Poveste de trezit copiii - Partea VII3 de Octavian Tiganus publicat la 08.04.2008
Despre bretarianism
     Este destul de simplu sa citesti ceea ce altii au scris si este simplu sa judeci ca sa poti īntelege īnsa trebuie sa-ti apropii realitatea respectiva prin proprie traire. Aceasta cere curaj, curajul de a experimenta īn special nelimitarea, īn propria ta viata.
Pentru a vorbi despre ceea ce ai citit nu-ti trebuie curaj si nici nu ai de unde sti ca ceea ce spui este total lipsit de valoare. Spui lucruri despre care crezi ca stii ceva dar nu stii cu adevarat nimic.
Pe marginea bretarianismului probabil se pot scrie tratate īntregi, se pot face paralele īntre pareri ale medicilor si "oamenilor de stiinta" versus pareri ale bretarienilor, cu argumente pro sau contra.
Experimenteaza īnsa cu toata deschiderea aceasta modalitate de a trai, vezi care īti sunt propriile limite īn fata acestei provocari, apoi poti spune ce ai īnteles.
Atunci chiar ai ceva de spus.
Iar daca nu va fi nimeni sa te asculte, pentru tine nu conteaza caci tu stii, ti-ai facut o parere proprie.
Daca īti este teama, atunci este clar ca nu esti pregatit īnca.
Nu trebuie sa īti impui ceva!
Cānd vei fi pregatit, aceasta provocare te va atrage si fascina, vei simti ca trebuie sa stii cum este. Si exact asa stau lucrurile fata de oricare aspect.
     Dar voi continua sa detaliez despre bretarianism, caci prezinta toate caracteristicile pentru a fi un bun exemplu. Din minte limitata este desigur etichetat lesne drept o prostie, cu care probabil nici nu trebuie sa-ti bati capul. Doar "toata lumea stie"ca daca nu manānci mori.
Mintea limitata absolut niciodata nu-si pune problema despre sursa lui "toata lumea stie". Este ca un postulat.
Īn cazul hranei mai intervine si sustinerea "oamenilor de stiinta", care chipurile "au experimentat si au stabilit ca..." 40 de zile fara hrana si nu stiu cāte fara apa.
Apoi mai este si adevarul trait de tarile sarace, unde mortalitatea prin inanitie este absolut vizibila pentru toata lumea.
Pe de alta parte este celebrul caz al Therezei Neumann si marturisirile a peste 10 000 de insi din īntreaga lume, care sustin absolut contrariul: cu cāt te īndepartezi de obiceiul de a te "hrani" devi mai puternic si mai sanatos.
     Vedeti limpede ca ai toate motivele sa fugi de asa o prostie, cāta vreme asculti doar de mintea limitata si tematoare si bine faci.
Daca te-ai sili sa o contrazici ea ti-ar demonstra repede ca ai gresit, putāndu-te duce direct la destrupare.
Aici intervine exact mecanismul pe care ma tot straduiesc sa īl demonstrez: īn cadrul sistemului fizic al corpului tau, mintea ta face regulile, sprijinita fiind de Constiinta Colectiva. Daca ea stie ca se moare īn 40 de zile si verifica īn datele Constientului Colectiv unde gaseste, firesc, acelasi raspuns, atunci dupa trecerea termenului respectiv pur si simplu īti īnchide toate racordarile energoinformationale si te ucide.
     Nu mai stiu daca v-am vorbit despre practica unui trib australian, daca īmi amintesc bine: acestia īsi judeca si azi membrii dupa legile lor si, daca unul este gasit vinovat de un delict major, este condamnat la moarte. I se comunica sentinta si este eliberat. Dupa trei zile respectivul īnceteaza din viata.
Oameni de stiinta, medici, spitale de campanie cu terapie intensiva au īncercat sa opreasca deznodamāntul sau sa īl explice rational. Sentinta era īntotdeauna dusa la īndeplinire. Cauzele de deces nu au putut fi stabilite.
Terapia intensiva nu a putut mentine viata condamnatului.
Aceeasi explicatie este aici, ca īn cazul īmbolnavirilor sau a bretarianismului. Mintea limitata "stie" ca un condamnat moare dupa trei zile si verificānd datele īn Constientul Colectiv, le valideaza o data īn plus. Ca atare taie racordarile infoenergetice si pune sentinta īn aplicare.
     Dar la fel procedeaza mintea noastra si la un diagnostic grav: daca ai fost diagnosticat avānd cancer, mintea "stie" ca, mai devreme sau mai tārziu esti condamnat, date ce se regasesc, cu foarte putine exceptii si īn egregor.
Ca atare, din acel moment ea va cauta genul de īntreruperi ale racordarilor, va gasi o varianta si desigur acel cancer va avea o anume "evolutie".
Vedeti acum de ce medicina condamna, prin simpla diagnoza. De fapt mintea limitata condamna, si cea a medicului care oricum nu stie ce face, si cea a pacientului, care duce verdictul la īndeplinire.
Din acest impas nu exista decāt o singura iesire: iesirea din limitele mintii prin trecerea "comenzilor" pilotului, Esenta care fiecare suntem.
Pilotul nu este racordat la Constiinta Colectiva ci la Mintea Infinita si nu proceseaza date sub imperiul fricilor ci al Iubirii.
Acesta nu "recunoaste" limite ci nelimitarea, nu cunoaste boli ci Armonia fiecarui subansamblu īn cadrul Marii Armonii. Pentru el bretarianismul este firesc, el stie ca atomii nu au nevoie de hrana si nici stelele nu au, ca energia ESTE si racordarea este suficienta. Pentru tot: mentine viata, aduce informatia, restabileste armoniile si firescul, pacea.
Si pilotul mai stie ceva: sa deschida mintea spre nelimitare. Acea minte nu mai stie sa ucida. Ea ucidea din frici. Din micime si limitari. Si inspirata de datele false aflate īn Constientul Colectiv, nu īntotdeauna īntāmplator.
Acum poti īncerca Bretarianismul, el nu te va mai ucide. Īn schimb te va ajuta sa te īntelegi pe mai departe. Vei constata ca obiceiul de a mānca nu era o necesitate a corpului fizic ci doar o placere si ca emotionalul este cel care, de fapt se va opune din rasputeri dorintei tale de nelimitare. El va raspunde tuturor mirosurilor si va dori gustul. O pāine aflata undeva, īntr-o sacosa la 10 metri va constitui o tentatie mult timp.
Dar stiti ce este amuzant: tu de fapt esti deja bretarian, stii deja ca nu mai poti muri din cauza lipsei de hrana sau apa, asa ca daca chiar doresti, poti gusta si pāinea cea tentanta.
Principalul era sa scapi de iluzia nevoii de hrana. Pentru ca, deocamdata cel putin, bretarianismul nu este un scop ci doar o cale.
Īnca este hrana suficienta pentru toti cei care mai doresc sa traiasca īn iluzia acestei dependente.
Dar va veni sigur momentul īn care bretarianismul se va dovedi o necesitate pentru evolutia ta individuala.
Cānd ridicarea vibratiei corpului fizic va fi īngreunata de aceasta hrana densa si desigur cu atāt mai jos vibratorie cu cāt a fost mai intens prelucrata si īn special termic. Īncetul cu īncetul va trebui ca gustul tau sa se multumeasca cu legumele si fructele naturale si cu sucul lor. Astfel cele indicate de Maestrul Iisus si nu numai, se vor restabili īn domeniul alimentatiei.
     Va invit acum, dragilor, sa va imaginati de cāte complicatii ati scapa daca ati ajunge sa fiti pe de-a īntregul satisfacuti si īn deplinatatea sanatatii si a vitalitatii voastre, consumānd doar suc de mere si morcov sau tomate, la nivelul a 2-3 pahare pe zi.
Nu fructul sau leguma respectiva conteaza, nu dupa "principiile nutritive" veti mai alerga, ci doar dupa placerea gustului.
"Hranirea" voastra oricum se va face prin racordarea fireasca, cu atāt mai buna cu cāt o constientizati. Si acum, de fapt, tot asa sunteti "hraniti", doar ca nu o stiti si credeti ca este altfel.

     Scapānd de "ideea" dependentei de hrana multe limitari din viata noastra ar dispare: nu ne-am mai minti ca trebuie sa ne cāstigam pāinea, nu am mai fi obligati sa ne batem pentru locuri īn piramida sociala, nu ar mai trebui sa cumparam alimente, apoi sa le gatim, sa le ingurgitam, digeram si eliminam.
