Vavivov

Razboiul secret al sionistilor cu românii - Partea V

de Cornel-Dan Niculae

publicat la 08.07.2008

Regele, amanta si Legiunea Arhanghelului Mihail

Puterea monarhica pe mâna evreilor. In mai-iunie 1929, intr-o nota informativa a unui agent al Sigurantei române se arata ca numerosi ofiteri din armata sunt recrutati in interiorul lojilor masonice din România de catre publicistul Mihail Negru (recte Mihai Zussman, secretar de redactie al ziarului Universul), unde "sunt luati in primire si convinsi la ideea ca printul Carol trebuie sa vina in tara, ca sunt datori sa isi prelucreze camarazii spre a-i câstiga in favoarea acestei idei intrucât starea rea de lucruri actuala nu poate fi inlaturata decât de un rege major si energic care nu roate fi decât printul Carol.[...]
Sunt multi evrei in aceasta loja [masonica, Steaua Polara] si convingerea [agentului Sigurantei] este ca evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea printului Carol, intrucât sunt siguri de el ca-i va proteja in orice imprejurare... " Acelasi Zussman (alias Mihail Negru) prezida saptamânal, in aceeasi perioada, si loja Cavalerii Steagului din Bucuresti, militând pentru readucerea lui Carol al II-lea in fruntea statului.
Fiu al regelui Ferdinand al României, printul Carol al II-lea renuntase la tronul României in favoarea relatiei amoroase cu evreica Elena Lupescu (nascuta Grunberg).

Intre cei doi, totul a inceput la o cursa de autoturisme si primul pas l-a facut Elena Grunberg, care a reusit destul de usor sa il seduca pe printul mostenitor al tronului României.
Inainte de a lua startul in cursa de autoturisme la care participa, o frumoasa doamna a aruncat in masina printului un buchet de flori si i-a urat succes, zâmbindu-i si privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol sa ajunga imediat in patul ei, chiar dupa cursa auto.
Se chema atunci Elena Tâmpeanu, dupa numele sotului, maiorul Tâmpeanu, dar era fiica evreului "industrias" Nuham Grunberg.
Pentru a nu scapa ocazia aparuta, de a-l manipula pe viitorul sef al statului român, pe care il subjugase si pe care il domina, evreica l-a parasit pe maiorul Tâmpeanu, revenind la numele sau românesc , Lupescu.
Socotelile evreilor nu au iesit de la inceput. Regele Ferdinand al României a condamnat relatia adultera a celor doi amanti, iar printul Carol, care era deja casatorit, a preferat sa renunte la succesiunea la tron si la casnicie, decât la farmecele evreiesti, plecând cu Lupeasca in strainatate, de unde insa nu a incetat, mai ales dupa moartea regelui, sa unelteasca si sa traga sfori pentru a relua tronul.
Pentru evrei, Carol al II-lea trecuse examenul de foc. Renuntase la tron pentru una de-a lor. Ce garantie mai mare puteau avea ca, odata venit pe tron, le va sustine interesele?
Si nu s-au inselat. I-au acordat tot sprijinul pentru preluarea tronului, folosindu-se de lojile masonice din România. Deja in cadrul lojilor masonice din Bucuresti erau atrasi si activati in aceasta misiune amiralul aghiotant regal Pais, comandantul Fundateanu, generalul Georgescu, comandorul Bucholzer, colonelul V. Badulescu, colonelul Matropol, ofiteri din aviatie si marina.
Spre deosebire de amanta sa, printul Carol nu a divortat decât foarte târziu, neglijându-si insa in totalitate sotia, mama fiului sau, printul Mihai
. La câtiva ani de la plecarea din tara, Carol incepuse sa unelteasca, sprijinit de evrei, pentru recuperarea tronului României.
Primul-ministru Ion I.C. Bratianu se opunea insa la intoarcerea pe tronul tarii a unui aventurier, având chiar curajul sa declare ca daca lucrurile nu se opresc, el va declara România republica, abrogând monarhia.

Asa se face ca intoarcerea lui Carol si a Elenei Lupescu-Grunberg la conducerii tarii s-a facut dupa caderea de la guvernare a Partidului Liberal si dupa moartea lui I.C. Bratianu
. Chiar regina-mama, Regina Maria era, la un moment dat, o piedica in calea intoarcerii lui Carol al II-lea deoarece, dupa moartea regelui Ferdinand, impreuna cu printul Barbu Stirbei, trebuia sa preia si sa asigure regenta tarii, urmasul legitim la tron, printul Mihai, fiind minor.
De aceea, interesele evreilor cereau ca regina sa fie denigrata in fata publicului si cineva trebuia sa se ocupe de acest lucru.
Iata ce consemna in jurnalul sau intim, in acest sens, Simona Lahovary, care facea parte din suita reginei: "Campania de denigrare impotriva reginei este alimentata in primul rând de Grigore Filipescu..., apoi de ziaristii santajisti...
Confuzia domneste si in capetele oamenilor, in primul rând pentru ca fiecare gândeste, chiar daca nu constient: "De ce n-as fi eu dictator sau regent?"
Puterea suprema, in trecut regala si de neatins, este acum obiectul tuturor poftelor, datorita poznelor principelui Carol...
Cei care spun ca virtual suntem o republica, continua sa-si spuna ca am putea fi cu adevarat, ceea ce ar fi mai simplu si mai putin costisitor.
Confuzia a patruns si in mintea lui Aristide Blank. O ridica in slavi pe regina, dar finanteaza miscarea "Vlad Tepes", condusa de Grigore Filipescu... S-ar putea ca fondurile de la Tepes sa alunece uneori la [ziarul] Epoca" .
Rezulta din jurnalul curtezanei Lahovary ca cel mai mare bancher al tarii, evreul Aristide Blank (posesorul bancii Marmorosch-Blank) ii facea in mod ocult servicii lui Carol al Il-lea, finantând fundatia liberalului Grigore Filipescu, care, la rândul sau, conducea campania de denigrare a reginei-mama, inclusiv prin presa - desi, cu fatarnicia binecunoscuta, pe fata, Aristide Blank o "ridica in slavi pe regina".
Grigore Filipescu facea parte dintr-un lung sir de ascendenti masoni, cel mai renumit fiind Gheorghe Filipescu (aghiotant al domnitorului Cuza si maresal al Curtii regelui Carol I) cu gr. 94 in Ordinul de Memphis, supraveghetor al lojii Steaua României si venerabil al lojii inteleptii din Heliopolis (loji de obedienta evreiasca).
De aceea, nu trebuie sa ne mire ca evreul Aristide Blank finanta organizatia lui Filipescu, "Vlad Tepes", care avea sa se transforme mai târziu in Partidul Conservator, când regele Carol al II-lea avea sa aiba nevoie de o diversiune pentru a diminua la alegeri puterea miscarii legionare.
In câtiva ani de la preluarea tronului României s-a vazut ca tandrul duet Carol-Elena Grunberg a venit la conducerea tarii sa o spolieze in favoarea lor si a acolitilor lor, in general evrei.
In acest sens este elocventa scrisoarea pe care sotia generalului erou Eremia Grigorescu i-a adresat-o direct evreicei: "Am luat hotarârea sa-ti scriu aceste rânduri coplesita de o imensa durere. Iti scriu ca românca care isi iubeste profund tara... Toti tipa ca orice se face in politica tarii, in economia ei, in schimbarile de guvern, in cumpararea de materiale pentru tara, contracte pentru intreprinderi sau concesiuni etc., etc., toate trec numai prin oficina ta, care a ajuns sa dirijeze intreaga viata a tarii, si implicit te face sa devii cauza tuturor mizeriilor, a saraciei financiare... ...Se spune ca regele, in prima linie doreste ca sa-i aduni bani..., ca regele a venit in tara decât sa-si refaca situatia materiala..., ca el ar fi venit in zile ca cele de azi sa sacrifice tara pentru o femeie... Tu, si prin tine intreaga ta familie, pe care poporul nu va poate admite ca factori influenti in conducerea destinelor lui, atârnati ca plumbul de capul si de bratele regelui".
Aproape intreaga societate româneasca o ura pe Elena Lupescu-Grunberg, pentru rolul nefast ce il juca pe lânga rege.
Intr-un raport al Sigurantei trimis acesteia (de unde se vede ca evreica isi aservise si o parte a serviciilor secrete, ceea ce demonstreaza adevarata ei pozitie in stat) se arata ca marele filozof Nae Ionescu ar pune "la cale editarea in tara a unei brosuri care sa trateze felul dumneavoastra de viata, atât anterior cunoasterii printului Carol, cât si dupa aceea... " incet, incet, oamenii de incredere ai regelui au devenit fie evreii, fie persoane agreate de acestia

