Dragilor, totul este deosebit de clar si, asa cum spunea si Jasmuheen, stiintific
Daca tot trebuie redefiniti termenii, eu propun sa începem chiar cu "stiinta".
Mie îmi pare ca face parte din familia de cuvinte ale verbului "a sti".
Aflata într-o dinamica continua, cunoasterea mintii limitate s-a tot marit,
cuprinzînd mereu aspecte care la început erau înafara granitelor ei.
Cu timpul însa s-a rigidizat cumva, capatând nuante dogmatice,
uneori inchizitoriale.
Daca nu recunosti ca fiind singurul aspect
cel recunoscut de toti ca fiind singura realitate adevarata,
atunci esti pus la stâlpul infamiei.
Dar de aici în primul rând nu individualitatea care vine
cu o noua cunoastere pierde ceva, ci întreaga civilizatie,
apoi nu este decât o întârziere deoarece daca o cunoastere
a devenit accesibila unui individ, în curând ea va deveni mai multora si,
în final, ceea ce trebuie cunoscut tot va intra în "hotarele" Stiintei.
Dar, dece sa tot pierdem timpul?
La cunoastere se poate accede într-o infinitate de moduri,
cea acceptata de catre majoritatea membrilor actualei civilizatii
fiind numai una dintre ele, si anume cea cu limitele cele mai înguste.
Cunoasterea exclusiv instrumentala, demonstrabila doar în plan fizic
este si ea o lume a efectelor, de cele mai multe ori.
Sunt chiar domenii stiintifice care mie nu îmi par deloc importante,
cum ar fi chimia.
Mai întâi ca în granitele ei nu s-a acceptat înca nici o provocare.
Nu am auzit sa existe chiar o mica preocupare
de a vedea dece din multe surse de acum tot apare remarca
conform careia în Univers nu exista decât un singur element.
Pentru chimisti exista doar preocuparea de a mai aglomera
acest plan cu infinite combinatii, menite toate sa rezolve
pretinse si iluzorii necesitati, din dorinta
mereu mai aberanta a unora de a tot acumula bani.
Spre deosebire de aceasta, fizica observa mai atent
si are o zona de cercetare fundamentala mai puternica,
fapt care face ca, din când în când câte un fizician
sa mai emita o ipoteza interesanta.
Fizica îsi propune mai putin sa faca, în schimb observa mai atent.
Ca atare si dezechilibrele care pleaca de la ea sunt mai mici.
Macar din statutul de observator reiese
o recunoastere clara a pozitiei de efect.
Despre biologie as spune ca, atâta timp cât ramâne
în granitele ei actuale, nu si-a cunoscut macar
domeniul de activitate, iar din colaborarea cu medicina
la întelegerea vietii si în special a omului a iesit
cea mai monstruoasa eroare pe care o civilizatie
o putea face: aceea de a confunda ambalajul cu continutul.
Biologia ar fi trebuit sa fie prima care sa se sesizeze
ca în spatele manifestarilor fizice de "viata" trebuie sa mai fie ceva.
Si daca, prin exponenti, a ajuns la aceasta concluzie,
trebuia sa o si impuna ca adevar în cunoasterea
întregii civilizatii, nu sa se teama de adevar.
Din astfel de atitudini a aparut o "stiinta paralela" cu cea oficiala,
care de multe ori are aceiasi indivizi ca reprezentanti,
dar a caror eforturi de întelegere sunt completate
de foarte multi cercetatori de sine statatori,
de pe toate meridianele globului.
Doamna Jasmuheen este un bun exemplu în aceasta directie.
Concluziile la care se ajunge, din pacate ajung foarte greu
un bun comun pentru toti membrii civilizatiei,
deoarece acestui perimetru neoficial de cercetare
nu i se acorda nici un sprijin, ba dimpotriva.
Parca cercetatorul neînregimentat nu tot cunoastere doreste
si parca el ar dori-o doar pentru el, nu pentru binele semenilor sai.
În schimb exista anumite "servicii" foarte deschise
în a accepta noul. De ce oare?
Pentru a va exemplifica iar cu cel pe care îl cunosc cel mai bine,
acum sunt un tip de 50 de ani, care a cunoscut în viata
o multitudine de situatii, a avut o varietate destul de mare
de preocupari si desigur ar putea oricând alege sa continue una din ele,
la cote mult mai înalte, la care cunoasterea îi ofera acces.
Chiar au fost semeni care mi-au spus ca as avea tot dreptul
si toata posibilitatea de a profita de ceea ce stiu în favoarea mea
si în defavoarea unor parteneri de afaceri. Asa sa fie?!
Desigur, din minte limitata, as putea face toate astea,
îl pot determina pe cel din fata mea sa creada cu convingere ca,
ceea ce îmi spune chiar era dorinta lui de a-mi spune,
nu ca eu i-am cerut-o, desigur în mod subtil, dar credeti oare ca
pentru asa ceva ti se acorda acces la cunoastere?
Chiar credeti ca ai acces acolo daca îti mai e
la îndemâna sa gândesti asa?!
Dragilor, poate sunt zile în care as prefera sa nu trebuiasca
sa fac efortul de a încropi ceva de pus pe masa în fata alor mei,
dar nu exista nici o posibilitate ca sa ma gândesc sa rezolv asta
profitând de necunoasterea semenilor mei! De ce?
Pentru ca asa este Legea, pentru ca eu stiu ca preferintele mele
nu sunt neaparat în armonie cu Universul, dar un gest ca cel pomenit,
în mod sigur ar fi o dizarmonie majora, la care eu nu mai pot accede.
Dizarmonia respectiva, comisa constient, devine si mai dizarmonioasa
si în ciclul cauza-efect este obligatoriu urmata
de ceva, nu întotdeauna previzibil.
Nu este vorba de teama, este doar constienta faptului ca dai nastere
unui lant întreg de dizarmonii, când cunoasterea
nu-ti mai da dreptul sa o faci.
Este ca atunci când un matur i-ar da restul unui copil trimis de mama lui
dupa te miri ce cumparatura, în mod necinstit.
Nu poti profita de inocenta, de necunoasterea unui seman de-al tau,
chiar daca poate necunoasterea respectiva te pune în situatia
de a face eforturi de imaginatie pentru a încropi ceva de pus pe masa.
Va veti întreba dece nu prestez o activitate oarecare,
din cele avute anterior sau o alta. Raspunsul este destul de simplu
dar si deosebit de complex: astazi jocul din piramida sociala
nu mai are nici o componenta cinstita, orice contact între oameni
având în spate întrebarea" cum oare îl pacalesc
sa cumpere sau sa vânda, etc."
Faceam paralela cu copilul trimis la cumparaturi de mama sa.
Daca nu pot pacali, cu cunoasterea pe care o am,
acesti copii care se joaca necinstit, închipuiti-va ca nici nu pot concepe,
de dragul a orice, sa fiu victima continua a jocului lor mult prea infantil.
Si, cum nu îmi este la îndemâna sa ma mai întorc la datele masluite
ale jocului lor, orice activitate economica îmi este de-a dreptul imposibila.
Cred ca am reusit sa ma fac înteles.
Am cunoscut mecanismele economice si comerciale, stiu ce se ascunde
în spatele unei campanii publicitare, stiu exact cine va controla o piata,
în ciuda iluziilor competitorilor.
Cum as mai putea mima o participare? Si de dragul a ce anume sa o fac?
De aceea veti gasi nu odata în paginile acestea recomandarea
de a nu judeca ceea ce înca nu puteti, obiectiv, întelege.
Chiar creativitatea aplicata la nivelul dens acum nu ne mai serveste,
aglomerând si mai mult acest plan deja deosebit de aglomerat.
La un moment dat am "inventat" o antena pentru receptia TV
deosebit de simpla si multi români ma cunosc în mod direct datorita ei.
Era un simplu format A4 care se prindea cu niste ventuze
de geamul camerei unde se afla televizorul,
asigurând o receptie satisfacatoare
pentru oricare post local care emitea prin antena
si ale carui unde ajungeau acolo.
Trecând peste neâncrederea pe care vederea
simplitatii si a pretului mic o stârneau,
cred ca peste 10 000 de semeni au folosit-o la un moment dat.