Nu am mai avea nevoie de bucatarii, camari, cuptoare si plite, aragaze, nu am mai risipi timp cu toate aceste procese dar nici energie si, ceea ce este cel mai important, nu am mai obliga corpul fizic la niste eforturi de a elimina ceea ce el chiar nu ne cere si noi īi tot dam, efort care nu are deloc menirea de a-l mentine īn forma ci dimpotriva, īl distruge.
     Probabil deja īntrezariti o seama de oponenti clari la ideea de bretarianism, nu
Fiti siguri ca ei sunt mult mai multi decāt cei ce apar de la prima vedere.
Banuiesc īnsa ca ei se vor descurca oricum si apoi, cāndva, si ei tot aici vor trebui sa ajunga!
Am vorbit despre schimbarea perceptiilor asupra "hranirii" noastre, deoarece aceasta eliberare este importanta, pe de o parte, iar pe de alta ea vine sa sublinieze cāt de mare este iluzia īn care ne zbatem, pentru ca daca de hrana nu avem nevoie, atunci ce anume ar mai merita aceasta eticheta: "NEVOIE"?
Cānd cunoasterea va va permite sa īntelegeti veti zāmbi amuzati pe seama acestui termen. Maretia statutului de OM Adamic īn aceasta si statea: o independenta si autonomie totala, fara posibilitatea existentei vre-unui tip de dependenta. Corpul fizic cu care aveam sa interactionam cu acest plan dens a fost creeat ideal, cu posibilitate de regenerare continua, cu racordari infoenergetice pe toate nivelele, cu strat auric protector inclusiv la variatii de temperatura, īn niste limite rezonabile. Apoi, din Constiinta care Eram trebuia sa conlucram cu Inteligentele "materiei" am spune noi sau cu ceea ce din traditii ne vin ca Zāne, Īngeri, Spirite ale Naturii si īn multe alte feluri. Aceasta ar fi asigurat mentinerea unor conditii, inclusiv climaterice, optime pentru pastrarea "Raiului" īn care eram meniti sa evoluam.
     Nu am fi avut nevoie de absolut nimic, am fi putut fii doar Iubire, Armonie si Pace si am fi putut creea īn acest rai tot ceea ce am fi dorit, pentru a-l face tot mai armonios.
Am ales īnsa uitarea de Sine, am ales apoi sa tot facem cāte ceva, pentru ca apoi sa devenim dependenti de tot ceea ce am creat
Am ajuns īn punctul acesta si acum putem alege sa refacem drumul īn sens invers: am complicat lucrurile peste masura, acum trebuie sa le simplificam, am tot separat, acum trebuie sa le īntelegem ca fiind toate un īntreg, am lasat comanda evolutiei noastre īn acest plan pe seama copilotului, acum trebuie sa ne trezim si sa reparam fireasca lui nepricepere. Si trebuie sa īl īnvatam sa se deschida, sa fie instrumentul nostru de lucru, dar numai atāt.
Atāta timp cāt dormim putem spune ca suntem bolnavi. Generam entropie īn jurul nostru din propria entropie si ca atare tot ceea ce atingem, mai devreme sau mai tārziu piere. Motorasul actiunilor noastre am uitat ca este Iubirea si ca atare majoritatea gesturilor noastre au ca motivatie o frica sau alta
Suntem īn vesnica competitie iluzorie cu semenii, cānd īn realitate singura relatie armonioasa este cea de colaborare, de comuniune daca se poate.
Credem ca este īn regula daca respectam regulile, convenientele si legisoarele instituite īn parterul cu jucarii de Mintea Limitata. Parca speram ca prin asta sa nu se observe cāt ne-am distantat fiecare de Lege.
Fiti siguri ca Esenta care sunteti va monitorizeaza evolutia, acolo este Dumnezeul Care Te Vede si de vigilenta caruia nu poti scapa. Comunicarea cu Sursa este permanenta si instantanee, iar informatia strabate simultan si omnidirectional Universurile.
Cānd tu stii bine ca "ai gresit", aceasta s-a comunicat instantaneu la toate nivelele unde informatia poate fi prelucrata sau stocata. Si evident creeaza efecte. La foarte multe nivele, simultan.
Aici nu despre frica vorbim, nu de teama am putea deveni responsabili ci din constienta faptului ca Armonia nu trebuie deranjata la nici un nivel.
O poti face foarte usor, dar merita sa īti asumi aceasta responsabilitate
Ce anume ar justifica o astfel de inconstienta asumare?
Aparent, numai pentru mintea limitata, multe justificari pot fi aduse, dar Esenta nu le valideaza.
     Am trecut cumpana dintre doi ani calendaristici, zi fara nici o importanta deosebita īn Lege, dar cu multa semnificatie īn parterul cu jucarii. Pentru mine un nou prilej de a-mi privi cu atentie semenii si a observa ca majoritatea au mai facut un pas care īi īndeparteaza de Esenta lor.
Se tot asteapta "depasirea unei mase critice" privind Constienta, depasire care ar facilita ascensiunea vibratorie a acestui plan īntr-o dimensiune superioara. Starea de Atentie īnsa nu īti permite sa observi o reala crestere īn acest sens.
Dimpotriva, cu trecerea fiecarui moment adāncirea īn iluzie creste si proportional entropia. Departe de a īntelege cu adevarat ceva, fiecare nu stie cum sa-si pacaleasca semenul pentru a avea el parte de o "felie mai mare" din tortul iluziilor.
Nici o sansa sa īnteleaga ce anume īsi face atāt lui cāt si Armoniei Ansamblului.
     Mai devreme va explicam cum ne-a fost transferata informatia referitoare la foamea pe care o prietena o experimenta din plin. Revin pentru o mai buna īntelegere
Din punct de vedere informational noi toti suntem "una", adica informatia plecata de la oricare "din noi" devine "bun comun" al tuturor.
Problema este ca de calitatea acestui "bun" depinde calitatea experientei colective.
Noi īnsa, traind din plin iluzia separarii, nici nu vedem existenta unei experiente comune si deci vorbim doar de experiente individuale
Vorbind despre "hrana", puteti experimenta si singuri, daca va veti propune sa fiti doar putin atenti.
Īntr-o zi, māncati normal si apoi plimbati-va printre semeni: urcati īn mijloacele de transport, mergeti īntr-o piata, plimbati-va pe strada. Fiti doar atenti la ceea ce veti simti īn fiecare clipa. La un moment dat veti observa o mica senzatie de foame, cānd un semen s-a urcat īn autobuz sau cānd ati trecut pe lānga el.
Īn mod obisnuit acestei slabe senzatii nu īi acordati atentie cānd nu persista. Fiind doar treceri pasagere, ele nu persista.
Daca ora plimbarii face ca un numar mai mare sa aiba aceasta senzatie, atunci ea va deveni persistenta si va veti īndrepta automat catre un chiosc cu ceva, caci "vi s-a facut foame".
Daca īnsa mediul respectiv face ca, indiferent ora, unui numar suficient de mare sa le fie foame, atunci senzatia

     Dupa ce veti face acest gen de experiente mintea va spune ca da, am dreptate privind senzatia de foame, dar nu este cazul sa generalizam! Ba sa stiti ca chiar este cazul.
Pāna sa ne īndepartam īnsa de "hrana", sa vedem cam ce se mai īntāmpla cu omul neatent.
El simte foame si se īndreapta (ca un) automat spre un punct unde si-o poate potoli. Aceasta īnsa este valabil pentru cei care au posibilitatea sa o faca.
Unii nu au mijloacele de a o face. Acestia vor continua sa traiasca senzatia foamei, pe care o vor raspāndi īn jurul lor permanent.
Ei vor constitui pentru nenumarati semeni motivul real de a mānca ceva suplimentar, adica peste mesele obisnuite: un corn, un hamburgher, o pizza sau alta varianta care se ofera īn locul respectiv.
Citind acestea, mintea voastra este gata sa spuna "sarmanii de ei" referindu-se la cei care au aceasta senzatie pe care nu au cum sa o potoleasca.
Dar stiti care este realitatea?
Adevaratii suferinzi vor fi tocmai cei care se vor grabi sa-si astāmpere foamea. Din neatentie, acestia asa vor proceda zilnic, la fiece pas.
