Calea tacerii - Partea I de Omraam Michael Aivanhov publicat la 09.09.2008
Zgomot si liniste
     Mergeti în vizita la prieteni si, de la intrare, sunteti asaltati de galagie: câinii latra, copiii se hârjonesc si plâng, radioul si televizorul urla, parintii striga, usile se trântesc...
Cum sa nu-ti îmbolnavesti mintea traind într-un zgomot continuu?
Pe strazile oraselor, în uzine, la locul de munca, nu exista decât zgomot, în natura, gasim din ce în ce mai putina liniste si chiar cerul a devenit acum mai zgomotos!
Ne întrebam unde sa mai mergem, ca sa gasim putina liniste... De aceea, când veniti la reuniunile noastre, va cer sa fiti atenti, sa nu faceti prea mult zgomot.
De aceea, va rog mereu sa încercati sa nu aduceti cu voi, aici, zgomotele lumii obisnuite.
Stiu ca acest lucru pare destul de greu de îndeplinit, la început: pastrarea linistii nu face parte din principalele preocupari ale oamenilor: ei vorbesc, striga, rastoarna obiecte.
Nici macar nu-si închipuie ca acest comportament le poate dauna lor si celorlalti.

     Asa cum sunt, asa se si poarta; ei sînt mândri de ei, iar anturajul trebuie sa îi suporte asa cum sunt. Iata o forma de egoism foarte daunatoare evolutiei.
Dimpotriva, trebuie sa fim atenti sa nu-i deranjam pe ceilalti cu galagia noastra, caci astfel devenim constienti, dezvoltând numeroase calitati, delicatete, bunatate, generozitate, armonie. Si vom fi primii care vom beneficia de ele!
Trebuie sa întelegem bine importanta legaturii ce exista între o atitudine si evenimentele vietii.
Eu am mare nevoie de liniste. Numai în liniste reusesc sa ma împlinesc si sa-mi pregatesc munca, îmi este greu sa suport zgomotul, îl îndepartez cât pt.
Când aud zgomote, nu mai am decât o dorinta, aceea de a lasa totul balta, plecând cât mai repede posibil.
Bineînteles, aceia care vin aici pentru prima oara, sînt putin derutati de aceasta liniste si, nefiind obisnuiti cu ea, se întreaba: "Unde am aterizat? Cred ca într-o manastire!" De ce o manastire?
Linistea nu apartine manastirii, ea apartine naturii, înteleptilor, tuturor Initiatilor si oamenilor chibzuiti. Cu cât evoluam, cu atât avem nevoie de liniste.
Sa fii zgomotos nu este un semn bun. Multi oameni fac taraboi, numai ca sa fie bagati în seama! Ei vorbesc tare, râd, patrund zgomotosi într-o sala unde lumea este instalata deja, trântesc usile, obiectele, numai ca sa para interesanti.
A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-si face simtita prezenta.
Este bine sa stie ca butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se face simtita prezenta!
Da, multi oameni se aseamana cu butoaiele goale: ei merg peste tot facând o mare galagie, fapt ce le demonstreaza incapacitatea si mediocritatea.
Ma uit la oameni si comportamentul lor îmi descopera pe loc vocatia, caracterul, temperamentul si gradul de evolutie.
Totul sta scris în felul lor de a vorbi si de a se comporta. Unii vorbesc ca si cum ar dori sa acopere, sa ascunda câte ceva, temându-se ca linistea ar putea dezvalui ceea ce ei doreau sa camufleze. Imediat ce îi întâlniti, ei va povestesc tot felul de istorii, impunându-va o anumita parere despre ei, despre altii sau chiar despre mersul lucrurilor.
Veti replica ca ei doresc sa faca cunostinta mai bine cu voi. Da, dar ca sa faci cunostinta cu cineva, linistea este adesea mai potrivita decât cuvântul.
Da, petrecând împreuna câteva momente linistite, ne putem cunoaste mai bine, decât într-o vorbarie inutila.
Zgomotul îl retine pe om în regiunile inferioare ale psihicului: el îl împiedica sa intre în acea lume subtila unde miscare devine mai usoara, viziunea mai clara, gândirea mai creativa.
Bineînteles, zgomotul este expresia vietii, dar nu a gradelor ei superioare, caci el arata mai degraba o imperfectiune în constructia sau functionarea obiectelor si chiar a fiintelor.
     Când o masina sau aparat începe sa dea rateuri, acestea sînt însotite mereu de zgomote; iar, daca proiectantii se ocupa sa puna la punct aparate silentioase, aceasta înseamna ca ei sînt constienti ca aduc prin aceasta, o adevarata schimbare: linistea este mereu indice al perfectiunii.
Durerea în sine este un zgomot ce ne previne ca lucrurile încep sa se strice, într-un corp sanatos, organele sînt linistite.
Bineînteles, ele se exprima, fiind vii, dar o fac în tacere. Linistea este semnul ca totul functioneaza cum trebuie în organism. Primul scârtâit poate anunta venirea bolii.
Tacerea este limbajul perfectiunii, în timp ce zgomotul este expresia unei defectiuni, a unei anomalii sau a unei vieti ce este înca în dezordine, anarhica si care trebuie controlata, perfectionata.
De exemplu, copiii sînt zgomotosi pentru ca au energie si o vitalitate coplesitoare.
Dimpotriva, vârstnicii sînt tacuti.
