Asasinarea lui Eminescu - Partea I de Diana Stefan publicat la 22.10.2006
Articol publicat in aim.active.ws
     "Traind în cercul vostru strâmt, Norocul va petrece, Caci eu în lumea mea ma simt, Nemuritor si rece."
     Nu a fost surprinzator pentru mine, atunci când, la întrebarea, "ce cunosc tinerii despre activitatea culturala, politico-sociala si istorica a lui Eminescu?", tinerii au vorbit tot timpul despre poezia si despre mondenitatile lui. De restul activitatii nu stiau mai nimic.
     Înainte de a ma grabi sa-i discreditez, m-am gândit la modul cum este predat Eminescu în scoala. "Poetul nepereche", "Cel mai mare poet", "Personalitatea completa a culturii românesti" etc. Daca adaugam la zecile de epitete pe care le rosteste la ora un profesor si interminabilele comentarii pe care bietul elev trebuie sa le înghita cu toptanul fara prea multe întrebari, avem o imagine a modului defectuos în care va fi perceput Eminescu de copii.
     Nici un profesor nu mi-a argumentat vreodata de ce Eminescu este un poet atât de mare. Nici unul nu mi-a spus ca jurnalistul Eminescu era cel putin la fel de profund ca poetul Eminescu. Poate nici ei nu stiau aceste lucruri. Dar cei care fac manualele de asa natura stiu exact care este adevarul si actioneaza în consecinta.
     Dar membrii Academiei Române stiu si mai bine ce înseamna sa scoti tone de carti despre poezia lui Eminescu, evitând pe cât se poate de dibaci texte la fel de importante în care se pune degetul pe rana societatii românesti si se dau solutii de vindecare.
Un atentat cultural
     Modul defectuos sau intentionat defectuos în care se preda Eminescu echivaleaza cu un atentat asupra culturii si istoriei românesti. Atentat, care este tot mai minutios elaborat în laboratoare obscure si a carui fata începem sa o întrezarim în manualele alternative pe care le cunoastem cu totii.
     Nu vorbim aici despre prezentarea lui Eminescu numai în scoala primara, gimnaziu sau liceu, ci si în universitati. Otrava împrastiata ajunge cu mare usurinta în toate revistele literare si culturale. Marii oameni de cultura cad în capcana acestor denigrari mârsave.

     Eminescu trebuie prezentat copiilor în cu totul alt mod. Nu de poetul genial are atâta nevoie copilul cât mai ales de luptatorul neostenit pentru neam si tara. M-as bucura ca în loc de recitarile papagalicesti ale poeziilor lui Eminescu, lumea sa reproduca tot mai mult textele sale politice, sa ia aminte la lupta si la jertfa sa.
     Atunci când vom întelege cu adevarat destinul celor mai mari fii ai acestui neam, si vom urma exemplul lor, România va deveni o tara puternica.
     Prezenta ziaristului si omului politic Mihai Eminescu în climatul socio-politic al anilor 1880 incomoda teribil cercurile politice românesti.
     Ne aflam în apropierea semnarii unor tratate politice mult negociate de statul român, care pur si simplu nu mai avea loc pentru un Mihai Eminescu. Distrugerea sa nu se putea înfaptui însa printr-un procedeu rapid si direct.
     Fabricarea nebuniei sale reprezenta singura optiune întrucât se putea invoca ori de câte ori ar fi venit vorba de scrierile marelui ziarist. Eminescu era nebun asa ca nimic din ceea ce a scris nu trebuie luat în considerare.
     Procesul de asasinare fizica si morala a lui Mihai Eminescu explodeaza în ziua de 28 iunie 1883. Ziarul Românul care se afla în polemica cu Eminescu scrie pe 1 iulie: "Aflam cu sincera parere de rau ca d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tânar plin de talent si înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram ca boala sa nu va fi decât trecatoare si ca în curând vom putea anunta deplina sa însanatosire".
Semnale în presa vremii
     Acesta era semnalul scoaterii din viata publica a marelui ziarist. Timpul vine cu o declaratie abia pe 2 iulie 1883 în care spunea: "Cu începere de astazi, 1 iulie, directiunea politica si redactia ziarului "Timpul" este încredintata d-lui Mihail Paleologu".
     Opinia publica întelege astfel ca Eminescu este scos din presa româneasca. Nicaieri nimeni nu dadea însa nici un motiv, nici o explicatie asupra îmbolnavirii sale subite.
     Timpul revine cu un comunicat a doua zi pe 3 iulie: "Unul dintre colaboratorii acestei foi, d. Mihai Eminescu, a încetat de a mai lua parte în redactie, atins fiind în mod subit de o grava boala. Ne place însa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de cât de scurta durata si ca ne va fi data fericirea de a anunta revenirea sa sanatos la functiunile de pâna acum".
     Trebuie sa observam faptul ca în textul ambelor comunicate Eminescu este numit poet, chiar daca este evident faptul ca functia pe care o îndeplinea în cadrul Timpului era cea de ziarist.
     Ziua decisiva este 28 iunie 1883, când se petrec o suma de lucruri bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia eminesciana. Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urmatoarea rugaminte: "Domnul Eminescu a înnebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte rau".
     Maiorescu gaseste în acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul în aplicare.