Inainte de preluarea conducerii tarii de catre Carol, România a fost la un moment dat pe punctul de fi guvernata prin regenta de catre printul Nicolae.
In urma unui consiliu de coroana, insa, in 1937, Carol reuseste chiar expulzarea printului Nicolae din familia regala si din tara.
Este adevarat, totusi, ca printul Nicolae facea parte si din miscarea legionara, care se opunea activitatii evreiesti din România, imprejurarile indepartarii sale din familie au fost tinute in secret de catre casa regala, insa revista Time relata astfel faptele: "Ruptura finala dintre Carol si Nicolae s-a intâmplat la o petrecere in familie, la Palatul Cotroceni, când Carol a propus un toast in cinstea roscovanei intruse, madame Lupescu [Grunberg]. Printul de 15 ani, Mihai, a scapat jos paharul de sampanie. Carol i-a tras un picior. Nicolae a intervenit. O arma, se pare ca a lui Nicolae, a detunat. Regina Maria, care a primit glontul in piept, a inceput sa scuipe sânge". Dupa un an de zile, regina mama Maria a incetat din viata, fara a se da publicitatii cauza mortii..

Tot revista Time relata peste doua luni de la primul eveniment: "in România, a carei familie regala n-a fost niciodata considerata bogata ca sa tina un iaht de 1.350.000 dolari, cu atât mai mult sa cumpere unul, cumpararea acestuia [a iahtului lui Eduard al VIII-lea] a dus la concluzia zdrobitoare ca Elena Lupescu [Grunberg] este cea mai sireata facatoare de bani din România.
Se spune ca ea si-a format capitalul de la oamenii care voiau sa obtina ceva de la Carol al II-lea, ca a inceput sa-si depuna la bancile din Bucuresti averea mobila si, in sfârsit, sa aiba participare la industria-cheie a României, in special cea controlata de guvern... Saptamâna trecuta, abila fiica a negustorului de vechituri [Nuham Grunberg] parea sa-si realizeze o ambitie mareata: o a doua croaziera [cu iahtul] "Nahlin", care s-o faca cunoscuta in intreaga lume".
Favorurile economice si protectia regala acordate de cuplul Carol al II-lea - Elena Grunberg veneau direct proportional cu sumele de bani incasate de la oamenii de afaceri verosi, recomandati de catre roscovana Elena, in general evrei.
Unul dintre acestia a fost chiar magnatul evreu Max Auschnitt, caruia i s-a deschis usa palatului regal impreuna cu Nicolae Malaxa. Max Auschnitt era fiul evreului Osias Auschnitt, care detinea in secolul al 19-lea, la Galati, o firma comerciala de importat tabla.
Max a mutat afacerea la Bucuresti unde, corupând in dreapta si in stânga, a reusit sa-si impuna firma, Magazinele unite de fierarie, ca detinând monopolul importului de tabla pe intreaga tara.
Cumparând actiuni, ajunge in consiliul de administratie al Societatii Resita, alaturi de Malaxa, unde a reusit sa opreasca fabricarea tablei subtiri, foarte solicitata pe piata interna, impunându-si astfel propriul monopol si asupra acestei productii, in timp ce Malaxa a reusit, la rândul sau, sa blocheze productia de locomotive la Resita, spre a o dezvolta la uzinele sale din Bucuresti.
"Atelierele de reparat locomotive ale lui Malaxa si Magazinele unite de fierarie ale lui Auschnitt - se scria in presa vremii - isi dau consultatii mutuale tehnico-financiare, agrementate de cele ale juristilor, spre a se putea strecura cu abilitate prin coclaurile Codului Penal".
Totusi, pentru a-si putea pastra monopolul afacerilor si a-si asigura protectia fata de caracterul ilicit al afacerilor lor, evreii erau nevoiti sa faca si sacrificii banesti.
Astfel, in iunie 1931, cu ocazia implinirii unui an de la instalarea pe tronul României a lui Carol al II-lea, Malaxa si Auschnitt, prin mijlocirea Elenei Lupescu-Grunberg si a secretarului particular al regelui, participa la ceremonia de la palat, unde tin un discurs si inmâneaza lui Carol o servieta in care se afla un C.E.C. de o suta de milioane de lei, "pentru tot ce ati facut pentru industria grea", multumeau escrocii.
"Ma asteptam sa urmeze scena cea mare cu darea noastra afara din Palat (relata ulterintâmplat nimic. Carol al II-lea ne-a strâns mâna pe rând si apoi ne-a decorat".
Din acel moment s-a stiut ca regele "primeste" (conform asigurarilor date de "Duduia" Grunberg), iar pe viitor au fost evitate intrunirile publice pentru plasarea "darului".

Cooperarea s-a dovedit a fi foarte rodnica. Malaxa si Auschnitt i-au asigurat regelui 30-35% din totalul actiunilor la Uzinele Malaxa, ceea ce a condus la realizarea unor profituri exorbitante, si pentru Carol al II-lea, si pentru ei. La r�ndul ei Elena Lupescu-Grunberg a primit actiuni si atentii �n valoare de mai multe milioane de lei, precum si vila ce apartinuse printului Barbu Stirbei, ferma de la Saftica, tablouri de Grigorescu si Luchian.
Malaxa si Auschnitt se simteau, iarasi, obligati sa piarda milioane la partidele de pocher jucate cu Elena Grunberg si Carol al II-lea, pentru ca apoi �si scoteau �nsutit paguba din afacerile facute pe seama bugetului statului.
Din �ntreprinderile aflate �n strainatate, care spoliau bugetul statului rom�n sub bagheta evreului Auschnitt, cu complicitatea si cointeresarea tandemului Carol-Grunberg, amintim: Wickers-Amstrong din Londra, Mandelsohn din Haga, Streg din Viena, C.E.P.I. din Monaco sau Kahn din Alexandria-Egipt.
Modul de transferare a banilor proveniti de la cetatenii rom�ni pentru bugetul statului, transfer catre buzunarele retelei de afaceristi protejati de Elena Lupescu-Grunberg era destul de primitiv. Iata c�teva exemple!
Tuburile de otel contractate de stat cu Uzinele Malaxa au costat cu 40% mai scump dec�t cele ce puteau fi procurate din alta parte, �n anul 1931, cu finantarea bancilor evreiesti americane (�mprumuturi ce au trebuit restituite de catre statul rom�n cu tot cu marile dob�nzi), au fost construiti de catre o firma suedeza 130 km de sosele.
Desi au costat mai mult dec�t dublu dec�t daca ar fi fost construite cu antreprenori rom�ni, ele au fost executate at�t de necorespunzator, �nc�t initial li s-a refuzat receptia.
Concesionarea telefoanelor �n aceeasi perioada catre o firma evreiasca americana a condus la pierderea anuala de catre statul rom�n a c�te o suta de milioane de lei.
�nsa desav�rsita spoliere a statului rom�n a fost falimentul aranjat al marii bancii evreiesti Marmorosch-Blank , al carei deficit descoperit �n 1931-1932 era de 1.600.000.000 lei.
Banca, cea mai mare banca comerciala din Rom�nia, era tentaculul economic al B'nai B'rith, iar evreul Aristide Blank, patronul bancii, se �nv�rtea ca pestele prin apa la Palatul Regal, sponsoriz�nd �n dreapta si �n st�nga.
Ingineria pusa la cale mai facea ca falimentul bancii sa atraga si falimentul mai multor �ntreprinderi �n care Carol al II-lea si Elena Lupescu-Grunberg fusesera special cointeresati prin cedare de actiuni.