De ce va pomenesc de ea?
În primul rând pentru ca este un exemplu clar în care simplitatea
si pretul ar putea garanta câstigarea unei piete.
Apoi tehnologia de producere s-ar preta foarte bine
unei industrializari masive, scazând pretul la valori rizibile.
Si cu toate astea, nu o voi pune iar pe piata!
Daca as face-o, m-as arunca într-o competitie,
eu stiind bine ca concurenta este
cel mai nefiresc raport între semeni.
Apoi as mai introduce în acest plan înca un element,
care odata în plus ar mai pune cumparatorul în fata unei alternative,
adica i-as mai disipa gradul si asa mic de atentie pe care îl are.
Unii vor avea de ales daca sa-si cheltuie putinii bani pe patru pâini sau pe o antena...
Ori eu stiu deja ca ei nu au nevoie de televizor, ca el nu le aduce nimic bun,
de ce anume sa le mai ofer înca o oportunitate de a apela la el?
Vedeti voi, este un nivel de cunoastere la care nu mai poti gândi altfel...
Da, voi încerca înca sa schimb conceptia întregii civilizatii despre energie,
este un lucru important si care ne va scapa
de o multime de complicatii si servituti.
Asta chiar trebuie facut, pentru ca se poate si ne scoate
dintr-o seama de iluzii ale lipsurilor.
Si apoi, ne demonstreaza cât de departe suntem
de a ne lauda ca chiar stim totul.
Si sper ca ne va face sa devenim mai atenti, mai receptivi.
Stiu bine ca aceasta schimbare se va face,
altfel nu îmi era data cunoasterea pentru
a o putea aplica în tehnologiile noastre.
Desigur ca majoritatea semenilor ma privesc iar cu scepticism,
asa cum multi au facut-o când le aratam antena TV
Asta nu înseamna decât ca îsi rezerva o surpriza si atât.
Realitatea este una singura, Energia Este,
noi putând-o doar culege si utiliza.
Productia de energie, transportul si distributia
sunt aiureli la care trebuie sa renuntam.
Pe cei care mai cunosc, îi invit sa-si
aminteasca de receptorul "cu galena".
O dioda, un condensator si o casca erau suficiente
pentru receptia programului radio de pe medii,
singura frecventa care se utiliza la acea vreme.
Nu exista nici o sursa de energie electrica si cu toate astea
în casti se auzea destul de tare postul local de radio.
Ori castile erau dotate cu bobine destul de grosiere
la vremea aceea, erau casti telefonice daca îmi amintesc bine,
eu am construit unul.
Si aveau nevoie de semnal mare pentru a se auzi ceva.
De ce oare asta nu ne-a atras atentia suficient de mult.
De unde era luata energia care asigura
receptia la radioul cu galena?!
Veti spune ca de la antena, si desigur prin antena o lua,
dar de unde provenea ea?
Sa nu spuneti ca era energia emitatorului deoarece nu rezista.
Putem produce un milion de receptoare cu galena,
le putem face pe toate sa functioneze si veti vedea
ca suma totala a energiei folosite de fiecare va depasi de zeci,
poate de sute de ori energia postului de emisie.
De unde va fi luata aceasta energie?
Dragi semeni, starea de atentie ne poate face sa întelegem lucruri,
aspecte pe lânga care am trecut cu prea mare usurinta.
Întelegerea acelor aspecte ne poate marca evolutia
la nivel de indivizi dar si de civilizatie.
O atitudine matura trebuie sa ne determine sa facem aceasta.
Trebuie înteles ca, în fiecare moment al civilizatiei,
aceasta a avut de facut alegeri, chiar si din punct de vedere
al tehnologiilor pentru care s-a optat.
Alegerile au fost determinate tocmai de nivelul de întelegere
la care exponentii ei aveau acces la acel moment.
Precis ca, daca aveau acces la alt nivel, directiile în care tehnologiile
s-ar fi dezvoltat erau cu totul altele.
Ca atare nimic nu ne împiedica ca, de la o anume raspântie,
sa mai cautam un alt drum. El precis exista.
Unii ma întreaba dece nu îmi construiesc eu un dispozitiv
capabil sa îmi ofere independenta energetica mie.
Raspunsul e simplu: pentru ca nu asta trebuie sa fac
si pentru ca sa nu o fac nici nu e posibil sa o fac de unul singur.
Este nevoie de dotarile tehnologice pentru aceasta,
care se gasesc în diferite domenii de activitate
va fi doar o încununare a unor "eforturi" colective.
Daca ar trebui sa încropesc cu mijloacele proprii
ceva de acest gen ar iesi teribil de supradimensionat,
în ciuda faptului ca se poate face ceva deosebit de mic,
de compact...pe masura mileniului trei.
Dragilor, noi una suntem, noi întreaga Creatie una suntem
si avem cu adevarat nevoie sa constientizam asta.
Iluzia separarii, care pune din ce în ce mai mult stapânire
pe mintile noastre este deosebit de daunatoare
întregii noastre evolutii în acest plan.
Experimentele noastre sunt pline de savoare
doar traindu-le la cote cât mai înalte de comuniune,
singura care ne îmbogateste senzatiile.
Chiar bucuria, mica, meschina, în singuratate,
nu are gustul pe care îl are atunci când este împartasita cu mai multi.
Comuniunea cu semenii nostri este numai un pas,
un exercitiu facil spre întelegerea Legii Lui UNU.
Aparent paradoxal, acum când mijloacele de comunicare
fac din întregul glob un "sat planetar", tot mai greu
se stabilesc prietenii de la om la om.
Preferam sa ne încredintam gândurile unuia aflat la distanta
si pe care poate nu-l vom vedea vreodata,
prin intermediul internetului decât sa "riscam" contactul
firesc cu vecinul de apartament.
Este minunat ca gândurile noastre nu mai cunosc
bariere ale spatiului, ca te poti aseza la tastatura PC-ului
si sa te adresezi oricarui semen din orice colt de lume.
Consider însa ca esti îndreptatit sa o faci abia dupa ce
relatiile tale interumane ti-au dat ocazia
sa experimentezi suficient încât sa se justifice dorinta ta
de evadare într-un spatiu mai larg.
Sa ai prieteni anonimi pe un "Chat", dar sa nu ai cu cine
sa te plimbi pe aleile unui parc nu mi se pare o experienta completa.
Asa alege mintea noastra uneori sa faca
din cuceriri adevarate handicapuri.
Cunosc fiinte care mi se plângeau ca nu îsi pot gasi prieteni
si erau foarte nefericite ca nu le era la îndemâna
sa stabileasca contacte prin calculator, fiind convinse
ca numai asa vor gasi persoana potrivita.
Degeaba ai încerca sa le demonstrezi matematic
ca mai degraba câstiga un bilet la loterie,
ca sansele sunt mai mari acolo, ca daca din cei pe care zilnic
îi întâlneste nu gaseste pe nimeni potrivit,
apoi acolo chiar miracol ar trebui sa se numeasca;
el o va tine pe a lui, si e în stare sa rateze sansa
oricarei întâlniri cu chiar fiinta dorita,
deoarece atentia lui/ei nu este prezenta.
Uneori registrul discutiei trebuie sa coboare
pâna la nivelul psihologic, deoarece de acum eroarea
este atât de grosiera încât chiar si cauzele
se afla aici, în frecventa joasa.
Desigur ca exista si o cauzalitate subtila în orice "suferinta"
se manifesta în experientele noastre,
dar pâna a ajunge fiecare la acestea,
mai întâi trebuie sa le rezolve pe cele
pe care chiar le poate vedea.
Daca acestea i se par de netrecut, apoi de cele
de alta natura ce am mai putea spune...
De fapt iata cam cum se petrec lucrurile cu majoritatea,
când ajung sa se întrupeze: conform Legii, cunoasterea dobândita
pâna la acel moment, prin încarnari succesive,
se pierde si experimentul în plan fizic se reia de la început.
Numai în acest fel evolutia poate fii libera,
adica nemarcata de neizbutirile sau neîntelegerile dinainte:
o viata noua, ca o coala alba de hârtie, asteapta sa fie scrisa.