Veti spune: "Bineînteles, este normal, vârstnicii iubesc linistea pentru ca au putine forte, deci zgomotul îi deranjeaza.
" Este posibil, dar s-ar mai putea ca ei sa fi evoluat, si spiritul lor sa fie acum acela care îi determina sa caute linistea.
Pentru a-si depana amintirile, reflectând, revizuind si concluzionând, ei au nevoie de aceasta liniste, unde se face o lucrare de detasare, de simplificare, de sinteza.

     Cautarea linistii este un proces interior care conduce fiintele catre lumina si o adevarata întelegere a lucrurilor.
Cu cât omul se maturizeaza, cu atât mai mult el întelege ca zgomotul este un inconvenient în munca sa, în timp ce linistea este un factor de inspiratie; astfel, el o va cauta, oferind inimii sale, sufletului si spiritului sau posibilitatea de a se exprima prin meditatie, rugaciune, creatie filosofica sau artistica.
Dar, multora nu le place linistea, o suporta cu greu; ei sînt asemenea copiilor care nu se simt bine decât în zgomotul multimii, ceea ce dovedeste ca ei mai au înca mult de lucru pentru a-si cladi o adevarata viata interioara.
Chiar si linistea naturii îi tulbura si când se întâlnesc, se grabesc sa vorbeasca ca si cum linistea i-ar fi deranjat: ei o simt ca pe un gol ce ar trebui umplut prin gesturi si cuvinte.
Este normal, linistea fizica îi obliga sa-si constientizeze propriile disonante si dezacorduri interioare, de aceea frica îi copleseste: linistea poate chiar sa-i înnebuneasca. Negasind nimic în interior, ca sa se distreze si sa-si omoare timpul, ei cad prada, încet-încet, demonilor interiori.
     Linistea este o expresie a pacii, a armoniei, a perfectiunii.
Acela care începe sa iubeasca linistea, care întelege ca linistea îi ofera cele mai bune conditii pentru activitatea psihica si spirituala, ajunge, încetul cu încetul, sa o împlineasca în tot ceea ce face: atunci când misca un obiect prin casa, când vorbeste, când lucreaza, în loc sa faca o harababura, el devine mai atent, mai delicat, mai simplu; tot ceea ce face pare impregnat de ceva ce coboara dintr-o alta lume, o lume plina de poezie, muzica, dans, inspiratie.
Deci, învatati sa iubiti si sa realizati linistea, altfel, chiar daca va veti afla acolo în corpul fizic, sufletul si spiritul va vor fi mereu în alta parte.

     În planul fizic este usor sa obtii linistea, ajunge sa închizi usa sau ferestrele, sa-ti astupi urechile.
Dar, aici nu este vorba despre linistea exterioara.
Desigur, ea este necesara, indispensabila, în masura în care ea ofera conditiile necesare pentru realizarea celeilalte linisti, a celei interioare, a gândurilor si sentimentelor, ceea ce este mult mai greu de obtinut.
Deoarece acolo, în forul tau interior exista zgomot, discutii, harababura, explozii.
Din nefericire, când încercam sa explicam oamenilor ca este în interesul lor sa realizeze aceasta liniste interioara, oferindu-le chiar metode de a ajunge la ea, ei nu asculta, nu înteleg, iar zgomotul ce îl pastreaza în ei se reflecta în întreaga lor conduita, care este dezordonata, haotica.
Zilnic, trebuie sa va straduiti sa evitati zgomotele ce va vin din interior: discutii, revolte, certuri datorate unor gânduri, dorinte si sentimente rau stapânite.
Ca sa scapati de aceasta galagie, trebuie sa învatati sa nu mai traiti la suprafata lucrurilor, expusi agitatiilor si necazurilor ce se produc, ci sa va eliberati de preocuparile prozaice, de griji, si mai ales sa schimbati natura nevoilor voastre.
     Atât timp cât veti ramâne în lumea nevoilor obisnuite, nu veti reusi sa va eliberat
Fiecare nevoie, fiecare dorinta, va conduce pe cai bine determinate si, cunoscând natura acestora, veti ajunge într-o zona populata cu fiare care urla sau, dimpotriva, într-o regiune populata cu creaturi celeste ce va vor primi cu cântece de armonie.
Pentru moment, linistea pe care ati reusit sa o obtineti nu este una adevarata.
De câte ori nu ati experimentat-o!
Inchideti ochii, si toate problemele, toate preocuparile sau animozitatile va sar în fata. In aceasta asa-zisa "liniste", continuati sa va certati cu sotia, va bateti copiii, tipati la un vecin care v-a insultat, îi cereti mai multi bani patronului... si toate acestea le numiti liniste!
Ei bine nu, acesta este un mare taraboi!
     Exista persoane carora le putem auzi zgomotul interior, chiar si când stau linistite: o neliniste, un freamat le strabate întreaga fiinta.
Dar, exista si cazuri mai rare, din nefericire, de persoane ce par înconjurate de liniste. Chiar si atunci când vorbesc, ele emana ceva linistitor.
Da, linistea este o calitate a vietii interioare. Dar, nu ma veti putea întelege decât atunci când veti reusi sa ramâneti cel putin câteva minute într-o adevarata liniste, ceea ce, poate, nu vi s-a întâmplat niciodata.
Câti nu se însala, gândind ca linistea este neaparat un gol, absenta oricarei activitati sau creatii, într-un cuvânt, neantul, în realitate, exista liniste si liniste... dar într-o maniera mai generala o putem împarti în doua mari categorii: aceea a mortii si aceea a unei vieti superioare.
