Poveste de trezit copiii - Partea VII2 de Octavian Tiganus publicat la 06.04.2008
Parterul cu jucarii - Partea II
     Daca veti privi atent la evolutia semenilor vostrii pe parcursul anilor veti fi surprinsi de faptul ca unii devin "mai frumosi" odata cu trecerea anilor.
Fizionomii de-a dreptul banale câstiga uneori o forta de expresie nemaipomenita sau o blânda si nobila frumusete. Pentru mintea limitata pare uimitor dar acolo spiritul a construit secunda de secunda.
Alegerea pe care o facem, la fiecare pas, lasa urme la fiecare nivel infoenergetic. Acesta este procesul, aceasta este experienta noastra în corp fizic.
Apoi unii sunt dezgropati peste ani si se constata ca nu au putrezit câteodata îi sanctificam. Dar de înteles nu întelegem mai nimic.
Acolo materiei i-a fost impusa vibratia Spiritului, prin Constienta. Daca ar fi avut timpul necesar sau ar fi avut acces la o cunoastere deplina ar fi devenit un corp nemuritor. Este pe deplin fezabil...chiar daca contrar celor învatate sau a celor pe care le putem constata la tot pasul.
Deci oglinda ne poate fi de folos, dar numai pentru a constata urmarile pe care cunoasterea noastra le lasa în planul dens cel mai apropiat, corpul fizic. Daca suntem generatori de entropie prima data oglinda ne-o va indica, la fel daca suntem dizarmoniosi. Nimic nu ne poate scapa, este rigoarea ciclului cauza-efect.
Am spus ca am înlocuit adevaratele valori cu pseudovalorile în jocul nostru si ridicarea muncii la rang de virtute a fost una din aceste substituiri.

     Copiilor nostri le povestim despre greierele si furnica dar despre creatie si rolul nostru de creatori nu mai are cine le spune nimic.
     Iisus spunea ca trebuie sa învatam sa "lucram" cu îngerii Maicii Pamânt ziua si cu Îngerii Tatalui noaptea, dar fiti siguri ca nu la ceea ce ne-am obisnuit a numi munca se referea. Era vorba de o conlucrare constienta cu niste Constiinte, cu acele Elemente dintotdeauna cunoscute. Era deci vorba de a lucra constient cu Energia, prin învatarea vehicularii informatiei.
În ce termeni putea sa ne spuna mai clar decât A Facut-o?!
Noi am structurat în schimb societatea.
Asa s-a nascut nefireasca piramida sociala, în care fiecare se lupta din rasputeri toata viata sa sa se catere pe umerii celor din jur, prin orice mijloace si trebuie sa întelegem odata pentru totdeauna ca aceasta structura este un mare fals si un mare abuz, absolut imposibil de justificat la nivel de Lege. Nu poate exista absolut nici un motiv pentru ca o Constiinta sa accepte subordonarea sa altei Constiinte si mi se pare rusinos si impardonabil sa încerci prin vre-un mijloc sa urci pe umerii semenilor tai, oricât de cinstit ti s-ar parea el. Scopul în sine este nefiresc, între semeni nu pot exista altfel de relatii decât cele de colaborare, de comuniune atunci când le poti duce atât de sus.

     Daca ne amintim despre Egiptul Antic, spre exemplu, vom vedea ca si acolo se regaseau urme ale unei piramide sociale, daca chiar vom vrea sa consideram asa.
Dar diferenta este enorma, deoarece acolo pretinsa piramida sociala era perfect si cu mare atentie subordonata Piramidei Cunoasterii.
Vârful celor doua piramide imaginare era asigurat de Faraon, considerat a fi semizeu. Dar acesta era si Cel Dintâi Preot, detinea cea mai înalta Cunoastere.
Apoi piramida sociala se latea brusc, cu casta preotilor, mai întâi cunoscatori si abia apoi functionari.
Parterul cu jucarii apartinea clar celor care aveau stricta legatura cu munca fizica. Cel aflat în parterul cu jucarii nu avea dece sa-si imagineze ca are acces la cunoastere, pentru el ramânea doar credinta.
Acum aceasta structurare se face pe considerente din cele mai slabe, care nu ar rezista nici celei mai superficiale analize. Aparent structurata pe nivele de pregatire si aici ar fi o infinitate de aspecte de discutat, în fond aceasta "cladire" actualmente fara baza stabila are un schelet foarte vizibil alcatuit din pseudovaloarea "bani". Mijlocul de a-i obtine pâna la urma nici nu mai conteaza, ei trebuie sa fie cât mai multi si atunci nici chiar pretinsa instruire nu mai conteaza.
Vedeti vre-un cadru firesc aici pentru ca experimentele în trup fizic sa aiba loc nestingherit, sa fie de calitate si sa reprezinte prilej de bucurie?! Unde credeti ca mai poate fi recunoscuta Legea în cadrul acestui "Minunat edificiu" al mintii limitate?
Ea însa opereaza permanent si rezultatele acestei lucrari le simte fiecare, dar nu mai stie sa le recunoasca. Copii nostri, oricât de mult am evita, printre primele cuvinte pe care le învata este si banul...De ce?
Pentru ca a vazut ca mama îi procura cu bani tot felul de mici bucurii: o acadea, ciocolata sau alune. Mintea limitata imediat va spune "am nevoie de bani, deci trebuie sa fac rost de ei".
