Luminii din noi de Ion Antonescu publicat la 27.05.2008
Luminii din noi
     Români, frati dragi si încercati,
Cugete risipite, vetre stinse si tradate,
Români smulsi din glia sfintita cu sudoarea muncii stramosesti,
Voua, va închin toata durerea si toata nadejdea mea.
De doua zeci de veacuri stam înfipti si neclintiti în stâncile Carpatilor, dupa cum de doua zeci de veacuri sta Traian înfipt si neclintit în stânca Romei( coborat de pe soclu intre timp - nn). Ca si columna lui Traian suntem unde am fost si ramânem unde suntem.

     Istoria noastra ofera un spectacol unic: am pastrat intacte trasaturile caracteristice ale rasei latine. Acelasi lucru se întâmpla si cu graiul nostru, care este unul si acelasi din Maramures si pâna la Timoc...
Si vesnic am ramas hotar si temelie de civilizatie în contra tuturor darâmatorilor si a tuturor cotropitorilor.
Aceasta a fost legea noastra. De aici vine mândria noastra tacuta, în fata cotropirii ca si în fata prieteniei.
N-am raspuns la salbaticie cu violenta. N-am urât niciodata. N-am privit cu trufie închipuita si galagioasa în jurul nostru ca sa ne ascundem slabiciunile.
Învingatori, nu am lovit în învinsi. Viata, drepturile si bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate.
Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura si de apasarea lui. De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revolta ne-am facut noi temelii de viata. N-am atacat niciodata pe nimeni
. Poporul românesc n-a lovit niciodata prin spate si nu si-a dezlantuit niciodata cuvântul sau fapta fara masura.

     Poporul românesc n-a cotropit niciodata un pamânt strain si n-a atins nici o brazda fara drept si fara lupta. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfintit. Si el a stiut raspunde de veacuri la prietenie, cu fratietate si la întelegere, cu recunostinta.
     Din cauza influentelor politicianismului, a ignorarii pericolului si a nepasarii care caracterizeaza natia, minoritarii au patruns în tot aparatul statului si au reusit sa se infiltreze, în cantitate considerabila, pe treptele cele mai înalte ale conducerii.
De aici, fara sa o arate si lucrând ca niste adevarate termite, cu metoda si întotdeauna perfid, sapa necontenit la temelia statului.
Asa se face ca, în loc ca reformele sociale sa însemne începutul unei ere a renasterii nationale, ele au fost folosite de guverne si partide numai pentru a crea o patura superioara artificiala.
Patriotul, omul elitei si al cinstei, a fost înlocuit în viata publica prin demagogi superficiali si înselatori. Ne-am frânt puterea, ne-am slabit cugetul si ne-am sleit mintile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinari stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase si în apucaturi neomenoase.

     De aceea, stiu ca tu, satean trudit n-ai plug si n-ai haine; ca fierul plugului e scump pentru punga ta goala si bumbacul nu-ti ajunge ca sa-ti îmbraci copiii, ca pamântul ti-a rodit putin si gurile casei tale sunt multe.
Stiu ca tu mestesugar chinuit nu-ti poti îndestula nevoile cu greul muncii tale; ca râvnesti sa nu-ti mai vezi copiii ofiliti si sati vezi fruntea despovarata de griji si saracie.
Stiu ca tu, bogatule, esti turburat fiindca ai voi pace si liniste, pentru ca sa ai siguranta bunurilor tale si multumirea averii pentru urmasii tai.
Si tu, carturarule, care ai tacut ieri si taci si astazi, stiu ca astepti ceasul când Tara sa-ti cinsteasca mintea, Neamul sa-ti pretuiasca sufletul si Statul sa-si întemeieze soarta pe rostul tau de cârmaci al cugetelor si sa nu te umileasca izgonindu-te de la lupta sau trudindu-ti vieata în umilirea saraciei.
Greutatile în care se sbate neamul sunt mari si încurcate.
Neamul Românesc – popor de munca si nu parazitar – vrea înnoire, vrea libertate si vrea sa-si traiasca adevaratul Nationalism, pravalind pe toti cei care – constient sau inconstient – îi împiedica drumul viitorului.
     Puterea unui Neam fata de el însusi si prezenta unui Neam în lume si în Istorie se dovedeste prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare stie sa-si afirme cugetul si vointa nestramutata. În România trebuie sa traiasca si sa fie pusi în valoare mai întâi Românii; ceilalti, daca ramân locuri libere, vin dupa ei.
Împotriva tuturor piedicilor si intrigilor dusmane, a clevetirilor si amenintarilor nemernice, trebuie sa ducem Tara în matca viitorului, în val de veac, ca sa-i asiguram drepturile nepieritoare.
Revolutiile nationale nu sunt acte de violenta, revolte, ci idei în mars.
Toate adevaratele revolutii nationale s-au întemeiat prin zidiri si nu prin prabusiri. Ele au folosit toate rezervele natiunii si au întrebuintat toate generatiile, respectând institutiile fundamentale ale vietii si ale scopurilor omului.
     De aceea, va chem pe toti, din toate generatiile si din toate clasele, ca sa înfaptuim marea chemare a istoriei noastre.
Chem pe toti Românii fara nici o deosebire de profesiune, pentru ca expresia vointei nationale nu se poate opri în fata hainei sau rostului profesional de vieata.
Dati Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindca azi se toarce sub ochii vostri soarta de veacuri a lumii. Si la împlinirea ei fiecare trebuie sa va simtiti chemarea.
Ne trebuie împacarea generatiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun si nepatat în Neamul Românesc, pentru ca sa ne meritam mostenirea stramosilor si slava urmasilor.
Ne trebuie respectul vietii si al averii, temeliile Neamurilor si ale Civilizatiilor, nu pentru a le lasa sa traiasca desfrânat si în afara de interesul national si social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente nationale.