�� Pentru salvarea bancii a intervenit la Carol chiar tatal roscatei sale amante, Nicolae Lupescu (Naham Grunberg). Oricum, Carol al II-lea �i era �nsa obligat direct chiar lui Aristide Blank.
De aceea, regele a obligat Banca Nationala a Rom�niei sa acopere deficitul (trebuie aratat ca Mitita Constantinescu, guvernatorul Bancii Nationale a Rom�niei era �n acelasi timp si ministru de finante, deci o marioneta perfecta �n m�na lui Carol al II-lea), Primaria Bucurestiului sa cumpere pentru o jumatate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank, iar guvernul sa concesioneze Regia Monopolului de Stat bancii evreiesti. "Cum molohul iudeu n-a fost satul, regele dispune finalmente ca statul sa preia activul si pasivul bancii Marmorosch-Blank; asta �nsemn�nd ca afacerile oneroase evreiesti a fie suportate de contribuabilii rom�ni".

�� Ciobanului analfabet Petrache Lupu din Maglavit, i s-a aratat �nt�ia data Mosul (Dumnezeu) �n mai si �n iunie 1935, �n perioada sarbatorii Rusaliilor, acest eveniment schimb�ndu-i �ntreaga viata, �n urma acestei aparitii Petrache Lupu s-a �nsanatosit subit, fiind p�na atunci surdo-mut. Cea mai interesanta comunicare a Mosului facuta ciobanului, a fost aceea ca "Romania va redeveni centrul spiritual al lumii ", daca poporul se va pocai. "Daca ne pocaim, Mosul ne da sanatate, ne da gr�u, ne da porumb..." - spunea Petrache Lupu.
El a dob�ndit �n scurt timp faima de mare profet popular, iar la locul aparitiilor Mosului de la Maglavit se faceau adevarate pelerinaje, multi oameni gasindu-si vindecarea trupeasca si sufleteasca. Multi dintre cei care l-au �nsotit pe ciobanul predicator �n acea perioada, vedeau o flacara ca de foc �n jurul trupului sau.
Petrache Lupu nu dob�ndise doar vederea trupeasca. El citea g�ndurile celorlalti si le cunostea trecutul. Bag�ndu-si m�na �n foc, nu i-a ars deloc, iar cu alta ocazie, afl�ndu-se �n fruntea unei procesiuni populare �n c�mp, pentru a invoca ploaia, a mers cu o lum�nare aprinsa �n bataia puternica a v�ntului, fara ca aceasta sa se stinga.
�ntr-o alta �mprejurare, s-a rugat de Mos si ploaia a fost �ndepartata de la locul unde avusesera loc aratari ale Mosului, si unde �n acel moment se afla o mare multime de oameni. Desi devenise prima autoritate mistica si morala a poporului, Petrache Lupu nu obisnuia sa peregrineze sau sa calatoreasca.
Lumea venea la el. Totusi, el a venit o singura data �n capitala tarii, la Bucuresti, �n anul 1938.
Scopul prezentei lui la Bucuresti a ramas un mister timp peste 50 de ani.
Se stie ca Petrache Lupu s-a oprit �n parohia Bisericii Oborului Vechi, l�nga Calea Mosilor, deci �n acel loc al orasului unde se celebra Sarbatoarea Mosilor (sub numele de T�rgul Mosilor). Se mai stie ca l-a vizitat la Palat pe Carol al II-lea si ca a prezis ca �ntr-o zi va cadea pe pam�nt o stea care va arde cu foc la rasarit si la apus, la mijloc vor fi carbuni si jar si vor veni dureri grele, care nu vor fi �nlaturate daca lumea nu se va trezi moral.
Petrache Lupu prevestea totodata apropierea razboiului si a altor necazuri pentru popor.
Importanta sociala a predicilor ciobanului de la Maglavit, care din �ndemnul Mosului cerea rom�nilor sa se lase de hotii, de bogatii si de vrajmasii, a fost �nregistrata de ziarele vremii, care constatau ca "lumea s-a lasat �ntr-o mare masura de hotii si de omoruri, s-au �mputinat judecatile si o influenta moralizatoare se resimte asupra vietii taranimii oltenesti, de pe urma Maglavitului".

�� O data cu moartea lui Petrache Lupu, �n 1994, a fost dezvaluit si scopul real al vizitei sale la Bucuresti, preotul I. Ionescu dezvaluind presei urmatoarele:
�n toamna anului 1958, �n plin regim comunist, preotul Ionescu, ca reprezentant al episcopiei Craiovei, a reusit sa aiba o discutie clandestina cu Petrache Lupu, noaptea t�rziu, �n casa ciobanului (care era pazit de Securitate pentru a-i fi �mpiedicat orice contact).
Preotul Ionescu l-a rugat pe cioban sa-i spuna cum a ajuns la regele Carol al II-Iea, la Bucuresti, si ce i-a spus regelui. Petrache Lupu i-a povestit ca si-a v�ndut doua oi din curte, s-a dus la Bucuresti si a fost primit de rege, caruia i-a spus ca Mosul l-a trimis sa-i spuna sa-si �ntrerupa relatia adultera cu evreica, sa-si la �napoi nevasta parasita si sa fie �n r�ndul lumii, ca daca nu face asa �si va pierde tronul si este rau pentru tara.
"A lasat capul �n jos [Carol al II-Iea] si n-a spus nimic, si eu am plecat, dar a venit ce-a venit si peste el si peste tara, fiindca n-a ascultat ce i-am spus din partea Mosului!"

�� Legiunea Arhanghelului Mihail a luat fiinta �n primavara anului 1919, �n padurea Dobrina, la initiativa celui care avea sa �i devina Capitan, Corneliu Zelea Codreanu.
Organizatia a mai fost denumita si Miscarea Legionara sau Garda de Fier.
Initial, membrii grupului erau adolescenti din Iasi care jurasera sa lupte p�na la moarte pentru cauza crestina si �mpotriva bolsevismului (comunismului) ateist agresiv ce izbucnise �n Rusia, fiind promovat de elemente evreiesti (si av�nd tendinta de a se extinde si asupra Rom�niei).
�n acea epoca muncitorii rom�ni aveau toate motivele sa ridice steagul luptei �mpotriva unei exploatari capitaliste salbatice, patronata paradoxal tot de catre evrei.
Se poate spune ca ei erau sedusi �n mod natural si justificat de catre ideile comuniste, �nsa printre agentii comunisti care at�tau �n Rom�nia ideile comuniste si anarhiste, "s�ngele rom�nesc era o mare raritate, caci �n marea lor majoritate erau sau evrei asezati pe pam�ntul rom�nesc si necinstiti cu [fata de] omenia de care este capabil neamul nostru, sau rusi strecurati de peste Nistru" (afirmatie legionara) Actiunile diversioniste coordonate de la Moscova asupra Rom�niei erau coordonate de Komitern (Internationala Comunista) si de N.K.V.D. (serviciile secrete ruse), ambele conduse si coordonate de catre evrei, ceea ce dovedeste ca legionarii cam aveau dreptate.
Komintern-ul era condus de Gr. E. Radomilski, pe numele sau real Apelbaum. El a dispus "combinarea actiunii legale cu cea ilegala" si "crearea de nuclee comuniste �n sindicatele muncitoresti" din statele vecine Rusiei.
Av�nd �n vedere ca �n 1919, armata rom�na intervenise �n Ungaria si �nfr�nsese revolutia bolsevica, Rom�nia era principalul inamic al Rusiei comuniste, asupra ei concentr�ndu-se cu precadere actiunile diversioniste.
Principalul adversar social al agentilor N.K.V.D. devenise astfel miscarea legionara si liderul ei, Corneliu Zelea Codreanu.
"Capitanul" �ncepuse, de aceea, a doua faza a luptei sale: demascarea agentilor comunisti si �njghebarea unui front de lupta rom�nesc.
�n lupta de demascare a agentilor comunisti, Codreanu �i semnaleaza �n primul r�nd pe evrei.
El �nsa a tinut sa precizeze: "Sa nu vada nimeni �n noi niste asupritori de evrei sau niste m�ncatori de jidani din ura religioasa... Minoritatile conlocuitoare urmeaza sa se bucure de toate drepturile �n masura loialitatii de care vor da dovada fata de Statul Rom�n".

