Letopisetul Tarii Moldovei de Anonim publicat la 23.07.2008
Letopisetul Moldovei
     Acesta este letopisetul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Tara Moldovei
In anul 6965 [1457], luna aprilie 12, Martea Mare, a venit Stefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, împotriva lui Aron voievod, la locul numit Hreasca, la Doljesti si a biruit Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu si a luat schiptrul Moldovei.

     În anul 6969 [1461], iulie 5, a lovit cu razboi Stefan voievod Tara Secuiasca.
În anul 6970 [1462], iunie 22, au lovit cu tunul pe Stefan voievod la cetatea Chiliei
În anul 6971 [1463], iulie 5, si-a luat Stefan voievod doamna pe cneghina Evdochia de la Kiev, sora lui Semen ţarul.
În anul 6973 [1465], luna ianuarie 23[1], joi, la miezul noptii, a intrat Stefan voievod în Chilia si a împresurat cetatea. Si a petrecut aci joia cu pace, iar vineri dimineata au lovit si au început sa bata cetatea Chiliei. Si asa au batut toata ziua si s-au luptat pâna seara. Iar sâmbata s-a predat cetatea si a intrat Stefan voievod în cetate, cu voia lui Dumnezeu. Si a ramas acolo trei zile, veselindu-se si laudând pe Dumnezeu si împaciuind pe oamenii din cetate. Si le-a pus acolo pe Isaia si pe Bihtea pârcalabi si i-a învatat sa pazeasca cetatea de limbile necredincioase.

     Si apoi s-a întors cu toata oastea sa în cetatea sa de scaun a Sucevei. Si asa a poruncit mitropolitilor si episcopilor sai si tuturor preotilor, sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ce i-a fost lui daruit de Dumnezeu cel Preaînalt, Savaoth, care se odihneste pe heruvimi.
Si dupa doi ani, în anul 6975 [1467], s-a ridicat craiul unguresc numit Matiias si a coborât la Totrus, cu toata puterea ungureasca, noiembrie 19. Iar la 29 noiembrie au venit la târgul Romanului si în a 7-a zi a lunii decembrie au ars târgul. Si apoi au venit la Baia. La 14 ale lunii decembrie, luni spre marti, s-a împlinit gândul lui Dumnezeu cu Stefan voievod si a navalit noaptea asupra ungurilor la Baia. Si i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Stefan voievod si ale ostii lui si au fost ucisi dintre dânsii multime mare. Si craiul atunci a fost sagetat în lupta. Si asa s-au întors rusinati pe alta cale, mai scurta si n-a fost cum s-au gândit ei, ci a fost precum era voia lui Dumnezeu, Parintele Atottiitorul.
Pentru ca zice: „Sa nu se laude preaînteleptii cu întelepciunea lor si sa nu se laude puternicii cu puterea lor, sa nu se laude bogatii cu bogatia lor”. Si într-alt loc iar zice: „Precum au cazut cei puternici si neputinciosii -au încins cu putere, astfel sa pricepem ca razboaiele nu se biruiesc cu ajutor de la nimeni, ci de la Domnul Dumnezeul puterilor”.
Si în acelasi an a pradat Stefan voievod Tara Secuiasca si a fost a doua pradare a lor.
În anul 6978 [1470], luna februarie 27, martea brânzei, a fost pradarea si nimicirea Brailei de catre Stefan voievod. În anul 6979 [1471], ianuarie 16, marti[2], au fost taiati Isaia vornic cu Negrila ceasnic si Alexa stolnic.

     În anul 6979 [1471], luna martie 7, joi, a fost razboi cu Radul voievod la Soci. Si a biruit Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu si cu ajutorul puternicului Savaoth Dumnezeu. Si a ucis dintre dânsii multime mare. Si toate steagurile lui au fost luate si schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Si multi viteji au fost prinsi atunci, care au si fost taiati. A lasat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis si Stan logofat.
În acelasi an, august 29, a fost cutremur mare atunci peste toata lumea, în vremea când sedea tarul la masa.
În anul 6980 [1472], luna septembrie 14, si-a luat Stefan voievod doamna, pe cneghina Maria de la Mangop.
În anul 6981 [1473], luna noiembrie 8, luni, a împartit Stefan voievod oastei sale steaguri la Milcov. Si iarasi au pornit si cu Basaraba asupra lui Radul voievod. Si s-au întâlnit în aceeasi luna, la 18, joi, la locul numit pârâul Vodna. Si acolo s-au batut pâna seara, asemenea si vineri si sâmbata pâna seara, care este 20 ale aceleiasi luni. Sâmbata spre duminica a lasat toate ale sale Radul voda în ocolul sau si a fugit cu toata oastea sa în cetatea sa de scaun, numita Dâmbovita. La 23, a venit Stefan voievod cu toata oastea sa si a împresurat cetatea Dâmbovitei.
