Clipa Cosmica de Samuel Sagan publicat la 04.09.2008
Clipa Cosmica
Cand m-am intors la casa lui Gervin era dupa-amiaza devreme. Anuntul durase ore intregi.
Chiar atunci cand ma pregateam sa bat la usa, el a deschis-o. De fiecare data era doar o coincidenta? Ma intrebam asta.
Dar erau probleme mai urgente de discutat. Dupa un salut legal, am inceput imediat: "Maestre Gervin...".
"Parca nu mai poti respira, fiule" comenta el.
"Am fugit tot drumul pana aici. Maestre Gervin, ceva....ceva...s-a intamplat ceva."
"Ce s-a intamplat?"
"Am fost nominalizat printre primii 12!"
"Intra", zambi el.
Si m-a dus in camera aceea mica si goala unde statusem si inainte.
"Intelegi ce inseamna asta?" a intrebat el.
"Asta inseamna ca nu mai trebuie sa concurez la a treia parte a competitiei. Pot trece direct in partea a patra."
"Care nu este propriu-zis un concurs ci doar o intalnire cu ministrul printului pentru a decide ce functie sa-ti dea."
Urma o tacere lunga. Gervin intreba inca o data: "Mai vrei sa ma urmezi, Orlon?".
"Da!", am spus cu siguranta in glas.
Nu era nici o indoiala in mintea mea, era singurul lucru pe care il doream.
"Dar ce am sa-i spun ministrului printului?" am intrebat nervos. "Daca le resping propunerea, ar putea sa ma trimita la inchisoare!"
"Asta te ingrijoreaza?" zambi Gervin. "Dar atunci nu este greu de presupus ce se va intampla." "Pentru moment trebuie sa te gandesti cu atentie la viitorul tau."
Expresia de pe chipul sau era una serioasa.
"Te asteapta o cariera stralucitoare in tinutul Sheringa. Vei deveni bogat si puternic si te vei bucura de toate privilegiile rangului tau. Esti sigur ca vrei sa renunti la fructele victoriei pentru a ma urma?"
Maestrul Gervin astepta un raspuns, vedeam asta chiar pe fata lui. De aceea am inceput sa caut prin repertoriul meu legal un vers care sa se potriveasca la ceea ce simteam. Dupa un timp destul de lung, am spus: "Toata slava invatatorului!".
Gervin a raspuns prin cel mai magnific zambet pe care-l vazusem vreodata. A iluminat intraga camera. M-am simtit fericit.
Dar Gervin a devenit grav din nou. M-a avertizat: "N-o sa fie usor sa ma urmezi, Orlon".
De acest lucru imi dadusem seama deja. Ce ii voi spune ministrului printului? Cel putin aveam 10 zile sa ma pregatesc pentru intalnire. Dar in fiecare seara avea loc cate o sarbatoare in care cei ce reusisera in a doua parte a competitiei erau gratulati de catre un reprezentant al Regelui Atlantisului. Ce era de facut? Sa pretind ca nu s-a intamplat cu mine nimic sau sa risc sa insult demnitarii de cel mai inalt rang refuzandu-le onorurile? Gervin dadu incet din cap ca si cum imi citea gandurile. "In viitor vor fi probe mult mai grele decat acestea, Orlon."
Pentru mult timp, Gervin s-a uitat adanc in ochii mei. Parea ca imi citeste sufletul, dar nu aveam perceptia a ceea ce vedea. Apoi mi-a luat mainile si zambetul lui a luminat din nou incaperea, facand sa straluceasca licarirea albastra a peretilor vii. Am simtit in mine, adanc, ca ma acceptase.
Din acel moment totul a inceput sa se miste repede, ca intr-un vis. Spre imensa mea usurare am aflat ca Gervin fusese invitat la ceremonia din acea seara.
Astfel ca am mers impreuna si m-a sfatuit ce sa spun si cum sa ma comport atunci cand va fi strigat numele meu.