�� Sinteza "antisemitismului" legionar este prezentata la modul urmator de catre chiar miscarea legionara (revista Carpatii, noiembrie-decembrie 1978, Madrid): "Intr�nd �n lupta cu comunismul la noi si studiindu-i problema, Capitanul o gaseste str�ns legata de problema evreiasca...
Ajutorul evreiesc la patrunderea marxismului la noi �n tara se canaliza pe mai multe directii:
- Economic. Acapar�nd pe �ndelete, fiind detinatori de fonduri internationale, sfere importante din economia tarii, pe care apoi le exploatau nu �n directia promovarii unei economii sanatoase, cu participarea maselor rom�nesti la beneficiile ei, ci �n directia pur egoista, �mbogatindu-se din ce �n ce mai mult elementele evreiesti �n detrimentul rom�nului. Ba mai mult, cantitati importante din aceasta bogatie a Statului erau deturnate si expatriate pentru ajutorarea cauzei evreiesti �n lume. Nedreptatile sociale provocate astfel, dadeau nastere la nemultumiri legitime �n clasele nevoiase rom�nesti, care vaz�ndu-se neajutorate si neaparate �n fata acestor abuzuri exploatatoare, cadeau prada demagogiei marxiste;
- Politic. Detinatori ai bogatiilor tarii puteau foarte usor sa influenteze �n toate domeniile de afirmare rom�neasca, �n sensul vederilor si intereselor lor. Prin corupere si cumparari de constiinte �n aria politicianista rom�na, evreii pun m�na practic, pe conducerea politica a tarii pe care o dirijeaza prin acolitii lor. Procesul se maturizeaza cu introducerea �n palatul regelui tarii a nefastei Elena Lupescu, evreica si ea, prin care evreii pun stap�nire pe vointa regelui Carol al II-lea;
- Culturala. Evreii promovau si sustineau �n Rom�nia, printr-o bogata retea de ziare si reviste create de ei, ideile cele mai periculoase at�t din punct de vedere national, c�t si crestin si moral;
- Prin activitate directa. Marea majoritate a agitatorilor si a propagandistilor comunisti, at�t �ntre studenti c�t si �ntre muncitori, erau evrei."

�� "Lupta care se apropie - spunea Codreanu - nu va fi numai o �nclestare dintre doua sisteme politice... Va fi mai mult dec�t at�ta. Va fi o lupta �ntre doua conceptii de viata, �ntre doua spiritualitati antagonice.
Pe deoparte lumea noastra crestina, aruncata �n Istorie de Nasterea, rastignirea si �nvierea M�ntuitorului, pe de cealalta parte, lumea descrestinata �n lupanarele ateismului si aruncata �n lupta de fortele oculte ce s-au opus �ntotdeauna �ndumnezeirii omului".
Codreanu le cerea legionarilor pregatirea pentru lupta prin asceza activa, prin credinta, post si rugaciune. Manifestarea sa �mpotriva "politicianismului" se �ndrepta �mpotriva atasamentelor internationale ale acestuia, c�t si jocului de interese personale din care politicienii �si facusera o religie, si care �i �ndeparta de pulsul poporului lor: "Detasati de antenele neamului lor, acesti oameni ratacesc stupid pe salile organizatiilor internationale ale epocii, lu�nd contacte, �ncheind pacte ce nu vor functiona niciodata".

�� Legiunea Arhanghelului Mihail avea numai sase ani de existenta c�nd s-a hotar�t, �n 1933, din ordinul fortelor oculte si al Palatului, sa fie distrusa definitiv.
Acest rol a fost �ncredintat primului-ministru liberal Ion Gh. Duca. Nu este lipsit de importanta a se sti ca acest om de afaceri a facut parte si din consiliul de administratii al Bancii Marmorosch-Blank, fiind astfel racolat de oculta evreiasca.
Relativ la numirea lui I.Gh. Duca �n functia de prim-ministru s-a acreditat la acel moment parerea ca "un rol important l-a jucat doamna Lupescu, care lasa sa se creada ca I.Gh. Duca �i era un bun amic; se vehicula si ideea ca, de fapt, Duca era atras �ntr-o cursa fara sa-si dea seama si, care, �n fond, avea sa-l duca la pieire".

�� La 10 decembrie 1933, I.Gh. Duca a hotar�t dizolvarea miscarii legionare si a interzis participarea acesteia la alegerile ce trebuiau sa aiba Ioc pentru Parlament.
La 29 decembrie 1933 o echipa de trei legionari l-a asasinat pe I. Gh. Duca, �n conditiile �n care fusese chemat de rege la Sinaia si fara a i se asigura protectia.
Implicarea Elenei Lupescu-Grunberg a aparut odata cu dezvaluirea notelor secrete ale Sigurantei si ale serviciului secret personal creat de amanta evreica a regelui.
Iata nota secreta, adresata la l decembrie 1934 ,Duduiei" Elena de catre Pitulescu: "Guvernul Tatarascu, nascut din vointa dumneavoastra dupa asasinarea acelui temut dusman al dumneavoastra, Ion Gh. Duca, are o importare, mai ales �n ultimul timp, stranie si care se depareaza de asteptarile ce v-ati manifestat".

�� Trebuie aratat ca nu doar ultranationalistii legionari se opuneau oligarhiei evreiesti, dar si multi oameni politici cu �nalta prestanta morala, asa cum au fost Bratienii si Nicolae Titulescu �n cadrul partidului liberal, sau Iuliu Maniu la taranisti.
Eforturile acestora erau �nsa subminate constant de actiunea masoneriei evreiesti.
Vom reproduce din aceeasi nota secreta a lui Pitulescu, care conducea serviciul secret personal al Elenei Lupescu-Grunberg: "Cel care �ntretine �nsa spiritul actualei comportari a guvernului fata de dumneavoastra este tot dusmanul dumneavoastra de moarte, dl. Titulescu. Cu toata stradania d-lui Franasovici de a-l �nlatura pe acest om din viata politica a tarii si a Partidului Liberal, totusi el ram�ne tare pe pozitia politica".

�� Nota secreta a lui Pitulescu mai arata ca Nicolae Titulescu, cu ajutorul unor birouri de informatii din tara urmarea orice actiune a Elenei Lupescu. Datele cu privire la relatiile intime dintre Elena Lupescu si rege �i erau furnizate de catre �nsusi maresalul Palatului.
�n strainatate, Titulescu finanta toate stirile ce apareau �n legatura cu Elena Lupescu-Grunberg. Din supravegherea convorbirilor si a informatiilor "obtinute din retea", Pitulescu o mai informa pe amanta regelui ca Titulescu, de c�te ori lua contact cu regele nu pierdea din vedere sa-i atraga atentia asupra dezastruoaselor consecinte ale continuarii legaturii cu Elena Lupescu.
Asadar evreica �ndraznea sa-si urmareasca �n scop de control chiar si amantul regal.

�Eforturilor externe ale liberalului Titulescu se conjugau cele interne ale lui Dinu Bratianu, adversar �n partid al primului-ministru Tatarascu. El da un interviu ziarului Universul, �n care arata ca �n 1935 guvernul marioneta regala a facut o comanda frauduloasa de armament catre firma Skoda, 30% din plata de la buget intr�nd de fapt "�n buzunarele fara fund ale camarilei" (tandemul Carol al II-lea - Elena Grunberg). Mai mult, Dinu Bratianu arata ca, �n urma vizitei facute la Uzinele Resita, I.A.R.-Brasov si Cugir, a constatat ca acestea veau posibilitatea sa fabrice toate tipurile de arme pe care guvernul le-a comandat la Skoda, �n Cehia.
�� Sprijinit de palat, Tatarascu l-a �nvins �n partid pe Dinu Bratianu �n 1936, iar aceste dispute politice intestine i-au permis lui Carol al II-lea, �nhaitat cu magnatii evrei ai economiei rom�nesti, sa devina cel mai bogat rege din lume, �mpreuna cu concubina sa.
Pretul mentinerii la putere a lui Tatarascu a fost �nsa facilitarea de catre acesta a instaurarii dictaturii personale a lui Carol al II-lea. Pentru instalarea dictaturii regale si a unei noi Constitutii, actiona cu precadere Jean Pangal, marele comandor evreu al Marii Loji Nationale din Rom�nia.
Dintr-o nota informativa a Sigurantei din mai 1934 reiesea ca la locuinta lui Jean Pangal a venit masonul Petre Papacostea, secretarul maresalului Averescu (presedintele Partidului Poporului) si i-a spus ca a vazut la maresal un raport al Sigurantei �n care erau �nfatisate unele aspecte ale activitatii sefului masonilor, �ntre care si aceea relativ la Constitutia noua la care a lucrat Pangal, iar notitele de m�na "erau extrase din Constitutia japoneza, din care dl. Pangal s-a inspirat si din care a preluat aproape toate prerogativele regelui".