Despre aceasta ultima categorie vorbim aici, caci pe ea trebuie sa o întelegem.
Aceasta liniste nu este o inertie, ci o lucrare, o activitate intensa care se realizeaza în mijlocul unei armonii profunde.
Nu este nici vid, nici absenta, ci o împlinire comparabila cu cea traita de fiintele unite de o mare iubire si care traiesc ceva atât de intens, încât nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte.

     În om, linistea este rezultatul unei armonii în cele trei planuri, fizic, astral si mental. Deci, pentru a introduce linistea în voi, trebuie sa încercati sa creati o armonie în corpul fizic, în sentimente si în gânduri.
Vi s-a întâmplat, câteodata, sa simtiti imediat o liniste profunda, instalându-se în voi, ca si cum zgomotul interior, pe care nu-1 mai sesizati, traind zilnic în el, s-ar fi oprit brusc?
Aceasta liniste ati receptat-o ca pe o eliberare, o usurare, ca si cum o greutate v-ar fi cazut de pe umeri, s-ar fi produs o eliberare din strafunduri, o poarta vi s-ar fi deschis, lasând sufletul sa plece si sa se dilate în spatiu.
Aceasta experienta ce v-a fost data sa o traiti ca pe un dar ceresc fara sa fi facut nimic pentru a o obtine, o puteti repeta, prin straduinta si constientizare.
     Un anumit numar de activitati si exercitii va pot ajuta în acest sens; fiecare îsi are felul si mireasma sa, iar cântecul, de exemplu, este unul dintre acestea.
Cântând înainte si dupa reuniuni, asa cum o facem noi, înainte si dupa mese, realizam o stare de armonie, de poezie si inspiratie care, ajutata de gândirea si constiinta noastra, usureaza tensiunile interioare.
Caci, trebuie sa întelegem ca nu cântam numai pentru placerea de a cânta, pentru propria bucurie.
Nu, cântam fiindca cântecul trezeste în noi o stare de vibratii intense, favorabile lucrarii spirituale.
     Între cântece, facem o pauza, în liniste, iar daca eu prelungesc aceasta pauza nu trebuie sa va impacientati. Prin felul lor, prin inspiratia lor mistica, cântecele pe care le interpretam ne ridica nivelul de constiinta, iar linistea ce ramâne între ele va fi impregnata de puritatea lor, de frumusetea si profunzimea lor. Intre noi si împrejurul nostru, simtim prezenta unor curenti, a unor entitati, a unor lumini.
Putem regasi linistea si ascultând muzica.
De aceea, de ani de zile v-am obisnuit ca la sfârsitul întrunirilor sa ascultati recviemuri, liturghii muzicale, oratorii, caci aceasta muzica este expresia, reflectarea, unor lumi aflate cu mult deasupra pasiunilor omenesti, conducându-ne, cel putin pentru câteva minute, în aceasta lume superioara.

     Este inutil sa aspirati la mari realizari spirituale atâta vreme cât nu veti stapâni curentul zgomotos si dezordonat al gândurilor si sentimentele voastre; ele va împiedica sa aduceti în voi adevarata liniste, cea care repara, usureaza, armonizeaza si racoreste!.<
Când veti ajunge sa realizati aceasta liniste, veti transmite imperceptibil tuturor faptelor voastre un ritm, o distinctie.
Va deplasati, atingeti obiectele si totul în voi nu este decât dans si muzica. Aceasta miscare armonioasa care se transmite tuturor celulelor organismului vostru va face bine si actioneaza binefacator asupra tuturor fiintelor ce va-nconjoara: ele se vor simti usurate, libere, luminate si îndemnate, la rândul lor, sa se straduiasca sa regaseasca aceste senzatii traite alaturi de voi.
     O alta metoda de restabilire a linistii în sine este postul.
De aceea, toate religiile au recomandat postul si, dupa caz, au fixat modalitati si durata.
Postul înseamna oprirea functionarii anumitor "uzine" si aceasta oprire produce o mare usurare în toate celulele.
Dar, înainte de instalarea pacii, se face o curatenie, însotita adesea de mult zgomot, caci circulatia se accelereaza, sângele ne pulseaza în tâmple, resimtim zgomote în urechi, ameteli, dureri în diferite parti ale corpului.
Aceste simptome ne vin de la jivinele gradinii zoologice din sânul nostru care striga de foame.
Dar, în curând fiarele se calmeaza si o mare liniste, o mare pace, încep sa se instaleze.
Bineînteles, postul este o disciplina ce trebuie practicata cu întelepciune si prudenta, pentru a nu produce altfel de perturbari în organismul fizic si chiar în cel psihic, în schimb, cântecul si ascultarea muzicii se pot face fara nici un fel de pericol.
Bineînteles, eu stiu ca voi nu apreciati prea mult aceste metode simple pe care vi le prezint, tocmai datorita simplitatii lor.
Dar, într-o buna zi le veti recunoaste valoarea. Asteptând, încercati totusi sa le aplicati.
De mai multe ori pe zi, acordati mai multe minute acestui proces de introducere a linistii în organism, închideti ochii, lasati gândurile si grijile zilnice deoparte, dirijati-le spre înalt, spre sursele vietii, ce hranesc întreg universul.
Când simtiti ca ati putut opri suvoiul de gânduri si de imagini ce va strabat, pronuntati imediat cuvântul "multumesc".
