca si tu ai fost acolo.
Pe de o parte astepti sa mai creasca, pe de alta stii ca nu prea mai au cānd sa o faca.
Multe din cele ce le-ai trait au disparut, nu mai cunosti durerea fizica dar nici alta, stii ca celulele tale nu mai mor si nu mai īmbatrānesc, manānci numai daca vrei si apa chiar ai uitat ca beai odata... mai persista unele perceptii senzoriale, nu multe īnsa, nu prea mai ai preferinte, mirosul se acutizeaza, auzul la fel.
Atentia devine Stare de Atentie, instrument de lucru.
Am preferat mult prea multe milenii sa consideram Divinitatea exclusiv exterioara noua, am fost prea mici probabil pentru a ne asuma responsabilitatea de a fi constient Cauza si nu Efect, am tot aratat cu degetul īn afara noastra sau īn Sus.
Dar a venit vremea sa ne maturizam, sa ne asumam responsabilitati constiente sau sa renuntam la acest plan, pe care nimic nu-l va mai putea sustine.
A venit momentul sa fim mai treji decāt aproapele nostru si sa-l ajutam si pe el sa se trezeasca, sa-i aratam īntelegerea si compasiunea noastra, nu sa-l tot īmpricinam.
Sa-i lasam lui iluzia nevoii, daca chiar tine la ea si sa-i aratam ca se poate si fara ea.
a-i cedam bucatica "noastra", de care am devenit constienti ca nu avem nevoie, āna devine si el constient si o cedeaza altuia, mai adormit decāt el.
Acesta este timpul pe care īl avem de traversat si majoritatea dintre noi, cānd am ales sa ne īntrupam, stiam ca venim a salvam acest minunat plan dens, loc al experimentelor minunate.
Acum am uitat si de trezirea noastra depinde totul. Mai sunt zile, dar ar mai fi timp, īnca... Buna dimineata, copii !
Octav 11.09.2003