Ca atare, pentru a primi bani trebuie sa dai ceva în schimb. Când nu ai nimic de dat, dar trebuie sa dai, atunci îti oferi trupul.
Cu oricare parte a lui poate scoate mai multi bani.
Fiecare dupa disponibilitati: unii aleg sa-si vânda bratele, altii mintea, nu putini îsi vând sexul sau numai sex-apelul, dupa caz si minte.
Partea interesanta este ca pe unii îi aplaudam pentru vânzarea pe care aleg sa o faca, pe altii îi condamnam si le imputam ca se "prostitueaza".
Chiar vedeti vre-o diferenta???
Cu ce credeti ca este superior unul care îsi vinde mintea unuia care îsi vinde sexul? Sau alege sa-si distruga corpul fizic sapând dupa carbune? Oare nu suntem capabili sa vedem nefirescul instituit la nivel de lege aici, în parterul cu jucarii?
Cine si cu ce cumpara aceste fragmente de corpuri fizice pe care altii sunt siliti sa le ofere?
De unde au acesti "cumparatori" mijloacele de a cumpara?
Cine i-a catarat pe niste nivele ale piramidei sociale?
Dragilor, aici trebuia sa fie Raiul pe Pamânt si noi am adus Iadul cu priceperea si gradul nostru de constiinta.
Pentru a apara nefirescul instituit am facut norme si legi, am organizat tribunale si ministere de justitie, politii si armate, securitati si spionaje de tot felul. Pe cine si de cine sa apere?
     Daca cel aflat pe unul din palierele superioare ale piramidei sociale simte ca trebuie sa se apere de cel aflat la baza acestei piramide, ma întreb daca este în toate mintile?!
Oare nu este el primul interesat ca piramida sa aiba o baza solida, prin care Mamei Pamânt sa i se mai poata smulge ceva ramas înca nesmuls?
Daca el se apara de cei aflati la baza acestui edificiu, edificiul în sine mai poate rezista?
Nu este oare clar ca pentru fiecare ins aflat undeva pe unul din palierele superioare, la baza piramidei trebuie sa "trudeasca" cu una din partile corpurilor lor, zeci sau sute sau mii de indivizi?
Mergând mai departe cu rationamentul, facând abstractie de faptul ca este o iluzie ca trupul fizic ar avea nevoi, toti indivizii din cadrul piramidei sociale au, în mare, absolut aceleasi pretinse nevoi.
Cu alte cuvinte nu nevoile îi diferentiaza ci tot felul de preferinte în a experimenta jocul numit viata. Altfel spus, toate legile abuziv instituite, toate politiile si armatele, toate razboaiele si tot nefirescul nu au alta justificare decât dorinta smintita a unora de a experimenta abuziv în dauna celorlalti.
Nu vi se pare cam mult?
Nu ne-am cam îndepartat de Armonia Universala?
Cât anume ar mai putea merge pe acest drum civilizatia?
     Amuzant este însa faptul ca aceste aspecte deosebit de clare de altfel, nu le putem observa câta vreme ne aflam în parterul cu jucarii! De ce nu putem?
Este deosebit de simplu: câta vreme ne aflam acolo nu suntem constiinte individuale ci doar biete picaturi de ploaie cu un potential nelimitat dar pilotati de mintea limitata, releu al Constientului Colectiv.
Acest Constient Colectiv este o Inteligenta, ca orice Spirit-Grup. El a fost proiectat si trebuia sa-si exercite menirea pâna la maturizarea individuala anuntata de venirea Maestrului Iisus. Aceasta maturizare semnifica ridicarea vibrationala la nivelul chakrei inimii, de aceea s-a spus ca El ne-a adus Iubirea.
     Interese de grup au facut însa ca ridicarea vibrationala sa fie stopata prin mentinerea fricii, aspect care înca justifica preponderent evolutia omenirii în acest plan.
Ca urmare, esafodajul numit piramida sociala nu numai ca nu a disparut, cum ar fi fost firesc, dar a capatat proportii inimaginabile, pe masura evolutiei mintii limitate, a ego-ului si a evolutiei tehnologice.
Pot parea aspecte mult distantate unul de altul dar sunt legate indisolubil, deoarece toate au contribuit din plin la betonarea acestui edificiu.
Ca urmare si Inteligenta Constientului Colectiv a fost potentializata suplimentar si doar unul iesit de sub influenta sa va poate spune cât de puternic se manifesta.
Atunci când ai iesit de sub aceasta influenta si ai "de partea ta" Constiinta Universala sau Mintea Nelimitata cu care esti de acum racordat cvasipermanent nu doar cu caracter accidental ca în cazul sclipirilor de genialitate, poti "vedea" cu claritate tot mecanismul informational prin care nefirescul se impune ca fiind singura realitate fireasca. Întelegi pe deplin rolul fiecarui cuvânt aparut în mediile de comunicare si întelegi de ce bietul tau semen se zbate ca pestele pe uscat spunând încontinuu: nu mai pot.
Compasiunea ta nu-l poate ajuta iar alt ajutor nu ai cum sa-i dai pentru ca, la un anumit nivel este dreptul sau la alegere.
Ca nu mai are calificarea de a face o alegere constienta tu stii, dar nici Legea nu o poti modifica.
Ca atare nu poti decât încerca sa îl ajuti sa se trezeasca. Iar timpurile îti vin în ajutor în multiple moduri:
-prin ridicarea vibrationala a întregului Sistem,
-prin motivatiile la care l-au ajutat sa ajunga,
-prin ridicarea chiar inconstienta a nivelului sau vibrational
-si nivelul experientelor lui de viata.