Īn timp ce primii vor reusi sa transfere catre mintea limitata un program de supravietuire cu "resurse putine", care va diminua īn timp iluzia nevoii si deci si iluzia foamei, ceilalti īsi vor scadea permanent vibratia corpului prin introducerea suplimentara de materii straine corpului fizic. Va apare destul de repede o obezitate aparent justificata (īmi este mereu foame), aceasta va tot restrānge aria preocuparilor accesibile, totul constituindu-se īntr-o grava spirala entropica, cu punct final destruparea.
Simpla coborāre a vibratiei este suficienta pentru īnscrieirea pe aceasta spirala, si singura sansa pentru a iesi de pe aceasta orbita este constientizarea. Va spuneam īnsa ca am ales senzatia de foame doar ca un exemplu, mai lesne de constientizat si experimentat. Adevarul este ca exact acelasi mecanism are loc īn ceea ce priveste orice alta senzatie. Pentru ca noi, empatic sau telepatic daca preferati, senzatiile le comunicam instantaneu sub forma de "pachet informational", omnidirectional si absolut involuntar, inconstient.
     O senzatie este alcatuita din foarte multe subinformatii.
La constituirea sa contribuie īntreg "universul care suntem", fiecare centru energetic contribuie cu o perceptie si pachetelul este bine legat cu fundita de mintea liniara.
O ultima "stampila de expeditie" o pune inima, ca adevaratul "guvernator" al experientei īn trup fizic. Este o stampila pusa īn somn, mecanic, dar fara ea nimic nu paraseste "universul" respectiv.
Despre ce senzatii este vorba? Despre absolut toate: fricile, nevoile, lipsurile, bucuria sau tristetea, īnsingurarile, izolarile, geloziile, ura, dusmania, durerile fizice si nu numai, frustrarile, nostalgiile, speranta, absolut toate.
Ele se constituie īntr-o "ciorba informationala" īn care, vrānd-nevrānd ne scaldam cu totii si pe care fiecare o "īmbogateste" dupa propria-i pricepere. Si spun pricepere deoarece toate au la baza grave neāntelegeri derivate tocmai din mereu pomenita "Iluzie".

     Din aceasta ciorba nici nu poti iesi si nici nu īi poti ridica vibrational "calitatea", decāt devenind Constiinta Constienta.
De ce? Din simplul motiv ca aceste pachetele informationale sunt adunate īn Constiinta Colectiva, unde sunt asezate cu grija, chipurile alcatuind o banca de date la dispozitia oricarei minti liniare. Ele par a capata valenta de programe informationale viabile.
Aceasta cunoastere trebuia sa o capatam la venirea Maestrului Iisus. Prin Noul Testament aceasta ni se aducea la cunostiinta, de aceea El ne spunea ca tot ceea ce El a facut putem face si noi, ba īnca mai mult.
Nu ca turma am fi putut realiza ceva ci numai ca Individualitati mature.
Daca individualitatile Constiente apoi aleg sa se adune ( cānd doi īn Numele Meu se vor aduna), atunci se poate realiza o Constiinta Colectiva de un alt nivel, necontinānd programe informationale viciate si pot īntemeia o comunitate bazata pe comuniune, asa cum a fost cea Eseniana, din rāndul careia chiar El provenea.
Īntr-o astfel de comunitate gradul de Constienta face ca programe viciate sa nu mai poata aparea, altfel spus emotiile vor fi doar cele aflate sub Armonie, Pace, Frumusete, Iubire. Aceasta Constiinta Colectiva īsi va dovedi utilitatea doar īn "lucrul" cu Elementele, obtināndu-se rezultate mult mai usor decāt individual.
     Din cele afirmate aici puteti alege fiecare o atitudine. Mintea limitata v-ar putea īndemna sa va faceti o afacere legata de vānzarea de Hot-Dog, spre exemplu si sa obtineti bani mai multi angajānd cītiva oameni sa stea prin preajma numai, cu conditia sa nu manānce nimic si sa emita foame printre trecatori. V-ati putea īmbogati dupa o reteta absolut inedita, nu? Dar ati putea alege si provocarea de a deveni Individualitate Constienta. "Īntotdeauna alegerea v-a apartinut!"
Si pentru ca tocmai am privit aceasta "trecere" a lui 2003, pot sa va asigur ca multa tristete a aruncat īn "ciorba" pomenita. Atāt de multa īncāt, pe alocuri, chiar Pamāntul "s-a cutremurat".
Acest Pamānt este viu, este inteligenta interactiva si raspunde informatiilor care sunt īn, pe si īn jurul sau.
Cine īnca se iluzioneaza ca, la masa lui īmbelsugata nu a patruns nimic din toate acestea se īnseala amarnic. Daca īsi va permite un gānd retrospectiv deja, va trebui sa recunoasca ca chiar acolo, īn micul sau cerc, bucuria nu a fost pe masura stradaniilor, aparent nejustificat.
Dar īl invit sa īnteleaga superior lucrurile, sa tina cont de constitutia "ciorbei" din aceste momente si, daca poate, sa-si asume partea sa de responsabilitate.
Daca o va face, exista o sansa ca, la urmatoarea trecere īn An Nou, "zeama" sa fie mai buna, mai armonioasa.
     Acum aproape ca "sunt īmpins de la spate" sa reiau problema vindecarilor corpului fizic. Este ceva ce chiar este necesar a fi īnteles. Īn primul rānd, pentru a fi necesara o vindecare se presupune existenta unei "boli".
Acest termen trebuie clarificat. Atunci cānd totul functioneaza normal se spune ca suntem sanatosi.
Propun sa admitem ca suntem, īn oarecare masura, normali. Altfel spus, starea de sanatate poate fi considerata normalitate.
Ca atare lipsa sanatatii presupune aparitia unei lipse de normalitate. Obisnuiti fiind sa consideram -si zau daca exista vre-un argument serios pentru aceasta- ca exista numai ceea ce putem constata cu ajutorul unor organe de simt circumscrise unor benzi de frecventa foarte limitate, tot cautam cauzele īmbolnavirilor īntre aceste limite.
Uneori descoperim o prima veriga cauzala, dar nu avem capacitatea de a vedea ca si aceasta pretinsa cauza este, la rāndul sau, tot un efect al unei cauze aflate dincolo de limitele perceptiilor noastre.
Si este valabil īn orice directie, nu numai discutānd despre aparitia anomaliei numita ulterior boala.
     Referindu-ne acum la aceasta, indiferent natura ei, la capatul unui lant de efecte descoperim desigur o cauza: o lipsa de normalitate din punct de vedere al racordarii infoenergetice. Pentru normalitate noi avem prevazute optime racordari infoenergetice la absolut toate nivelele existente īn corpul fizic, precum si trasee de-a lungul carora energiile conducānd informatia trebuie sa circule nestingherite.
Desigur, neputānd obiectiva cu aparatele noastre toate acestea, daca nu le vom contesta vom admite ca este vorba doar de "energii subtile". Mintea liniara se va simti tentata sa spuna ca, daca sunt subtile probabil ca si importanta lor e la fel de "subtila"
Adevarul este īnsa altul. Cum mai spuneam pe undeva, cānd este vorba de frecvente foarte mari, cantitatea de energie necesara pentru transportul informatiilor si aparitia unei fenomenologii poate fi deosebit de mica.
Aceasta ar fi trebuit sa constituie doar un mare avantaj, daca nu ar fi aparut "pericolul bruiajelor" de tot felul, zgomot informational, cum ar putea fi denumit.
Originea acestor perturbari poate fi īmpartita īn doua: pe de o parte se poate vorbi acum de un cumul de radiatii electromagnetice venind din absolut toate directiile, sub forma de unde armonice ale unor frecvente utilizate īn diferite tehnologii si īn special īn toate tipurile de radio-telecomunicatii si pe de alta parte, dar mai determinante ca efect, īnchiderile partiale operate de mintea noastra ca urmare a unui ansamblu foarte personal de preferinte.
     Asa stānd lucrurile, un act "terapeutic" nu-si poate propune decāt o restabilire a normalitatii si nimic mai mult. Cu alte cuvinte o revenire la o optima racordare infoenergetica.