Contextul în care am ales sa venim, familia, mediul social,
starea materiala a familiei, existenta sau nu a ambilor parinti
ne creeaza contextul în care personalitatea începe sa se formeze.
Adica ego-ul. Desigur ca constructia acestui ego are menirea
sa ascunda si mai mult Esenta si atributele ei: omniscienta, omnipotenta...
Cu toate acestea o anume transparenta a mintii limitate face
ca portiuni mai mari sau mai mici din Adevar sa ne fie accesibile.
Mai cu seama pâna pe la 8 ani acest grad de transparenta este ridicat.
La copii de astazi gradul de transparenta al mintii limitate
pentru Adevar este chiar mai ridicat si se prelungeste
catre pubertate, uneori chiar dincolo de acest interval.
Acestia sunt spirite încarnate cu multa cunoastere,
venite pentru a ajuta Civilizatia Pamânt
sa depasesca momentul actual.
Desigur multi sunt adevarati "copii-problema" atât pentru parinti
cât si pentru educatori, deoarece apetenta lor pentru legile
limitativ-omenesti este deosebit de mica.
Format în acest mod, matur de acum, plecam sa exploram "viata"
dupa propriile puteri dar si de pe coordonatele pe care familia,
contextul social, ni le-au oferit.
Este la alegerea noastra din fiecare moment ca exercitiul
în acest plan sa aiba valori mai înalte sau mai joase,
deoarece avem posibilitatea sa observam în fiecare moment
"realitatea care ne înconjoara" din unul sau altul
din centrele noastre de comanda: inima sau minte.
Câta vreme vom pendula între aceste doua centre,
toate aspectele acestui plan vor parea a avea un puternic caracter dual:
bine-rau, frumos-urât, alb-negru, lumina-întuneric, curaj-frica, etc.
Când gradul de evolutie ne va permite, când vom alege cu adevarat,
când inima se va autoimpune ca fiind singurul centru adevarat de comanda,
automat dualitatile aparente vor disparea.
Atunci vom realiza ca ele nu erau ale planului dens
ci erau proiectiile mintii noastre.
Pâna atunci însa, oricâta bunavointa am avea,
nu vom putea sub nici o forma sa întelegem
ca astea nu sunt vorbe ci purul adevar.
Desi eu stiu ca pâna la aceasta cunoastere individualitatea
înca nu a ajuns la maturitate si stiu ca pentru maturizare
se consuma timp în acest plan, am convingerea ca majoritatea
spiritelor întrupate acum, au parcurs în cicluri de evolutie aici
în acest plan, cam toate treptele pentru a se maturiza.
Faptul ca evolutia lor actuala, în aceasta întrupare, pare
sa nu dovedeasca acest lucru cred ca se datoreaza jocului
care a capatat valente deosebite fata de cele pe care trebuia sa le aiba.
Complexitatea deosebita la care s-a ajuns, faptul ca Legea
a fost uitata si înlocuita cu o infinitate de legi si legisoare omenesti,
cele mai multe contravenind flagrant cu Legea,
face ca majoritatea sa evolueze ca si efect al acestui plan si nu ca si Cauza.
Cu alte cuvinte, ei nu mai manipuleaza piesele de joc ci s-au vopsit frumos
în culorile pe care jocul le cere si s-au asezat ei însisi pe tabla de joc,
asteptând ca cineva (cine oare?) sa-i tot mute de colo colo.
Conform obiceiului, putem da vina pe joc, el este de vina
ca noi l-am preluat complicat si ne-au fost impuse sumedenie
de legi limitativ-omenesti, nu noi!
Niciodata NOI nu suntem vinovati, noi
nu avem nici o responsabilitate. Oare asa sa fie?
Desigur termenul de vina este putin fortat, ea apare doar daca
privim lucrurile de la primul etaj al piramidei cunoasterii.
La etajele urmatoare dispare, reaparând cu conotatia de dizarmonie,
irosire si lipsa de constienta undeva catre ultimele trepte ale acestei piramide.
Apoi dispare si ea ca majoritatea notiunilor...Pentru Absolut chiar nu conteaza...
Mi se pare interesant cum, de-a lungul multor paliere
ale piramidei cunoasterii multe notiuni dispar,
aparând ca lipsite de importanta, pentru a reveni cu toata forta
pe penultimele trepte...poate cu sensul modificat, dar oricum aparând importante...
Unele scoli spirituale induc aceste hiatusuri, parca din dorinta
de a trece peste ultimele etaje ale piramidei cunoasterii de fapt
cred ca Maestrii ajunsi la Constiinta Deplina au spus unele lucruri,
ei vorbind de la nivel Absolut, dar au fost preluate de discipoli,
care au încercat sa coleze la diferite nivele aceste aspecte
ale Absolutului, desigur din necunoastere.
Cel care acum, poate la a treia sau a trei zecea generatie de discipoli afla,
imediat ce depaseste parterul cu jucarii, ca imediat deasupra lucrurile dispar
în marea lor majoritate, desigur nereusind sa experimenteze asa o aiureala,
renunta dezamagit ori de propria capacitate de întelegere ori
-cel mai ades- de scoala respectiva.
Si eu consider destul de dificil ca o Scoala Spirituala sa poata fi
continuata cu succes dupa ce Maestrul care a fondat-o a parasit
acest plan, si prin aceasta nu fac decât sa întaresc
cele afirmate de multi altii înaintea mea.
În primul rând un Maestru apare ca o necesitate obiectiva
a momentului.
Aparitia lui este cumva legica, ea este "ceruta" de acel timp
si prestatia sa va fi puternic circumscrisa coordonatelor momentului.
Desi va relua absolut aceleasi Valori ca cei care l-au precedat
(de unde altele?), el va avea menirea de a le "aduce la zi",
în termeni specifici timpului si uneori locului unde apare.
Ca atare prelungirea artificiala a celor "spuse" de el nu are cum
sa fie "productiva", deoarece în permanenta curgere, precis buna parte
din datele respective s-au modificat.
Ca atare degeaba pastram cuvintele, daca ele vor fi turnate
în cu totul alte forme, cu care nu au cum sa se mai potriveasca.
Apoi discipolii sai nu pot face discipoli
pentru simplul motiv ca doar un Maestru va putea.
Exemple de astfel de încercari se pot da suficient de multe
si cred ca marea majoritate a actualelor "scoli" de aceasta
si sufera este chiar motivul pentru care nu cunosc decat una
care are rezultate deosebite, fiind pe cale de a initia un Maestru, în SUA.
Este adevarat ca timpurile catalizeaza un proces de "aglomerare"
a palierelor superioare din piramida cunoasterii,
ca atare avem parte de un numar tot mai mare de "constiinte
cu un înalt nivel de constienta", care pot trece
din clipa în clipa la Constiinta Deplina.
Diferite scoli i-au ajutat pe oameni sa-si aereze structurile,
sa devina mai atenti, le-au insuflat interesul pentru o alimentatie naturala
sau chiar pentru hrana vie, altele le-au demonstrat cât de nelimitati
pot deveni renuntând la iluzia nevoii de hrana.
Toate acestea si multe altele l-au ajutat pe cel dornic sa se apropie
de un punct geometric prin care se va face
trecerea în cea de a cincia dimensiune.
O pregatire mai completa ar trebui sa aduca si ceva cunoastere
pregatitoare pentru cei care s-au apropiat, constient sau nu,
de acest punct geometric.
Deoarece întelegerea corecta a datelor care definesc acest punct
va ajuta pe multi sa constientizeze ca ce "li se întâmpla"
este absolut firesc si este o crestere, în ciuda faptului ca,
din minte limitata, nu pare deloc sa fie asa.
Doua-trei cuvinte voi încerca eu sa spun pentru a defini putin
ceea ce se petrece cu cei care se apropie de aceasta "usa".
Am sa încep prin a spune ca nu trebuie sa fie nici mirati
si nici suparati daca nimic nu le iese, sub raport material chiar
nici nu trebuie sa le iasa, ei au hotarât asta
când dispuneau de constiinta constienta.
Desi unii sunt aparent suparati pentru acest aspect,
la o analiza detasata se poate constata cu usurinta ca, de fapt,
nu fac nimic pentru a iesi din acea stare, ca ea nu îi afecteaza deloc.