     Un neam nu poate sa-si tina în mâini lantul eternitatii nationale, decât daca stie sa cinsteasca, veriga cu veriga, tot ce e al lui.
     România pe care voim sa o faurim va fi un Stat întemeiat pe primatul românesc în toate domeniile si se va întemeia pe structura noastra agrara si taraneasca. Nationalul si Socialul vor fi pietrele de temelie.
La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la tara si muncitorul de la orase – functionarul si lucratorul.
Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat, întreg, nepatat, neobosit, pe întregul cuprins al Tarii. Pentru a ajunge la aceasta înfaptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplina si munca.
Pe plan social, la temelia Statului sta familia. Pe plan spiritual credinta.
     Statul viitor va fi un Stat de disciplina, de ordine si de actiune creatoare.
Tineretul va fi educat în duhul de jertfa nationala si de idealism crestin pentru care s-au trudit si s-au jertfit, veac de veac, Voievozii, vitejii si martirii nostri.

     Taranimea va fi îndrumata spre o viata noua, Statul organizând productia agricola, dând unelte si masini taranului, creând o industrie alimentara si transformând ordinea sanitara atât de înapoiata a satelor noastre.
Muncitorimea va fi ridicata prin sporirea productiei si prin crearea de mari lucrari publice, cai de comunicatie, canale si irigatii.
Functionarii vor fi întrebuintati în aceasta mare actiune a Statului si li se va deschide drumul spre întreprinderile private, pentru a asigura tuturor salarii demne de munca si rolul fiecaruia.
Carturarii si slujitorii Bisericii vor avea în acest Stat rolul care li se cuvine despicatorilor de drumuri si ziditorilor de suflete.
Singura politica pe care trebuie sa o faceti este aceea a iubirii de Neam si a apararii drepturilor lui sfinte prin munca, prin cinste, prin blândete, prin constiinta si, mai ales, prin exemplul vostru în toate si fata de toti.
Am pornit de la icoane si altare, sa ne întoarcem la ele.
Fii om, fii drept, si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului; si ca acolo trebuie sa ne întâlnim totdeauna, chiar daca nu ne întelegem de fiecare data.
Sa ne unim în munca si în fratie, în gândire si în simtire, în dreptate si în lege, în disciplina si în cumpatare, în ordine si în credinta, pentru ca prin munca sa ne întarim, sa prosperam si sa fim gata pentru orice ceas, fiindca numai asa vom spori stima prietenilor si grija dusmanilor.
Trebuie sa redam muncitorului puterea productiei, ca sa putem ajunge la ieftinatatea vietii; trebuie sa dam taranului linistea ogorului, ca sa poata munci; trebuie sa dam oraseanului siguranta vietii si a ordinei, carturarului puterea gândului.
Întreaga Tara trebuie sa paseasca la munca si la ordine. Pe deasupra tuturor framântarilor si peste toate neîntelegerile, avem datoria fata de stramosi si fata de urmasi sa ne pregatim Statul si Neamul pentru apararea drepturilor lui vesnice.
    