Gervin m-a instruit sa nu ma intorc la camin. Mi-a explicat asta printr-un vers din Lege: "Pentru a face un pas, paseste cu pas mare inainte si nu te uita niciodata in urma, altfel vei infrunta pericole mai rele decat moartea".
"Asta inseamna ca nu-mi voi mai vedea prietenii niciodata?" am intrebat, realizand dintr-o data schimbarile care tocmai aveau loc in viata mea.
"Bucura-te din nou, om intru Lege! Pentru ca aceasta este clipa cosmica in care Lordul Melchisedek cheama si clopotul destinului bate. Si tu ai auzit chemarea!" a raspuns Gervin.
Dar, cand a vazut ochii mei plini de frica, a spus cu voce blanda: "Asculta, tu si cu mine vom deveni cu adevarat foarte buni prieteni.
Si iti promit ca, in Templul din Eisraim, vei avea prieteni asa cum niciodata nu ai sperat ca vei avea - oameni exceptionali care te asteapta, care vor avea grija de tine si te vor iubi asa cum oamenii din regat fac rareori."
I-am sorbit cuvintele. Ca sa ma inveseleasca, Gervin mi-a descris unele minuni din templul sau, cum ar fi plasa legala ce dainuia de mii de ani si peretii vii ai capelelor care erau impreganti de energia prezentei zeilor.

Erau acolo gradini magnifice pline cu statui ale zeilor, cripte sub pamant in care ritualurile focului erau continuate fara intrerupere de sute de ani si mai mult de 11 sute de preoti si preotese a unui mare numar de ordine. Mai mult decat toate aceastea, am aflat ca vitele erau rareori lasate in incinta perimetrului templului.
In acea seara, eu si cu Gervin am mers impreuna la ceremonie. Se tinea in marile gradini apartinand palatului regal.
Era o multime de oameni care stateau in fata unei scene. Asta era mult mai mult decat imi imaginasem eu.
In afara de cei o suta de candidati care trecusera de a doua parte a competitiei, acolo se aflau multi demnitari de rang inalt atat din Sheringa cat si din celelalte tinuturi. Erau si cativa membri din administratia regelui - oameni cu un statut foarte inalt din tinuturile Sheringai care erau guvernati de catre un print ce se supunea autoritatii centrale a Regelui. Audienta era formata, de asemenea, de eminenti membri ai comunitatii si de oameni din inaltele caste care venisera acolo cu ficele lor legitime sperand sa le gaseasca sotul potrivit intru Lege.
Maestrul Gervin a fost invitat sa stea in primele randuri - un mare privilegiu, demonstrand ca avea parte de multa consideratie din partea administratiei din Sheringa.
In loc sa ma lase sa stau cu prietenii mei, m-a luat cu el.
Omul in roba purpurie pe care-l intalnisem la sfarsitul concursului a sosit, conducand o procesiune scurta de slujitori publici de cel mai mare rang
Dupa ce si-au ocupat pozitia pe scena, Gervin sopti in urechea mea:
"Stii cine este acest om?"
"Cineva trimis de Rege."
"Exact! Numele sau este Lordul Proston. Diseara ii vom juca o mica farsa", mi-a soptit Gervin.
Am fost cuprins de groaza. Sa-i jucam o farsa emisarului Curtii Supreme a regelui din Atlantis? Ma vedeam deja aruncat intr-o temnita intunecoasa din inchisoarea Sheringai.
"Nu-ti fa griji, nu ti se va intampla nimic" a spus Gervin. "Este ceva strict intre el si mine. Cand iti va striga numele, tu spune exact ce te-am invatat si totul va fi bine intru Lege."