Cei care se consuma mai tare se afla la
înca un pas mai departe decât primii.
Cu cât are loc apropierea de acest punct cu atât mai mult
linistea si pacea pun stapânire pe "calator".
Aerarea vibratorie are în vedere si structurile dense,
ca atare corpul nu va putea fi acuzat de hiperponderalitate.
Greutatea se va stabili undeva la un minim,
dar care asigura un randament fizic optim.
Persoanele ajunse aici, au o vitalitate marita,
cunosc din ce în ce mai rar îmbolnaviri sau oboseala fizica,
nevoia de somn este mult diminuata.
De oboseala psihica nici nu poate fi vorba, în ciuda stresului general.
Ar mai fi de remarcat un aspect din cele care nu convin mintii limitate:
deprecierea galopanta a dentitiei, care "pleaca" parca sub forme ciudate.
Ori se toaca pur si simplu de la o zi la alta,
ori parca alveolele în care sunt implantati devin brusc mai mari
decât ar fi cazul si ei încep sa se miste si sa se desprinda.
Despre acest punct ar mai fi suficient de multe de spus,
dar ar necesita explicatii mult prea ample pentru a-si gasi locul aici.
Ca un numitor comun: aceasta "distrugere"
arareori este însotita de dureri pe masura.
Cei care se apropie de acest punct manifesta un interes
foarte scazut fata de medicina si remedii
farmacologice, chiar si numai intuitiv.
Va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca nu am fost conceputi
pentru a mânca acest plan minunat în care am venit,
si nici tractoare nu am fost facuti sa fim.
Daca nu am înteles-o pâna acum, vom fi nevoiti încetul
cu încetul sa o constatam si desigur sa constientizam.
Cresterea frecventei întregului sistem caruia îi apartinem
ne va demonstra clar acest lucru.
Nu este vorba de osteoporoza, dupa cum nu va fi vorba
nici de paradontoza, chiar daca aspectele generale
ar justifica aceste "diagnostice".
Unii vor alerga dupa protezari masive si cunosc deja cazuri.
Cum nu le pot explica, caci nu ar întelege, ma multumesc sa zîmbesc.
Pe cei interesati de contacte cu civilizatii extraterestre i-as întreba daca
au citit despre vre-un contact de gradul zero în care sa fie pomenite
fiinte dotate cu dinti?!
Întrebarea poate fi luata si numai ca gluma.
Dar nimic nu ma poate opri ca glumind sa spun tot adevarul.
Dragii mei, mai entuziasmati, ca doamna Jasmuheen sau mai ponderati,
avem de strabatut niste clipe de un inedit absolut.
În buna masura, ceea ce vom reusi va fi potrivit "calificarii" noastre.
Pentru acest motiv, cei cu un pas mai înainte pe drumul constientei
se straduiesc sa întinda câtor mai multi semeni o mâna.
Daca ea va fi acceptata sau nu este în buna parte responsabilitatea
celui ce poate accepta sau poate refuza un ajutor.
Are dreptul la aceasta alegere prin Lege,
dar calificarea pentru a lua o decizie corecta a cam pierdut-o.
Ca vina poate fi aruncata înafara, ca jocul a devenit prea complicat,
asta nu se poate retine ca argument.
Nici macar în ceea ce priveste legile umane necunoasterea
sau nerecunoasterea Legii nu te absolva de vinovatia încalcarii ei.
Daca din tonul meu rezulta o nuanta de regret,
ea îsi gaseste justificarea doar prin faptul ca, în corp fizic fiind,
doresc experiente de cel mai înalt nivel semenilor mei,
la care constat un dezinteres major pentru aspectele majore
si un interes disproportionat pentru aspecte lipsite de importanta.
Acest tablou nu are darul de a ma face entuziast cu privire la
experienta colectiva careia va trebui sa îi facem fata, în ciuda faptului
ca individualitatea care sunt asteapta cu nerabdare aceasta trecere,
pentru care s-a pregatit cel putin 26000 de ani,
mai probabil un multiplu al acestei valori...
E drept ca, in extremis, este suficient si un minut
pentru a va trezi, dar o veti face?!
Atlantii nu au mai reusit sa o faca sau altfel spus,
ca atlanti nu am reusit sa ne trezim la timp.
Si lor li s-a spus dar nu au fost atenti, sau nu am fost atenti nici atunci.
La scara Universala nu conteaza, 26000 de ani
terestri sunt doar o clipita, nu?!
Dar ma tem ca nu este legitim ca, în corp fizic fiind,
sa te raportezi la Absolut, nu de aceea ai venit aici.
Aici te gasesti în urma unei misiuni asumate constient,
pe vremea când erai Constiinta Constienta.
Poate este dreptul tau sa o uiti, sau poate asa crezi.
Oricum, ceea ce mi se pare destul de logic este ca
nu ai venit nici pentru a acumula bunuri materiale,
pentru ca apoi tot sa trebuiasca sa le lasi,
nici pentru a-ti exploata semenii sau a-i dispretui în vre-un fel.
Daca te-ai îndepartat de Lege si te-ai acoperit cu legi fabricate
pentru a-ti apara slabiciunile nu ar trebui sa fi foarte multumit
de felul în care te-ai achitat de "misiunea" pentru care esti aici.
Pâna la a deveni treaz, vrând-nevrând, chiar numai o clipita
a mai ramas, raportat la cei 26000 de ani.
|
Atunci vei sti exact ce anume ai uitat.
Dar vor mai urma tot 26000 de ani pâna la
o noua oportunitate eventuala,
daca nu vei alege iar sa uiti.
Pentru Absolut, amnezia ta chiar nu conteaza, dar pentru
individualitatea care esti, probabil da.
Un sir nesfârsit de reîncarnari, iarasi clasa întâi, apoi a doua...
pentru a creste iarasi, cu o alta civilizatie, cu alte jocuri,
cu alte iluzii... poate te tenteaza, e dreptul tau sa alegi,
nimeni nu pierde nimic din aceasta alegere, cel mult tu, daca consideri.
Este dreptul tau sa consideri util sa retraiesti începuturile unei noi civilizatii.
Pâna la a ajunge ea sa se dezvolte suficient ca tu sa ai parte de experientele
cu care te-ai obisnuit în aceasta încarnare îi vor trebui iar aceiasi 26000 de ani.
Sute sau mii de alte încarnari, pe aceasta planeta sau pe o alta,
depinzând de o "eventuala masa critica" apta de a ridica fizicalitatea aceasta
cu totul în urmatoarea dimensiune vibrationala.
Eu doar încerc sa te fac atent, nu pot alege în locul tau.
În mod sigur va fi altceva, nu exista în toate universurile doua drumuri identice
pentru nici o individualitate, indiferent scara la care ne-am referi, om, civilizatie, planeta...
În ceea ce ma priveste, ma declar pe deplin satisfacut de aceste acumulari si,
deocamdata, nu îmi mai doresc un nou ciclu.
Asta nu înseamna deloc ca ar trebui sa faci aceleasi alegeri,
nici macar ca eu ar fi cazul sa cred ca am ce sa îti recomand.
Doar pot sa te atentionez, sa nu fi luat prin surprindere de alegerea
pe care oricum va trebui sa o faci, caci tu esti alegerea.
Alegoric ne-a fost prezentata ca fiind o cernere
pe care iar ceva exterior noua o face,
noi iar fiind efect si nu cauza.
Realitatea este ca noi chiar cauza vom fi, nicidecum efect.
Acesta abia apoi va urma, conform alegerii noastre.
Constiente sau mai putin...
Si pentru ca cel mai important instrument de lucru pentru orice aspirant
la revelarea Sinelui ramâne meditatia, ma voi întoarce iarasi la ea.
Desi multi sunt aceia care au participat la câte o meditatie colectiva ,
desi nu putini au avut perioade când s-au apropiat
pe diferite cai de aceasta tehnica,
sunt totusi mult prea multi semeni care nu au înteles multiplele valente
ale acestei tehnici si implicatiile pe care meditatia le are.
S-au scris carti despre meditatie, s-au inventariat
modalitati sau genuri de meditatie
dar prea putini stiu ca exista exact atâtea tipuri
de a medita câti insi care mediteaza,
altfel spus nu cred în categorii.