Toate procesele acum sunt catalizate si se deruleaza cu o viteza mereu crescânda.
     Dragi semeni, stiu ca marea majoritate din voi în parterul cu jucarii v-ati desfasurat întreaga viata si stiu bine ca "realitatile" acestui nivel sunt singurele care va par posibile.
Tot ceea ce s-a instituit aici ca fiind regula sau lege voua va par a fi chiar mai importante decât Legea, caci aici puteti vedea cum actioneaza ele si voi nu vedeti ca ele sunt doar o lume a efectelor, care va face si pe voi efecte.
Cu cât frecventa sistemului creste pentru voi totul devine mai greu de suportat deoarece nu mai reusiti sa faceti fata evenimentelor care se succed cu o viteza parca tot mai ametitoare. Ca atare cedati cumva si de regula începeti tocmai cu sistemul nervos. Când acesta cedeaza sunt create conditiile ca si alte parti ale vehiculului fizic sa aiba de suferit. Aici se vorbeste de stres.
Trebuie înteles ca nu exista nimic pentru care sa merite sa ajungem în aceasta stare, chiar daca lucrurile par ca ne scapa de sub control. Când ai ajuns la acest moment exista o iesire si ea consta din reevaluarea listei individuale de prioritati, unde precis s-a instaurat haosul.
Câta vreme suntem capabili sa ne organizam mintea sa urmareasca câteva puncte doar, valabile pentru prezentul imediat, si sa reactualizam permanent aceasta lista, pe care sa fim atenti sa nu o aglomeram, nu vom accepta sa devenim stresati.
Desigur ca parterul cu jucarii s-a tot aglomerat sub toate formele si ca toate acestea va tot asalteaza.
Trebuie însa sa va exercitati dreptul de a alege ce merita si ce nu sa intre în atentia voastra, altfel singuri va veti transforma în victime. Pentru ca, la nivelul acesta, doar fuga dupa iluzii a aglomerat nepermis de mult planul.
     Explozia tehnologica este doar în parte benefica experientei, deoarece majoritatea reperelor care se creeaza nu fac altceva decât sa ofere alternative constructive. Ele nu raspund unor "nevoi" si aceasta trebuie sa va fie foarte clar, ci doar unor preferinte.
Atunci când ati acceptat ca un reper sa poarte pentru voi eticheta de nevoie, ati acceptat si sa va subordonati într-un fel acelei pretinse nevoi, deci ati mai pierdut ceva din gradul de libertate de pâna atunci, si asa foarte mic pentru cei aflati în parterul cu jucarii.

     Daca veti vrea sa va amintiti din experienta personala perioada primei copilarii, veti putea retrai senzatia libertatii si a bucuriei depline. Apoi priviti cu atentie mecanismele care v-au tot redus gradul de libertate, încercati sa surprindeti clipele de cotitura carora societatea le acorda o importanta deosebita si vedeti ce anume ati câstigat si ce ati pierdut parcurgându-le. Vedeti pragurile pe care le-ati tot avut de trecut si ce au însemnat ele cu adevarat pentru bucuria voastra intima, apoi priviti cu atentie singurul moment viu: clipa de ACUM. Vedeti ciclurile cauza-efect care v-au condus la acest moment viu, pe care încercati sa îl simtiti prin toate simturile. Apoi încercati sa întelegeti cu adevarat drumul parcurs în întregul lui, vedeti în ce masura el s-a datorat alegerilor voastre personale sau ale celor din jur, revedeti "acumularile" pe care le-ati tot facut, la toate capitolele vietii si vedeti câta împlinire v-au adus sau cât v-au restrictionat.

     Urmariti firul vietii si vedeti care momente au fost sustinute prin iubire si care prin frici de tot felul.
Alegerile facute cu iubire precis v-au îmbogatit cumva, desigur nu material, în schimb cele facute din teama precis v-au saracit, sub toate formele.
Încercati sa alegeti din acest moment numai sub motivatia iubirii.
Orice alegere avem de facut poate fi facuta sub imperiul Iubirii sau al Fricilor. De aici rezulta perceptia duala a acestui plan.
El nu este dual nicicum, noi proiectam dualitatea asupra lui, deoarece avem posibilitatea de a-l percepe prin doi centri de comanda: inima sau mintea.
     În parterul cu jucarii s-a acreditat ideea ca iubirea este slaba, deoarece s-a uitat Legea. Ca atare doar mintii si deciziilor ei i se acorda credibilitate.
Aici nu se poate constata cât de imperfecta este mintea limitata, ce slab randament are liniaritatea ei, ce usor se poate însela, bazându-se pe niste simturi limitate la niste domenii de frecventa foarte înguste.
Este firesc sa fie asa deoarece mintea limitata guverneaza toata fenomenologia de aici, cel putin asa apare.
Nu ai cum constata ca este doar o lume a efectelor câta vreme consideri ca aici "este toata lumea".
Mai mult chiar, daca cineva vine si îti spune ceva ce nu tine de acest nivel de întelegere, vei spune ca te minte sau ca vorbeste prostii. Poti alege sa-l consideri excroc.
     Tin minte ca, în urma cu câtiva ani, în niste insule, un grup de întelepti adunati în jurul unui mentor devenit repede celebru s-a apucat sa vindece oameni.
