Istoria Romaniei, subiect senzational de demnitate - Partea II de Andrei Vartic publicat la 16.07.2008
Istoria Romaniei, subiect senzational de demnitate - Partea II
     In anii din urma la Scanteia, la sud de Iasi, arheologul Cornelia Magda-Mantu a descoperit importante vestigii cucuteniene, vestigii pe care li-a pus in timp cu cele mai moderne metode de datare. Datele dnei C.M. Mantu, editate si intr-o exceptionala monografie (vezi C-M. Mantu, "Cultura Cucuteni. Evolutie, cronologie, legaturi ", Piatra-Neamt, 1998), pun sigur civilizatia precucuteniana si cucuteniana inaintea epocii dinastice din Sumer si, astfel, relanseaza stiintific discutia inceputa in anii 90 ai secolului trecut de M. Gimbutas cu privire la "primordialitatea Europei de Sud-Est" ca leagan spiritual al omului modern (relansata mai recent de ipoteza turbulenta a dlui Napoleon Savescu din New York care sustine, mai artagos decit N. Densusianu, ca omul modern de pe intreaga planeta a fost civilizat de carpato-dunareni, vezi: Napoleon Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei, Inact, Bucuresti, 1999).
Ce au mai lasat cucutenieii dupa ei?

     Cele mai mari vase de lut ale Neoliticului predinastic, cele mai geniale (sic!!!) poeme geometrice pictate in culori in acel Neolitic, minunate picturi care au rezistat intemperiilor 5000-6000 de ani (ce tehnologie superioara de facere a acelor oale mari, ce tehnica magnifica de folosire a materialelor si a vopselelor!!!), uriase cunostinte arhitectonice (temple, sate fara bordee, cu multe case in 2 si 3 nivele) si cosmoginice, tehnici agricole pe care le-ar invidia si Evul Mediu european, inginerie metalurgica etc, etc - iata ce reprezinta Cucutenia pe timeline-ul omului (armonizarea deplina a fiintarii pamintesti cu viata ciclurilor cosmice ar fi, poate, cea mai importanta cunoastere a cucutenienilor si aceasta cunoastere, spune undeva si Mircea Eliade, urmind pe Hegel, nu poate fi cunoscuta din armonizarea moderna a Fiintarii Universale cu plumbul ziarelor de dimineata).
     Dar sa revenim la povestile romanesti.
Daca dnii "ziaristi" (facem si noi ziaristica, dar cum sa nu-i iau in ghilimele, daca publica articole provocatoare, nefondate si nedocumentate) ar fi citit macar citeva povesti populare romanesti, daca isi bagau dulce capul de copil in poala dulce a bunicii, sau in miinile calde ale bunelului, ar fi stiut ca in multe din acele povesti EROUL DESCOPEREA CIMPURI DE OASE OMENESTI LA HOTARUL DINTRE DOMENIUL CUCERIT DE OM SI CEL DE DINCOLO (vezi, la P. Ispirescu, in textul celebrei povesti "Tinerete fara batrinete" cum sta scris: "Si apucind calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti, pina ce ajunge la o cimpie intinsa, unde era o multime de oase de oameni").
Or, posibil, cucutenienii isi scoteau mortii din tara (poate dupa o incinerare prealabila, dar urma acestor incinerari, cum am aratat in una din cartile noastre despre daci, o poate "masura" stiintific adulmecarea spectrometrica a Cobaltului, elementul adunat de organismele vii pentru a-si intari imunitatea, vezi A. Vartic, Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice, Basarabia, Chisnau, 1998) si de aceia cimitirile lor nu pot fi gasite
     Schlimann a descoperit Troia mergind pe versurile Iliadei. Noi de ce n-am lamuri macar ipotetic cu ajutorul miturilor, povestilor si legendelor romanesti enigma lipsei cimitirelor cucuteniene?
Nu insist ca ipoteza noastra cu privire la ducerea mortilor dincolo de hotarele Cucuteniei (sau dincolo de hotarele comunitatii locale), incinerarea lor si chiar macinarea oaselor pe acolo de vinturile "tineretelor fara batrinete", sa fie pusa cu titlu de senzatie in ziare si reviste.
Dar aparitia in povestile romanesti, la hotarul de fiintare a omului, a unor cimpii intinse cu "o multime de oase de oameni", are cel putin o baza logica de cercetare, confirmata stiintific de structura povestilor din intregul areal romanesc de la Timoc pina la Nistru.
Baza asta, slava Domnului, nu poate fi nici stearsa, nici scoasa din enciclopedia fiintarii lui Homo Sapiens.