Si în noaptea aceea a fugit Radul voievod din cetate. La 24 ale aceleiasi luni, miercuri, a luat Stefan voievod cetatea si a intrat în ea. Si a luat si pe doamna lui Radul voievod si pe fiica lui, care-i era singura nascuta, si toate comorile lui si toate vesmintele lui si toate steagurile lui. Si a ramas acolo trei zile, veselindu-se. Si apoi s-a întors la cetatea sa de scaun a Sucevei.
Si atunci, mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-au facut o întâmpinare minunata si frumoasa, dar mai ales proslavind pe Dumnezeu pentru toate câte daruise robului sau, Stefan voievod.
Si atunci a facut acolo mare ospat mitropolitilor si vitejilor sai. Iar pe Basaraba l-a lasat sa domneasca peste domnia basarabeasca si a domnit o luna. Iar Radul voievod a fugit la turci si a luat cu dânsul 15.000 de turci si a lovit pe Basaraba, joi, decembrie 23, si a învins pe Basaraba si toata oastea lui. Iar el singur a fugit în Tara Moldovei.

     Iar turcii au venit pe urma lui Basaraba si au stat în tabara la Bârlad, decembrie 31, vineri. Si apoi au slobozit navrapii[3] si au pradat tara si s-au întors. Si au pradat si în Tara Munteneasca, cei ce au fost cu Basaraba.
În anul 6982 [1474], luna octombrie 1, a luat Stefan voievod cetatea de la Teleajin si a taiat capetele pârcalabilor si a adus în tara pe sotiile lor si a luat atunci multi tigani si cetatea a ars-o. În aceeeasi luna, la 5, a fost lupta cu ungurii si cu Tepelus si au fost biruiti. Iar la 20 ale aceleiasi luni au învins si pe Basaraba.

     În anul 6983 [1475] ianuarie 10 marti, a fost razboi la Vaslui cu puterile turcesti si a biruit atunci Stefan voievod, cu mila lui Dumnezeu si cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a nascut din Preacurata Fecioara spre mântuirea noastra.
Si le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase în ascutisul sabiei si au cazut atunci multime mare, fara numar si au fost prinsi vii multi, fara numar, care de asemenea au fost taiati, ci numai pe unul l-au lasat viu, pe fiul lui Sac pasa.
Si steagurile lor si cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre.
Si s-a întors Stefan voievod cu toti ostenii lui ca un purtator de biruinte în cetatea sa de scaun a Sucevei si i-au iesit în întâmpinare mitropolitii si preotii, purtând Sfânta Evanghelie în mâini si slujind si laudând pe Dumnezeu pentru cele ce au fost ca dar de la cel Preaînalt si binecuvântând pe tar: „Sa traiasca tarul”.
Si a fost atunci veselie între oameni si la toate domniile dimprejur si la toti crestinii drept-credinciosi, caci a biruit domnul limbile pagâne cu mâna robului sau, Io Stefan voievod.
si vitejilor sai si tuturor boierilor sai, de la mare pâna la mic. Si a daruit atunci multe daruri întregii lui ostiri si laudând pe Dumnezeu pentru cele ce au fost

 
    În anul 6984 [1476], luna iulie 26, vineri, a venit însusi tarul turcesc, numit Mehmet beg, cu toate puterile sale si cu Basaraba voievod cu ei si cu toata oastea sa, asupra lui Stefan voievod si a facut razboi cu ei la Pârâul Alb si au biruit atunci blestematii turci si cu muntenii hicleni.
Si au cazut acolo vitejii cei buni si multi boieri mari si ostenii cei buni si tineri si oastea buna si viteaza si husarii osteni viteji s-au topit atunci.
Si a fost atunci mare întristare în Tara Moldovei si în toate tarile si domniile din jur si la crestinii drept-credinciosi, când au auzit ca au cazut vitejii cei buni si bravi si boierii mari si ostenii cei buni si tineri si oastea cea buna si viteaza si aleasa si cu husarii cei viteji sub mâinile limbilor necredincioase si pagâne si sub mâinile muntenilor pagâni, ca unii ce au fost partasi cu pagânii si au fost de partea lor, împotriva crestinatatii.
Si apoi au pradat tara si au venit la Suceava si au ars târgul si s-au întors, pradând si arzând tara.

     În anul 6985 [1477], decembrie 19, a raposat roaba lui Dumnezeu, doamna Maria de la Mangop.