�� O alta nota a Sigurantei arata ca Jean Pangal s-a adresat celorlalti masoni �n templul din strada C�mpineanu, astfel: "Nu aveti de ce va teme, fiindca nimeni nu stie, s-a tinut �n secret faptul ca guvernul Averescu va fi �n realitate mason.
Chiar daca s-ar banui prezenta c�torva masoni, este dl maresal care acopera si spulbera orice banuiala cu prestigiul sau.
Acela care va raspunde de schimbarea Constitutiei si de tolerarea dictaturii noastre este regele si, �n cel mai rau caz, el va plati oalele sparte". Devine evident ca instalarea dictaturii regale era pregatita de masonii evrei ca o dictatura masonica
Totusi, maresalul Averescu nu numai ca nu a mai vrut sa faca jocul masonic, dar a intrat �n conflict direct cu tandemul Carol al II-lea -Elena Lupescu-Grunberg, instalarea dictaturii am�n�ndu-se astfel cu trei ani.

�� Elena Lupescu-Grunberg era, la data c�nd l-a sedus pe Carol, sotia celui mai bun prieten al acestuia si fost camarad de arme �n timpul primului razboi mondial. Inteligenta, ea ridica veniturile familiei prin organizarea de partide de poker �n propria-i casa, invit�nd tinerii ofiteri, multi atrasi de frumusetea si vioiciunea ei. Talentul Elenei la jocul de carti era iesit din comun. "Lucru rar la femei, era o jucatoare ce nu trada, nici prin tremurul m�inii, nici prin vreo schimbare pe chip, daca �i mergea bine sau nu la joc. Era renumita printre ofiteri ca jucatoare de poker si, din acelasi motiv, detestata de sotiile lor..

�� n contextul acestui mercantilism specific rasei, pentru evreica din Iasi, principele Carol reprezenta �n primul r�nd o partida cu o imensa miza financiara.
C�t timp s-au aflat �n exil, dupa renuntarea la tron de catre Carol, alocatiile banesti din tara veneau doar sporadic, ceea ce o deranja pe Elena, �nvatata deja sa afiseze un lux orbitor. Din acest motiv ea, se certa adesea cu el, iar vecinii �ncepura sa povesteasca, nu fara temei, despre strigatele si tipetele isterice pe care le auzeau noaptea.

�� Cel mai mare gazetar al tarii, dupa regretatul Mihai Eminescu, influentul Pamfil Seicaru, l-a vizitat pe Carol la Paris pentru a discuta o eventuala viitoare campaniei de presa �n favoarea �ntoarcerii lui la tron, dar l-a prevenit ca are putine sanse daca nu renunta la legatura cu Elena Grunberg. Carol a protestat furibund, arat�nd ca Elena era la fel de buna ca orice alta femeie.

�� n cele din urma, c�nd Carol reuseste sa se �ntoarca �n tara si sa reia tronul, Elena Lupescu-Grunberg era singura persoana careia Carol �i permitea sa-l influenteze �n ceea ce privea conducerea tarii, din care motiv regina mama Maria, a fost usor �ndepartata, iar regina Elena, mama printului Mihai, alungata din tara.
Un episod exemplar pentru ce putere avea Elena Grunberg, a fost cruzimea persecutiei printului Cantacuzino
Membru al uneia din cele mai vechi si mai mari familii nobiliare rom�ne, acesta �si pierduse cea mai mare parte a averii prin asa-zisa reforma agrara.
La un moment dat el a fost trimis �n judecata sub acuzatia de complot �mpotriva vietii Elenei Grunberg. In instanta el a declarat �nsa ca a fost amantul Elenei, iar aceasta l-a �nselat si, ca om de onoare, a vrut sa se razbune
. "Spectatorii de la tribunal, la fel ca si juratii, erau �nc�ntati de aceasta ingenioasa aparare.
Unii chiar crezura povestea...
Chiar si asa era de admirat modul abil �n care printul �ntorsese jocul �mpotriva regelui.
Juratii dadura verdictul "nevinovat"...

�� Putin dupa aceea, printul muri �ntr-un misterios accident de masina, iar Carol o tinu pe batr�na mama a acestuia, printesa Alexandra, prizoniera la domiciliu.
�n ciuda protestelor oficiale facute �n scris de regina Maria, prietena apropiata a batr�nei, ferestrele acesteia au fost zabrelite, apa �ntrerupta si nici unui avocat nu i se permise s-o vada".

�� Una din primele perocupari ale evreicei a fost aceea de a se �navuti pe sine si pe cei de un neam cu ea.
Aproape nimeni nu stia ca Naham Grunberg, tatal Elenei, locuia la Bucuresti si ca devenise extrem de bogat, profit�nd de pe urma afacerilor ce i se prezentau datorita fiicei lui. �n casa acestuia se aranjau cele mai secrete afaceri politice.
Elena, �mpreuna cu Carol, comandase si folosea o serie de tuneluri subterane prin care se deplasau la si de la Palat la casa Elenei sau a tatalui ei, ori la casa regelui.
Evreul Grunberg aducea clientela cu bani din lumea evreiasca pentru afaceri pe seama bugetului statului, care astfel umpleau buzunarele Elenei.
Cea mai sinistra si cinica figura din anturajului evreicei si al regelui era �nsa un apropiat al acesteia, propulsat brusc ca sef al Palatului. Cu origine cosmopolita ca si ea, Ernest Urdareanu avea un important filon de s�nge evreiesc �n ascendenta sa, adica era un "jidan", cum �i numeau rom�nii pe evreii proveniti din casatorii mixte.

�� Era industrias, bancher si director al unui mare numar de companii ale caror interese acopereau practic toata viata comerciala a tarii.
La vremea c�nd Elena Grunberg l-a racolat pentru a-i servi scopurile de rapida �nbogatire, el avea 35 de ani. Era mic de statura, brunet, si se �mbraca �ngrozitor. Chipul, dat cu ruj si pudrat, spunea multe despre starea lui mentala. A reusit sa atraga asupra lui mai multa dusmanie populara dec�t regele si amanta sa evreica.
Era foarte viclean si lipsit de scrupule, ceea ce �l scutea de luxul de a mai fi si inteligent. Ca si pe acolitii sai, �l interesa �ndeosebi prezentul, sa poata fura c�t mai mult, motiv pentru care rom�nii �l poreclisera "Murdareanu".

�� Datorita lacomiei ei tot mai mari, Elena Grunberg ajunsese sa coste Rom�nia o enorma suma de bani, numai pentru �ntretinere. Primea anual din partea regelui echivalentul a 12.000 de lire sterline, doar pentru toalete, iar bijuteriile primite erau asigurate pentru 50.000 de lire sterline.
"Evident, era femeia cea mai eleganta din Rom�nia - scria Barbara Cartland -, daca nu chiar din �ntreaga Europa a acelei vremi. Cu un gust �nnascut si cu talentul de a se pune c�t mai mult �n valoare, nu se �mbraca dec�t �n negru.
Majoritatea toaletelor ei erau de la Chanel. Discuta zilnic cu croitorii, cu modistele si cu corsetierele ei de la Paris".
Elena Lupescu-Grunberg ajunsese adevarata putere din spatele tronului. A montat o centrala telefonica proprie pentru interceptarea convorbirilor telefonice, iar seful Postei i se subordona direct, pentru a-i raporta rezultatele violarii corespondentei.
Cu ajutorul lui Malaxa, evreica trimitea �n conturi din strainatate, �n Elvetia si unele state din America Latina, banii extorcati de ea si de rege.
�n iarna anului 1934, Carol al II-Iea a dat petrecere particulara la Palat, av�ndu-o alaturi de sine pe amanta sa.