Desigur sunt caracteristici comune pentru orice meditatie,
desigur ea nu va putea avea loc fara intrarea în stare alfa,
care stare comporta modificarea unor parametri de functionare
ale diferitelor "aparate" ale corpului fizic.
I se spune stare de constiinta modificata, deoarece este o stare de veghe
în care multi parametri functioneaza la valori total diferite
fata de starea de trezie, starea beta.
Undele cerebrale au valoarea scazuta, sistemul circulator
ca si cel respirator de asemenea.
Cu toate astea esti constient si prezent, dar nu ai constiinta corpului fizic,
iar daca încerci sa transmiti o comanda unui deget, spre exemplu,
executarea comenzii se va face cu oarecare întârziere,
dar va fi urmata si de iesirea din starea alfa.
Aceasta stare, cu subdiviziunile ei, a fost studiata si de catre medici
si alti cercetatori si s-a concluzionat indubitabil existenta
unei proprietati uimitoare de regenerare a celulelor,
de refacere a diferitilor parametrii functionali,
de odihnire si linistire nervoasa, etc.
Simpla inducere a acestei stari are proprietati
curative în foarte multe afectiuni.
De aceea s-au si inventat dispozitive-aparate
pentru inducerea din exterior
pe cale auditiva si prin stimuli optici a frecventelor respective.
Despre utilitatea lor nu voi discuta aici.
Intrarea corpului în aceasta stare se poate conduce prin tehnici simple
si cunoscute dintotdeauna de practicantii meditatiilor si nu numai.
Un radiestezist, de exemplu, îsi va optimiza foarte mult cercetarea
daca va fi instruit sa îsi faca determinarile în aceasta stare,
deoarece va risca mult mai putin sa se interpuna ca personalitate
între sursa de semnal si indicatorul folosit.
Aceasta trecere în stare alfa unui practicant nu are
dece sa îi ia mai mult de trei-cinci secunde.
Insist asupra acestei stari din mai multe motive.
În primul rând trebuie sa se cunoasca cât mai bine,
pentru ca nimeni sa nu se sperie de ea si apoi fara
aceasta familiarizare o meditatie nu va fi posibila, va fi o iluzie.
Si nu sunt putini cei care chiar si aceasta iluzie o au.
Este o stare absolut normala, dar care neconstientizata, adica în mod natural,
o are fiecare doar în prima parte dinaintea somnului profund,
caracterizat prin asa numitele unde teta.
Deci orice om înainte de a intra în somnul profund cunoaste de fiecare data
o perioada de tranzitie, de câteva minute, în stare alfa.
Ea mai revine în scurtele pauze dintre ciclurile de somn,
adica la circa o ora si jumatate, iarasi pentru câteva minute.
Oricine îsi întrerupe somnul foarte usor când se gaseste în aceste pauze
si se va simti pe deplin odihnit, cu conditia desigur ca mintea
sa sa nu se vaite de "nenorocirea care
i s-a întâmplat", cum de regula face.
Ca atare, sa nu va mirati deloc daca veti avea ocazia sa constatati
ca un somn de o ora si jumatate v-a odihnit mult
mai bine decât unul de sapte ore.
Este chiar legic sa se întâmple asa.
Un ciclu complet de somn are cam o ora si jumatate iar noi,
pentru a ne simti refacuti, ar trebui sa dormim
numai multiplii întregi ai acestor cicluri,
cu alte cuvinte sa ne trezim întotdeauna
într-o pauza, adica în starea alfa.
Pentru ca o meditatie sa reuseasca
va trebui sa ne disciplinam mintea,
altfel ea oferindu-ne permanent o nebuneasca si infinita, dar mai ales
inutila defilare, daca nu chiar sarabanda de gânduri,
fara nici o legatura de cele mai multe ori si fara nici un scop.
Pentru linistirea ei se utilizeaza iar niste tehnici,
dintre care contemplatia este cea mai raspândita si recomandata.
Altfel spus, decât sa fie lasata sa topaie în voia ei,
se încearca fixarea atentiei ei asupra unui singur aspect,
cel care va fi contemplat.
Cel mai ades sunt folosite pentru
contemplatie elemente imagistice, fixate
pe "ecranul mintii", deci imaginate.
Aceste elemente pot fi dintre cele mai diferite, de la flori
sau peisaje pâna la icoane sau imagini mentale reprezentând
pentru fiecare un simbol preferat.
Deja credinta ca între imaginea fixata pe ecranul interior
si rezultatele meditatiei este o legatura cu semnificatii deosebite
lasa loc unor interpretari speculative, absolut false.
O meditatie buna poate avea loc chiar si cu ochii deschisi,
fixati asupra unui singur punct,
chiar punct fizic existent pe un perete...
Cert este ca disciplinarea mintii este un proces
dificil si specific fiecarei persoane.
S-a observat ca încercarea de a îi impune ceva nu da rezultate,
ca atare se prefera lasarea gândurilor razlete
sa mai defileze, pâna se linistesc.
Starea alfa ajuta foarte mult la aceasta linistire.
Avantajele stapânirii acestor stari sunt foarte multe.
Ca exemplu, eu chiar nu pot întelege ce este aceea insomnie.
Îmi imaginez ca trebuie sa fii tare dat peste cap pentru a intentiona
sa dormi si sa nu o poti face.
Atunci când am decis sa adorm, în trei secunde am intrat în stare alfa,
dupa care, renuntând sa o mai mentin, teta urmeaza firesc.
Deci din clipa în care am decis sa adorm
si pâna adorm pot trece 30 secunde,
cel mult un minut. Iar conditiile chiar nu conteaza, nu are importanta
daca este ziua sau noapte, liniste sau zgomot major,
daca sunt culcat, asezat sau în picioare.
Eu sunt singurul care decide când, unde si cum adorm.
Un somn odihnitor poate dura cinci minute, un sfert de ora,
jumatate de ora sau o ora si jumatate.
De obicei noi ne culcam pe la trei noaptea
si dormim pâna pe la sapte si jumatate.
Nu cred sa fi dormit niciodata opt ore,
întotdeauna considerând ca este o stupida irosire de timp.
Pretentia ca organismul sau sistemul nervos
au nevoie de 8 ore pentru a se reface este absurda
si contrazisa de mult prea multi semeni, cu experienta lor de viata.
Exista posibilitatea ca contemplatia
si meditatia sa se desfasoare simultan
si eu folosesc pentru contemplatie,
cum spuneam si mai devreme, muzica.
Este o arta care se adreseaza în mod direct, care prin mesajul vibrator
face sa rezoneze cu precadere anumite zone ale corpului si desigur
aleg muzica cu vibratia foarte înalta.
Daca observ ca mintea cauta sa "croseteze", atunci îi sugerez
sa observe dansul notelor muzicale, aidoma unor baloane colorate,
situate mai sus sau mai jos. Acest joc de obicei o satisface.
Nu trebuie sa credeti, dragi semeni, ca toate meditatiile
trebuiesc sa ne fie foarte izbutite.
Si în nici un caz ca vor fi doua la fel.
Starile unice pe care fiecare ti le da îti asigura însa permanent
o ascensiune, fie ca îti dai seama, fie ca nu.
Apoi ele sunt deosebit de necesare pentru mentinerea unui nivel vibrator,
fara ele riscând ca, încetul cu încetul sa pierdem din vibratia la care am ajuns.
Celor care cred ca, în dorinta de a împaca
iluziile acestui plan cu Adevarul,
se pot lipsi de meditatiile zilnice, traind chipurile
o "permanenta stare meditativa"
nu pot decât sa le spun ca mintea lor limitata îi înseala teribil
când îi face sa creada acest lucru.
Iisus se retragea în Gradina Ghesimani
exact pentru a medita si a se ruga;
pentru ca si rugaciunea este tot o tehnica meditativa,
în care locul contemplatiei este luat de cuvinte.
Daca si El mai avea nevoie de meditatie atunci putem zîmbi
cu îngaduinta când observam ca
iar mintea noastra face glume cu noi.
