Istoria romānilor - Partea I de Mihai Aldea publicat la 29.06.2008
Inceputuri
     Ideea romanitatii romanilor īn viziunea ei evolutiva ni se prezinta... ca un arbore gigantic al carui trunchi īl constituie traditia autohtona a romanitatii, constiinta poporului romān despre romanitate. Ramurile sale reprezinta, desigur, traditiile īnfatisate mai sus, ramurelele si frunzele fiind diferitele marturii asupra romanitatii romanilor. Din arborele romanitatii romanilor cunoastem cel mai bine trunchiul; nu este exclus ca cercetari viitoare sa descopere existenta unor noi ramuri; cu siguranta putem afirma ca numeroase frunze ale acestui arbore ne-au ramas necunoscute.

     "Cand primise titlul de īmparat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti īnsotitorii din suita sa erau din neamul acelora...
Avand īn jurul lui astfel de īnsotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul."
     "Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu «valahi» ci «romāni», iar limbii lor neaose īi spun «romāna»." Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica.
"Noi consideram ca romanii nu sunt numai cei mai numerosi, ci si cei mai vechi locuitori de azi ai Transilvaniei. Imigrarea lor, din sudul Dunarii īn Transilvania, nu poate fi adeverita cu nici o dovada istorica." E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens.
     "Printre neamurile fara noroc, ne numaram īn frunte noi, Romānii. Ca sa supravietuim īn Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul.
Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : īn loc sa-si ridice privirile spre Miazanoapte si sa uneasca toate neamurile thracice īntr-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras īn orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns īn culmea puterii, s-a īndreptat spre Asia.

 
    Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra īn istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar īn numele altora: īn numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin īmparatii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului.
Dar Nicolae Iorga a īnteles admirabil consecintele īndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care īl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator īn Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi...
O mie de ani īn urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romānilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au īntins pana la Adriatica.
Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, īn pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romānia), a fost definitiv sfaramata.
Neamul Romānesc se va forma pe o īntindere imensa - din Balcani si pana īn muntii Tatrei - dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia.

Politiceste, romānitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romānia orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se īn spatiul īntregii Romānii, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor īn Peninsula Balcanica.
     De ce am idolatriza, noi, Romānii, Istoria ?
Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romānie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romāni.

     Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani īnainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romānesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie.
Ne-am alcatuit īntr-un uragan si am crescut īn vifor.
Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora." Mircea Eliade - "Teroarea istoriei" si destinul Romaniei
     "Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor.
Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, īntrucat se considera nemuritoare: Romānul nu piere, suna un dicton popular īn toate regiunile Romāniei.
Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman.
Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele." Abdolonyme Honoré Ubicini, Les origines de l'histoire Roumaine.
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/istoria-neamului.htm