Se poate considera pe drept cuvānt ca starea de sanatate-boala este exact ca un īntrerupator īnchis-deschis. Dar pentru a putea īntelege aceasta simpla basculare trebuie sa nu uitam ca noi nu vedem cauza "īmbolnavirii" ci doar aparitia treptata a efectelor īn corpul fizic si abia pe aceasta o denumim boala. Si nu trebuie uitat ca si la "īnsanatosire" noi nu percepem momentul bascularii catre normalitate, confundānd iar cauza cu efectul: retragerea treptata a semnelor de boala.
Adevarul este ca starea de normalitate este basculata instantaneu īn stare de anormalitate īn urma unei decizii a mintii limitate iar īnsanatosirea este exact actul opus, la fel de instantaneu, si este un act decizional care poate fi motivat doar de unul din doua aspecte: Credinta sau Constientizarea, altfel spus īntelegerea superioara.
Aparitia efectelor "vindecarii" operate īsi va face simtit efectul desigur īn timp, cum tot īn timp a avut loc si instalarea "bolii".
     Daca vom fi atenti īnsa vom putea constata ca instaurarea efectelor anormalitatii dureaza de regula de 5-10 ori mai mult si se face cu dureri mult mai mari decāt revenirea la normalitate si este absolut firesc sa se īntāmple asa: anormalitatea se instituie ca urmare a unei alegeri locale si este sustinuta doar de mintea limitata īmpotriva Armoniei Universale pe cānd revenirea la normal se face cu sustinerea mintii liniare dar īn perfect acord cu Legile Armoniei Universale, care desigur au si rolul de a readuce corpul fizic la o functionare normala.
Asadar eu propun sa acceptam ca vindecarile sunt doar un act firesc, de revenire la normalitate instantaneu, pe cānd "īmbolnavirile" ma tem ca am avea motive sa le consideram chiar "miraculoase" prin faptul ca au menirea sa instituie nefirescul, opunāndu-se giganticei Armonii Universale.
Si ele au loc tot instantaneu. Asa mi se pare mult mai corect. Cum poti considera ca ai savārsit un "miracol al vindecarii" cānd ai aliati si mintea limitata dar si īntreaga Armonie Universala?
Mi se pare mult mai "miraculos" cānd reusesti , bazāndu-te doar pe o minte limitata, sa te opui din rasputeri Armoniei si sa si reusesti!.
     Revenind īnsa la uzantele de limbaj tin sa precizez ca absolut toate vindecarile sunt "miraculoase", din cel putin doua motive.
Primul ar fi acela ca au loc instantaneu, īn ciuda faptului ca noi nu putem percepe decāt aparitia efectelor vindecarii propriu-zise.
Apoi, si nu īn ultimul rānd, pentru ca o vindecare sa aiba cu adevarat loc trebuie īn mod necesar sa opereze ori "Credinta" (si propun sa cititi ĪNCREDEREA), ori, mult mai adecvat timpului pe care īl "traim", Constientizarea, respectiv o Cunoastere si o Īntelegere superioara a Realitatii.
Acesta este cu adevarat miracolul trezirii, al revenirii la valentele Constiintei Constiente. Īn rest totul este doar cunoastere, stiinta, nimic miraculos. Iesire de sub iluziile perceptiilor limitat senzoriale si deschiderea mintii pentru a cuprinde nelimitarea si firescul ei.
Pentru totalitatea celor spuse anterior, cu toata iubirea si īntelegerea fata de cei care si-au dedicat vietile sanatatii semenilor lor, va asigur ca nimeni nu poate vindeca pe cineva de ceva, cu nici un fel de remediu.
Este doar o iluzie ca multe altele.
Singura vindecare care se poate opera este ajutorul pe care īl poti acorda unui semen de a reveni la starea de Constienta, de a se trezi
Apoi vindecarea o va putea opera doar el īnsusi.
Este si motivul pentru care Maestrii au spus ca singura vindecare este cea a minti. Odata operata, ea se va deschide si va īntelege ca, īn cadrul Creatiei Una Suntem.
Ca atare nu va mai putea opera separari si preferinte de tot felul, permitānd si corpului fizic revenirea la firescul racordarilor infoenergetice care īi sunt absolut necesare pentru o adamica functionare. Restul are loc de la Sine.
Deoarece slefuirea mintii limitate a avansat deosebit de mult, spuneam ca este mult mai potrivita calea īntelegerii superioare, prin efortul constient al mintii de a se deschide catre nelimitare.
Aceasta se traduce prin Constienta. Īn acest context vindecarile se constituie de fapt īn adevarate "initieri", pe care unul deja Constient e poate opera asupra mintii celui cu adevarat dornic de a īntelege si deci de a se vindeca.

     Si tot īn acest context merita adaugat ca, atāta timp cāt mintea este limitata, nici un om nu īsi poate cunoaste Īntregimea, deci este oricum un suferind, altfel spus un bolnav. Desigur mintea fiecaruia se va revolutiona īmpotriva unui astfel de "diagnostic" acordat unei īntregi civilizatii si va replica cu īndārjire: cine este asta de īsi permite sa afirme asa ceva?! Noi suntem sase miliarde si ceva, deci "normalitatea" este de partea noastra...
     Nu va mai simtiti tentati sa judecati statistic, este absolut fals, cifrele statistice īn general povestesc despre un moment trecut si deci mort, pe de o parte, apoi evolutia fiecaruia este atāt de individuala īncāt este rizibil sa spui ca "daca doi īti spun ca esti beat trebuie sa te duci sa te culci..."
Incidenta aparitiei Constiintelor Constiente a tot crescut, acesti Maestrii aparānd din ce īn ce mai des.
Este un fenomen de "reamintire" catalizat de vibratia mereu crescānda a Sistemului, a Planetei si a tot ceea ce este īn constitutia Sa, inclusiv si īn special a noastra, a oamenilor. Pentru ca o Constiinta treaza are ca menire, atāt explicita dar si implicita, ridicarea constienta a vibratiei semenilor si trezirea acestora.
Modalitatile prin care "actioneaza" sunt infinite si scapa īntelegerii mintii limitate, deoarece actiunea este de fapt "stare" si are ca frecventa de "transmisie" frecventa cea mai ridicata, cea a Iubiri
Daca vom vrea sa o localizam, ea este o frecventa superluminica. De regula acestia chiar "nu mai fac nimic", de cele mai multe ori nici nu prea vorbesc, iar atunci cānd o fac lasa sa se īntrevada cu suficienta claritate dorinta lor de a acorda ajutor. Valorile pe care ei le cunosc nu mai au nevoie de partizani pentru a rezista, ei nu trebuie sa convinga pe nimeni de nimic. Ei stiu ca fiecare semen va ajunge sa le recunoasca atunci cānd īi va veni timpul, pāna atunci trebuind īnca sa se mai joace pentru a "creste"... Cānd va creste suficient si va avea cu adevarat nevoie de sprijin pentru a īntelege mai rapid totul, ei vor fi acolo si vor acorda acest ajutor. Pāna atunci oricum nu este nimic de facut...
Spuneam ca mai este o componenta care bruiaza legaturile noastre infoenergetice firesti si anume cele rezultate din tehnologiile dezvoltate de noi. Aparent de ele nu se poate scapa, dupa cum nu putem sa mai evitam azotitii din pānza de apa freatica, impurificarea aerului si o infinitate de dereglari produse de inconstienta noastra.
Este īnsa util de stiut ca toate aceste "inteligente elementale" pot coopera cu noi, atunci cānd noi avem sa atingem gradul de constienta necesar unei relatii constructive.
Īn ceea ce le priveste, ele chiar nu au pierdut nimic din ceea ce era esential, nu acelasi lucru fiind valabil si pentru noi.
Īn cadrul Creatiei noi oamenii avem un statut absolut unic, dar el īsi pierde importanta daca nu o mai stim, ba devine chiar periculos pentru Armonia din jurul nostru.
     Asadar de influentele nefaste pe care le-am pricinuit propriei racordari vom scapa doar prin ridicarea nivelului vibrator suficient de mult pentru a putea rezona nestingheriti la frecvente superluminice, mai greu de atins de "armonicele" produse de tehnologiile noastre.
Atunci cānd īntreaga civilizatie va alege sa se trezeasca si sa īsi vindece suferintele se va putea trece īn sfārsit la o noua paradigma, care va transforma viata pe planeta Pamānt īn ceea ce se numeste Rai.
Este nu numai absolut posibil si pe deplin fezabil, aproape fara nici un efort, dar este si pasul urmator absolut obligatoriu pentru a se mai putea merge īnainte.