În anul 6987 [1479], iunie 22 s-a început a se zidi cetatea Chiliei si s-a savârsit în acelasi an, iulie 16. În acelasi an, iulie 25, a raposat Bogdan, fiul lui Stefan voievod.
În acelasi an, august 8, duminica seara, a raposat roaba lui Dumnezeu, Cneajna, fiica lui Alexandru voievod. Si Stanciul cel Mare a raposat [loc gol] zile dupa ea.
În anul 6989 [1481], luna iulie 8, duminica, a fost razboi cu muntenii si cu Tepelus la Râmnic si a biruit iarasi Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu si cu rugaciunile Preacuratei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor si cu rugaciunea Sfântului si Slavitului Mare Mucenic Procopie. Si au fost ucisi foarte multi, multime mare fara numar si toate steagurile lor au fost luate si nici unul n-a scapat
Si toti vitejii si boierii au cazut atunci si se va pomeni acest razboi si acea moarte pâna la sfârsitul veacurilor. Si atunci si Sandru a cazut în acel razboi si a fost adus si îngropat la tatal sau, la Doljesti.
Iar domnul Stefan voievod a lasat sa domneasca peste Tara Munteneasca pe Vlad voievod Calugarul, care a faptuit tradare fata de domn, pentru ca a dat ajutor turcilor, când au luat cetatile si când au ars tara si a mers pe urma celorlalti domni munteni si nu s-a lepadat de dânsii.
Si domnul Stefan voievod de acolo s-a întors ca un purtator de biruinte cu toata oastea sa si cu toti boierii sai, în cetatea sa de scaun a Sucevei
Si acolo, atunci, domnul Stefan voievod a facut mare ospat mitropolitului si episcopilor si boierilor sai si întregii lui ostiri.
Si a instituit atunci multi viteji si a daruit atunci multe daruri si îmbracaminte scumpa boierilor sai si vitejilor si întregii lui ostiri. Si pe toti, dupa vrednicie, i-a slobozit pe fiecare la ale sale si i-a învatat sa laude si sa binecuvânteze pe Dumnezeu pentru cele ce au fost, pentru ca de la Dumnezeu au fost cele întâmplate
În anul 6990 [1482] martie 10, a luat Stefan voievod cetatea de la Craciuna si a asezat pe pârcalabii sai, Vâlcea si Ivanco.
În anul 6991 [1483] s-a început a se zidi cetatea de piatra de la târgul Romanului. În anul 6992 [1484] au venit turcii asupra cetatii Chiliei si cu ei, în ajutor, acel blestemat calugar, Vlad voievod, si cu muntenii si au luat-o iulie 14, miercuri, sub Ivasco pârcalab si Maxim. În acelasi an, august 5, miercuri[4], au luat si Cetatea Alba, sub Gherman si Oana pârcalabi.
În anul 6993 [1485], septembrie 1, s-a dus Stefan voievod la craiul lesesc si s-a întrunit cu dânsul la Colomiia. Iar între timp au venit turcii cu Hruet pâna la Suceava si au ars si târgul, septembrie 19, luni. Si marti s-au întors, pradând si arzând tara.
În anul 6993 [1485], luna decembrie, a fost razboi cu turcii si cu Malcoci la Catlabuga si a biruit Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu.
În anul 6994 [1486] luna martie 6, luni, a fost razboi cu Hroet la Bulgarii, pe Siret si l-au prins si i-au taiat capul.
În anul 7004 [1496], luna iulie 26, marti, a raposat robul lui Dumnezeu, Alexandru voievod, fiul lui Stefan voievod, care a fost îngropat lânga strabunicul lui, Alexandru voievod, în manastirea de la Bistrita. Vesnica lui pomenire.
În anul 7005 [1497] s-a ridicat craiul lesesc numit Albert, cu toate puterile sale, cu înselaciune, asupra lui Stefan voievod, spunând ca merge asupra turcilor, sa ia cetatile Chilia si Cetatea Alba.
Si atunci domnul voievod a trimis întru întâmpinarea craiului lesesc numit Albert pe solul sau, jupan Isac vistiernicul, cu multe si mari daruri
Si craiul a primit darurile cu bunavointa si a slobozit cu cinste si în pace pe sol la domnul Stefan voievod si iarasi i-a spus cu înselaciune ca merge împotriva turcilor.
Si, de asemenea, si craiul a trimis pe solii sai la Stefan voievod. Domnul voievod i-a ospatat bine si i-a slobozit cu cinste la ale lor. Si iarasi, tot pentru vorbele acelea înselatoare ale lor, domnul Stefan voievod a mai trimis soli la crai, pe boierii lui credinciosi, jupan Tautul logofat si jupan Isac vistiernic, cu daruri multe si mari.