Nu prea linistit de aceste asigurari, am privit inceputul ceremoniei. Inaltii preoti de la curtea regelui au cantat imnuri ale Legii dupa care Lordul Proston a felicitat in mod legal o serie de oficiali din Suprema Curte a Regelui din Atlantis. Multe alte diferite formalitati legale le-au indeplinit, unul cate unul, candidatii victoriosi care erau chemati pe scena. Zgomotul tobelor de ceremonie le acompania mersul incet catre scena. Odata ce numele lor era anuntat, urcau scarile, mergeau spre Lordul Proston si-l salutau cu umilinta. Lordul ii felicita in mod legal si-i decora cu o panglica bej. Multimea aplauda frenetic. Laureatii nu se intorceau la locurile lor, dar coborau de pe scena si stateau in picioare intr-o parte a ei.
In sfarsit, se auzi si numele meu.
M-am ridicat si m-am indreptat catre scena. "O, Lordul meu Melchisedek, toti acesti oameni ma privesc", am gandit cu groaza.
Intradevar, asa era. Si tobele bateau. Si demnitarii asteptau. M-am incordat si mi-am tinut respiratia
Un eon mai tarziu, cand am ajuns pe scena si tobele s-au oprit, Lordul Proston m-a recunoscut imediat.
" Iata-l aici pe tanarul nostru prieten caruia nu i s-au mai pus ultimele 3 intrebari", zambi el referindu-se la ultima noastra intalnir
Neincrederea pe care o simteam era ascunsa sub un val de protocol. "Oh, nu! De ce mi se intampla tocmai mie?" - gandeam eu inghitind in sec si luand repede expresia fetei Lordului.
Bratul omului intru Lege de 54 de ani m-a felicitat asa cum facuse cu toti ceilalti. Vorbind cu mare usurinta si demnitate, si-a acompaniat cuvintele cu gesturi elocvente.
Apoi, un oficial ii intinse o panglica. Panglica era neagra, nu bej
" Lasa-ma sa-ti pun pe umar aceasta distinctie prin care iti vei aminti intotdeauna de bunatatea Lordului Melchisedek prin care te-ai ridicat pana la cel mai inalt grad al castei tale si prin care ai castigat privilegiul de a-l servi pe Maietatea Sa, Printul din Sheringa", a exclamat Lordul Proston si s-a indreptat spre mine.
Am dat imediat replica: "Multe multumiri Celui Mai Venerabil Lord, dar refuz aceasta onoare. In schimb, il voi urma pe Maestrul Gervin din Roba Maronie si voi face parte din templul sau din Eisraim".
Lordul Proston si-a deschis ochii sai intelepti si s-a incruntat. Toti demnitarii de pe scena s-au incruntat si ei. Soapte si nedumerire cuprinsera multimea.
Lordul Proston privi in jos, catre primele randuri ale audientei cautandu-l din ochi pe Gervin. Dar, spre surprinderea mea, atunci cand l-a localizat a zambit doar intr-un mod ciudat.
Imitandu-l ca niste papusi, demnitarii de pe scena incepura sa zambeasca. Pentru cateva momente, reprezentantul Regelui si Gervin s-au masurat din priviri. Cu siguranta se mai intalnisera.
Chiar daca Proston ramasese tacut, era ca si cum ar fi vorbit cu Gervin intr-un mod pe care nimeni altcineva nu-l putea auzi.
Apoi, cu acel suras ciudat inca pe fata, s-a intors spre mine. "Faca-se Voia Lordului Melchisedek!" pronunta el cu vocea ceremoniala a unui membru de rang inalt din administratia Regelui.
Apoi isi puse mana sa mare pe umarul meu: "Du-te inapoi la Maestrul tau, fiule.
L-am salutat in modul legal ridicandu-mi incet mana si m-am intors inapoi.
Multimea a ezitat, nestiind daca sa aplaude sau nu. Uitandu-se fix in ochii lui Gervin, Lordul Proston a inceput sa bata incet din palme.
In timp ce coboram scarile scenei indreptandu-ma spre Gervin, multimea aplauda urmand ritmul lent al Lordului.