Noi suntem tentati sa credem ca sensul cuvintelor
unei rugaciuni este important,
ca în ele este un secret, adevarul este ca mai degraba muzicalitatea lor
este cea cu adevarat semnificativa.
Nu de putine ori câte un preot incanteaza o rugaciune de asa maniera
încât cuvintele chiar nu se mai pot deslusi,
dar pentru aceasta rugaciunea nu pierde nimic, poate dimpotriva.
Coranul se cânta în moschee, nu se citeste.
Si are un mesaj vibrator foarte înalt.
Daca am insistat asupra starii Alfa si probabil am reusit sa-i arat beneficiile,
acum va trebui sa fac acelasi lucru cu meditatia.
Ce ar trebui sa stie fiecare om despre aceasta este ca
este singura modalitate constienta prin care noi
ne putem "recapata mostenirea".
Aceasta ar însemna ca informatia arhetipala,
cea dupa care noi am fost facuti, împreuna cu toata Cunoasterea
din toate Universurile pot fi accesate doar în meditatie.
Repet, este singura modalitate constienta, adica în care tu
constient îti propui sa ajungi acolo. Exceptii pot exista, desigur.
Energia care se vehiculeaza este atât de subtila încât
cea mai mica "adiere" face ca procesul sa înceteze.
Este tocmai motivul pentru care este
atât de importanta starea de "non-minte".
Pentru ca mintea limitata, apartinând acestei lumi dense,
vehiculeaza în mod obisnuit energii considerabile,
ajutata fiind de rezervorul de energie al corpului fizic.
Starea de atentie face ca receptivitatea sa creasca suficient
pentru a putea decela nivele de semnal atât de mici.
Revelarea Sinelui, ale atributelor Esentei, este un proces logic
de dezarhivare a informatiei existente în "arhiva pe care nimeni
nu a scris Dumnezeu" din pomenitul folder Gigel,
cu care am venit la întrupare.
Cînd dezarhivarea începe, încep imediat si atributele Sinelui
sa-si faca simtite prezenta, îndepartând încetul cu încetul
limitativele atribute omenesti de evolutia
în plan fizic a individualitatii respective.
Ele nu se impun imediat cu toata forta ci numai treptat si este perfect,
altfel mintea noastra ar putea ceda sau semenii
ar considera ca, peste noapte, am luat-o razna.
As vrea sa fac o precizare: în meditatie are loc o parasire
a acestui plan vibrational si deci infoenergetic si o ridicare a frecventei.
Desigur frecventele imediat superioare sunt cele ale Astralului
sau A Patra Dimensiune, cum mai este denumit.
Insist cu recomandarea de a nu ramâne
în limitele vibratorii ale acestui Astral,
din foarte multe motive: chiar daca exista
si posibilitatea de a culege informatii de aici,
de cele mai multe ori ele nu sunt reale
sau îsi pierd valoarea de predictie
datorita curgerii accelerate si a mai multor factori
care acum sunt deosebiti, fata de alte momente.
Apoi este o zona infoenergetica plina cu informatie viciata
si cu tot felul de proiectii ale mintilor limitate.
De aici rezulta si un anume grad de periculozitate,
eu cunoscând mai multe cazuri care au avut de suferit,
în grade diferite dar nu arareori maximal.
Explorând aceasta zona vibrationala putem eventual creea
putin spectacol în jurul nostru, putem accede la unele facilitati
rezultate în special din faptul ca materializarea are loc simultan
cu creearea formei-gând, dar o evolutie spirituala sau
redobândirea atributelor Dumnezeirii nu au nimic
comun cu aceasta frecventa vibratorie.
Reamintesc ca mintea limitata este satisfacuta de ramânerea
în limitele acestor benzi, deoarece este singura frecventa unde
se mai gasesc manifestari imagistice, acestea încetând
sa se mai produca la frecvente superioare.
Ca atare ea se va amuza de ceea ce "vede", si va cauta
sa spuna ca aici trebuie sa te opresti.
De fapt de abia de aici merita sa "urci", în ciuda faptului
ca spre "lumina" doar linistea si pacea totala te mai întovarasesc.
Interesant este ca, desi este doar liniste, la anumite momente
afli ca "stii" ceva nou, stii ca le stii si le transferi cu greu mintii limitate,
pentru a le putea aduce apoi ca cunoastere în acest plan.
Va dau un exemplu petrecut în meditatia mea de azi dimineata:
pentru o fractiune de secunda "am avut
înaintea ochilor" o diploma italiana.
Nu era latina ci italiana moderna, dar nu ma întrebati
cum stiu asta caci nu pot raspunde.
Cert este ca a fost atât de scurt încât nu am apucat sa vad
nici cine a eliberat-o, nici pe ce nume, nici un detaliu
care sa dea un sens acestei manifestari.
Ghilimelele le-am pus deoarece este doar un mod de a încerca
sa explic si total lipsit de adevar, dar cum
ar suna "am cunoscut o diploma"?!?
Totul s-a oprit atât de repede doar pentru ca am încercat sa transfer
în minte limitata prea rapid informatia, iar când aceasta a "cuplat" a facut-o
cu o energie prea puternica si totul a disparut.
Am capatat abilitate si de obicei nu ma grabesc,
dar azi am fost putin surprins,
mai ales ca absolut niciodata în mintea mea nu a existat
vreo preocupare pentru vreo diploma italiana.
Ascensiunea vibrationala mult timp nu te duce foarte sus
si ca atare nu ai parte chiar de o cunoastere manifesta.
Abia dupa ce ai facut acest drum de multe ori,
crescând vibratia de la zi la zi, deodata te trezesti undeva foarte sus,
stii asta, si la fel de clar stii ca acel ocean de lumina are o particularitate:
lipseste orice fel de informatie acolo.
Interesant este ca pâna acolo sau atunci nu ai avut constiinta faptului
ca strabati câmpuri de energie, dar ca ea este structurata informational.
Abia ajuns Sus afli ca aici este altceva si Stii,
chiar stii ca diferenta aceasta era, dar ca nu ai constientizat-o niciodata.
Când refaci drumul vibrational, ti se da ocazia
sa aflii cum A Fost Facuta Creatia.
Pe masura ce cobori, planurile încep sa se aglomereze
cu tot felul de obiecte, stari, situatii, categorii filozofice, etc.
Pur si simplu le "vezi". Se poate spune ca are loc o Revelatie.
Nu stiu daca m-am putut face înteles, este foarte dificil de explicat
în cuvinte si, oricât am încercat, nu am nici cea mai vaga idee
despre cât anume a putut dura acel drum
pe verticala, atât în sus cât si înapoi.
Desigur este metaforic spus drum, iar în sus
si în jos are doar sens vibrational.
Dupa ce acest drum a avut loc, un interval destul de lung
am fost instruit aproape în fiecare meditatie despre câte ceva,
mai niciodata legat un aspect de un altul ci disparate.
Subiectele au fost întotdeauna surprinzatoare,
si au atins cele mai variate domenii sau aspecte.
Toate aveau însa menirea de a aduce o noua viziune pentru mine
asupra unui aspect sau altul.
Au fost meditatii în care mi-au fost lamurite poate
mai mult de zece aspecte din foarte diferite domenii,
de la tehnologie la fizica cuantica sau fundamentala,
de la structuri ale corpului fizic la
prana sau permutarea elementelor.
Când mi-a fost lamurita viziunea
"energia Este, ea nu trebuie produsa",
au urmat foarte multe meditatii în care
mi-a fost "explicat" pe îndelete totul,
mi-au fost "sugerate" sau "sugestionate"
sau cum veti prefera sa spuneti,
chiar si desene tehnice cu variante constructive,
apoi cu îmbunatatiri în sens de simplificare, etc...
Au fost saptamâni la rând când, în meditatie
"se turna cunoastere" în mine
si crede-ti-ma ca îmi este foarte dificil sa spun
prin ce mijloc se facea aceasta.
Nu pot spune nici ca mi se spunea, sau dicta, nici sugera sau sugestiona,
nici arata sau imagina ci poate ceva cuprinzând sensul
tuturor acestor termeni luati la un loc.
Interesant este de asemenea faptul ca
nu as putea spune ca nu aveam nici o participare.