     Prindeti voiniceste de umeri pe toti fratii nostri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturati constiintele de toate îndoielile si de toate lasitatile trecutului, sfarâmati ambitiile desarte si, sub imboldul vostru si sub exemplul vostru, uniti pe toti într-un singur gând, într-o singura simtire, într-o singura vointa, catre un singur tel: izbânda României.
Astfel, legea credintei, legea dreptatii, legea disciplinei, legea muncii, legea educatiei severe, legea tacerii, legea solidaritatii nationale si a sprijinului reciproc si legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine.
Trebuie cinste, trebuie dreptate si justitie.
     Române! Multumirea ta si a familiei tale împovarate va veni prin înfratirea tuturor, prin munca noastra laolalta, prin întelegere si ascultare si nu pe caile urii sau ale prabusirii altuia.
Fiindca munca si credinta înalta, pe când invidia si ura surpa.
Fiti crestini, fiti oameni, fiti Români întregi.

     Luati aminte ca aceea ce a prabusit pe altii, a fost goana dupa bunuri si interese prea pamântesti. Nu uitati ca aceea ce a darâmat asezari si Tronuri, a fost mânuirea oarba si sângeroasa a trufiei, a razbunarii si a violentei.
Daltuiti în cugetele voastre piatra de întemeiere noua a Neamului.
     Nu va risipiti sbuciumul în fapte marunte, în clocotiri învrajbitoare si în razboiri sterpe. Acestea va scoboara si amutesc poruncile mortilor vostri.
Neamul acesta trebuie ridicat, întarit, îndreptat. N-avem nici un minut de pierdut în aceasta privinta.
Un regim nou de viata curata, un regim de viata armonioasa si frateasca între conducatori si condusi; un regim de viata plina de ideal, de cuget curat si de forte creatoare: este o munca grea, neînchipuit de grea, care cere gândire, organizare, metoda, ordine, disciplina, neslabita vointa si dârzenie.
Daca o faceti cinstit, daca nu umblati dupa foloase personale sau de casta, daca nu va uitati cu ochi razbunatori în trecut, daca întindem o mâna frateasca tuturor cari sunt în stare sa puna sufletul, priceperea, cinstea, munca si patriotismul lor în slujba Patriei, daca lasam ambitiile si pastram proportiile, vom reusi.
Nu oricine e pregatit pentru aceasta împlinire, ci numai acei care n-au mâinile patate de sânge, de averea Statului sau de fapte murdare.
Toti pot însa s-o ajute, pentru ca este Casa Neamului la care toti au datoria sa zideasca.

     Familia, Scoala, Biserica, Justitia, bogatiile pamântului nostru si toata asezarea Statului, trebuie reîntemeiate, înradacinate de-a-pururi în duhul si rostul nostru de viata româneasca.
Sateanul asteapta ridicarea, muncitorul vrea multumire, ostasul vrea onoare, orasanul vrea siguranta. Nu putem întemeia nimic dainuitor daca nu respectam legile omeniei si ale vietii. Viata omului, cinstirea avutului, respectarea muncii si casei altuia sunt valori pe care veacuri de civilizatie le-au împietrit în fiinta popoarelor, iar când acestea s-au darâmat în datinile unui Neam, Neamul s-a stins.
Un popor care nu respecta trecutul si datina crestineasca, un popor care îsi pierde credinta, un popor care nu cultiva iubirea pentru mortii sai, este un popor condamnat. Trebuie deci sa reluam firul întrerupt si sa calcam pe drumul pe care au calcat stramosii nostri.
Crucea si Stindardul, Ogorul si Patria, Onoarea si Virtutea, Înfratirea si Iubirea, Legea si Omenia sa fie telul nostru de acum înainte, fiindca el a fost, veac de veac, este si va ramâne crezul adevaratilor Români.
De acum înainte seriozitatea va lua locul usurintei, vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlharia, caracterul va înfrânge pe viclean si-l va împiedica sa mai strabata, prin intriga si lingusire, prin minciuna si perfidie, prin înrudire si prin ticalosie, catre vârfurile de comanda pe care au pus stapânire acei care au dus Tara si institutiile ei acolo unde stim, simtim si suferim ca sunt.
Trândavia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna, tradarea, lingusirea, lipsa de merit si de caracter, amenintarea si ura – acestea le urâti cu totii – o stiu – si eu le urasc cel dintâiu.
Munca, adevarul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea, loialitatea, meritul si ridicarea prin competenta si disciplina, respectul fata de toate aceste temeiuri de viata, iata ce ati voit, iata ce trebuie sa întemeiem în noul Stat.
Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfârsit decât daca este o unire desavârsita între noi, unire care sa porneasca din sufletele si din mintile noastre si care sa se traduca în actiune. Numai procedând astfel vom putea sa salvam acest nenorocit atât de încercat Neam.
     Cu cât loviturile vor fi mai mari, cu atât dârzenia noastra va trebui sa fie mai mare, munca noastra mai încordata si vointa noastra de a învinge mai fara de limita.
Deschideti înainte larg portile casei voastre si primiti pe toti acei care vin purtati de puterile lor, de trecutul lor nepatat, de dârzenia lor româneasca si de vointa lor de înfratire, de munca si de lupta.
Nu dusmaniti pe nimeni, nu îndepartati pe nimeni, oricare le-ar fi fost judecata si credinta politica pâna azi. Neamul nu are destule energii si destule suflete câte ne trebuie pentru viitoarea si marea lui înaltare, pentru ca vreuna sa ramâna în afara.
Alte tari au sfarâmat în ruine, au scaldat în sânge si au platit cu jertfe de frati actele reparatorii si înnoirile din temelie ale alcatuirilor lor.