Pentru a împiedica rezistenta mintii limitate, ei au imaginat un mic "spectacol" menit sa induca în eroare mintea, pentru ca aceasta sa permita cu adevarat vindecarii sa aiba loc. Desigur spectacolul nu ar fi fost necesar daca s-ar fi putut obtine o deschidere a mintii celui venit sa se vindece, dar asta ar fi cerut foarte mult timp. Deci au apelat la acest subterfugiu.
Vindecarile "miraculoase" s-au tinut lant, reviste de prestigiu au popularizat cazul si rezultatele au fost si mai spectaculoase.
Totul a tinut exact pâna ce "un vigilent" a surprins "înscenarea pusa la cale". Din acel moment miracolul a încetat sa se mai produca si au fost considerati sarlatani.
Nu aveau cum sa explice ca au fost obligati sa pacaleasca mintea limitata din iubire pentru semenii lor aflati în suferinta si ca au fost vindecari absolut reale.
Cine ar fi fost capabil sa înteleaga.
Cum sa crezi ca mintea ta te îmbolnaveste, nu?!
Si totusi asa este, nimic altceva nu te poate îmbolnavi niciodata de nimic.
Dar asta nu se învata la medicina, deci eu, daca o sustin, ori am înnebunit, ori sunt excroc!
Ce conteaza ca chiar un medic englez s-a exprimat clar ca medicina este "religia de azi" si ca ea va înceta sa mai existe din clipa în care unul singur va vedea acest lucru?!
     Dragilor, nu stiti înca de ce toti iluminatii au spus ca viata este o iluzie, asa cum o percepem noi. Dar ceea ce au spus este un adevar demonstrabil matematic. Viata este toata Creatia, nimic nu este static si inteligenta interactiva se afla pretutindeni. Noi avem nu doar posibilitatea de a conlucra cu toate nivelele ei dar chiar un fel de "obligatie statutara".
Asa ne vom achita de menirea de Creatori Constienti.
Desigur toate astea dupa ce vom fi parasit limitele parterului cu jucarii.
Pâna atunci va recomand cu toata iubirea un singur lucru important: nu încercati sa judecati ceea ce ÎNCA nu aveti posibilitatea de a întelege.
În acest fel va interziceti singuri accesul catre Cunoastere. De altfel, cine altul vi l-ar putea interzice! Si înca ceva: nu uitati ca mintea limitata are ca menire pe aceea de a va mentine în iluzie, atât ea cât si ca reprezentent al Inteligentei Constientului Colectiv, ca releu al acestuia.
Veti începe sa urcati etajele Piramidei Cunoasterii si o veti surprinde înca spunându-va ca gata, ati obtinut totul deja si ceea ce iar vi se spune este basm, nu poate fi adevarat.
Cu cât urcati mai sus fenomenul se va rari, dar el persista câta vreme Ego-ul nu a fost topit.
Abia atunci o anume "smerenie" adevarata va va face "sa va predati" pe de-a întregul în fata Miracolului Creatiei, a Maretiei sale. Pentru ca atunci chiar realizezi perfectiunea Întregului. Ea îti poate fi sugerata de un altul dar, pâna nu o traiesti ca pe o "experienta personala" nu o simti cu adevarat.
Degeaba v-as spune sa va imaginati un ceas imens cu infinitate de piese si subansamble, toate în permanenta miscare si înca cu posibilitatea fiecarei piese de a-si hotarî singura -în anumite limite- miscarea, dar în care accidentele nu sunt posibile sau, si mai mult, au fost prevazute deja, tot nu v-ati putea face o idee suficient de aproape de adevar.

     Pot încerca diferite modalitati de a va sugera aceasta Maretie infinita, dar va fi o întelegere partiala, limitata... Si stiti ce este cu adevarat dragut: când ai "cunoscut" aceasta Infinita Maretie nu te simti zdrobit în micimea ta ci dimpotriva, te simti infinit de puternic.
Si stii ca acestea toate nu îti vin de la tine, cel mic, stând pe scaun în fata tastaturii, ci tocmai din Maretia despre care scrii.
     Îmi imaginez viata noastra de oameni pamânteni si o vad uneori ca pe o infinita însiruire de macaze: stânga-dreapta, stânga-dreapta... Fiecare secunda-un macaz, o alegere de facut...
Atâtea vieti, atâtea încarnari, atâtea macaze, totul în cadrul giganticei Creatii...
Cum am putea fi doi la fel?
Si totusi, atât de putin diferiti...la cât de multe alegeri am tot avut de facut fiecare! Chiar si acesta este un miracol...
Te afli în fata unui semen si îi poti simti starea, poti spune aproape totul despre el dupa o jumatate de ora, în ciuda faptului ca experientele lui de viata au fost absolut altele decât ale tale.
Fara a mai vorbi de acumularile facute de-a lungul celorlalte încarnari. Si înca ne aflam departe fata de o realitate foarte apropiata: aceea de telepatie. Pentru ca multe sunt cele ce vor urma sa se modifice în curând iar telepatia ca stare generala, ca mijloc exclusiv de comunicare nu este departe în timp. Ea este o conseccinta fireasca a ridicarii vibratiei sistemului, care va face ca frecventele pe care functionam sa ne dea aceasta posibilitate, dar nu ca optiune ci ca firesc al relatiilor cotidiene. Cu aceasta ocazie multe aspecte se vor modifica, deoarece va imaginati ca minciuna nu va mai putea exista, nici macar de convenienta.