Inca o sugestie.
Se stie ca ritualurile canibalice au fost (si mai sint) practicate de popoarele asa zis primitive, dominate de barbati, de vinatori razboinici. Barbatii sint, in mare parte, cei care consuma carnea dusmanului ucis in lupta (tot barbat) pentru a-i lua puterea fizica si spirituala.
Barbatii, nu femeile...
Or, civilizatia cucuteniana, cum demonstreaza cu seriozitate cercetarea arheologica fundamentala (vezi acele exceptionale "soboare de zeite", descoperite de arheologi, cum aratam mai sus), a fost una matriarhala, pasnica si agricola (cercetarea arheologica a M. Gimbutas demonstreaza stiintific ca acei oameni de Cucuteni erau pasnici, spirituali, luminosi, agricultori, nu razboinici) (ba chiar faptul ca la moastele Sfintei Paraschiva la Iasi se aduna anual peste un milion de oameni vadeste ca urmasii cucutenienilor continua sa venereze femeia-zeita, mama, nascatoare de viata si aducatoare de pace, sanatate si binefacere - dar din acest superb hagialic romanesc nu se face senzatie, desi aduna cam tot atitia oameni cit vin anual la Mekka sau la spalatul ritualic din Gange).

     Civilizatia matriarhala cucuteniana, pasnica, agricola, nerazboinica, nonviolenta (iata ce scrie ziarul New York Times despre studiile caprato-dunarene a M. Gimbutas: "Rings with the belief that knowledge about goddess-worshipping past can guide the world toward a sexually egalitarian, nonviolent, and 'earth-centered' fiture." ) nu putea sa pastreze la sinul ei (prin canibalism) domeniul fizic al fortei brutale (pe care o jinduiesc canibalii din bazinul Amazonului sau Micronezia) (si Mircea Eliade a elogiat cartile M. Gimbutas: "This splendidly illustrated book brings toghether an archaeological documnetation hardly to be found elsewhere").
Romanul si azi spune: cele rele sa se spele, cele bune sa se adune. Raul, mortul, sugereaza povestile romanilor, era dus la hotare, trecut in domeniul de uitare al demonilor si al zmeilor, al hircelor, al lui Statu-palma-barba-cot, pentru a permite noului sa renasca curat in comunitatea omeneasca, sa regenereze fara urmele rezidurilor activitatii pamintesti, prin unirea pura a Cerului cu Pamintul in burta divina, romboidala, a femeii, a mamei nascatoare.
     Mitul regenerator al "frunzei verzi" , cintat de romani ca "tatal nostru", tocmai de aceea sta in capul tuturor producerilor artistice ale poporului roman.
"Frunza verde" este nu numai simbolul regenerarii anuale in spatiul carpato-dunarean de anotimpuri clare, ci mai transmite tonul, metrica, rima, sensibilitatea si spiritualitatea lui Homo Sapiens din Europa de Sud-Est tocmai din vremile pre-istorice (vezi studiul nostru "Variatiuni pe o tema de Calude Levi-Strauss") , sensibilitate si spiritualitate care poate fi urmarita si in plastica cucuteniana, dar si in felul cucutenienilor de a se manifesta arhitectonic, prin construit si prin incrustarea construitului cu motive geometrice primordiale (unghiuri, spirale, romburi, zig-zaguri, cercuri, meandre, triunghiuri, trei linii, linii paralele si perpendiculare, verticale si orizontale etc).
Urmele acestui construit plastic (pe care si-a construit si M. Heidegger intrebarea cu privire la tehnica), puternic spiritualizat (Mircea Eliade mai spune undeva: "orice decor geometric este metafizica") sint atit de prezente in construitul recent al romanilor incat arheologii pun cu seriozitate intrebarea cu privirea la continuitatea spirituala cucuteniana si precucuteniana in spatiul de geneza al poporului roman (vezi comunicarea dnei C-M. Mantu "Cucuteni - astazi" pentru cel de al II-lea Congres International de Dacologie din site-ul www.dacia.org) .
     Vechiul mit al "mesterilor mari", ca si cel al Maiestrei care re-invie din cenusa ei, mit de care nu ne vom lasa nici cu un milion de pagini de ziare ce relateaza violarea fiicelor de catre tatii lor bolnavi psihic, bate magnific la geamul devenirii Romaniei in globalizare, bate mult mai frumos si mai spiritual decit nenorocita informatie despre "canibalismul cucutenienilor", mediatizata fara nici un pic de responsabilitate de unele ziare din Romania...