Pe masura ce unii vor scapa de iluzia nevoii va disparea si iluzia lipsurilor.
     Aceasta minunata planeta ar putea gazdui fara nici o problema o populatie si de 10 ori mai mare de fiinte constiente, armonioase, iubitoare, īntr-un cuvānt NORMALE, dar este deja suprapopulata de fiinte inconstiente care au transformat totul īn entropie.
     Nu numarul conteaza ci numai calitatea, cea care determina si calitatea experimentelor numite viata īn trup fizic.
Atunci cānd ideea de competitie va disparea, cānd ne va interesa mai mult soarta aproapelui deoarece poate el nu are īnca gradul de constienta necesar pentru a fi scapat de iluzii, cānd comuniunea va fi recunoscuta ca fiind nu numai cea mai īnalta calitate a relatiilor interumane dar singura fireasca, cānd gradul de Atentie ne va permite sa exploram zona adevaratelor cauze ale fenomenologiei din planul numit de noi material, cānd creatia va fi recunoscuta ca fiind singura preocupare fireasca a Omului atunci ne vom apropia suficient de mult de adevaratul statut al Omului Adamic.
Ceea ce se experimenteaza acum pare atāt de īndepartat fata de ceea ce am īncercat sa schitez īn cāteva cuvinte īncāt parca īti vine sa spui ca nu se va ajunge nicicānd acolo
Stiti īnsa care este marele secret-surpriza?
Da, daca ne gāndim ca ar trebui schimbate te miri ce structuri mai īntāi, daca vom tot cauta schimbarea sa se produca undeva īnafara noastra, atunci asa va fi, probabil nicicānd nu se va ajunge la o astfel de lume.
Daca īnsa absolut fiecare va alege chiar ACUM sa faca propria lui "basculare" spre trezire sau sanatate sau īntregime sau constienta, va asigur ca deja māine dimineata lumea se va fi schimbat.
     Vedeti voi, dragilor, noi nu am īnteles niciodata cuvintele Maestrilor.
Cānd ei spuneau ca "lucrarea īncepe cu tine" noi credeam ca se refereau exclusiv la responsabilitate.
Dupa cum vedeti, nu este numai atāt.
Este cel mai scurt si rapid drum care ne poate duce, atāt ca indivizi cāt si ca civilizatie, īn cu totul alt punct, practic īn alta realitate, chiar īn numai cāteva zile. Mie mi se pare fascinant de simplu. Apoi structurile create de om se vor schimba pe cale de conseccinta: nu vor mai face fata nivelului de īntelegere si constiinta a membrilor "societatii"...
Īncetul cu īncetul ele se vor "aera" pentru ca īn final sa dispara īn marea lor majoritate, deoarece o Constiinta Constienta nu mai are nevoie de "serviciile" lor.
Au aparut pe o anumita treapta a evolutiei sociale, sa spunem, si este firesc sa si dispara, la un alt nivel al evolutiei, de asta data individuale.
     Cānd fricile dispar, cānd iluzia nevoii dispare si competitia la fel, cam ce structuri ar mai putea fi necesare sau ar mai avea un loc firesc? Poate acum vi se pare ca ar fi un moment dificil de trecut si poate chiar ar fi daca s-ar īncerca o "revizuire" dinafara.
Daca īnsa fiecare a facut alegerea despre care va povesteam, māine chiar nimeni nu va mai avea nevoie de structuri menite sa regleze niste raporturi īntre oameni.
Va sfatuiesc din inima sa faceti fiecare acest efort de imaginatie si sa realizati schimbarea pentru voi īnsiva, fara a va pasa de ceea ce va face vecinul sau sotia. Aveti minunata oportunitate de a va spune ca nu aveti nimic de pierdut, ceea ce corespunde pe de-a īntregul Adevarului.
Īn fond, fiecare stie īn sinele sau ca altceva a visat sa traiasca atunci cānd īnca mai visa ceva. De fapt fiecare stie ca nu exista un risc pe care sa nu si-l poata asuma, ca aceasta tranzitie este singura provocare careia chiar merita sa īi raspunzi.
Si apoi, ce ai avea de pierdut?
Nu v-ar parea bine ca māine sa va treziti īn cu totul alta lume?
Chiar se poate, cu singura conditie: nu te mai uita la ce va face un altul, decide tu īnsuti pentru tine. Nimeni nu o va putea face īn locul tau!
Daca tu vei astepta ca un altul sa faca pasul īnaintea ta, de frica, apoi sa stii ca si el va face absolut la fel si desigur din acelasi motiv.
Asa nimic nu se va putea schimba niciodata cu adevarat.
Imaginati-va o lume unde Iubirea va fi recunoscuta ca Lege, o lume unde lacatele si zavoarele de orice fel vor disparea, unde nu vor mai exista boli si suferinte, ura, invidie sau gelozie, unde nu se va mai astepta ca unul sa se destrupeze pentru ca un altul sa-i mosteneasca nu stiu ce "bunuri", unde armele si armatele si politiile si puscariile si lagarele vor fi disparut pentru totdeauna, unde judecatorii nu vor mai avea pricini de judecat, unde elementele "naturii" se vor bucura ca, īn sfārsit omul s-a trezit si nu mai produce dizarmonie si entropie.
     Aceasta lume o poti vedea ca s-a nascut de māine, cu o singura simpla conditie: sa faci propria ta alegere astazi!
Ea te va schimba fundamental dar nu vei pierde absolut nimic decāt, poate, niste iluzii. Si sa nu crezi ca din cele ce te-ar putea face mai "fericit" .
Dimpotriva, dar deocamdata īnca tii la ele, oricāt de nefericit te simti din cauza lor!... Dragilor, mi-ar trebui multe sute de pagini pentru a va arata pe de-a īntregul comicul situatiei īn care fiecare se gaseste īn cadrul asa-zisei "normalitati".
Ea este atāt de nefireasca īncāt grotescul v-ar face sa rādeti fara oprire. Doar ca, din punctul geometric īn care va situati, nu puteti vedea īntreaga imagine.
Aproape orice aspect al asa zisei "normalitati" din vietile voastre cotidiene pe voi īnsiva v-ar descumpani daca i-ati vedea absurdul. Daca veti alege sa va deschideti mintea le veti īntelege imediat si desigur veti iesi automat din ele.
     Asa se va produce schimbarea īn afara voastra, prin cumulul schimbarilor pe care fiecare va alege sa le faca pentru el īnsusi. Va fi iarasi "un miracol" al normalitatii adevarate, care desigur nu poate avea loc decāt instantaneu, īn unicul moment de Acum. O simpla vindecare.
Probabil veti crede ca exagerez, simplificānd lucrurile. Va asigur ca dimpotriva, sunt chiar ponderat īn ceea ce afirm, si deosebit de obiectiv. Cea mai simpla analiza va va arata ca si pāna acum evolutia s-a bazat pe atitudini mature si responsabile, de regula neliniare, ale unor individualitati.
De altfel nu sunt primul care remarca acest lucru. Momentul pe care īl traversam faciliteaza vibrational aparitia unui numar din ce īn ce mai mare de individualitati suficient de mature pentru a opera propriile schimbari. Dintre acestea este posibil sa faci si tu parte, nu crezi?
Pe masura ce numarul acestora va creste, ei vor ajuta si mai mult ridicarea frecventei sistemului, care va cataliza suplimentar procesul de "trezire", pāna ce majoritatea va ajunge la Constiinta deplina.
Se poate spune ca este aproape un proces fizic, daca largim putin limitele acestui domeniu.
Īn orice caz nu despre poezie este vorba si nici despre vise.
Trezirea, ca act "terapeutic" de īnsanatosire a mintii, are loc dupa acelasi principiu ca vindecarea oricarei suferinte: constientizarea, cautarea unui seaman mai "avansat pe cale" pentru a primi o sustinere vibratorie si un plus de cunoastere si īntelegere menite de a simplifica si scurta perioadele tranzitorii uneori incomode si apoi o alegere destul de ferma, pentru a nu pendula prea mult īntre "doua lumi" aproape diametral opuse.
As mai adauga ca fiecare va ajunge īn acest punct si ca atare dece sa nu te afli printre primii care fac aceasta trecere calitativa, vibratorie? Nu trebuie sa va lasati mintea sa va spuna ca poate sa mai fie mult timp pāna la "momentul vostru", caci ea oricum nu stie ce spune, nici cānd este vorba despre lucruri destul de simple.