Iata cel mai simplu cuvânt, care detensioneaza, caci multumind, veti intra în acord cu Cerul, veti iesi din centrul strâmt al propriului eu, intrând în pacea constiintei cosmice.
Ramâneti cât mai mult timp posibil în aceasta stare de liniste, si când veti reveni la normal, veti simti ca elemente noi si foarte pretioase au patruns în voi: serenitatea, luciditatea si forta.
Si, deoarece respiratia este, de asemenea, un factor de usurare si armonizare foarte important, pronuntând cuvântul "multumesc", încercati sa aveti o respiratie regulata: inspirati aerul foarte profund, si expirati-l foarte lent, pâna ce plamânii se golesc complet.
     Deci, de mai multe ori pe zi, obisnuiti-va sa restabiliti linistea în voi.
Chiar daca nu veti putea face acest lucru decât un minut sau doua, este bine si atât.
Si-l puteti face chiar si pe strada, când simtiti un mare necaz, o stare de rau.
Asezati-va în fata unei vitrine ca si cum ati privi în ea, pentru ca nimeni sa nu-si dea seama ce faceti; închideti ochii câteva secunde, încercând sa va izolati cu ajutorul gândului, si sa va legati apoi de lumea armoniei si a luminii.
Apoi, va puteti continua drumul... Astfel, veti neutraliza toti curentii negativi.
Dar, daca va lasati demagnetizati si otraviti, acest fapt va pregati terenul tuturor tulburarilor psihice: încet, dar sigur, va veti pierde echilibrul, fortele, apoi va veni boala.
Sa nu va faceti cumva iluzii, oricare ar fi remediile ce le poate aduce linistea, vor exista mereu virusi si microbi, aer poluat, hrana stricata, uriase tensiuni psihice vor continua sa domneasca în lume; daca nu va veti lega la armonie si lumina, încet-încet, terenul pe care veti pasi va fi minat si veti sari în aer.

     Odata ce ati realizat aceasta liniste, se pune problema pastrarii ei.
Altfel, la ce au fost bune toate beneficiile?
Odata ce ati introdus linistea în voi, prin rugaciune, meditatie, trebuie sa fiti vigilenti ca sa nu o lasati sa va scape.
Intelegeti-ma bine, scopul vietii spirituale nu consta în a încerca, pret de o jumatate de ora sau o ora pe zi, sa restabiliti legatura cu lumea linistii si a luminii, apoi sa uitati si sa va lasati antrenati din nou în dezordinea si zgomotul existential... ca sa reîncepeti din nou mâine... nu, acest lucru nu are sens.
Dimpotriva, pacea, armonia, pe care le gustati în timpul meditatiilor trebuie sa va calauzeasca întreaga zi, impregnându-va toate faptele.
A venit vremea sa nu va mai purtati ca niste copii care, obligati sa stea câteva minute linistiti, nu asteapta decât momentul când vor putea sa strige si sa gesticuleze din nou.
Este normal ca niste copii sa fie coplesiti de liniste, dar nu este normal în cazul vostru; chiar daca sunteti supusi trepidatiilor zilnice, trebuie sa va straduiti sa pastrati linistea în voi.
Ma întelegeti asa cum trebuie?.
Dar, nu ajunge numai sa întelegem. Mai trebuie sa si aplicam.
     Pentru multi exista o mare prapastie între întelegere si punerea în practica.
Ei înteleg, dar când este cazul sa realizeze ceva, nu o mai pot face.
Ori, în Stiinta initiatica, întelegerea nu se separa de realizare. Daca nu veti realiza ceea ce ati pretins ca întelegeti, înseamna ca nu ati înteles nimic.
Daca ati fi înteles, ati fi realizat.
Pentru Initiati, a sti înseamna a putea. Daca nu puteti, nu stiti, fiindca va lipsesc anumite elemente în cunoastere, pentru a putea ajunge la realizare, la împlinire.

     Realizarea linistii interioare este un indiciu al evolutiei fiintelor. Acela care a realizat adevarata liniste, a stiut sa-si puna ordine în sine însusi, multumita cunoasterii adevarurilor initiatice.
Nu numai ca aceasta liniste îi va deschide portile iluminarii, dar el însusi va deveni o sursa de binecuvântare pentru întreaga omenire.
     În momentele de liniste, încercati sa va detasati din ce în ce mai mult de preocuparile existentei zilnice, eliberând gândul, apoi concentrându-l spre idei si imagini divine.
Bineînteles, este greu, viata este aici cu toate problemele de rezolvat de care nu puteti scapa: familia, prietenii, munca, casa, banii, etc.
Atunci, imediat ce închideti ochii, apar întrebarile, îndoielile, grijile, necazurile si regretele care se prezinta si încep sa va acapareze.
Dar, nu trebuie sa va lasati invadati de ele, trebuie sa depuneti eforturi, eliberându-va cel putin câteva minute, ca sa puteti gusta aroma unei alte vieti.
Când trebuie sa intre într-o moscheie, musulmanii se descalta la usa ei.
Ei, bine, asa trebuie sa procedati si voi cu grijile voastre, ca sa puteti sa va linistiti: lasati-le pe moment afara.
Apoi, le veti prelua iesind, daca tineti neaparat sa o faceti. Uneori, întâlnim persoane care nu pot trai fara îngrijorari, existenta nu are sens pentru ele, daca nu se agita, daca nu se tulbura, trebuie sa stiti ca vor exista mereu necazuri si griji, nu vor duce niciodata lipsa lor, dar, din când în când, este bine sa le mai si uitam!