Manipularea istoriei, mai ales in globalizare, devine arma de distrugere in masa.
Razboiul actual palestino-evreiesc, cel sirbo-albanez sau ruso-cecen, reprezinta doar o marturie (deosebit de singeroasa) a acestei naucitoare arme "intelectuale" care tinde sa cucereasca intregul Glob prin instrumentul globalizator al massmediei (dar si prin politicianism iresponsabil, interese tenebre economice si financiare, terorism etnic,social sau religios - a nu se uita ca anume Rusia, care lupta cu terorismul islamic in Cecenia si Tajichistan, este patria moderna a terorismului violent si a anarhismului ca forma de dominare a majoritatii de catre minoritate).
Un accident banal (uciderea intimplatoare a unui hot de buzunare) , multiplicat imediat de TV, Radio si Internet, poate fi "aranjat" in aceleasi clipe sub aspect istoric, religios, social, politic sau etnic pentru a provoaca iesirea "fundamentata" a unor multimi uriase in strada (sau pentru a pastra trupele rusesti in Trasnistria) .
Amintim aici milioanele (sic!!!, caci este vorba si de ziare, si de radio si TV, si de manuale) de pagini mincinoase care s-au scris despre poporul roman de catre ideologii comunisti (chiar si in aceste zile aceiasi ideologi aduc cohorte de cazaci violenti si nevinovati sub zidurile manastirii Noul Neamt din Basarabia cu lozinci "Doloi ruminizatii!!!" - or, acesti cazaci nu sint, desigur!!!, informati ca manastirea Noul Neamt a fost creata de calugarii Manastirii Neamt si ca intregul "staretzism" rusesc s-a creat pe la acea manastire si are, deci, si origine "nemteasca "): impactul cimpului informational, creat de acele pagini mincinoase, cu devenirea moderna a Romaniei (si a Rusiei, si a Ucrainei, si a Georgiei, si a Armeniei etc) se vede in starea de jale a tranzitiei romanesti...
Manipulind (acum!!! in epoca mediatizarii imediate a stirilor fara hotare de bun simt) trecutul prin mijloacele de informare in masa, inclusiv prin Internet, batjocorind acel trecut (ca sa vezi, tinerii romani trebuie sa cunoaca doar faptul ca Decebal avea buze senzuale, nu si minunile tehnologice ale dacilor - vezi Dacian Technologies si Dacian Spirituality la Dacian Virtual Museum ) se injecteaza in straturile arhetipale ale copiiilor de azi sentimentul urii fata de Romania si stramosii, strabunii (stra-bunii, sic!!! adica foarte foarte bunii) carpato-dunareni.
Asa ca masmedia romaneasca este responsabila de faptul ca peste 50% de romani nu sint māndri de patria lor. Putem oare, cu asemenea cetateni, sa realizam performante in globalizare (sa nu uitam ce li se spunea zi de zi nemtilor in anii 1945-1950: da, sintem vinovati ca am acceptat fascismul, da, avem o tara distrusa de un razboi criminal, dar noi sintem nemti si in zece ani o vom reconstrui! Si au reconstruit-o!!!)! Avem oare dreptul moral, in asemenea conditii, sa inmultim zi de zi "vestea" ca ortodixismul si dacismul este vinovat de nerealizarile rominesti din tranzitie?
Citesc des pe Internet "Times" si "Le Figaro"... Nu am vazut, insa, in paginile lor zilnice titlurile de cosmar pe care le dau cu litere de o schioapa ziarele romanesti.

     Artele, cultura, stiinta, istoria umanitatii, arheologia, medicina, arta de a trai etc domina acolo net bitii de politica provinciala, de scandal si de violenta. Si ma intreb: de ce oare nu anunta zi de zi masmedia romaneasca, prin titluri demne, ca pe teritoriul Romanei, pe la 30.000 - 26.000 de ani i. I. H. (la Mitoc-Dealul Galben, linga Botosani) omul a descoperit si folosit prima tabla matematica a omenirii, primele unghiuri si linii paralele, primele operatii de adunare, inmultire si impartire (vezi pe prima pagina a acestui eseu amuleta descoperita de arheologul iesean V. Chirica), primele armonizari ale Cerului si Pamintului cu factorul uman
Asta senzatie!