     Nu trebuie sa ne amagim ca daca am realizat cāteva tehnologii mai complexe chiar merita sa ridicam monumente mintii limitate. Va asigur ca o veti surprinde fiecare cāt de stupida este, pe parcursul trezirii. Ninge frumos, cele -3 grade asigurānd bucuria copiilor si neīmpiedicānd prea mult activitatile -pline de importanta, de altfel- ale "maturilor".
Pentru acest minunat echilibru, inteligenta celor patru elemente colaboreaza din plin, creānd o "armonie".
Īnvatati-va sa vedeti aceste echilibre create de inteligente colaborānd. Bucurati-va din plin de ele si, cu iubirea voastra, īncercati sa va aduceti un mic aport. Sa stiti ca o puteti face, cu conditia de a nu va propune alt scop decāt bucuria.
Mi-am tras"fetele" cu sania prin parcul alaturat, o bucurie simpla si adevarata. Le-am frecat nasucurile cu un bulgare de zapada. Aceasta este cu adevarat important, bucuria senzatiilor simple, pentru ele suntem noi aici! Ele ne redau normalitatii si armoniei si deci sanatatii profunde.
Dar vedeti, nu urmariti sanatatea fizica pe functie de scop! Ea va fi doar o finalitate fireasca a armoniei si aceasta a starilor de bucurie sincera.
Oricāt veti cauta nu veti gasi un om armonios suferind, bolnav.
Mintea voastra va spune ca acesta este un om sanatos si fara probleme si de aceea este fericit si armonios.
Dar iar veti confunda cauza cu efectul. Starile noastre sunt antemergatoare, ele ne pregatesc experientele pe care ulterior le vom trai.
     Chiar īn "relatia" cu Dumnezeul exterior cu care ne-am obisnuit, noi nu stim sa "cerem", sa "ne rugam".
Daca vom cauta cu adevarat, chiar am fost īndrumati cum sa o facem, dar nu am dat atentie. Pentru ca trebuie doar sa fi recunoscator si bucuros pentru ceea ce "ti s-a dat", cu alte cuvinte sa traiesti starea de a avea deja din plin ceea ce chiar īti doresti.
Emotia starii respective, cu cāt este mai intensa si mai reala, catalizeaza īn cadrul "Armoniei Universale" si nicidecum īnafara ei niste procese energoinformationale complexe, pregatindu-ti cu adevarat experienta pe care o doresti atāt de sincer.
Dar nu trebuie sa īti īnchipui ca la fel se va īntāmpla cu dorintele dizarmonice sau meschine. Ele nu pot avea īn spate iubirea ci doar o frica oarecare din cele multe, īn special provocate de iluzia lipsurilor.
     Atunci cānd faci eroarea de a īncerca sa scapi din ghearele acestor iluzii pe calea amintita produci exact conseccintele de care te temi, si este logic si legic, deoarece locul bucuriei īl ia o frica iar aceasta are un profund caracter entropic, deci "taie" orice relatie cu Armonia Īntregului.
Ca urmare, de unde ai vrea sa obtii ceea ce vrei?
Din izolarea la care singur te-ai condamnat?...
Si nu de o izolare fizica este vorba. Noi toti suntem īnconjurati de semeni, permanent suntem īntr-o adevarata "baie" cu restul Creatiei, dar mintea se pricepe de minune sa ne izoleze de toti si de toate.
Cānd ploua nu ne place, cānd ninge de asemenea, daca este soare iar cārtim si toate astea pentru ca mintea mereu gaseste ceva ce nu īi convine.
Prin toate acestea noi taiem firesti racordari si producem dizarmonie.
Nu ne place orice muzica, nu ne place orice semen si nici orice alta forma a manifestarii. Tot separam si preferam, alegem si sfarsim prin a ramāne nu cu māinile ci cu totul goi. Ne stafidim pur si simplu, ne uscam de-a dreptul si nu īntrezarim deloc cine anume se face vinovat de experientele noastre.

     Priviti copii, cāta vreme īnca nu au fost reprogramati de intelectele noastre si vedeti cum se bucura absolut nediferentiat de un nasture stralucitor sau de o jucarie sofisticata.
Noi īnsa īi vom tot sublinia importanta deosebita a jucariei, caci noi am dat bani pe ea, si va sfārsi prin a ne crede.
Dar cānd puritatea nu īi este īnca alterata cu "valorile" noastre, un fir de nisip stralucind īn soare īi va acapara atentia mult mai mult decāt orice am alege noi.
Copii nu cunosc frica, pāna ce noi nu o proiectam asupra lor sau pāna ce nu le inoculam "prudenta".
Īn rest ei sunt doar IUBIRE si va asigur ca chiar scalda tot ceea ce privesc cu bucurie īn aceasta purificatoare energie.
Ei, chiar constient, vor sa ne vindece si de cele mai multe ori tipetele lor protestatare vor sa ne avertizeze ca suntem pe cale de a produce o dizarmonie.
Desigur nu le dam nici o atentie, ei sunt mici si prosti si au numai tāfne!
     Despre aceste mari spirite īn trupsoarele lor mult prea mici se pot scrie carti īntregi tocmai pentru ca noi am ales sa nu le dam nici o atentie adevarata.
Daca au un culcus, niste pempersi si lapte suficient si daca admit sa faca giumbuslucuri cānd noi avem chef atunci este perfect, noi ne-am facut "datoria".
Ce termen sinistru, fara nici o relevanta īn Lege!
Chiar este unul din termenii care dispar cu desavārsire imediat ce ai parasit parterul cu jucarii.
Si este firesc sa fie asa. Nici o adevarata relatie īn cadrul existentei nu se poate fundamenta pe "datorie", de nici un fel. Voi cauta sa dezvolt aceasta idee acum, caci mi se pare oportun.
     Īn nefirescul instituit de noi īn relatiile cu semenii, toti īnregimentati īn absurda piramida sociala, se pot defini relatii pe orizontala sau pe verticala.
Desigur cele pe orizontala se stabilesc īntre oameni apartinānd unei aceleiasi "categorii sociale", delimitate īn principal de verbul "a avea".
Ca atare "averea" este cea care garanteaza stabilitatea pe acea treapta sociala. Sporirea ei faciliteaza ascensiunea pe o treapta superioara pe cānd diminuarea "ameninta" cu coborārea pe o alta treapta.
Asadar, pentru a nu cunoaste "amenintarea" va trebui sa te mentii sau sa urci.
Cum īnsa este vorba despre o piramida care, firesc, se tot īngusteaza, pentru ca unul sa urce, cel putin un altul va trebui sa coboare.
Importanta pe care mintea limitata o da tuturor acestor aspecte se concretizeaza īn aparitia cuvāntului datorie, caruia i s-au atribuit o infinitate de sensuri.
Astfel, daca nu ai bani pentru a achizitiona un bun oarecare, poti contracta un īmprumut, pe care apoi ai datoria sa īl rambursezi, cu dobānda aferenta
Daca te īmprumuta un prieten, scapi de dobānda dar īi datorezi īnapoierea sumei.
Dar termenul īl regasesti si īn contexte diferite, cum ar fi cel conform caruia ai datoria de a-ti asculta parintii sau de a-ti iubi familia sau tara sau orice alte forme de delimitare.
     Problema este ca, oriunde opereaza termenul de datorie, daca mergi cu atentie pe firul aspectului respectiv, tot peste nefiresc dai.
Am cautat mult sa gasesc o exceptie dar nu am reusit.
"Datoria" emana din piramida sociala si este legitimata Īn Lege nimeni nu datoreaza nimanui nimic si nici nu s-ar putea, de vreme ce nimeni nu poseda cu adevarat nimic si cu atāt mai putin pe cineva. Nici Dumnezeu nu ar accepta ca cineva Īi poate fi dator cu ceva, desi El este Sursa a tot si toate. Noi nu ne simtim datori macar de a nu produce dizarmonie īn mijlocul marii Armonii, dar avem tot felul de altfel de datorii "de onoare" de īmplinit.
Ca acesta sunt multi termeni care dispar imediat ce parasesti iluziile. Toti provin din grave neīntelegeri generatoare de experiente limitate si īsi īncheie existenta odata cu alegerea trezirii.