Cum sa-i întelegem pe oameni?
Multi vin aici la Bonfin sa participe la congresele noastre. Dupa câteva zile, observ ca fata unora se lungeste, se întuneca.
Ii întreb ce se întâmpla cu ei.
"Oh!, îmi raspund, nu este normal...
- Ce nu este normal?
- Viata de aici.
-Ah! De ce? Ce vedeti anormal aici?
- Ei bine, este prea multa liniste, este prea frumos, nu suntem obisnuiti."
Vedeti, oamenii sînt atât de obisnuiti sa se agite încât, atunci când li se ofera posibilitatea sa traiasca câteva zile în liniste, ei gasesc acest lucru anormal. Pentru ei, viata înseamna tracasare, neîntelegeri, conflicte. Dovada: în fata conflictelor, tragediilor, toti spun: "Ce vrei, batrâne, asa este viata!".
Ei bine nu, nu aceasta este viata, aici întâlnim numai un grad inferior al ei.
Nu aici este adevarata viata. Nu putem cunoaste adevarata viata, fiindca nu am înteles ca trebuie sa depunem eforturi ca sa-i putem gusta puritatea, frumusetea, lumina.
In toate epocile, în toate civilizatiile, au existat cel putin câteva fiinte care au gustat aceasta viata superioara; ele au descris-o, au oferit reguli, precepte, pentru toti aceia care si-o doresc, care vor sa guste din ea.
Prima conditie este sa te poti elibera. Da, pare simplu. Nu trebuie sa mai acceptati sa fiti mereu nervosi, nelinistiti, îngrijorati.
Oamenii sunt aceia care au facut viata zgomotoasa, dezordonata, haotica, nelinistitoare.
Daca ati cere parerea Inteligentei cosmice, ca sa stiti cum a conceput ea viata, daca v-ati putea da seama ce înseamna aceasta viata, veti vedea ca ea depaseste tot ce s-a putut imagina
De-a lungul veacurilor, oamenii au deformat, au murdarit, au ciopârtit viata pe care Creatorul le-a oferit-o. Si continua sa o faca!
Existenta este asa fel conceputa, astfel ca omul sa se împovareze, din ce în ce mai mult, caci tentatiile se înmultesc: banul, marirea, puterea, functia, avutiile, adica niste poveri sub care va sfârsi strivit.
De aceea, este util uneori sa ne retragem câteva zile, sa scapam de preocupari, de griji.
Veti spune: "Da, dar daca vom încerca sa scapam de probleme, nu le vom rezolva niciodata!"
Ah, tocmai aici va înselati.
Obsesia rezolvarii lor nu va va conduce la o rezolvare; dimpotriva, le veti întretine si mai mult timp.
Da, daca nu veti ajunge la o rezolvare, în loc sa le amânati, le veti considera minunate, le mângâiati, le sarutati ziua întreaga, iar ele cresc si se hranesc pe spinarea voastra, punându-va la pamânt.
Deci, încercati sa va uitati grijile pentru un moment.
Astfel, veti oferi celulelor ragazul sa se refaca, sa se înarmeze, sa se debaraseze de toate toxinele pe care aceste gânduri le-au adus.
Când ne înfuriem, ne intoxicam, sângele se încarca cu impuritati si, pentru a le putea elibera din organism, trebuie sa acordam putin ragaz celulelor; daca vor fi asaltate fara încetare, ele nu vor avea timp sa se debaraseze de otrava
. Da, hotarâti-va, detasati-va, oferind lucratorilor Cerului, prietenilor din înalt, posibilitatea de a repara, de a ajusta, de a echilibra lucrurile.

     De acum înainte, încercati sa întelegeti momentele de liniste ca pe o ocazie de a va lasa gândurile si sentimentele în pace. Bineînteles mereu vom gasi în noi lucratori care îsi fac munca lor de organizare si armonizare, dar atât timp cât nu ne vom calma, usura sau linisti, îi vom deranja.
Linistea trebuie sa fie, mai întâi, un repaus, un ragaz, pentru îndepartarea tuturor conditiilor nefavorabile ce se opun activitatii lucratorilor celesti
. Deci, puneti-va grijile deoparte, într-un coltisor, uitati-le si la putin timp dupa aceea, datorita muncii voastre interioare, veti primi lumina ce va va permite sa gasiti solutia.
Deseori, se spune ca noaptea este un sfetnic bun. Da, pentru ca în timpul somnului uitam totul, dar subconstientul nostru lucreaza, permitându-ne, apoi, sa vedem mult mai clar lucrurile, sa gasim solutii.
De ce sa nu putem face constient acelasi lucru, cel putin o ora?
Da, numai o ora, lasati-va preocuparile la usa asa cum va lasati pantofii, si patrundeti în sanctuarul vostru interior.
     Din ce în ce mai mult, oamenii se plâng de ritmul accelerat al vietii, de aerul poluat, de hrana contaminata, de produsele toxice, si este adevarat ca ei au motive sa se plânga! Viata este dificila, si chiar obositoare uneori... Dar, nu trebuie sa acuzam mereu viata, deseori tu însuti esti vinovat de starea în care ai ajuns.
De exemplu, nu observam ca numeroase anomalii apar din cauza modului în care ne hranim, a conditiilor în care mâncam...