De asemeni relatiile asa zis comerciale vor capata cu totul alta forma.
Doar negocierile nu sunt o expresie a adevarurilor, nu?
Pentru început deja intuitia a capatat o frecventa marita, asa încât multi încep sa-si faca alegerile pe baza ei. Este un prim pas.
Scriu toate acestea si sper sa fiu înteles, ba chiar sa fiu corect înteles si o fac din iubire pentru voi, semenii mei, pentru ca eu stiu ca si voi trebuie sa ajungeti sa traiti toate acestea ca pe o experienta personala... dar mai stiu si ca aseara vorbeam cu un prieten la telefon, prieten cu care vorbesc de un an de zile, poate mai mult si viata lui mica si simpla îi pare un calvar si el m-a înteles destul de bine si simte ca stiu bine ceea ce îi spun dar viata lui tot asa ramâne, nu se poate hotarî deloc sa faca pasii necesari pentru a-si depasi buclele de feed-back si a experimenta la nivele mai înalte.
O va face cândva, simte si el ca o va face, dar deocamdata nu poate. De ce? Simplu: deoarece mintea limitata simte nevoia de liniaritate. Desi ma cunoaste binisor si constata si singur ca practic traim în doua lumi diferite, întelege ca sunt pe deplin fericit si asta în fiece clipa, lui i se pare ca nu va putea iesi din canoanele limitate ale vietii lui.
Este clar o lipsa de curaj si desigur nu este un curajos dar eu stiu sigur ca mult mai mult curaj îi trebuie ca sa-si îndure viata de zi cu zi decât sa faca un pas decisiv... Dragilor, desi obisnuinta joaca un rol decisiv în parterul cu jucarii, tocmai datorita proprietatilor mintii limitate, ea este cea mai joasa forma de a experimenta în planul acesta dens.
Creativitatea se reduce pâna la completa disparitie, noi transformându-ne în adevarate mecanisme umane. Unii ajung chiar a se mândri ca sunt "o rotita" a unui angrenaj mai mare...
Automatismele ajung sa faca din acea experienta de viata nu ceva previzibil ci de-a dreptul cunoscut: trecut, prezent si viitor aratând absolut la fel: nu mai ramâne loc nici de citit o carte, nici de o plimbare în parc, nimic iesit din tiparul obisnuit: este exact ceea ce prietenul pomenit "traieste" din plin, fara absolut nici o clipa de satisfactie sau bucurie... De unde ar putea veni?...Singur, la 30 de ani, alergând între servici, un loc de dormit si o biata mâncare, apoi totul de la capat...
Lasati loc creativitatii în vietile voastre, dragilor! Creati de dragul creatiei daca nu pentru a face o bucurie unui semen, varianta ideala. Iubiti-va, iubiti experienta voastra de viata si apoi depasiti-o, duceti-o la un nivel mai înalt. Fugiti de automatisme si sabloane în vietile voastre. Iubiti-va semenii si întelegeti-le momentele. Nu trebuie sa aveti pretentia de a fi înteles, dar faceti efortul de a-i întelege voi pe ceilalti. Daca aveti posibilitatea, ajutati-va semenul absolut neconditionat. Renuntati la iluzia ca trebuie sa platiti doar o munca executata în folosul vostru. Încercati toti dar începând cu tine nu cu vecinul, sa faceti un coltisor de rai în preajma voastra. Va sta în putere, dragilor.
Începeti prin a da atentie amanuntelor neimportante pentru minte. Armoniei, spre exemplu.
Haosul din preajma voastra este o oglinda fidela a dezordinii interioare. Totul este legat, nu uitati acest aspect. De dragul experientei voastre de viata trebuie sa faceti aceste salturi calitative, nu pentru alt motiv.
Renuntati sa va tot comparati vietile sau statutul social cu al celorlalti, întelegeti ca sunteti fiecare un experiment unic, ca aveti dreptul de a evolua pe deplin responsabil, ca nu va aflati în permanenta cursa si cu atât mai putin în competitie cu semenii vostrii.
Amintiti-va ca nu este nimic de pierdut sau câstigat decât experienta si nu va refuzati dreptul de a experimenta din plin.
Amintiti-va ca ati venit pentru a simti, pentru a trai senzatii, nu pentru a fi roboti sau competitori.

     Încercati sa întelegeti ce au vrut sa ne transmita Maestrii tuturor timpurilor si amintiti-va ca ei nu voiau nimic de la nimeni ci doar sa ofere Cunoastere si Iubire. Daca nu întelegeti limbajul unuia, cautati un altul, aceleasi Adevaruri le-au spus toti. În vorbele lor veti regasi Legea si odata cu Ea oportunitatea de a va regasi Sinele. În parterul cu jucarii nu-l veti regasi, fiti siguri!
Nu uitati ca între semeni functioneaza mecanisme energoinformationale de care nu sunteti constienti si care sunt de o complexitate inimaginabila pentru mintea limitata. Practic printre noi si prin noi trec adevarate râuri de informatii, energie modulata, în fiece clipa, zi si noapte si nu avem cum ne sustrage acestui flux. Nici nu ar fi de dorit.