     Disparānd dorinta obsesiva de a tot poseda cāte ceva sau pe cineva, toti termenii arondati acestei aiurite posesiuni dispar pentru totdeauna.
Deci nu mai poate fi vorba de posesiune sexuala si desigur nici de gelozie, dar nici de mosteniri sau partaje, de revendicari de vre-un fel sau deposedari.
Nu mai este nimic de īncuiat sub lacate si nu au ce cauta nici garduri mici si nici hotare mari.
Pentru mintea limitata pare o prevestire de-a dreptul rea, nimic sa nu mai fie "al meu sau al tau" pare de neconceput, dar daca veti vrea sa o deschideti putin veti vedea ce minunata poate fi o "realitate" fara parcelari si zonari si arondari si limitari de orice fel.
Cānd totul este doar si esti liber sa ai o relatie proprie cu orice aspect doresti, atāta timp cāt o poti face īn perfecta armonie cu acel aspect dar si cu restul, cu semenii tai, de ce anume ai avea nevoie sa permanentizezi acea relatie prin posesiune?
Acum poate te fascineaza noutatea experientei respective, apoi ti-ai īnsusit-o si nu are nici un rost sa īti īnchizi spirala fireasca a evolutiei īntr-o bucla de feedback, pricinuita de dependenta ce se naste din orice posesiune.
     Pentru ca noi nu vrem sa vedem, dar atunci cānd posezi ceva sau pe cineva automat devii la rāndul tau posesiunea acelui aspect.
Īntr-un fel sau altul te va limita.
Spre exemplu, īti doresti o cabana mica, la munte. Iubesti si muntele si marea, ti-au placut poate drumetiile si vrei sa ai aceasta cabanuta. Cānd ai cumparat-o visezi ca va fi minunat sa-ti petreci sfārsitul de saptamāna acolo.
Dar uiti cu desavārsire o multitudine de aspecte.
Īn primul rānd nu vei mai avea libertatea de a pleca de fiecare data altundeva, caci te vei īntreba dece anume ai facut efortul de a o avea
Apoi marea o vei vedea mult mai rar decāt pāna acum.
Dar va trebui sa realizezi ca ea trebuie permanent īntretinuta, din cānd īn cānd reparata sau modernizata, deci ai o seama de "griji" suplimentare, la care aproape sigur nu te-ai gāndit.
Īncetul cu īncetul vei sesiza ca nu numai ca nu ti-a adus mult visata libertate dar dimpotriva, ai devenit odata īn plus sclav, servindu-ti "proprietatea".
Exact la fel se īntāmpla cānd īti cumperi masina ta si daca vei fi suficient de atent vei sesiza dependenta fata de orice fel de achizitie.
Pe majoritatea le faci īn iluzoria dorinta de a capata mai multa libertate si de fiecare data obtii exact contrariul. Un grad de atentie deosebit te va ajuta sa īntelegi ca, de fapt TU ESTI LIBERTATE, nedepinzānd de nimeni si nimic.
Orice mic rabat de la acest statut va produce o īngradire. Orice aspect veti analiza corect, rezultatul va fi absolut acelasi.
     Multi ma īntreaba oarecum īngrijorati daca acel mod de a trai si percepe existenta mai justifica īnsasi existenta īn plan fizic. Desigur īntrebarea īmi este pusa din minte si mi s-ar cere un raspuns de aceeasi natura dar cumva este mai dificil. A īncerca sa "īmpaci" realitati din sisteme de referinta nu numai foarte diferite dar chiar diametral opuse ar fi o iluzie. Sunt īntrebat daca Iubirea mai exista, dar tot din minte, si eu stiu bine ca atunci devii tu īnsuti Iubire. Desigur un astfel de raspuns nu satisface curiozitatea mintii si se adauga, nu "despre acea iubire īntreb, ci despre asta, pamānteasca!" Ai putea raspunde ca aceasta nu este tocmai iubire ci o gama destul de larga de alte lucruri denumite iubire, dar nu vei fi tocmai īnteles de mintea curioasa.
Da, dragilor, nu numai ca merita traita o astfel de "viata" dar abia atunci ceea ce experimentam ne īmbogateste cu adevarat, deoarece atunci toata experienta se circumscrie starilor de Bucurie, Fericire, Armonie si se constituie īn "ecuatii complete de viata", dupa cum inspirat se exprima un autor.
Nu aveti de ce va teme, deoarece nu este ceva nou pentru om de a redeveni ceea ce a fost menit sa fie, adica OM.
Nu este decāt o revenire la punctul de plecare, o dezarhivare a ceva ce se afla īn fiecare si pe care nu eu sau tu l-am introdus acolo, cel putin nu acum.
Daca vom ajunge sa ne temem de Adevarul din noi si de toate valorile existente acolo si ne vom iluziona īn continuare ca cheia a tot si toate se regaseste īnafara si poate fii perceput doar prin restrānsele noastre simturi, atunci chiar ne meritam experientele ciuntite.
Suntem individualitati deosebit de puternice si avem o infinitate de puncte comune dar si aspecte absolut unice. Este bucuria noastra de a ne aduce acel ceva unic īn dar semenilor si ar fi firesc ca si ei, facānd la fel, sa se bucure la rāndul lor de darul oferit de noi.
     Nu am fost facuti niste fiinte tematoare si mici, umile, si nu degeaba ne-a fost rezervat dreptul de a "guverna fizicalitatea". Chiar ar fi trebuit sa fim capabili de a o face, de a fi adevarati "īngeri ai fizicalitatii".
Pentru a redeveni ceea ce trebuia sa fim va trebui sa alegem aceasta.
Sa ne trezim si sa nu mai confundam iluzia responsabilitatii din jocul nostru cu adevarata responsabilitate.
Pentru ca nu este o datorie, ci o matura responsabilitate fata de Armonia Īntregului de a fi la rāndu-ti armonie.
Dupa ce am facut aceasta alegere, care ne transforma instantaneu īn fiinte sanatoase, trebuie sa īnvatam mintea sa ne īnsoteasca īn "descoperirile" pe care avem sa le facem, fara ca ea sa mai aiba drept de decizie ci doar de unealta perfectibila. Altfel menirea ei este de a ne īntoarce din drum.
     Cunosc multi semeni care au facut de mai multe ori aceasta alegere si apoi, lasāndu-se iar īn seama mintii limitate, s-au īntors. Trebuie sa ramānem treji si daca putem, sa consideram aceasta trezire ca pe cea mai mare provocare pe care Existenta ne-o putea face.
Nu este cazul sa uitam ca mintea limitata nu ne apartine atāt de mult pe cāt ne-ar placea sa credem. Functia ei de releu al Constiintei Colective o va obliga permanent sa ne pacaleasca iar situatia ei este chiar mai dura decāt a noastra: Exact la nivelul ei se da batalia īntre doua realitati diametral opuse si absolut imposibil de īmpacat īn vreun fel.
Amuzant este ca noi suntem īnvatati ca a face compromisuri este util si chiar benefic.
Īn virtutea acestui obicei vom tot cauta sa īmpacam cele doua realitati si va dura putin pentru fiecare pāna sa poata realiza nu numai ca nu este nimic de negociat dar si ca tentatia negocierii este foarte neprofitabila.
"Nimeni nu poate sluji la doi stapāni" acest aspect vrea sa īl lamureasca, dar, ca multe altele, este valabil doar pentru cei care au urechi de auzit.
Este una din concluziile la care, īn mod invariabil, ajunge fiecare individualitate atunci cānd se trezeste.
Pāna atunci va pierde fiecare mult timp īn īncercarea de a le amesteca cumva.
Dar asa cum nu poti fi simultan bolnav si sanatos, oricāt de mult ai dori, sau treaz si adormit, nu te poti afla simultan īn cele doua "realitati".
Cāta vreme numai un singur aspect din falsa realitate īl mai pastrezi ca valoare tot restul vine peste tine. Va tot spun ca este simplu si, īn fond asa este. Dar aceasta simplitate īti apare clara abia dupa ce te-ai trezit. Pāna atunci infinite incertitudini īti stau īn cale si nu este lipsit de utilitate sa ai o oarecare doza de "credinta" sau īncredere.

     Cānd incertitudinea simti ca te sfāsīie de-a dreptul, simti nevoia sa te refugiezi īn ceva, caci īnca esti mic si neajutorat.