     Ori, tocmai aici sînt multe lucruri de vazut si de corectat. De câte ori v-am spus aceste lucruri! Nu este atât de important ce mâncati, cât este de important starea în care mâncati si atentia pe care o acordati hranei.
Esential pentru o buna nutritie este sa manânci în buna armonie.
De aceea, noi pregatim prin cântece aceasta liniste în care vom lua masa. Datorita acestor cântece linistitoare, ne armonizam.
Când ne asezam la masa, suntem deseori preocupati, nervosi, agitati. Nu este o stare recomandabila sa începem masa. Chiar daca mâncam în liniste, în interior suntem mai mult sau mai putin în dezordine.
Meditatia ne ajuta sa ne linistim, dar cântecul ne poate ajuta mai mult, caci aceasta armonie pe care o realizam în noi însine, pentru a ne exprima, produce în noi o stare vibratorie, de care beneficiem primii.
Dar meditatia, cântecele, rugaciunea, nu sunt singurele conditii pentru a ajunge sa ne alimentam corect.
Pe parcursul mesei trebuie sa pastram linistea: sa nu vorbim si sa nu provocam nici cel mai mic zgomot, lovind vesela. Da, este important, caci facând zgomot îi deranjam pe ceilalti. Chiar daca nu sînt constienti si nu se plâng, zgomotul farfuriilor pe care le ciocnim nu creeaza conditii bune celor care manânca alaturi de noi.
S-ar putea ca, cineva, asezat alaturi de voi sa fie aproape de gasirea unei solutii la una din problemele care-l framânta sau tocmai sa primeasca binecuvântarea Cerului. Nu-l deranjati, pentru ca el sa poata profita din plin de aceste momente.
Cum nu putem sti la cine vine Spiritul în vizita, si cine este cel mai demn sa-L primeasca, trebuie sa avem umilinta de a-i lasa pe ceilalti liberi, ca sa poata intra în contact cu EL.
A nu face zgomot, presupune înainte de toate, sa fim atenti la obiectele din fata noastra, la felul în care sunt asezate, la distanta dintre ele, si sa fim capabili sa ne controlam gesturile pentru a nu lovi aceste obiecte, deplasându-le sau lasându-le sa cada cu stângacie.
Astfel, de exemplu, când ne este sete trebuie sa luam paharul sau sticla cu apa, evaluând corect distanta pentru a nu le ciocni de farfurie, sau de un alt obiect aflat pe masa.
Ei da, aparent sau detalii putin importante, dar daca le luati în serios, veti ajunge într-o zi sa faceti gesturi atât de naturale încât veti crea impresia ca întregul corp danseaza.
Da, exista asemenea fiinte: ele nu fac gesturi studiate, nu iau o anumita înfatisare si totusi, când merg sau când ating obiectele, ai impresia ca danseaza.
Cât despre cei care nu doresc sa ia în serios aceste detalii, înseamna ca ei nu au o viziune corecta asupra lucrurilor, caci aceste exercitii de atentie si autocontrol nu se refera doar la mâncare, ci se reflecta în toate celelalte activitati ale vietii de zi cu zi; ele pot, în anumite circumstante, chiar sa va salveze viata.
Da, daca oamenii ar deveni constienti, atenti, propriii lor stapâni, ar avea mai putine accidente de munca si, mai ales, mai putine accidente rutiere.
Sa ne referim numai la accidentele de masina care provoaca anual moartea si ranirea a mii de persoane. Exista atâtea reguli si indicatii pentru soferi încât accidentele n-ar trebui sa se produca.
Daca se produc, este pentru ca oamenii nu sînt suficient de pregatiti în viata zilnica sa gândeasca, sa fie prudenti, atenti la obiectele din jurul lor. Deci, când se urca la volanul masinii, conduc ca si cum ar fi singuri pe drum, devin neatenti, un fel de "nu-mi pasa".

     Ploua, este ceata, nu-i nimic, ei continua sa conduca cu viteza. Mai sunt si alte masini, cu atât mai rau pentru ele, ei se poarta ca si cum ar fi singuri pe drum. Sunt copaci, gropi, ziduri, dar ei nu gândesc pentru ca nu au învatat sa tina cont de ceea ce exista în fata lor, în jurul lor, la o oarecare distanta...
Ei bine, tocmai mesele sînt o ocazie de a învata zilnic, de mai multe ori aveti aceasta ocazie. Exersând sa manevrati obiectele cu siguranta, fara zgomot, veti dobândi aceasta atentie si stapânire de sine atât de indispensabile vietii noastre si a celor din jur.
Dar, aceasta nu înseamna totul: stapânirea de sine pe care o câstigati astfel nu va ajuta numai sa va controlati gesturile, ci va ajuta în egala masura sa va controlati cuvintele, reactiile fata de anturaj, sa deveniti mai putin neîndemânatici, mai psihologi; veti face mai putine gafe, deci veti petrece mai putin timp în regrete si, reparând, veti face bine peste tot în jurul vostru.
Când veti ajunge sa miscati un obiect în armonie, deja declansati în voi forte benefice ce sfârsesc prin a actiona favorabil si asupra celorlalti. De aceea, daca va intereseaza magia, nu o cautati în ritualuri sau vrajitorii, ea este aici, foarte aproape de voi, în gesturile voastre.
     In ziua în care veti învata sa controlati gesturile, veti deveni un adevarat mag alb.