De ce nu se relateaza cu metoda efortului modern, civilizat, comunitar, euro-atlantic, franco-spaniol (este vorba de picturile rupestre din pesterile din sud-vestul Europei, care nu intrec, insa, in valore spirituala unghiurile, romburile si triunghiurile carpato-dunarene din acelasi timp, lucru pe care l-am aratat in "Istoria s-a inceput la Mitoc" ) faptul ca la Moldova, pe Nistru, in musterian - la hotarul omului de Neandertal cu cel modern, s-au construit primele sate ale omului si tot acolo au fost incizate primele semne logice? De ce nu se da cu titlu de senzatie aparitia spiralei la Dorohoi (mileniul 15 i. I.H.) sau a rombului la Cuina Turcului (mileniul 11 i. I.H, mult inainte de aparitia lui in spatiul sumerian si anatolian) si pastrarea acestor simboluri de catre poporul roman pina azi?
De ce nu se comenteaza de tot romanul cititor de ziare faptul ca arhitectura satului romanesc, adunata cu geniu prin iniativa lui D. Gusti la Muzeul Satului, poate fi urmarita arheologic, stiintific, pina in spatiul cultural al cucutenienilor (si chiar mai sus in timp, sustine M. Gimbutas vorbind despre primele temple pe fundament din spatiul carpato-dunarean de la Cascioarele, Parta, Vadastra, Turdas care sint, poate, mai vechi decit cele din Rasaritul Apropiat)? De ce nu stie si copilul, si liceianul, si studentul ca madonele de la Rast si Turdas aveau incrustate pe ele semne protoalfabetice (e vorba de anull 5000 i. I.H.) ce depozitau si trasmiteau cu certitudine informatia mult inaintea tablitelor de la Tartaria?

     De ce trebuie sa vina oamenii de stiinta din India si sa ne invete ca padurea (daca in sanscrita) este sfinta, cind noi avem exceptionale mostre de venerare a codrului de catre poporul roman?
De ce masmedia nu relateaza cu titlu de senzatie macar poporului roman (dar de aceasta informatie are nevoie si intrega specie de Homo Sapiens, fiindca construitul arhitectonic primordial si simbolul geometric de geneza pazesc devenirea omului de invazia posibilitailor catastrofale de impas), ca savantul iesean Victor Spinei a demonstrat irefutabil, cu mijloacele arheologiei fundamentale, faptul ca prin casa, prin temelia ei milenara (si cucutenienii au fost cei mai mari mesteri ai neoliticului in construirea de case pe un fundament special, pastrat de poporul roman pina in zilele noastre) vlahii nu s-au desprins de spatiul carpato-nistrean, ci au transmis mostenirea culturii daco-vlahe Brateiu-Costisa-Botosana si Dridu catre romanii de azi, cultura pe care daco-vlahii din acele timpuri o mostenise de la daco-geti?
De ce nu i se spune cetateanului ca aceasta pasiune milenara a construitului bun, frumos, sanatos, geomtrizat romanii din Basarabia au dus-o cu ei dupa 1940 si in fundurile Siberiei, pe care le-au umplut tot cu sate de case sanatoase, romanesti?
Iata, insa, ca lista intrebarilor, cum se vede, epuizeaza repede subiectul nostru de demnitate senzationala; iar domeniul de incertitudine istorica, pe care il propaga in Romania destule ziare si posturi de TV, nu prea da cistig de cauza cercetarii stiintifice fundamentale a istoriei noastre, cercetare pe care o realizeaza aproape anonim, fara cele mai elementare instrumente, practic la hotarul saraciei, o echipa mica de arheologi, de adevarati profesionisti (care dau, insa, mai multe sanse Romaniei decit tot grohotisul de iluzii pierdute din masmedia de senzatie) (stiati ca pentru domeniul paleolitic, pentru acel paleolitic geometric si fenomenologic -sic!!!, care a dat lui Homo Sapiens simbolul logic geometric, ca armonie a Fortelor cosmice, ca scoatere a realitatii bune din lista posibilitatilor virtuale de impas, au mai ramas in Romania 4-5 arheologi, dar si aceia batrini?).
     Or, destinul unui eseu de felul acestuia este dominat serios in Romania moderna de heisenbergiana incertitudine!
Cu cit mai mult spatiu primordial anihilam pe spatiile de masmedia, cu atit mai putine sanse avem sa intram demn in globalizare!
Or, fara primordial nu exista devenire, iar fara devenire omul degenereaza spontan in nefiinta (aceasta afirmatie nu pune hotare de cauza si efect Creatorului, ci arata inca odata ca actualul Homo Sapiens a aparut pe Pamint misterios si primordial, sentimental si spiritual, cosmic si geometric in aurignacian, adica pe la 35.000 - 25.000 BC)...