�� Doi dintre invitati erau si generalul Ion Antonescu, �mpreuna cu sotia sa. "Doamna Antonescu facea parte din vechea aristocratie rom�neasca - relata B.C., familia ei fiind cunoscuta pentru antisemitismul ei. Vaz�nd-o pe Elena Lupescu [Grunberg], ea se pl�nse cu glas tare sotului ei de insulta ce i se adusese prin invitarea la aceeasi masa cu o evreica, �si ceru haina, iar sotul ei nu mai putu face altceva dec�t s-a duca acasa."

�� A doua zi, generalul Antonescu, pe atunci sef al Statului Major la armatei rom�ne, s-a trezit demis din functie si trimis la o garnizoana de pe granita.
A fost pe loc �nlocuit cu un evreu pe nume Samsonovici, prieten de al Elenei Grunberg din vremea petrecuta la Iasi.
Sub presiunea rezultatelor alegerilor, optiunea populatiei rom�nesti din perioada interbelica merg�nd �nspre nationalismul fatis, Carol al II-Iea l-a numit prim-ministru pe liderul Partidului National Crestin, poetul Octavian Goga, ca o varianta preferabila la o guvernare legionara.
Totusi acest episod a dus la ruptura de Elena Grunberg, care a plecat la Paris, neaccept�nd sub nici un motiv o guvernare a "antisemitului" si "demagogului megaloman" Goga, care afirmase ca daca din Rom�nia ar disparea macar o jumatate de milion de evrei, aceasta ar reveni la prosperitate.

�� Una dintre primele masuri luate de Octavian Goga a fost aceea de readucere �n fruntea Ministerului de Razboi a generalului Antonescu.
�nsa, ced�nd propunerilor si pregatirilor cercurilor evreiesti si masonice, �ntr-o seara t�rziu, Carol �l chema la Palat pe primul sau ministru Goga si �l anunta ca, �ncep�nd de la miezul noptii, �nceteaza sa mai fie premier, guvernul fiind demis.
Goga tocmai promovase o legislatie care �i scotea pe evrei din numeroase profesii si profesii.
Goga statu c�teva clipe �ncremenit, p�na a �nteles ce se �nt�mplase, dupa care revoltat i-a �ntors spatele regelui si a plecat strig�nd: - Israel a triumfat!
De a doua zi, printr-un discurs radiodifuzat, Carol si-a instituit dictatura personala asupra tarii si a scos �n afara legii "Garda de Fier" ( Legiunea Arhanghelului Mihail). �n 36 de ore, Elena Grunberg a fost din nou l�nga Carol, venind �ntr-un suflet de la Paris.

�� Au urmat doi ani de virulenta opozitie populara la regimul Carol II-Grunberg-Urdareanu, ce au culminat cu declansarea razboiului mondial si cu ultimatumul privind cedarea Basarabiei si a Transilvaniei.
Carol II era practic rupt de armata rom�na si de clasa politica c�nd a decis cedarea Basarabiei rusilor, fara lupta.
Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu a �ncercat sa discute cu regele pentru a salva situatia.
�n chiar ziua �n care Carol II a �ntrunit Consiliul de Coroana, 28 iunie 1940 (av�ndu-l �n dreapta sa pe Urdareanu) si a decis cedarea Basarabiei catre sovietici, dupa plecarea membrilor Consiliului Urdareanu a intrat si a anutat ca generalul Antonescu cere o audienta. Elena Grunberg, care se afla la rege pentru a-l alinta pe canapeaua din biroul sau, nu voia sa uite si sa ierte "insulta" primita din partea sotiei generalului, de aceea acestuia i s-a refuzat "audienta". Ca atare, Urdareanu, cu un r�njet de triumf, iese pe holul de intrare si �i spune generalului, l a modul cel mai insultator, ca nu este primit.
Ion Antonescu, care considera ca �ntr-un astfel de moment pentru tara, ajutorul sau nu putea fi respins de catre rege, indiferent de trecut si de ostilitatea Elenei Grunberg, l-a �ntrebat pe Urdareanu care este motivul pentru care nu este primit.
Jidanul i-a raspuns trufas ca el ar fi hotar�t �n numele regelui sa nu i se acorde nici o audienta
Ca replica, generalul Antonescu i-a aplicat o palma lui Urdareanu, acesta a sarit la bataie, baz�ndu-se si pe sprijinul slujitorilor de la Palat, care �nsa au fugit. Rezultatul a fost o �ncaierare birjareasca, generalul l�s�ndu-l lat �n bataie pe seful Palatului, pe care l-a batut p�na n-a mai suflat.
Afl�nd despre �nt�mplare. Elena Grunberg a cerut pedepsirea generalului.

�� A doua zi Ion Antonescu reuseste totusi sa patrunda la Palat si sa se adreseze regelui, cer�ndu-i sa-l lase sa apere granitele tarii, si sa nu cedeze sovieticilor Basarabia si Bucovina.
- Maiestate, Rom�nia se prabuseste �n ruine.
Scenele din regiunile regatului nostru pe care le-ati cedat armatelor sovietice sunt de o zguduitoare tragedie. Functionarii civili care au �ncercat cu credinta sa va execute ordinele au fost abandonati, iar militarilor li s-au smuls gradele si li s-au luat amele. Capturarea acestor bogate teritorii s-a facut �nainte de str�ngerea recoltei, iar o mare parte din hrana necesara entru trupele si poporul nostru la iarna viitoare s-a pierdut...
Este o datorie de onoare si un privilegiu pentru mine de a va spune, Sire, ca poporul de dincolo, din teritoriul anexat de Rusia este acum total lipsit de orice �ncredere �n membrii guvernului vostru. Chiar �n acest oras, �n Bucuresti, ura �mpotriva celor vinovati de a va sfatui gresit si de a fi facut acest lucru miselesc creste cu fiecare clipa...
Dupa c�teva momente de tacere, generalul a continuat:
- Vreau doar sa salvez ceea ce se mai poate salva din coroana Maiestatii Voastre, din tara si granitele noastre...
Va implor, Maiestate, sa ma ascultati �n aceasta clipa �ngrozitoare a istoriei noastre... Va implor sa nu-i mai ascultati pe cei a caror credinta a fost cumparata de politicienii de dincolo de granitele Rom�niei.
S-a asternut o tacere de c�teva minute, timp �n care Carol II se g�ndea la faptul ca generalul �i cerea pur si simplu sa renunte la relatiile cu Elena Grunberg, cu Urdareanu, la relatiile cosmopolite cu legaturi internationale, apoi, uit�ndu-se tinta la general, �i raspunse:
- Va admir curajul de a veni sa-mi spuneti toate acestea. N-am sa va uit cuvintele!
Douazecisipatru de ore mai t�rziu, membrii garzii personale a regelui s-au deplasat la domiciliul generalului Antonescu, l-au arestat si l-au azv�rlit �n �nchisoare fara a fi judecat.
Prin gestul asasinarii lui I. Gh. Duca, legionarii considerau ca demonstreaza modul eroic �n care �nteleg sa activeze �n planul social si sa arate ca "Rom�nia nu mai este mosia clicii ajunsa la guvern!".
Din pacate cazusera �n cursa �ntinsa si lor, si lui Duca, de catre Elena Lupescu-Grunberg.
Au urmat momente grele pentru legionari, prigoana si crima fiind metodele care li s-au aplicat, si cu care au raspuns, �n aceasta confruntare fiindu-le ucis chiar Capitanul.
�n decembrie 1937, Carol al II-lea a fost consternat c�nd a vazut ca la alegerile parlamentare cei sprijiniti de el nu au obtinut majoritatea necesara formarii unui guvern.
Mai mult, legionarii reorganizati sub numele Partidul Totul pentru Tara, obtinusera 66 de locuri de deputati, �n aceste conditii, asa cum se va vedea mai jos, regele aboleste sistemul parlamentar, abroga Constitutia si instaureaza dictatura.

�� Faptele s-au desfasurat cu rapiditate. Evreii nu �si puteau permite sa le scape din m�na Rom�nia si sa cada sub influenta Germaniei naziste, si nici un efort nu era considerat prea mare pentru obtinerea acestui deziderat.
La 10 februarie 1938 Carol al II-lea instaleaza un "guvern consultativ" prin lovitura de stat, sfid�nd Constitutia �n vigoare.
Guvernul era prezidat de patriarhul Miron Cristea si, pentru a i se conferi o poleiala de legitimitate, au fost cooptati ca ministri si sapte fosti prim-ministri.