Adevarata magie consta nu în a actiona asupra celorlalti, ci, înainte de toate, înseamna sa actionezi asupra ta însuti: ea se bazeaza pe gesturile cele mai neînsemnate ale vietii cotidiene.
Daca nu începeti prin a va controla gesturile, nu veti cunoaste magia alba. Din contra, puteti fi siguri ca sunteti neîncetat expusi magiei negre si atentie, caci voi veti fi mereu primii care veti recolta binele si raul provocate de gesturile pe care le-ati facut, chiar daca le-ati facut inconstient.
Daca veti ajunge sa va controlati din ce în ce mai bine gesturile, sentimentele, gândurile, va veti modifica destinul, caci destinul depinde de controlul pe care suntem capabili sa-l exercitam, în tot ceea ce facem, într-adevar, ce este un Maestru?
Este o fiinta care a reusit sa controleze totul în el, în diferite planuri, fizic, astral, mental.
Deci, în acel moment, fortele naturii i se supun, spiritele la fel, chiar si animalele, plantele si pietrele îl asculta. Aceasta este adevarata stapânire de sine, adevarata maretie.
     Dar, sa revenim la nutritie. Obisnuiti-va sa mâncati în liniste, veti constata curând ca apar mari modificari.
Dupa masa, va simtiti plini de energie, doar pentru ca ati acceptat sa va controlati gesturile si sa nu vorbiti. Chiar si gândirea va va fi mai libera, caci reprimându-va dorinta de a vorbi, ati reusit sa o întariti.
Pe moment, bineînteles ca mai aveti de lucru, caci si în liniste, se întâmpla sa mâncati având aceeasi atitudine interioara, sa sporovaiti fara încetare.
Veti continua sa va gânditi la necazuri, la dusmanii si astfel nu veti face o munca benefica asupra voastra.
Linistea este conditia ce pregateste terenul pentru munca, si nu munca însasi. Adevarata munca este concentrarea libera asupra bunatatii nemasurate a lui Dumnezeu care a pus atâtea binefaceri în hrana.
Asa cum v-am cerut-o, mâncati în liniste ca sa-mi faceti placere, dar gândul va vagabondeaza, nu este aici, se opune acestei munci pe care nu o agreeaza, eu vad toate acestea...
Sa-mi faceti placere, este frumos, dar acest mod de a mânca va trebui sa-l adoptati pentru voi însiva si nu pentru mine.
Pe moment, nu ati realizat înca ceea ce este mai important.
     Hrana înseamna forte materiale ce nu vin doar din pamânt, ci din întreg universul.
Alimentele, legumele, fructele sînt energii care se materializeaza exact cum spiritul copilului se materializeaza la sânul mamei sale.
O fiinta umana este, înainte de orice, un spirit, dar pentru a fi prezent si a actiona pe pamânt trebuie sa se încarneze. El nu poate face nimic în planul material daca nu are corp fizic.
Acelasi lucru se întâmpla si cu animalele si cu plantele: sînt entitati venite sa se încarneze. Când mâncam, ne hranim cu corpul acestor entitati, corp ce este impregnat cu calitatile lor.
Deci, vedeti, hrana reprezinta mult mai mult decât ne imaginam. In timpul iernii, nu vedem nimic, pamântul este gol, apoi într-o zi câmpul se acopera de cereale sau de legume, pomii se încarca de fructe. Unde erau în iarna elementele ce le permit deodata fructelor sa fie vizibile, palpabile?...
Sunt elemente ce vin din spatiu si chiar din întreg universul, pe care noi le absorbim odata cu hrana.
Ele ajung pâna la noi pline de viata cosmica si este important sa le primim constient, pentru ca ele sa poata forma corpul nostru fizic si psihic. Trebuie, deci, sa fim vigilenti, cu atât mai mult cu cât aceasta hrana impregnata de viata universala se impregneaza si cu vorbele pe care le rostim, cu sentimentele si gândurile noastre.
Acela care manânca furios, blestemându-i pe ceilalti, gândind urât despre el, nu banuieste ca este pe cale sa impregneze alimentele cu particule otravite si ca, absorbindu-le, este pe cale sa se otraveasca pe el însusi.
Nu este suficient sa nu vorbesti: daca mâncam având gânduri si sentimente ostile si rautacioase la adresa aproapelui nostru, rezultatul va fi tot negativ.
Pentru a primi toate binefacerile hranei, trebuie sa introducem în ea elemente luminoase si vesnice, si aici gândul joaca un rol important.
     Deci, în timpul mesei, încercati sa va relaxati si sa va îndepartati gândurile chiar si cele care se refera la liniste. Nu trebuie sa fiti preocupati nici macar de ideea de a nu vorbi sau de a nu face vreun zgomot.
Trebuie sa fiti liberi pentru a va concentra atentia asupra hranei orientând spre ea razele iubirii voastre. Atunci, se va produce separarea materiei de energie: materia se va dezintegra, în timp ce energia va intra în voi, si astfel o veti putea folosi.
Nutritia nu este altceva decât un proces de dezintegrare a materiei. Cu milioane de ani înainte ca fizicienii sa puna la punct fisiunea atomului, fiinta umana a provocat în ea însasi acest fenomen. Diferenta dintre fisiunea atomului si nutritie consta doar în cantitatea de materie.
     A mânca înseamna a învata sa dezintegrezi materia si sa repartizezi energia astfel extrasa în întreg organismul: plamâni, creier, inima... Mestecarea lenta si îndelungata a alimentelor reprezinta o prima etapa a acestei dezintegrari.