Este o cumplita iluzie ca, daca am încuiat usa nimic nu ne mai afecteaza. Suferinte ale semenilor aflati la mii de kilometrii trec prin noi, fara ca noi sa avem cunoastere despre evenimentele respective, ce sa mai vorbim despre zbuciumul unui vecin chinuit de foame?! Poate am depus putina patima omeneasca scriind ultimele pagini si îmi cer iertare, dar fenomenologia din acest plan este cea mai de interes pentru voi. Asta pentru simplul motiv ca sunteti sase miliarde acolo. Pentru a putea iesi, rând pe rând, va trebui sa o întelegeti cât mai bine, adica mai întâi sa surprindeti iluziile.
     Ascensiunea catre Lumina, drumul catre Sinele tau va cunoaste obligatoriu etape pomenite dintotdeauna de iluminati: întelepciunea, cea care te face sa observi legaturi adevarate între diferite aspecte aparent disparate, în care rolul de participant diminueaza în favoarea observatorului, apoi eliberarea, rând pe rând, de nevoi si de iluzii. Sunt doar doua cuvinte, dar pentru a ti le asuma uneori trec vieti, alteori zeci de ani sau ani numai...Nicidecum mai putin.
Pentru ca într-o viata sa ajungi un eliberat, precis în multe încarnari ai depus eforturi constiente de a ajunge la acest nivel, dar nu ai reusit. Multi v-ati facut aceste teme.

     Nu exista retete aici, suntem atât de individuali pe acest început de drum al Esentei încât, de regula, este necesara o relatie discipol-maestru pentru a-l optimiza. Este si motivul pentru care acest tip de relatie s-a tot pastrat pe parcursul mileniilor.
Exista si exceptii aici, când menirea de Maestru este preluata probabil de Ghizi aflati în alte planuri. Prestatia lor este însa atât de "diafana" încât, practic nu se simte. Doar ca, totul curge rapid, exact pe un fagas imposibil de evitat dar precis bine prefigurat. Parca esti purtat de la un eveniment la altul, parca ti se sopteste la ce aspecte sa fi deosebit de atent sau receptiv. Doar "parca", atât este de subtil.
Pe masura ce capeti Cunoastere, personalitatea se topeste si chiar individualitatea se atenueaza în suficienta masura, începând sa recunosti tot mai mult Legea, atât în tine cât si înafara ta. Totul urca din ce în ce mai mult spre simplificare si simplitate.
Sa nu credeti ca Constiinta Colectiva ca Inteligenta sau mintea limitata va vor lasa sa scapati de sub control cu usurinta. Ele vor fi permanent dornice sa zadarnicesca drumul vostru. Pentru ele simplitatea nu exista si vor avea infinite argumente absolut logice sa va tot aduca pentru a va împiedica iesirea.
Veti cunoaste momentul când, cu ajutorul mintii va trebui sa va pacaliti mintea, altfel spus, sa duceti perceptia duala în interiorul mintii si sa îi demonstrati ca trebuie sa faca fata acestui gen de procesare de date.
     Când ati reusit aceasta, deja o veti obisnui sa-si surprinda singura imperfectiunea si limitarile conditionate din exterior.
Apoi veti constata ca ele nu erau întâmplatoare, ca sunt programatice si ca serveau unor scopuri nu tocmai în regula
Veti fi foarte surprinsi cum cele mai "de bun simt" notiuni au fost fabricate si v-au fost impuse ca valori în care ajunseserati sa credeti într-atât încât ati fi putut sa va bateti pentru apararea lor. Nu trebuie sa va îndoiti ca acest moment vine, pentru ca Adevarul va trebui sa va devina accesibil. Dragilor, pentru a apara pseudovalorile cunoasterii din parterul cu jucarii, mintea voastra va gasi infinite modalitati de lupta. Sunt "valori" intrate si în Constiinta Colectiva iar alianta dintre cele doua are menirea de a va îndeparta de statutul de Constiinta Constienta.
Constientul Colectiv, ca inteligenta tutelând "Turma Domnului" stie bine ca orice individualitate matura risca sa devina un exemplu de urmat pentru semeni si atunci menirea ei este sfârsita. Ca atare va oferi intelectului vostru tot "armamentul necesar" pentru ca acesta sa va opreasca de la Împlinire.
In primul rând va face tot posibilul sa va faca sa va tot raportati la experientele semenilor vostri. Va va spune ca voi nu sunteti deosebiti si ca ceea ce este bun si adevarat pentru ei este valabil si pentru voi... doar ca asa va face cu oricare va tinde catre constienta.
Cu alte cuvinte, pâna sa apuci sa ridici capul, devenind "un caz aparte", ti se taie orice elan prin aceasta falsa raportare si desigur renuntând, nici un altul nu va avea la cine sa se raporteze...E logic.
     Numai o stare de atentie deosebita si o motivatie puternica pentru gasirea Adevarului va poate ajuta în acel moment. Sau credinta. Daca cercetarea Adevarului ar fi plecat de la o carte, spre exemplu, va fi luata si maruntita punct cu punct, gasindu-i-se o infinitate de defecte: înainte de a va lasa sa simtiti continutul, vi se va atrage atentia asupra formei, culorii, copertii, veti fi întrebat de ce sa o cititi si cine este anonimul care o scrie, ce mai stiti despre el, se va cauta sa fie socotit sarlatan, nebun, total nedemn de încredere...
Daca nici asta nu va va convinge sa renuntati, mereu veti fi trimisi la "cunoasterea" din parterul cu jucarii la care sa tot raportati tot ceea ce vi se spune.