Tin sa va explic cât pot mai bine aceste aspecte pentru ca voi,
la rândul vostru, sa puteti întelege mai bine dece
si cum este posibil ca eu sa vad acum lucrurile
atât de diferit fata de voi.
Ca atare voi detalia putin mai mult.
Am, printre alti prieteni, un foarte tânar si foarte drag prieten,
care pe parcursul ultimului an si jumatate pot spune
ca m-a "monitorizat" îndeaproape, cu care am discutat multe ore
din zi sau noapte si care este desigur un spirit cu multa cunoastere,
venit nu degeaba acum pe Pamânt.
Ca om, desigur un "copil problema", asa cum era si firesc.
Acesta îmi batea capul cu peste un an în urma ca eu,
pe când eram Constiinta Constienta, am stabilit ca,
venind pe Pamânt, sa ajut Civilizatia sa-si
modifice conceptia despre energie.
Desigur au fost multe discutii în care
eu nu am prea acordat încredere
sau multa semnificatie celor spuse de el.
Vazând pozitia mea, a renuntat dupa un timp.
Când s-a mai scurs un an, timp în care desigur
vibratia mea si accesul la cunoastere au mai crescut,
brusc el iar mi-a reluat ideea cu misiunea
pe care eu mi-o asumasem.
Am fost mai receptiv, apoi am început sa facem împreuna
niste experimente cu niste bobine si niste magneti,
dispusi total neconventional si am obtinut si niste rezultate interesante.
Tot efectuând masuratori cu milivoltmetrul,
la un moment dat am constatat
ca el indica prezenta unei tensiuni si numai la comanda mentala.
Atunci am azvârlit totul si am renuntat pentru moment,
considerând ca înca nu sunt capabil sa înteleg superior acest aspect.
Dupa alte câteva luni, prietenul meu iar începe sa ma sâcâie
cu ideea lui fixa, tin minte ca asa i-am si spus.
Dupa câteva ore de discutie ne-am despartit aproape suparati
unul de prestatia celuilalt si când sa iasa pe poarta
ma aud spunându-i cu foarte multa certitudine ca am sa o rezolv,
va vedea el, dar asa cum consider eu.
Îi spuneam ca "voi creea Acolo Sus
un dispozitiv, pe care îl voi aduce jos".
El mi-a raspuns ca nu asa trebuia sa procedez,
ca daca fac asta va functiona numai la mine sau în prezenta mea,
iar eu îl asiguram ca nu va fi asa, ca va functiona si atât. Si a plecat.
Desigur nu îmi propusesem sa fac ceva,
sa pun mâna iar pe vre-o bobina
sau magnet sau aparat de masura...
Aveam sa-mi vad de meditatiile mele si de
viata mea de om obisnuit. Ceea ce am si facut.
La circa o saptamâna de la discutia pomenita,
a început în meditatie sa-mi vina
cunoasterea completa despre energie,
si ea nu pot spune ca avea prea mult în comun cu ceea ce eu
îmi imaginasem ca voi avea de facut cândva, când ma voi decide...
Când i-am spus ca problema energiei era solutionata
nu i-a venit sa creada si a trebuit, cu aparatul de masura,
sa-i demonstrez si lui ceea ce si eu facusem dupa meditatie:
sa obtin confirmarea instrumentala ca da, chiar asa stau lucrurile.
Dragilor, poate parea o poveste pentru trezit copii, nu-i asa?
Faptul ca ea corespunde suta la suta cu ceea ce am trait
pentru mintea limitata este o buna provocare.
Dupa asta l-am asigurat ca greul abia acum începe,
ca aducerea la cunostiinta acestei civilizatii a acestui Adevar
va fi o mare problema, ceea ce s-a adeverit.
Nu pot spune ca am facut multe pentru asta,
dar nici ca nu am întreprins nimic.
Am participat la o Sesiune de comunicari unde am facut-o publica,
apoi am solicitat brevet de inventie si am mai cautat
sa determin niste finantatori sa sprijine
un demaraj pentru o productie,
dar cu rezerva de a nu produce bruste
modificari de strategie economica.
Mânati doar de interesul pentru profit, ei ma conditionau
cu calcule economice sa pornim totul exploziv.
Nefiind de acord cu asta, totul este ca la început.
Iubiti semeni, permanent asta este relatia noastra
din plan dens cu Absolutul.
Acolo totul Este si este deosebit de simplu
sa le aducem aici si sa le traim
ca experienta, dar dorim noi asta?!
Nu, noi dorim un joc complicat, cu suferinte si lipsuri,
cu nevoi si sclavie pentru împlinirea lor.
Noi nu suntem interesati sa putem întinde doar mâna
si folosi energia care este pretutindeni,
noi dorim sa sapam precum cârtitele dupa minereuri
din ce în ce mai sarace, sa le ardem si sa facem munti de steril,
sa periclitam totul cu reactoarele noastre complicate aiurea
pentru a transforma si iar transforma si pierde si iar irosi
si transforma si transporta si distribui si contoriza si plati
pentru a avea justificarea sclaviei pe o planeta frumoasa albastra.
Probabil va place jocul, dragilor, daca sunteti atât de dispusi
sa tot participati la el, desigur de pe micul si umilul vostru
loc de Dumnezeu inconstient, adormit.
Mi-ar place ca ego-ul vostru sa nu se scandalizeze
si sa nu protesteze, as iubi clipa în care v-ati freca la ochi
si v-ati pune constructiv întrebarea: oare asta chiar a înnebunit
sau eu chiar dorm?!
Inima voastra niciodata nu ma va acuza de nebunie,
fiti siguri, dar cu mintea voastra tare nu mi-ar place sa am de a face.
Stiu însa ca chiar cu ea voi avea de lucru.
Dar vorbeam despre meditatie si acum am terminat tocmai
cu exemplificarea despre cum opereaza ea în "cunoasterea" noastra.
Asa are loc de fapt cam toata dezarhivarea.
La Simpozionul pomenit le spuneam oamenilor de stiinta
aflati acolo ca fascinant nu este ceea ce am aflat despre energie,
desi nu este lipsit de importanta pentru viitoarea evolutie a umanitatii,
daca ea va mai urma, ci modul în care aceasta cunoastere a fost accesata.
Pentru ca daca energia este o problema pentru civilizatia întreaga,
ea este doar una din multiplele probleme, care nici una, de fapt,
nu merita aceasta pompoasa denumire.
Probleme nu exista decât în limitele mintii noastre,
si odata ce alegem largirea ei avem acces si la toate rezolvarile,
deoarece ne racordam la Mintea Universala.
Tot la Simpozion spuneam ca totul este atât de simplu
si firesc în ceea ce priveste energia, încât nu pot întelege
dece nu am vazut oricare dintre noi aceasta simplitate
sau dece nu am observat-o acum 10 ani sau 20, totul ne era la îndemâna.
De aceea spun ca, dupa ce veti ajunge sa întelegeti totul,
abia veti spune ca desigur, nimic nou nu ati aflat,
dar totul este acum altfel, diametral opus decât era înainte...
Nu pare absurd? Si totusi nu este...
Mintea limitata este cea care are "darul" de a filtra si deforma
toata cunoasterea astfel încât evolutia în plan fizic face sa para
ca nu stim nimic si de aceea exercitiul este atât de absurd.
În final, experimentând numai absurditati,
sfârsim chiar prin a uita totul, iar aducerea aminte
nu este decât un proces firesc, simplu, dar cu o radicala înrâurire
asupra prestatiilor noastre lumesti.
Aceasta deosebit de simpla tranzitie ne este atât de dificila
deoarece am fost "învatati" sa respectam valorile mintii limitate,
ale societatii si istoria, traditiile.
Ele pot avea plasticitatea lor, din ele se pot eventual
trage unele învataminte, dar de multe ori altele
decât cele pe care ne-am obisnuit a le considera de valoare.
Cu o minte deschisa avem ocazia sa observam cum anume
s-au tot produs separari de tot felul, cum au fost subordonate
unor interese de grup anumite institutii sau orânduiri,
cum am ajuns sa denumim valori cele pe care am fost obligati
a le recunoaste si în ce masura asta ne opreste evolutia fireasca.