�� La 11 februarie 1938 Carol al II-lea abroga Constitutia tarii, �n vigoare din 1923. La 15 februarie 1938 interzice toate partidele politice, inclusiv Miscarea Legionara (Partidul Totul pentru Tara).
La 20 februarie proclama o noua Constitutie, pregatita �n laboratoarele evreo-masone, care conferea regelui puteri dictatoriale.
Corneliu Codreanu, Capitanul Legiunii Arhanghelului Mihail, adreseaza o scrisoare noului guvern, referindu-se la noua Constitutie: "�ntreaga lupta nationala, dupa 20 de ani, se termina printr-o Constitutie care nu numai ca nu rezolva nimic din problema vitala a natiei noastre, ci vine sa pecetluiasca pentru totdeauna drepturile si pozitiile furate de la rom�ni de navalitorii jidani, �mpotriva carora noua Constitutie nu ne mai deschide nici o posibilitate de aparare".

�� O alta scrisoare i-o trimite istoricului Nicolae Iorga, care atacase miscarea legionara ca se ocupa de activitati comerciale: "C�nd acum 15 ani �n urma tineretul manifesta sgomotos �mpotriva cuceririi iudaice (nu mai sgomotos dec�t dl. Iorga la 1906), domnii din guvernul de astazi ne spuneau:
�Nu asa veti rezolva problema! Apucati-va de comert! Faceti ca ei!� Iata ne-am apucat... c�nd ati vazut �nsa ca pornim, ca suntem corecti, ca suntem capabili, ca munca noastra este binecuv�ntata de Dumnezeu, veniti tot voi, si distrugeti acest �nceput de comert rom�nesc... Eu nu ma pot bate cu dumneata. N-am nici geniul, nici v�rsta, nici condeiul si nici situatia dumitale.
Dar din ad�ncul unui suflet lovit si nedreptatit �ti strig, si �ti voi striga din ad�ncul gropii: esti un necinstit sufleteste care ti-ai batut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate..."

�� Condamnat pentru a-l fi calomniat pe marele istoric Nicolae Iorga (care l-a dat �n judecata pentru scrisoarea de mai sus) si pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale si crima de razvratire, Corneliu Codreanu, �mpreuna cu �nca 13 camarazi au fost os�nditi la 10 ani munca silnica.
Totodata regimul carlisto-evreiesc a �nfiintat lagarele de concentrare ce au fost ticsite cu legionari (printre cei �nchisi fiind si tineri intelectuali, precum Mircea Eliade).
Venise mult asteptatul moment al coalitiei evreo-masono-regale pentru asasinarea lui Codreanu.
�n noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938, Capitanul Codreanu �mpreuna cu alti 13 camarazi legionari au fost ridicati din lagarul de la R�mnicu Sarat pentru a fi transportati la �nchisoarea Jilava.
Pe drum, �n padurea T�ncabesti, din ordinul special al regelui Carol al II-lea, pus �n aplicare de ministrul de interne Armand Calinescu, toti cei 14 sunt asasinati prin strangulare, �mpuscati si aruncati �ntr-o groapa comuna la Jilava peste care s-a turnat acid sulfuric si s-a asezat o placa uriasa de beton. Oficial s-a anuntat ca au fost �mpuscati �n timp ce �ncercau sa evadeze de sub escorta.
Pentru aceasta fapta Armand Calinescu a fost avansat de catre rege din functia de ministru de interne �n cea de prim-ministru.
Istoricii legionari afirma ca: "Nimeni nu se astepta la un astfel de act barbar din partea regelui si a guvernului. Mai ales ca cei ucisi erau �nchisi, condamnati la ani grei de temnita.
Dar presiunile ocultei fusesera at�t de mari si de convingatoare �nc�t monstruozitatea actului nu mai avusese nici o influenta asupra deciziei..
Seful suprem ucis, majoritatea celorlalti sefi legionari �n �nchisori �mpreuna cu alte zeci de mii de luptatori.
Cei ramasi liberi, traind �n totala clandestinitate, urmariti de autoritati. Tara sub stare de asediu, lumea �ngrozita...
Acesta era bilantul maret al stap�nirii fortelor oculte �n Rom�nia...
Regele inconstient, era satisfacut. Ocultele �si frecau m�inile. [Arm�nd] Calinescu veghea ca nimic sa nu miste �n tara suferintelor si a suspinelor."

�� n ziua de 21 septembrie 1939, primul-ministru Arm�nd Calinescu, dupa repetate esecuri, este asasinat de catre o echipa de legionari autointitulati Razbunatorii.
Dupa sav�rsirea asasinatului, cei noua legionari au ocupat postul national de radiodifuziune si au anuntat �ntreaga tara: "Am pedepsit pe acela cu a carui �nvoire fost omor�t cel mai mare rom�n, Corneliu Zclea Codreanul", apoi s-au predat politiei.
Au fost schingiuiti si �mpuscati pe loc, iar trupurile le-au fost expuse pe strazile Bucurestiului, ca exemplu pentru populatie.
Din ordinul regelui Carol al II-lea, �n toata tara, �n aceeasi zi au fost asasinati sute de legionari arestati, �n plus au mai fost arestati c�te trei-cinci legionari �n fiecare judet al tarii, asasinati pe loc de catre politie si lasati pe strazi trei zile la r�nd pentru �ngrozirea populatiei.

�� �ntre iunie-septembrie 1940 Rom�nia pierde fara lupta, prin cedare de catre Carol al II-lea, urmatoarele teritorii: Transilvania, Basarabia, Bucovina si sudul Dobrogei.
Ultimele trei au ramas pierdute p�na �n ziua de azi.
De �ndata ce populatia afla despre cedarea Transilvaniei iese �n strada si manifesta �mpotriva regelui Carol al II-lea.
Legionarii pregatesc o "revolutie" sociala pentru luna septembrie, dar Carol al II-lea �ncearca sa o evite, numindu-l prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, care se gasea la manastirea Bistrita cu domiciliu fortat, impus tot de rege.
Nici un partid �nsa nu mai vrea sa participe la noul guvern, sau asa vrea Antonescu sa-l faca pe rege sa creada.
�n seara zilei de 5 septembrie 1940 tineretul iesit �n strada la Bucuresti, �n frunte cu miscarea legionara, cere abdicarea regelui, pe care �l socotea principalul vinovat de dezastrul tarii.
Revolta generala mocnea �n aer. Generalul Coroama, comandantul trupelor din Capitala, caruia i se cere sa restabileasca ordinea, declara ca mai bine se lasa �mpuscat dec�t sa ordone deschiderea focului asupra tineretului.
�n aceasta situatie, de pe noua pozitie detinuta, Antonescu �l someaza pe Carol sa abdice si sa renunte la tron �n favoarea fiului sau, Mihai.

�� Regele tradator de tara Carol al II-lea abdica si pleaca �n strainatate �n dimineata de 6 Septembrie, �mpreuna cu mult iubita sa evreica Elena Grunberg, care, hoteste, la plecare �ncearca sa-l ia cu ei si pe Mihai, mostenitorul tronului.
Datorita unui aghiotant regal, tentativa nu reuseste. Dupa ce vagoanele trenului special au fost �ncarcate p�na la refuz cu bunurile mobile cele mai de pret din Palatul regal de la Bucuresti, fostul rege si evreica s-au �ndreptat spre Iugoslavia.
Fiind avertizati, �n apropierea garii Timisoara, cei doi amanti au cerut mecanicului de locomotiva sa mareasca viteza si sa nu opreasca p�na la granita.
C�nd de pe peronul garii din Timisoara legionarii au deschis focul asupra trenului, Carol, evreica si oamenii lor erau asezati pe burta cu fata la podeaua vagonului.
Desi gloantele au ciuruit peretii vagoanelor, ranit a fost doar mecanicul trenului care a mai reusit totusi sa duca trenul p�na la Jimbolia.