Daca ati apucat sa întelegeti ca nu poti raporta infinitul la ceva finit si vei insista mai mult va începe sa îti insinueze frica: bun, poate ca asa este, dar "esti tocmai tu în stare sa duci un asemenea Adevar în cârca?"
Si apoi, chiar crezi ca ti-ar folosi la ceva?

Deocamdata nu ai cum raspunde la astfel de întrebari, ele deja apartin unui anume nivel de Cunoastere si ea stie de aceea ti le si pune.
Doar decizia ferma te mai poate sustine sa mergi înainte de la acest punct, altfel renunti recunoscând ca nu stii înca daca îti este de vre-un folos.
Si esti foarte cinstit când ai aceasta atitudine, caci chiar nu ai de unde stii.
Mintea stie ca esti deja foarte obisnuit sa ai un câstig de pe urma fiecarui gest, caci altfel nu l-ai mai face.
De aceea îti si pune aceasta întrebare.
     Pe când cautam sa înteleg, tin minte ca se vehicula o idee, care nu mi-a inspirat încredere, dar nici argumente pentru a o contesta nu aveam: "nu trebuie sa faci din aceasta cautare un scop" se spunea.
Acum realizez ca circula multe astfel de idei, foarte putin utile dar care fac mult rau, deoarece deruteaza si întârzie cautatorul pe drumul sau.
Da, se poate spune ca scopul încarnarilor nu este ajungerea la Constiinta Deplina, ca el este tocmai experimentarea vietii si transformarea experientei în senzatii, care apoi ridica frecventa sistemului care esti si atunci când aceasta a crescut suficient tot la Constiinta Deplina ajungi.
Cu alte cuvinte, evident drumul este important, alcatuit din însiruirea fiecarui unic moment de Acum, numai ca chiar acum suntem într-un punct special al evolutiei nu numai individuale ci si ca civilizatie.
Ca atare momentul special face ca multi sa aiba propriul lor moment special si acesta este CEL DE TREZIRE.
Multi si-au facut temele de-a lungul încarnarilor parcurse si simt ca sunt aproape de încheierea propriului ciclu evolutiv. Pe de alta parte, tot momentul Sistemului este cel care a permis complicarea deosebita a jocului în parterul cu jucarii, asa încât acesta a devenit periculos, ca sursa majora de entropie si dizarmonii în mijlocul Armoniei Universale, fata de care desigur disoneaza.
Apoi complicarea jocului da ocazia maririi iluziei si face ca multi sa rateze o trezire din lipsa de atentie.
     Este un experiment aceasta civilizatie a noastra si la nivel Universal nu conteaza daca nu e unul izbutit, se sparg eprubetele si se reia de la capat daca vreti, dar nu este oare o risipa, deci tot o dizarmonie?
Dragi semeni, daca simtiti o nevoie de mai mult, daca simtiti un imbold, daca cunoasterea aflata în parterul sus pomenit nu va mai satisface, daca experientele voastre de viata nu vi se mai par tentante, daca simtiti ca exista mai mult si începeti o cautare, atunci puteti face din ea un scop. Este momentul vostru în care acesta a ramas poate unicul scop.
Cautati cu hotarâre caci precis veti gasi.

Si fiti pregatiti ca în aceasta cautare sa dati si peste idei menite sa va distraga atentia, care poate s-au potrivit numai momentului sau contextului în care au fost formulate. Sunt multe din acestea. Parca simti ca au o potentiala valoare si le acorzi atentie, dar neîntelegând la acel moment totul, pur si simplu te împiedici în ele. Asa e drumul, nu poate avea jaloane verificabile, el face totusi parte din chiar experienta voastra de viata, în care evident nimic nu trebuie sa fie sigur.
     Ma gândeam la ceea ce îndeobste numim a fi boli si la vindecari. La rolul pe care unele din ele îl au în "desteptarea" noastra.
Sunt evenimente, din care bolile deosebite sunt numai parte, pe care se pare ca le hotarâm a "ni se întâmpla" pe când înca suntem Constiinte fara trup fizic. Ele ar trebui sa ne atraga atentia, au chiar un fel de rol de ceas desteptator. Cel putin privite de la un anumit nivel de întelegere.
Ca la aceste distrugeri partiale ale vehiculului fizic ajungem prin închideri ale racordarilor optime provocate de mintea limitata, în baza unor pretinse preferinte, alegeri si separari cât si prin functionarea în frecvente joase este clar, dar motivatia care ne determina sa alegem aceste "baremuri" nu este suficient de clara întotdeauna.
Am creeat conditiile infoenergetice pentru ca boala sa se instaleze si ea se va petrece conform ciclului cauza-efect.
La dezinstalarea ei trebuie înteles ca sunt trei etape principale.
     Principalul moment este "dezinstalarea bolii", pe care va invit sa o percepeti ca pe apropierea unui magnet puternic de o banda magnetica continând o "înregistrare". Un "vindecator" din cei considerati a face miracole exact asa actioneaza: emite Iubire, Armonie si Pace cu rol vindecator. Daca cumva face sau spune lucruri abracadabrante ori nu este real ori o face pentru a va pacali mintea limitata, centrul care va mentine în frecventa bolii.
Adica exact ceea ce faceau vindecatorii din Filipine.