Ci ziarele traiesc din scandal, scandalul aduna public, publicul aduna donatorii de reclama de tot felul...
Ba chiar scandalul cu orice pret ataca de multe ori, iresponsabil, nedocumenat si fara probleme morale pentru ziaristii care o fac, oameni nevinovati, blajini (cum imi spunea chiar dl C. Nistorescu intr-o "vestita" convorbire pe care am dus-o pasnic la redactia postului de radio din Orastie in prezenta bunului nostru amic Nunu Brilinschey) .
Unii din cei atacati nu pot sa se apere, altii nu vor ("cum nu va este rusine sa atacati presa, este imoral, este ireponsabil!!!" striga cu titlurile lor de o schioapa tocmai acei care ataca imoral si iresponsabil subiecte nevinovate si neaparate).

     Cucutenienii, in acest sens, chiar sint cu totul lipsiti de mijloace de aparare. Cum sa dai in judecata un ziar care te insulta in anul 2001, atunci cind tu ai trait pe la 4500-3500 i. I. H.
Am indraznit, deci, sa ies la bara si sa apar pe cucutenieni in instanta opiniei publice romanesti cu gindul la binele pe care il poate aduce pledoaria mea chiar ziarelor sau institutiilor care manipuleaza (cu sau fara voie) istoria. Politica acelor ziare (dar si institutii!!!), bazata pe industria de a face bani (dar si provocari geopolitice, entice, religioase, sociale) din provocari informationale, este uneori spalata cu etnos romanesc si euro-atlantic de editoriale frumoase, scrise chiar de unii din cei care deschid drumuri largi pentru manipularea istoriei (cum ar fi, sa zicem, dl C. Nistorescu, care macar in ceasul din urma trage linii de bun simt peste regula salbatica a pietei informationale din Romania).
Dar cu atita baie nu plinge nimeni de rusine prin redactiile ce fabrica scandaluri din spusele necontrolate ale cuiva caruia i s-a nazarit ca onorabilii nostri stramosi cucutenieni erau canibali ce isi uscau mortii prin copaci si apoi ii mincau (lucru pe care nu l-au imaginat nici razboinicii antropofagi - ritualic!!! - din bazinul fluviului Amazon).
Nu cred, asadar, ca presa romaneasca de tiraj va mediatiza acest articol.
Sunt roman din Basarabia, un roman care cerceteaza stiintific civilizatia strabunilor carpato-dunareni (cu mijloace moderne de cercetare, bazate pe metoda multidisciplinara a faimosolului si uitatului profesor D. Gusti, cel care a promovat in Romania radioul, dar si caminele culturale de masa - sic!!!), cercetare din care au rezultat multe studii, articole si vre-o 12 carti.
Or, romanii din Basarabia ajung astazi pe paginile ziarelor din Romania doar daca sint "capi de mafia ucraineana", traficanti de droguri, de pachistanezi sau prostituate.
Chiar si de Ilie Ilascu, care a spalat cu 9 ani de temnita dura ranile cumplitului tratat Ribbentrop-Molotov (mostra clasica, academica de manipulare a istoriei de catre doua din cele mai criminale regimuri politice ale istorie omenesti, cel comunist si cel fascist, manipulare care si-a aratat deja coltii ca arma de distrugere in masa: 1 milion de romani din Basarabia au "disparut" din statisticile regimului comunist de la Moscova, alt milion de romani, majoritatea barbati, au murit pe la Odesa, Sevastopol, Stalingrad, Kursk sau Praga in 1941-45, dar cine bate clopotele pentru pomenirea mediatizata a acestui holocaust?), s-a uitat a doua zi...
     Tocmai de aceea, dar mai ales din respect pentru destule editoriale foarte bune aparute dupa revolutie in presa din Romania (scrise de Octavian Paler, Stelian Tanase, Marius Tuca, C. T. Popescu, Ion Cristoiu etc), pe care le citesc acum mai ales pe Internet, voi mediatiza aceast articol si prin Internet.
Dar nu pentru a dezonora ziarele care ung cu dohot, vorba romanilor din Basarabia, istoria strabunilor, pasnicilor, luminosilor, uimitorilor cucutenieni (sintagma apartine Marigei Gimbutas), ci pentru a informa macar oamenii de buna credinta despe Istoria Romaniei ca subiect senzational de demnitate.
Si mai cred astfel, naiv si blajin, ca cititorul acestui articol nu va cobori ochii in jos atunci cind la Roma, Paris, Moscova, Berlin, New York, Madrid, Pekin etc, etc va spune europeneste ca este roman.