Cand am ajuns la locul meu, Gervin si Lordul Proston se mai uitau inca unul in ochii celuilalt. Si Gervin avea pe fata un suras ciudat.
Perplex si depasit de evenimente, m-am asezat langa Maestrul Gervin. M-am rugat in mine insumi Lordului Melchisedek si apoi m-am bucurat ca incercarile mele s-au sfarsit (cel putin asa credeam).
Cand ne-am intors la casa lui Gervin, eram groaznic de obosit. Gervin mi-a dat o saltea. M-am prabusit pe ea si am dormit vreo 16 ore.

A doua zi, cand Gervin a venit sa ma trezeasca, m-a instruit sa fiu gata pentru o vizita la o tirtha din apropiere. M-am bucurat intru Lege. Toata lumea iubea acele locuri de pelerinaj.
Oare unde mergeam era un loc din apropierea unui lac, a unei cascade, a unui rau sau era un varf de munte? Probabil era un loc minunat pentru ca Legea zicea: "ceea ce face o tirtha, o tirtha nu este frumusetea peisajului ci o calitate speciala a energiei locului". Am inceput sa ma pregatesc, pentru ca Legea spunea: "intr-o tirtha trebuie sa fii inspirat si elevat si, daca esti bolnav, trebuie sa te pregatesti de vindecare.
Mersul deschide calea spre intelepciunea unei tirthe".
Asa ca eu si Gervin am mers intr-o atitudine de deschidere, ajungand la un mic lac dupa vreo ora, in sudul orasului Sheringa.
Cand am ajuns, am slavit intru Lege apa, cantand cateva versuri. Apoi am stat pe un mic ponton, umplandu-ne cu energia locului.
Totul era in stilul tirtha. Am lasat intelepciunea locului sa ne invaluie. Gervin s-a intors catre mine cu o stralucire misterioasa in privire: "Acesta este inceputul unei mari aventuri."
Nu stiam ce vrea sa spuna dar am dat din cap afirmativ cu gravitate.
"Te asteapta mari schimbari", a spus el. "Cea mai mare dintre toate, mai ales in primii ani de antrenament, va fi sa te schimbi categoric si sa realizezi ca tu poti fi orice si poti face orice."
"Orice!" repeta Gervin cu o voce adanca. Urmand regulile retoricii legale, am dat din nou din cap cu gravitate. Gervin scutura din cap a dezaprobare.
"Fiule, a fi o papusa a retoricii nu-ti aduce iluminare."
Apoi, dintr-odata, proiecta spre mine puterea Vocii sale: "Sari in apa!".
Deseori avusesem ocazia sa fiu martor la proiectarea unui ordin de catre oameni cu autoritate, prin folosirea unor forte speciale, ordin ce obliga la supunere.
Totusi, niciodata nu mai auzisem asa ceva. Era ceva dincolo de vointa mea. Pana sa realizez ce s-a intamplat, eram deja in lac.
Cand capul mi-a iesit din apa am privit inlemnit de uimire la Gervin. "Stii sa inoti?" a intrebat el.
"Hm...da."
"Nu conteaza" a glumit el. Apoi a devenit serios
. "Asculta, fiule", spuse el aratandu-ma cu degetul, "va veni un timp cand fortele necunocutului se vor intoarce impotriva ta si te vor distruge.
Pana atunci, daca nu devii un puternic razboinic al Spiritului, nu vei muri doar tu - toti cei pe care-i iubesti vor fi ucisi si toate lucrurile care conteaza pentru tine vor fi distruse.
Acesta este motivul pentru care trebuie sa treci printr-un antrenament foarte dificil."
A intins mana catre mine. Ridicandu-ma de pe ponton, a spus:
"Dupa ce te voi antrena, atunci cand cineva isi va proiecta VOCEA spre tine, tu doar vei zambi. Nu vei mai sari in apa. Ia-ti hainele si arunca-le in lac. Nu mai ai nevoie de ele."