Daca veti avea "credinta macar cât un bob de mustar" veti fi vindecat pentru totdeauna, dar cum acest gen de credinta este din ce în ce mai rara, riscul de a va reinstala programul de distrugere pe care mintea voastra îl rula înainte de vindecarea operata sunt maxime.
Ca atare veti spune ca nu a avut loc o vindecare dar gresiti fundamental.
Vindecarea a fost facuta dar mintea limitata nu a lasat timp ca urmarile în plan fizic sa poata aparea, reinstalând frecventa bolii respective. Nevazând vindecarea producându-se, mintea decreteaza ca a fost o înselatorie si voi veti fi acelasi nefericit bolnav.
     Daca veti alege sa aveti încredere ca vindecarea a fost reala, urmeaza sa lasati corpului fizic libertatea de a se reface, în baza programului arhetipal care oricum se afla la îndemâna fiecarei celule. Aceasta este a doua faza a vindecarii, în care pot aparea dureri similare cu cele de la "îmbolnavire", dar de intensitate mai mica si de durata mult mai scurta.
     Cea de a treia faza dar foarte importanta este aceea de a cauta sa întelegeti cumva, si aici precis vindecatorul respectiv va poate ajuta, motivatia care v-a facut sa creeati conditiile infoenergetice ca boala sa apara, pentru a evita o eventuala recidiva dar mai ales pentru a profita de oportunitatea de a întelege odata pentru totdeauna ca nu aveti nici un motiv sa mai deveniti un "bolnav".
În mod normal si necesar, cele trei faze ale vindecarii au loc aproape simultan, doar refacerea putând dura mai mult.

     Din marturiile ajunse pâna la noi stim bine ca chiar Maestrul Iisus constata lipsa de "credinta", termen caruia cred ca îi acorda mai ales sensul de "încredere". "Daca ati avea credinta cât un bob de mustar ati muta muntii" ar fi trebuit tradus "Daca ati avea încredere cât un bob de mustar chiar ati muta muntii". Nu este vorba de "credinta" într-o forta exterioara ci o "încredere" într-o forta interioara, aceeasi de fapt cu cea invocata îndeobste în exterior, dar mai la îndemâna, neintermediata si foarte apropiata.
     Un miracol al vindecarii nu se mai poate produce tocmai datorita acestei lipsei de încredere, "credinta" înca mai diminuata, dublata de iluzia "cunoasterii".
Contemporanii nostrii chiar cred ca stiu si aceasta iluzie le ia tocmai dreptul la Cunoastere.
În parterul cu jucarii este atât de instaurata suficienta cunoasterii ca pâna si noutatea tehnologica absolut demonstrabila cu greu mai patrunde.
In schimb opereaza alte "valori".
Un produs se impune nu conditionat de calitate ci de "reclama", care si ea depinde de "cotele de audienta".
O reclama penetreaza cu atât mai mult cu cât este difuzata pe un post si la o ora de maxima audienta. Asta se obtine exclusiv cu bani multi. Deci este clar ca se vinde exact ceea ce este sprijinit de bani multi, nimic altceva ne mai având importanta. Nici macar calitatea experientelor de viata, pe seama carora de fapt are loc tot jocul acesta devenit teribil de dizarmonios.
Aparent sunt "lucruri nevinovate", noi crezând ca reclamele trec pe lânga noi, daca nu vrem sa le dam atentie.
De fapt nu este deloc asa si daca chiar veti studia fenomenele de piata veti constata ca, un produs fara reclama, nu se prea "misca". Asta demonstreaza în ce masura functioneaza conditionarea mintii limitate.
Exista firme de renume, cu produse absolut imbatabile si care nu ar mai avea nici un motiv sa convinga pe nimeni. Cu toate aste sunt obligate sa faca o publicitate la fel de puternica, altfel se vor trezi "uitate", cu toate argumentele calitatii cu tot.
     Toata fenomenologia din parterul cu jucarii este atât de departe de Lege încât doar pe ici pe colo se mai pot vedea urme ale recunoasterii Ei. Ea se manifesta aici doar ca ciclu cauza-efect, în rest fiind înlocuita în cea mai mare parte cu obiceiuri, precepte etice sau morale, norme, conventii si conveniente fara nici o relevanta, legi si legisoare si câte si mai câte asemenea.
Toate au fost nascute din diferite interese si pastrate de-a lungul generatiilor sub forma de "educatie".
Chiar ma gândeam ca o a doua carte nu voi mai scrie, cel putin nu una care sa încerce sa se refere la Ansamblu.
Dar este posibil sa ma mai ocup de cîte o feliuta aparent îngusta. Una dintre ele ar putea fii tocmai înlocuirea Legii cu tot felul de substitute fara nici o importanta, menite doar sa serveasca interese meschine, sa complice inutil jocul distragând atentia.
     Dragilor, mult timp m-am întrebat de ce oare atât de putini au cunoscut iluminarea de-a lungul acestei Civilizatii.
De ce a existat atât de putina motivatie pentru a se ajunge mai frecvent la acest rezultat nu atât de dificil de împlinit, în ciuda faptului ca au fost multi cautatori, multe cai, scoli sau orientari.
De ce si acum sunt atât de multi cei care vorbesc despre cautare dar atât de putini cei care chiar aleg sa gaseasca.
De ce din rândul celor care îsi aleg chiar ca misiune cautarea, atât de putini ajung sa-si reveleze Sinele?
Raspunsurile tot la mintea limitata si la frici si la Constientul Colectiv duc.