Acel ceva este credinta ca nu ti se poate īntāmpla nimic sau īncrederea ca, īn cadrul Creatiei si tu ai locul tau, pe care nimeni nu ti-l poate lua si de care marea Armonie are, īntr-un fel, grija. Asa gāndesti cānd īnca esti mic si neajutorat si este chiar frumos acel moment. Psihologic vorbind, īti permite o atitudine gen "fie ce o fi", o mica detasare curajoasa, daca vreti.
Sunt de trecut momente īn care este nevoie de o astfel de abordare.
Dupa aceea vei stii ca chiar nu avea ce sa ti se īntāmple, dar atunci īnca nu stii.
Am sa va dau cāteva exemple. Involuntar, noi tinem foarte mult la statutul nostru de om limitat si contactul cu nelimitarile la īnceput ne īnspaimānta. Asa stau lucrurile la modul foarte general si asa stau si cu privire la perceptiile noastre.
     Cānd am observat pentru prima oara ca perceptia durerii a diminuat mult am fost foarte descumpanit.
Īmi tot puneam īntrebarea obsesiv daca nu cumva īmi voi pierde statutul de om. Daca nu cumva īmi pierd sensibilitatile, īn general.
Apoi a trebuit sa īnteleg ce se īntāmpla, sa observ ca nu erau afectate sensibilitatile, ba dimpotriva, acestea cresteau.
Parea ilogic pentru liniaritatea mintii si a trebuit sa operez o deschidere pentru a īntelege ca noi nu am fost programati pentru dureri fizice, ca acestea provin din domenii de frecventa care nu trebuiau sa ne fie accesibile, deci deosebit de joase si ca noi le-am "accesat" abia dupa ce ne-am coborāt vibratia corpului fizic dincolo de niste limite "admise".
Prin ridicarea frecventei vibratorii ele dispar de la sine, asa īncāt la stimuli la care erai obisnuit sa percepi durerea, aceasta devine absolut suportabila.
O banala taietura de cutit abia o percepi, mai īntāi sesizezi urmele de sānge si abia apoi cauti de unde provin.
Ramānānd la acest exemplu, mai intervin si alte modificari uimitoare.
Daca ma tai si curge sānge, asez un deget pe taietura si, īn cāteva minute totul este ca si cum nimic nu s-ar fi īntāmplat. O clatire cu apa este suficienta pentru īndepartarea urmelor de sānge si apoi, cāteva zile se mai vede ca acolo a fost un accident pe piele.
Eram un om "cu un sistem imunitar puternic" si eram obisnuit ca ranile sa se "infecteze". De ani de zile aceasta nu se mai īntāmpla.
Daca am cumparat acum doi ani o sticla de alcool sanitar, a fost utilizata doar pentru curatat diverse electronice, calculatorul, etc.
Desi am probleme majore cu dentitia īnca de acum 30 de ani, nu mai stiu ce este o durere sau un abces de ani de zile.
Toate acestea te sperie la un moment dat, desi este mult mai confortabil, dar cāta vreme nu īntelege cu adevarat, mintea limitata sesizeaza o anormalitate si o considera un semnal de alarma.
Este o iesire din liniaritate si pe ea o sperie mai īntāi.
Aceste amanunte se tot īnmultesc īn viata ta pe masura ce ridici vibratia corpului tau, asa īncāt īncetul cu īncetul devii un altul, dar asta nefacānd din tine altceva decāt un OM.
Daca alegi sa te interesezi si de o modificare constienta a "alimentatiei", daca renunti īncetul cu īncetul sa fii dependent de obiceiurile avute, apoi īntelegi ce īnseamna prelucrarea termica a alimentelor si poate ajungi sa īntelegi si inutilitatea ideii ca noi trebuie sa ne hranim cu elemente dense din acest plan material, totalitatea modificarilor si viteza cu care ele au loc chiar opereaza miracole.
     Pentru ca totul sa decurga firesc, este necesar sa nu operam modificari din minte ci din inima.
Insist si poate voi mai relua aceasta idee deoarece īmi iubesc semenii si nu le doresc experiente esuate.
Mintea poate, din curiozitate, sa īsi propuna modificari īn abordarea vietii, a alimentatiei sau orice altceva si o poate face deoarece "are mandat" sa guverneze realitatile corpului nostru fizic, mandat dat de noi cānd am admis sa-i predam mansa de copilot.
Cu toate ca i se supune, corpul fizic manifesta si o oarecare independenta fata de hotarārile ei.
Īn primul rānd sesizeaza ca aceste hotarari nu tin cont de regula de "armonie" si au, mai degraba un caracter discretionar.
Ea opereaza prin a impune si de regula prin "taieri" infoenergetice nefiresti.
Ca urmare este posibil ca corpul fizic sa ajunga īn suferinta daca decizia este doar a mintii. Pentru orice īncercare de a accesa nelimitarea noastra va trebui sa folosim Armonia si Iubirea caracteristice inimii.
Trebuie sa īti iubesti experientele si sa manifesti un real interes si o atentie permanenta asupra armoniei īntregului.
Pe acest drum nu vei cunoaste esecul, cu atāt mai mult cu cāt vei reusi sa cointeresezi constructiv si mintea īn a se deschide. Ea se bucura cānd reuseste sa īnteleaga mai mult, cu conditia sa ai "tact"
Daca sesizezi ca īncearca sa se opuna, nu trebuie sa o fortezi ci dimpotriva, sa procedezi cu blāndete si sa īi aduci argumente accesibile ei, liniaritatii caracteristice.
Apoi poti sa īi subliniezi "avantajele", caci ea este obsedata de ele.
     O atentie deosebita trebuie acordata evitarii gāndurilor privind existenta vreunui risc.
Fata de ideea aceasta mintea liniara are foarte multe frici, provenind īn general din Constientul Colectiv.
Daca va proiecta frici asupra experimentului respectiv, sansele ca sa īl transforme īn esec sunt notabile.
Dupa cum vedeti fac referire mereu la dualitatea care suntem cāta vreme nu ne-am regasit īntregimea. Cu acest mod de a va supraveghea singuri evolutia va trebui sa va obisnuiti, pentru a redeveni o fiinta unitara.
Doar devenind foarte constienti de faptul ca permanent evoluati rupti īn doua, īncercānd sa īmpacati mereu o capra si o varza imaginara, veti sfārsi prin a va sustrage acestei dualitati obositoare.
Pentru ca trebuie sa recunoasteti ca nu este chiar usor ca permanent inima sa-si doreasca ceva iar mintea sa tot contrazica dorintele ei.
Nici prea placut nu este ca mereu, din cauza fricilor, sa tot respectati alegerile mintii, reprimāndu-va bucuriile inimii.
Si totusi, cāta vreme nu stii ca nu exista risc real, ca util pentru experimentul tau de viata, dar si al semenilor, este numai experimentul bazat pe imboldul inimii, devii tot mai sarac si te tot usuci, asteptānd nu stiu de unde sa vina ceva sau cineva salvator.
Asteptati degeaba, dragilor, acel cineva a fost mereu cu voi dar ati ales sa nu īi dati atentie, pentru ca mintea va tot avertiza sa nu riscati iesirea din liniaritate, care poate numai ei i-ar fi creat ceva probleme, de altfel īntotdeauna rezolvabile.
     Este o iluzie ca noi, oamenii, ne putem confrunta cu probleme imposibil de rezolvat. Īntotdeauna rezolvarea exista, chiar cānd noi nu o vedem, dar timpul ne va demonstra ca ea era acolo si nu am fost suficient de atenti.
Am sa va dau un exemplu petrecut acum vreo doua saptamāni. Am dezinstalat toate programele din calculator, cu Windows cu tot, deoarece nu mai mergea satisfacator. La reinstalare am avut o "problema" absurda cu CD-ul continānd Nero, un program de ars CD-uri primit cu Writerul original ASUS.
Pe CD se gasea o varianta trial a programului, care chipurile expirase. Total anormal pentru un produs de firma, dar ma aflam īn fata faptului īmplinit si trebuia sa fac rost de program.
Ca atare am dat mai multe telefoane, am gasit un prieten care mi-a promis ca mi-l va da. A durat īnsa cāteva zile deoarece nu avea un CD gol disponibil, aveam sa aflu ulterior.
Ca atare l-am primit pe un rewritable, pe care a trebuit sa i-l īnapoiez, facānd un drum suplimentar.
Peste vreo doua saptamāni aveam sa constat ca am fost complet neatent, ca aveam īn