Un plan pentru Eminescu
     Pe de alta parte însa se stie ca Eminescu era în aceea zi la baia Mitrasewschi, lânga strada Stirbei Voda, nu departe de sediul Societatii Carpatii, societate interzisa de oficialitati în aceeasi zi.
     Eminescu fusese dus acolo de catre Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce îi si reuseste. Eminescu îsi iese din minti, Ventura îl paraseste. Anunta apoi imediat politia ca trebuie sa ridice un nebun de la baia Mitrasewschi. Anunta în acelasi timp pe Secaseanu si Ocaseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv, ajutându-l pe Eminescu sa îsi vina în fire.
     Ventura era redactorul ziarului L'Independence roumaine, ziar al carui director Emille Galli, fusese expulzat din România în aceeasi zi fatidica de 28 iunie. Galli nu este singurul expulzat în acea zi, aceeasi soarta a avut-o si ziaristul Zamfir C. Arbore, prietenul poetului si cu siguranta multi altii.
Sacrificat pe altarul politicii
     Toate aceste evenimente s-au petrecut pe fondul semnarii iminente de catre România a tratatului cu Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria, Italia), negociat mai bine de doi ani si jumatate de catre Junimisti, condusi de Carp, tratat sustinut în totalitate de Titu Maiorescu.

     Prezenta ziaristului si omului politic Mihai Eminescu în climatul socio-politic al anilor 1880 incomoda teribil cercurile politice românesti.
     Ne aflam în apropierea semnarii unor tratate politice mult negociate de statul român, care pur si simplu nu mai avea loc pentru un Mihai Eminescu. Distrugerea sa nu se putea înfaptui însa printr-un procedeu rapid si direct.
     Fabricarea nebuniei sale reprezenta singura optiune întrucât se putea invoca ori de câte ori ar fi venit vorba de scrierile marelui ziarist. Eminescu era nebun asa ca nimic din ceea ce a scris nu trebuie luat în considerare.
     Procesul de asasinare fizica si morala a lui Mihai Eminescu explodeaza în ziua de 28 iunie 1883. Ziarul Românul care se afla în polemica cu Eminescu scrie pe 1 iulie: "Aflam cu sincera parere de rau ca d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tânar plin de talent si înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram ca boala sa nu va fi decât trecatoare si ca în curând vom putea anunta deplina sa însanatosire".
     Sarbatorile nationaliste de la Iasi, de la începutul lui iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare si când Eminescu, perfect sanatos, a citit la Junimea poemul sau, "Doina", au iritat puterile centrale. Alaturi de Eminescu s-a aflat si Petre Gradisteanu, care a avut un discurs la fel de înflacarat.
Se cere umilinta
     Von Bismarck este gata sa declare razboi României, daca nu se fac urgent retractari si nu se dau asigurari ferme ca se va intra imediat în sfera de influenta a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea Societatii Carpatii, un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata si în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tara. Rolul central în acesta Societate îl avea Eminescu.
Asasinarea lui Eminescu
     Iata ca România se supune exigentelor straine, interzice Societatea Carpatii, elimina din scena pe multi simpatizanti francofoni, Petre Gradisteanu împreuna cu D.A. Sturdza pleaca la Viena sa îi ceara personal scuze împaratului pentru discursul de la Iasi. Toate astea se întâmplau pe 28 iunie 1883, ziua caderii lui Eminescu.