�� La 14 septembrie Rom�nia se declara stat national-legionar, dupa ce printul Mihai a depus juram�ntul fata de tara si a confirmat puterile acordate lui Ion Antonescu ca prim-ministru.
Cea mai puternica garantie a afilierii Rom�niei la interesele Germaniei naziste (ideologic angajata �mpotriva dominatiei evreiesti �n Europa si �n lume), era prezenta ministrilor legionari la guvernare.
�n aceasta situatie serviciile secrete sovietice (rusesti) �n colaborare cu elementele evreiesti din Rom�nia si din �ntreaga lume aveau �n fata cea mai grea misiune, scoaterea legionarilor de la guvernare.
�n mod surprinzator pentru neavizati, ei se vor folosi chiar de catre generalul Ion Antonescu pentru atingerea acestui scop.
Astazi evreii fac o mare nedreptate memoriei acestuia acuz�ndu-l de genocid, dupa ce, practic, el i-a protejat de intentiile de exterminare ale unor nazisti, si dupa ce i-a scos pe legionari de la guvernare, adevaratii lor dusmani interni.

�� Prezenta legionara la guvernare a determinat o serie de masuri economice cu caracter anti-evreiesc.
Aceste masuri le-au provocat evreilor importante prejudicii materiale, urmarind mai �nt�i limitarea activitatii evreilor �n domeniul economic si, ulterior, eliminarea lor totala din economie.
Astfel, la:
* 4 octombrie 1940: au fost expropriate marile proprietati funciare rurale detinute de evrei;
* 17 noiembrie 1940: a fost expropriat patrimoniul forestier aflat �n posesia evreilor;
* 4 decembrie 1940: au fost expropriate vapoarele apartin�nd evreilor;
* 28 martie 1941: au fost expropriate proprietatilor funciare urbane evreiesti.

�� Marea Britanie (Anglia), Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica (Rusia), erau potential unite la acea vreme ca "aliati" �n marea confruntare mondiala ce tocmai se declansa, lupt�nd �mpreuna �mpotriva unei Germanii si a unei Italii ce voiau o lume fara evrei la c�rma economica a statelor.
�n economia primelor doua dintre viitoarele aliate (Anglia si S.U.A.), evreii detineau privilegii inimaginabile, reusind chiar sa controleze politica respectivelor state prin marii bancheri evrei, asa cu este cazul clanului de bancheri Rothschild .
�n cazul celui de-al treilea aliat, Uniunea Sovietica, 90% din conducerea statului o detinea o minoritate: evreii .
Venirea la putere a miscarii legionare era cel mai mare rau imaginabil pentru evrei. Ion Antonescu era o varianta mult preferabila.
Acesta luptase �n primul razboi mondial �mpotriva Germaniei, iar la 1907, �n Iasi, trasese �n taranii rasculati �mpotriva asupritorilor evrei. Existau deci sanse de a fi "recuperat".

�� n ianuarie 1941, la numai patru luni de existenta a statului national-legionar "puterile aliate" organizeaza la Bucuresti un atentat asupra generalului Hansen, seful misiunii militare germane �n Rom�nia
Un asemenea atentat nu putea avea nici o importanta strategica �n confruntarea militara a celor doua jumatati de lume, generalul Hansen put�nd fi oric�nd �nlocuit cu alt ofiter german.
�nseamna ca alta a fost miza si ca jocul de culise al ocultei pregatise o capcana la Bucuresti, cu miza politica. Se miza pe �ncurcatura autoritatilor rom�ne, se miza pe disensiunile dintre noii guvernanti, dar cel mai mult, �n diversiunea ce trebuia pusa �n aplicare, se miza pe unii dintre oamenii din anturajul lui Ion Antonescu.

�� Iata faptele! 20 ianuarie 1941. Maiorul Doring, seful transporturilor Misiunii Militare germane din Rom�nia este asasinat �n plina strada �n Bucuresti, �n dreptul Hotelului Ambasador, de catre spionul asasin international Dimitrie Sarantopoulos.
La ancheta s-a descoperit ca la intrarea �n Rom�nia, pe la Constanta, a fost �nsotit de doi agenti americani, dar se afla �n slujba serviciului secret britanic pentru a-l asasina pe generalul Hansen, seful Misiunii Militare germane, si numai dintr-o eroare a fost asasinat un subordonat al acestuia.

�� Generalul Ion Antonescu a gasit de urgenta un tap ispasitor �n persoana ministrului de interne legionar Constantin Petrovicescu, pe care l-a destituit �n aceeasi zi cu asasinatul. Destituirea era ilegala si abuziva, deoarece numirea si destituirea demnitarilor (ministri, secretari de stat si prefecti) putea fi efectuata conform actului constitutional de la 14 septembrie 1939 numai prin decret regal, si nu de catre primul-ministru.
Anterior destituirii sale de catre Ion Antonescu, generalul Petrovicescu ordonase �nsa o ancheta asupra "elementelor care desfasoara activitate ostila Rom�niei", dar nu a mai apucat sa afle rezultatele anchetei, ce au ramas secrete si nu au fost date publicitatii dec�t dupa anul 1990.
"Cu aceasta ocazie a iesit la iveala un lucru socant.
Viza de sedere �n Rom�nia a agentului Dimitrie Sarantopoulos expirase �nainte de comiterea asasinatului si a fost prelungita la cererea expresa a lui Alexandru Rioseanu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, �n acelasi timp m�na dreapta a generalului Ion Antonescu" ).
Reiese din aceasta informatie ca serviciile secrete aliate, fidele intereselor evreiesti la nivel mondial, aveau suficienta influenta pentru a putea determina actiunile celor mai apropiati colaboratori ai generalului Antonescu.
Imediat, legionarii au organizat o manifestatie pentru apararea ministrului de interne legionar Petrovicescu, strig�nd totodata ca "un brav ostas al armatei germane poate fi ucis �n mijlocul Bucurestiului, sub ochii lui Rioseanu, omul jidanilor si al grecilor". Si nici nu stiau ca Rioseanu �i prelungise viza de sedere �n Rom�nia spionului-asasin.

�� Tot pe 21 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu da o lovitura de stat armata, destituind toti prefectii si chestorii, majoritatea legionari. Acestia fusesera numiti prin decret regal, si conform actului constitutiv puteau fi destituiti numai prin decret regal.
Deciziile lui Ion Antonescu au fost astfel si un gest de sfidare la adresa t�narului rege Mihai.
Majoritatea prefectilor si chestorilor fiind legionari, ei se sechestreaza �n sedii refuz�nd sa-si paraseasca neconstitutional functiile.
Atunci, Ion Antonescu trimite armata pentru a-i evacua fortat.
Asa a �nceput ceea ce istoria scrisa de istoricii evrei a desemnat ca fiind "rebeliunea legionara".
Printre cei mai mari masluitori ai acestor evenimente a fost acelasi evreul Roller, care dupa instalarea comunismului �n Rom�nia a rescris �ntreaga istorie a rom�nilor, pentru a le fi servita oficial cu lingurita �n scoli si la �nvatam�ntul de partid.
Este cel putin ciudat sa �i numesti pe legionari rebeli, at�t timp c�t pozitia lor corespundea dreptului constitutional, iar Ion Antonescu dadea o lovitura de stat folosindu-se de pozitia de comandant al armatei pentru a-si instaura dictatura personala, o noua dictatura pentru rom�ni, dupa cea regala a lui Carol al II-lea.!

�� n timpul "rebeliunii legionare" au fost scoase �n strada o multime de elemente, si legionare si, cele mai periculoase, ne-legionare, elemente necesare crearii unei stari de haos si a unor diversiuni care sa justifice desfiintarea statului national-legionar.
�n acelasi timp, armata rusa astepta la Ungheni sa poata patrunde �n tara. Pentru a pacali Berlinul, astfel �nc�t nemtii sa nu ia apararea legionarilor, postul de radio englezesc B.B.C. a difuzat stiri false �n timpul rebeliunii, cum ca legionarii s-au rasculat �mpotriva Axei si a Germaniei.
Se pare ca, pentru suficient timp, Ion Antonescu a avut m�na libera de la Berlin, iar raportul trimis de Hauffe, seful Statului Major al Misiunii Militare germane din Rom�nia nu mai putea schimba nimic, cartile se facusera.
"Tulburatorii ordinii publice - scria Hauffe - nu nu fost legionari, ci comunisti, care �ncercau sa pescuiasca �n ape tulburi, �n tara domneste linist