Intr-un alt tip de instruire normal, in afara de acesta, spusele lui m-ar fi blocat total sau m-ar fi facut sa lesin. Dar cuvintele lui Gervin m-au lovit cand eu eram inca in apa ce parea tulbure in adanc. Dintr-odata apa parea limpede, ceata parea luminoasa iar vorbele maestrului meu au capatata sens pentru mine.
Mi-am dat jos hainele bej si le-am aruncat in apa.
Dintr-un saculet pe care il purta pe umar, Gervin a scoas o roba alba si mi-a intins-o mie. "O astfel de roba este purtata de discipolii Robei Somonului".
Nu-mi venea sa cred...Eram acceptat in acest ordin faimos?
Uimit, mi-am intins mainile catre pretioasa roba. Simultan, Gervin a tras inapoi roba.
"Orlon, fiul lui Orlon, nu va deveni niciodata o parte din Roba Somonului!" A zambit si a indicat cu degetul catre apa: "Orlon, fiul lui Orlon, este mort! L-am aruncat in lac!".
Era un moment magic. O parte impovaratoare din mine a fost aruncata ca o imbracaminte veche. M-am simtit usor ca o pasare in cerul zeilor.
"De acum inainte, numele tau este Szar!!" a spus Gervin inmanandu-mi roba alba.
In timp ce mi-a puneam, el a intonat niste mantre ritualice. Cand incantarile s-au terminat, m-a dus pe marginea pontonului. "Vino, priveste-te!" spuse. A ma vedea imbracat in acea roba roz era ceva ciudat si puternic. In fiecare zi a vietii mele, de cand ma nascusem, purtasem haine bej, ca tatal meu inaintea mea si ca tatal lui inaintea lui. Ca prin minune, bejul disparuse din pielea si aura mea. Chiar aratam ca o alta persoana.
"Acesta nu este Orlon, fiul lui Orlon slujitorul public!" spuse Gervin solemn. "Acesta este Szar, Szar puternicul, Szar calatorul, cel ce va indeplini multe proiecte de-a lui Gervin.
M-am intors catre el. Orlon ar fi dat din cap cu gravitate. Eu n-am facut-o. In loc de asta, am zambit. Gervin a inteles. Imi zambi si el mie si avu loc o mare deschidere.

Ne-am asezat pe marginea pontonului si Gervin a scos din sacul sau doua pere intru Lege. Mi-a dat mie una si sa infipt in cealalta. Am mancat perele, contempland in liniste apa si ceturile.
In ziua urmatoare, Gervin a fost invitat la o receptie care avea loc in cantina orasului legal Sheringa. M-a invitat sa ma duc cu el.
Cand ne-a vazut, Lordul Proston si-a intrarupt conversatia:
"Slava Lordului Melchisedek, Maestre Gervin din Roba Maronie si bine ai venit!" spuse el cu intonatia legala pentru ceremonii.
Intr-o singura voce, toti demnitarii din jurul lor ii copiara cuvintele si intonatia.
"Toata gloria Lordului Melchisedek, Venerabil Lord Proston din Roba Purpurie, Mare Superintendent al Tinuturilor de SE ale Sheringai, in serviciul Maiestatii Sale Supreme Regele din Atlantis!" a raspuns Gervin pe tonul potrivit pentru reverente.
Urmand instructiunile lui Gervin, am ramas tacut.
"Deci iar il privezi pe Maiestatea Sa Regele de un aspirant pretios", a zambit Proston catre Gervin.
"Ceea ce apartine Regelui Regilor poate apartine numai Regelui Regilor", a raspuns Gervin cu un suras la fel de enigmatic, inconjurandu-mi umarul cu bratul.
Eu nu am inteles ce voia sa spuna, dar Proston a inteles. A izbucnit in ras. La fel au facut si demnitarii.