Si apoi craiul a trecut râul Nistru la Mihalcea[5], de ceasta parte cu toate ostile sale si a venit la Cotmani, la marginea Tarii Moldovei.
Si acolo au prins pe solii domnului Stefan voievod si i-au trimis la cetatea Liovului. Si atunci, vazând Stefan voievod ca a fost înselat de lesi si a poruncit apoi sa se adune toata oastea sa la târgul Romanului. Si apoi ei au ramas acolo la Cotmani sapte zile si au coborât la Sipinti.
Iar între timp, domnul Stefan voievod a întarit si a orânduit o straja si i-a trimis împotriva lesilor la vadul de la târgul Cernautilor, la râul Prut.
Iar însusi domnul Stefan voievod, când a fost luna august 27, duminica, el a iesit din Suceava catre oastea sa, la târgul Romanului. Si într-aceeasi zi i-au adus de la straja 6 lesi.
Si apoi pe 3 lesi i-a trimis la împaratul turcesc, iar pe ceilalti a poruncit sa-i spânzure.
Si apoi craiul lesesc a venit cu toate puterile sale la cetatea Sucevei, anume luna septembrie 24, duminica. Iar la 26, marti catre seara, au început sa bata cetatea Sucevei. Si apoi au batut 3 saptamâni, zi si noapte, si nimic n-au folosit.
Iar domnului Stefan voievod i-a venit ajutor de la craiul unguresc numit Laslau[6], care era fratele lui Albert craiul lesesc, 12.000 de ostasi
Si cu ei era Birtoc[7], voievodul Ardealului, care Birtoc voievod era si cuscru cu Stefan voievod si apoi Birtoc voievod a rugat pe domnul Stefan voievod ca sa-l împace cu craiul lesesc si domnul Stefan voievod cu greu i-a facut voia lui pentru pace.
Si apoi Birtoc a trimis pe solii lui la craiul lesesc, ca sa se duca si el însusi la crai. Si apoi s-a dus la crai si i-a împacat, dar în asa chip ca ei sa se întoarca pe aceeasi cale, pe unde au venit.
Si domnul Stefan voievod a ospatat si a daruit pe Birtoc voievod cu daruri mari si multe si l-a slobozit la ale sale.
Si la 19 ale lunii octombrie, joi, s-a întors craiul lesesc si nu a pornit pe aceeasi cale pe care venise, ci a pornit pe alta cale, pe unde era tara întreaga.
Deci, s-a mâniat Stefan voievod si a gonit pe urma lor cu ostenii sai si cu doua mii de turci. Si i-a ajuns la marginea fagetului Cozminului.
Si a luat în ajutor pe Dumnezeu cel Preaînalt si i-a lovit, joi, luna octombrie 26. Si din mila lui Dumnezeu si cu rugaciunile Preacuratei Maicii Domnului si cu rugaciunea Sfântului si Slavitului Mare Mucenic si Izvorâtor de Mir, Dimitrie, a biruit atunci domnul Stefan voievod si i-a batut.
Si apoi i-a gonit prin fagetul Cozminului, omorându-i si taindu-i. Si a fost atunci macel mare între lesi de armele moldovenesti. Si au fost luate toate schiptrele craiesti si au cazut acolo multi boieri si voievozi lesi mari si a cazut acolo multa oaste si toate tunurile cele mari, cu care batusera în cetatea Sucevei, au fost luate atunci si altele mici si mai mici, multe, pe care nu este cu putinta a le însira.
Iar însusi craiul cu ostenii ramasi s-au adunat într-un ocol la satul Cozminului si de acolo a venit la Cernauti.
Iar ostile lui Stefan voievod mergeau în dreptul lor, batându-se.
Si a venit veste domnului Stefan voievod ca vine si alta oaste leseasca în ajutorul craiului lesesc. Si atunci domnul Stefan voievod a chemat pe Boldor, voievodul sau, si i-a dat oaste si l-a trimis în întâmpinarea acelei osti si i-a poruncit sa se bata cu dânsii.
Si apoi Boldor a luat oastea si a trecut râul Prutului si a întâmpinat acea oaste, sâmbata seara.
Si duminica, octombrie 29, au batut si acea oaste, din mila lui Dumnezeu si cu norocul domnului Stefan voievod. Si a fost si acolo macel mare în acea zi între lesi de armele moldovenesti si a cazut si acolo multa oaste leseasca, în locul numit satul Lentestii.