Dragilor, este foarte posibil sa aruncati acum cartea si sa spuneti
ca nu are valoare, este foarte posibil ca sperietori de genul "ANARHIE!"
înca sa poata functiona la nivelul constientei voastre individuale,
dar ceea ce acum poate parea utopic veti vedea ca este, cel mult,
previziune pe termen foarte scurt.
Câta vreme unuia din membrii acestei societati umane,
macar si numai unuia, i s-a acordat accesul la toata întelegerea,
mult timp nu poate sa mai treaca pâna ce acestea vor fi
reperele firesti pentru întreaga civilizatie.
Daca, la nivel de individualitate, alegeti sa va speriati,
este o minora problema personala si atât.
Priviti bine în jurul vostru, vedeti cât de aproape sunt suficient
de multi semeni de o întelegere de acest gen si apoi
revizuiti-va propria pozitie!
Este doar în interesul propriei voastre evolutii.
Renuntati sa va mai scandalizati când tinerii nu mai subscriu
punctelor voastre de vedere, când nu va mai respecta "valorile" si,
daca vreti sa va deschideti, încercati si observati ce anume
nu este în regula cu vechile voastre pareri.
Adineaori sotia spargea niste nuci pentru a le amesteca
cu niste mar ras, pentru copil si pentru fiecare dintre noi ceilalti.
Pentru aceasta folosea o fosta presa manuala de legatorie,
ca sa nu faca mult zgomot, sa nu sara coji prin casa
si pentru a fi mai operativa, spargând mai multe deodata.
Fetita noastra de un an si jumatate a început sa plânga,
strigând-o pe mama ei cu mult dramatism
si din atitudinea ei era absolut clar ca o învinuia ca distruge.
Pentru ea nu conta ca avea sa le manânce,
nu conta decât faptul ca mama ei, iata, este capabila sa produca distrugeri.
Plânsetele-protest au avut adevarate accese acute si au încetat imediat
cum procesul de distrugere a încetat, dar numai atunci
V-am relatat episodul pentru a vedea în ce masura ei,
micutii nostrii, au sa ne reproseze banalele
si aparent firestile noastre atitudini.
Si pentru a va explica cât de mult avem datoria
sa observam si, daca putem, sa întelegem
Acest copil este obisnuit cu muzica, doarme cu muzica
la volum destul de ridicat si genul de muzica nu conteaza.
Este un copil deosebit de robust, nu a cunoscut
nici un dezechilibru si nici nu va cunoaste.
Totusi un mic zgomot dizarmonios,
de distrugere, a deranjat-o enorm.
Ochisorii ei implorau revenirea la normalitate
si imputau mamei cu dezamagire actiunea ei.
Ne-a învatat mult! Si desigur îi multumim.
Aceasta este calea, dragilor, o stare de
atentie si o dorinta reala de a întelege.
Din minte puteam spune ca era un moft, o tâfna de copil,
doar spartul nucilor este chiar o îndeletnicire pasnica si relativ
armonioasa în contextul pregatirilor pentru
cozonacii de sarbatori, ar spune mintea noastra...
În Absolutul din care "copilul" vine lucrurile nu sunt deloc asa.
Si, desigur, exponentul Absolutului nu se înseala ci noi...
Scuzati-ma daca pe parcursul cartii va opresc atentia
cu astfel de banalitati sau, daca aveti deschiderea, multumiti pentru asta.
Pentru ca aceasta carte nu se vrea un manual teoretic despre,
ci un ghid practic în viata, care trebuie sa fie foarte viu.
Puteti sa ma acuzati ca nu respect topica frazei sau a propozitiei,
puteti spune ca eu nu trebuia sa scriu ci sa fi facut orice altceva,
dar eu nu vreau decât sa va fac un dar de inima,
pentru Esenta care voi sunteti si pe care este posibil si probabil
ca o tineti prizoniera într-o carapace
mult prea strâmta, cum este corpul fizic
Lasati fricile, lasati-o sa iasa si sa zburde prin acest vis numit viata
si veti vedea ca nu veti mai stii nici ce este oboseala
dar nici insomnia sau boala...batrânetea
sau chiar moartea corpului fizic.
"Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte" nu este chiar
numai o formula de basm, ea se trage din cunoasterea arhetipala
care înca ne este la îndemâna.
Nu exista absolut nimic de care omnipotenta si omniscienta
sa aiba a se teme, nu va dati seama?!
Totul, toata manifestarea se afla în limitele
acestei omnisciente, nu pare logic?
Ce anume ar putea fi înafara ei?
Atunci nu s-ar mai numi asa, nu credeti?!
Mai revenim la meditatie? Ce s-ar mai putea spune despre ea?
Eu cred ca o infinitate de lucruri. Spre exemplu ar trebui sa întelegem:
cuplarea avantajelor rezultate din mentinerea timp îndelungat
si zilnic a starii alfa cu cunoasterea care începe sa aiba loc
si cu ridicarea frecventei vibrationale a întregului ansamblu de corpuri,
de la cel fizic la cele subtile au ca rezultat o stopare
a proceselor entropice majore în corpurile noastre,
destul de evidente la corpul fizic.
Ca atare se poate spune ca celulele îsi prelungesc
durata de viata, ca "nevoile" pe seama fizicalitatii încep sa scada,
ca procesele antagonice vietii se opresc, pentru ca apoi sa aiba loc
o revenire catre parametrii de functionare arhetipali.
Mintea limitata se deschide si începe sa proceseze date ale nelimitarii
prin racordare cu Mintea Universala.
Astfel principalul factor generator de entropie
îsi modifica fundamental activitatea,
din asta rezultând un sprijin activ pentru Iubirea,
Armonia, Pacea Ansamblului.
Toata fizicalitatea din jurul individualitatii respective simte
cu bucurie schimbarea si cupleaza si ea, dând tot sprijinul
si acesta nu este mic, fiti siguri.
Inteligenta chiar de la nivelul elemental simte aceasta Armonie
care se distinge fata de entropia cu care a fost obisnuita de om.
Asa se explica dece becurile nu se mai ard cu anii, spre exemplu.
Dar nu uitati ca si corpurile voastre fizice sunt tot o alcatuire de atomi.
Si acestia sunt inteligenta si, dincolo de ceea ce mintea voastra sesizeaza,
ei au capacitatea de a recepta, direct.
De aceea se întâmpla ca mintea sa va dicteze un comportament
într-o împrejurare data, iar toata fiinta sa para
ca se razvrateste împotriva deciziei luate.
Dragii mei, nimeni nu are pretentia ca în fiece moment pot fi
procesate toate aceste date, venind din directii atât
de diferite si de pe nivele diferite.
Starea de atentie însa îti da posibilitatea sa sesizezi
o dominanta si, în orice caz, te face sa nu iei
întotdeauna de buna decizia mintii limitate.
Astfel, alegerea pe care o ai de facut la fiecare pas
va ocoli din ce în ce mai mult decizia mintii,
care are de cele mai multe ori justificari ale fricilor ei,
ambalate elegant sub denumiri ca "prudenta, experienta,
întelepciune"-zice ea, fara a sti macar ce spune.
În acest fel aveti sansa sa fiti mai spontani, sa luati
de la fiecare experienta doar bucuria pe care ea v-o aduce,
sa nu va tot mentineti în vesnice bucle de feedback,
precum câinele care tot vrea sa apuce
propria-i coada si nu reuseste niciodata.
Aveti sansa ca permanent sa va
autodepasiti, singura competitie reala
si de bun simt în toate universurile.
Marea sansa pe care v-o oferiti însa va fi aceea ca nu veti mai astepta,
ca un efect, sa vina o "cernere" pentru a separa "grâul de neghina",
ca în fiecare moment al vietii, cu responsabilitatea
Esentei aflata în Inima voastra,
a fiecaruia, veti avea abilitatea rezultata din maturitate,
de a alege doar ceea ce Legea si nu legile masluite de secole,
va dau chipurile dreptul sa alegeti.
Pentru ca degeaba legile îti dau drept de proprietate,
el în Lege nu exista si legile l-au consfintit
doar pentru a justifica abuzul.
Cum si-ar putea imagina un matur, ca Creatorul a facut
o lume atât de strâmba, în care un
|
|