     Noi sa le împlinim numai cu framântarea sufletelor noastre si în linistea faptelor noastre.
Un Neam poate fi redesteptat prin viforul entuziasmului, dar nu poate fi înaltat decât prin dogoarea muncii si patima raspunderii.
Adevarata educatie nu este numai scoala cartii, ci si scoala Neamului. Ea zideste nu numai cultura, dar înalta si întareste constiinta nationala, prin cultul credintei în Dumnezeu si în puterile Patriei.
Învatamântul este si scoala vietii si scoala luminii. Adevaratul profesor daltuieste sufletele si caracterele, ca sculptorul în piatra.
     Sa ascultam porunca de dincolo de mormânt a stramosilor si martirilor nostri si sa nu uitam datoria sacra pe care o avem de a trece copiilor nostri o Tara frumoasa, o Tara puternica înlauntru si respectata în afara, în sfârsit, o Tara la care am aspirat cu totii si pentru care am patimit cu totii.
Scoala româneasca trebuie sa plece de la baza structurala româneasca, care este taranul.
Prin cultura omul capata constiinta adevarata a rostului sau în viata si în natiune, afla puterea muncii si curajul raspunderii si dobândeste constiinta rostului national în mijlocul celorlalte popoare.
Imitând o cultura straina, nu se poate întemeia o adevarata cultura nationala.

     Universitatile trebuie sa fie pentru noi zidurile nevazute ale vesniciei românesti, iar pentru cei din afara, cetatile adevarului, ale drepurilor si ale mândriei noastre nationale.
Slujitorii Bisericii, mai mari si mai mici, sa fie patrunsi, pâna în adâncul constiintei lor, de caracterul dumnezeesc al ei si de raspunderea lor de trimisi ai lui Dumnezeu în mijlocul neamului nostru. Preotul, prin pregatirea lui, prin purtarea lui, prin deslegarea lui de cele pamântesti si prin exemplul lui în toate, sa readuca în fata altarului si în Biserica pe toti aceia care s-au îndepartat mai mult sau mai putin de ea, din vina tuturor.
Osteni, tezaur de putere si mândrie, stânca de piatra nebiruita, nu uitati, de la mic la mare, ca sunteti iesiti dintr-o brazda stapânita si pastrata prin sânge si în sânge.
     Împletiti-va si înfratiti-va cu aceasta brazda, stati înfipti în ea si pregatiti-va sa muriti cântând pentru ea.
Nu exista putere în lume care sa poata opri biruinta lui Dumnezeu si a celor ce au crezut si cred în El.
Nu este Rastignire fara Înviere.
Dar trebuie sa ne pregatim, sa suferim , sa o meritam.
Munciti, gânditi, rabdati, taceti, încordati-va, oteliti-va si asteptati. Orice secunda pierduta în intriga si lupta poate sa ne fie mortala.
Cred si marturisesc Învierea lui Cristos.
Cred în învierea Neamului Românesc!