Urmand protocolul, am ras si eu cu ei. Insa Gervin nu a facut asta
Unul dintre ministri s-a intors catre el:
"Sir Gervin din Roba Maronie, discutam, inainte sa veniti, stirile alarmante care ne sosesc din diferite parti ale regatului. Se pare ca previziunile faimoase pe care le-ai avut in urma cu 20 de ani se intampla acum, una cate una. Reaminteste-ne cuvintele, Ferrate!".
Omul din stanga sa recita:
"Atunci cand pastratorii campurilor vor raporta schimbari in haloul rosu al morilor de vant ale Legii, mari schimbari vor fi obesrvate in clima.
Recoltele vorfi distruse de molime.
Ritualurile vor esua in incercarea de a aduce ploaia.
Tinuturi intregi vor fi devastate de seceta, iar altele de inundatii.
Multe specii pretioase de plante vor dispare, la fel si pasarile rare atat de dragi zeilor.
Aceste semne vor aparea, dar nimeni nu le va lua in seama.
Tremura, om al Legii! Pericole si mai mari se apropie.
Lordul Proston il privi aspru: "Maiestatea sa Regele Atlantisului este interesat in principal de seceta din tinuturile de SV ale regatului."
Omul care statea in dreapta lui comenta:
"Aceste vesti despre catastrofe ne-au luat prin surprindere, Gervin. Trebuie sa-ti marturisesc cu sinceritate ca, atunci cand au sosit rapoartele, eu nici macar nu cunosteam intelesul cuvantului "seceta". De mii de ani, gratie morilor de vant ale Legii, aceasta notiune ne-a fost complet necunoscuta."
"Chiar crezi cu adevarat ca aceste dezastre naturale sunt generate de o anumita boala a campurilor?" intreba ministrul.
"Fara nici o indoiala" raspunse Gervin.
"Dar cum de esti asa sigur de asta?" continua ministrul. "Nu poate sa fie..."
Lordul Proston il intrerupse:
"Faptul cert ca seceta a inceput in lunile ce au urmat rapoartelor alarmante trimise de pastratorii campurilor adauga greutate argumentelor tale, Gervin."
"Daca-ti amintesti bine, nu sunt sigurul care am facut predictii de acest fel", replica Gervin.
"Pot sa te asigur ca Maiestatea Sa stie despre toate aceste predictii, Gervin", spuse ferm Proston. "M-am asigurat personal ca toate aceste rapoarte i-au parvenit."
Altcineva adauga: "Evenimentele prezente sunt atat de incredibile incat nu putem invinovati pe nimeni ca nu ti-a crezut profetiile."
Gervin deveni sever: "Si acum, cand faptele sunt in fata voastra, refuzati in continuare sa ascultati?".
Urma alta perioada de grea tacere. Ministrul intreba: "Dar, Gervin, crezi cu adevarat ca regatul ar putea ajunge la sfarsit?".
Gervin inchise ochii pentru cateva secunde.
Apoi ii deschise si declara:
"Cand porumbul albastru, atat de pretios pentru zei, va fi atacat de o insecta necunoscuta, cand filosterele vor muri fara nici un motiv, tremura, om al Legii!.
Fiinte malefice terifiante vor invada regatul. Satele vor fi lovite de nebunie. Vecinii se vor macelari intre ei fara nici un motiv.
Mamele isi vor ucide proprii copii. Intregul regat va fi devastat de un rau necunoscut impotriva caruia imnurile Legii vor fi neputincioase.
Apoi...Lordul Melchisedek sa aiba mila de noi! Nimic din cele 7 sfere nu va fi in stare sa salveze regatul!".
Un preot striga cu faradelege: "Maestre Gervin, insinuezi ca imnurile Legii nu vor avea nici o putere si ca...".
Lordul Proston il reduse la tacere printr-un gest scurt. "Cand prevezi ca va incepe sa dispara porumbul albastru?".
Gervin il privi lung: "Inainte credeam ca asta se va intampla dupa cateva generatii. Acum, in lumina evenimentelor intamplate in campuri, m-am razgandit. Cateva decade, cel mult. Totusi, s-ar putea sa nu supravietuim atat de mult."