Si n-a stiut craiul de venirea acelei osti catre dânsul si cum a pierit, si nici, de asemenea, oastea aceea despre înfrângerea craiului.
Si luni, octombrie 30, iarasi a fost respins craiul de la Cernauti si a trecut râul Prut. Si de acolo a fugit cu câtiva osteni putini si de-abia a scapat.
Iar însusi domnul Stefan voievod a slobozit toata oastea sa, pe fiecare la ale sale, si asa a poruncit tuturor vitejilor si boierilor sai, sa se adune în ziua Sfântului Nicolae, în târgul numit Hârlau.

     Deci, s-au adunat toti în acea zi. Si acolo, atunci, domnul Stefan voievod a facut mare ospat tuturor boierilor sai, de la mare pâna la mic si atunci a instituit multi viteji si i-a daruit atunci cu daruri scumpe, fiecare dupa vrednicia sa. Si i-a slobozit la ale lor si i-a învatat sa laude si sa binecuvânteze pe Dumnezeu cel Preaînalt pentru cele ce le-au fost daruite, pentru ca toate biruintele sunt de la Dumnezeu.
În anul 7006 [1498], luna mai, a pradat Malcoci cu turcii Tara Leseasca si a ajuns la 25 de papristi[8] mai sus de Liov si apoi s-a întors, pradând si arzând tara.
În anul 7006 [1498], luna iunie 22, a pornit Stefan voievod spre Tara Leseasca si a pradat-o. Si atunci a ars si cetatea Tiribol[9] si a luat multe averi din cetate si a scos multi joldniri[10], care toti au fost taiati, iar altii multi au ars în cetate.
Si cetatea Buceaci[11] a patimit mult atunci si cetatea Podhaetului[12] a fost arsa. Si de acolo au pradat pâna la Liov si apoi s-a întors si a trecut râul Nistru de ceasta parte, la Halici, si au pradat pe aceasta parte si sub munti si au ars si au pustiit aceasta tara a Podoliei[13]. Si apoi a venit cu mare izbânda în tara lui.
În anul 7008 [1500], luna mai 11, luni, a raposat roaba lui Dumnezeu, Maria Despina, doamna domnului Radul voievod, domnul Ungrovlahiei, care fusese adusa de Stefan voievod, atunci când luase cetatea Dâmbovitei, pe care a îngropat-o cu cinste în manastirea lui de la Putna. Vesnica ei pomenire. ---------loc------ În anul 7012 [1504], luna iulie 2 marti, a raposat robul lui Dumnezeu, domnul Ion Stefan voievod, domnul Tarii Moldovei, ca la 3 ceasuri din zi.
Si a fost în acelasi an, înainte de moartea lui, iarna grea si foarte aspra, cum nu fusese niciodata.
Si au fost în timpul verii ploi mari si revarsari de ape si înecuri din pricina apelor mari.
Si a luat schiptrul Moldovei fiul lui, Bogdan voievod, în locul lui.
Si a domnit Ion Stefan voievod 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] 23 ianuarie 1465 era miercuri, nu joi. Dar, în vechime, se socotea noaptea ca o parte a zilei urmatoare. Stefan, zice cronica, a sosit joi la miezul noptii si a petrecut apoi joi cu pace, deci sosise în noaptea de miercuri spre joi.
[2] 16 ianuarie 1471 a fost miercuri, nu marti.
[3] Cavalerie turceasca.
[4] 5 august 1484 a fost joi, nu miercuri.
[5] Mihalcea este numele românizat al satului Mihalkow de pe Nistru.
[6] Regele Laslau este Vladislav al II-lea Jagiello, regele Ungariei (1490–1516).
[7] Birtoc este Bartolomeu Dragffy de Belthewk, de origine român din Maramures, voievod al Transilvaniei (1493–1498).
[8] Papristi, masura de lungime slava, care traduce pe stadium, egal cu mila, care era în Polonia de 5,6 km. Termenul nu apare în documentele interne moldovenesti; totusi, Ureche, la pasajul respectiv, îl lasa netradus.
[9] Tiribol, Trembowla pe Sereth, afluent de nord al Nistrului.
[10] Joldniri, lefegii poloni (de la jold = leafa).
[11] Buczacz, pe râul Strypa, la nord de Nistru, nord-vest de Trembowla
[12] Podhajce, pe râul Koropiec, tot la nord de Nistru, nord-vest de Buczacz.
[13] Tara pe care cronicarul o numeste aici Podolia nu e adevarata Podolie, ci regiunea de la sud de Nistru, adica Pocutia. Probabil, s-a luat sensul etimologic al numelui, care înseamna „tara din vale”.