"Maestre Gervin, realizezi enormitatea sugestiilor tale?", spuse ministrul ilegal de suparat. "Tu sugerezi ca regatul este cu adevarat pe cale sa se sfarseasca?".
"Este ridicol", exclama preotul consternat. "De ce trebuie sa ascultam ineptiile astea ilegale?"
"Profetii vin si pleaca; regatul ramane", spuse un altul.
"Multumim pentru comentariile tale iluminatoare, om intelept intru Lege", raspunse Lordul Proston, zambind catre demnitari intr-un mod care le indica ca puteau sa plece in mod legal. Dupa ce l-au salutat facand o reverenta din cap, s-au dat inapoi si au plecat.
Gervin m-a luat de mana pentru a fi sigur ca raman langa el.
Venerabilul Lord a devenit serios din nou:
"Asculta, alti super-intendenti ai campurilor mi-au adus multe vesti in ultimele saptamani. Alte zone vor fi in curand lovite de seceta. Campiile Vestice, in special. Spune-mi de aceasta echipa a marelui Camp Wizards pe care ai adunat-o in Eisraim. Au gasit o solutie care sa functioneze?".
"Atitudinea noastra este simpla", spuse Gervin, "singura modalitate de a salva regatul este dazamorsarea tuturor campurilor de energie. Dar cine ar asculta vreodata acest sfat? Daca am intrerupe campurile, prea multi oameni si-ar pierde puterea. Oricum, in acest stadiu...s-ar putea sa nu fie de ajuns pentru evitarea dezastrului. Este prea tarziu. Situatia campurilor a devenit atat de incurcata incat orice modificare ar putea grabi colapsul."
"Ai incercat sa adaptezi ritualurile pentru a impiedica scurgerea energiei campurilor?" intraba Proston.
Gervin dadu incet din cap. "Este prea tarziu. Situatia este foarte grava, Proston." Dupa o pauza intreba: "Ce se inatampla la Palatul Regal?"
"Suntem in aceeasi situatie ca tine si ca toti ceilalti. Vedem ca vine dezastrul si nu avem nici o idee despre cum s-ar putea evita", spuse Proston cu o privire severa. "Si ce se mai intampla cu marele tau plan? Avanseaza?".
Gervin zambi dar nu raspunse. Pentru moment, el si Proston privira unul la altul in tacere ca si cum ar fi vorbit unul cu altul.
Apoi, Lordul Proston dadu din cap.
"Si ce mai face prietena mea, Lady Teyani din Vulturul Alb?", intreba cu un zambet larg.
"Mai puternica decat oricand!" spuse Gervin cu voce blanda.
"Bine, bine!", spuse Proston, "ii vei transmite calduroasele mele salutari legale? Daca ar fi un pic mai calduroase ar fi ilegale cu siguranta!".
Inainte de a pleca, Lordul s-a intors catre mine si mi-a luat mana, "Felicitari pentru nominalizarea ta in Cel Mai Vechi si Mai Legal Ordin al Robei Somonului, tanarul meu prieten intru Lege!"
Am dat din cap cu politete.
Cu un zambet larg, Proston il intreba pe Gervin: "Acest baiat va lua parte la indeplinirea proiectelor tale?".
Dur ca o stanca, Gervin aproba din cap.
"Atunci", spuse Proston aratand cu degetul varful nasului meu, "nu ai habar, prieten intru Lege!". Ma privi fix in ochi: "Nu ai habar!". El si cu Gervin incepura sa rada. Am inghitit in sec.
Seara tarziu, cand ne intorceam la casa unde locuiam, am intrebat: "Maestre Gervin, ce a vrut sa sugereze Lordul Proston atunci cand a spus ca nu am habar?".
"Mm..." spuse Gervin ganditor. "Te asteapta suprize, fiule! Te asteapta surprize."