A doua etapa este munca gândului care, asemenea unei raze cu putere mare, reuseste sa patrunda pâna în inima materiei, pentru a elibera energiile cele mai subtile, întretinând cu ajutorul lor munca sufletului si a spiritului.
Pentru a alimenta puritatea, bunatatea, întelepciunea si toate calitatile noastre, avem nevoie de energie determinata. De altfel, fiecare tip de activitate necesita o energie determinata. Pentru munca manuala avem nevoie de un anumit fel de energie.
Pentru activitatea intelectuala, studiu, concentrare, este necesara o alta forma de energie.
Pentru munca spirituala, o alta forma, diferita de celelalte...
Si doar în liniste putem capata energiile psihice cele mai subtile, ce pot fi utilizate pentru o munca spirituala.
Adapostim în noi excelenti chimisti care au ca menire sa adune si sa distribuie elementele care ne sînt necesare pentru a ne putea îndeplini diferite sarcini.
Dar, trebuie sa acceptam experienta acestor chimisti si sa le acordam tot respectul, caci ei sînt cei care detin secretul energiilor vitale, stiind sa le repartizeze între diferiti centri, asigurându-le revitalizarea si buna functionare.
Când distributia este bine facuta si fiecare centru este corect alimentat, totul functioneaza perfect.
Pentru a primi din hrana energiile cele mai subtile pe care nu ni le poate asigura decât sistemul digestiv, trebuie sa învatam sa mâncam în liniste, dar mai ales sa mâncam cu iubire. Iubirea este cea care va va permite sa extrageti din alimente o energie ce va urca foarte sus în voi; în acel moment veti putea sa o utilizati pentru munca voastra spirituala, pentru ca fortele psihice sa poata actiona asupra hranei si sa o transforme în puritate, în lumina, în cunoastere.
     La ora actuala toata lumea se simte obligata sa alerge, sa se zbata fiindca trebuie sa producem sau sa vindem din ce în ce mai mult, sa cumparam din ce în ce mai mult...
Se pare ca acest lucru ajuta economia! Iata ca, în interiorul economiei, oamenii sînt epuizati si, astfel economia va înflori, se va dezvolta, în timp ce oamenii devin extenuati, istoviti si cad la pamânt: ei îsi distrug sistemul nervos, dar si inima, tomacul, plamânii vor suferi la fel, caci toata aceasta activitate productiva, acest consum accelerat antreneaza o poluare ce otraveste atmosfera, marile, padurile, apa, pamântul, hrana.

Ei bine, dupa parerea mea, acest lucruri nu sînt inteligente, întelepte. O asa zisa "economie" care risipeste, care distruge, murdareste, poate fi considerata economie adevarata? De aceea trebuie sa gasim mijloace sa restabilim echilibrul, sa-i reîncarcam pe oameni cu energie pura.
Ca sa ne încarcam, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa învatam sa ne oprim.
Da, în timpul zilei, din când în când trebuie sa facem o pauza, sa oprim alergatura, miscarea, vorbele. Altfel, ar fi ca si cum ati lasa deschise toate robinetele de apa, de gaz, sau curentul electric: în curând nu va mai ramâne nimic, toata energia s-a scurs.
Imobilitatea, linistea ne servesc la umplerea rezervoarelor. Atunci, ori de câte ori veti putea, opriti-va putin, închideti ochii, legati-va de Sursa energiei si a luminii: dupa câteva minute, va veti simti reîncarcati si veti putea efectua lucrari mai deosebite, fara a va epuiza rezervele.
Când ne reunim sa meditam în liniste, noi facem aceleasi exercitii: captam, apoi acumulam energii spirituale care ne întâlnesc si care ne vor ajuta în activitatea noastra.
Dar, pentru ca exercitiul sa reuseasca, trebuie sa învatati sa ramâneti complet imobili, sa nu se auda nici cel mai mic freamat sau pârâit; mai întâi, pentru ca linistea nu trebuie tulburata de nici un zgomot, chiar si cel mai imperceptibil si, în al doilea rând, fiindca vom pierde energii nestiind sa ramânem într-o imobilitate totala, înaintea meditatiei, miscati-va cât vreti, ar în timpul ei nu faceti nici cel mai mic zgomot, altminteri nu veti ajunge niciodata sa va concentrati energiile pentru o lucrare spirituala. Veti spune ca va miscati pentru ca va gâdila furnicile la picioare.
Este posibil, dar daca nu va veti putea stapâni aceste "furnici", cum veti domoli fiarele salbatice din viata?
Sarcina discipolului unei Scoli initiatice este tocmai aceea de a deprinde cum sa se domine, sa se stapâneasca, ca sa poata intra în lumea linistii si armoniei, caci numai atunci va veti simti magnetizati, plini de forte, gata sa începeti munca: dintr-o singura lovitura, rezervoarele vi se vor umple, bateriile vi se vor încarca.
De ce sînt inactive aparatele noastre spirituale?
Fiindca ele nu primesc energii susceptibile sa le puna în miscare. Daca veti pune apa sau vin în motorul masinii, veti ramâne pe loc; daca nu veti pune televizorul în priza, nu veti vedea nimic, fiecare aparat are nevoie de o sursa de energie proprie, ca sa poata functiona.
La fel se întâmpla si cu aparatele noastre spirituale. Ele nu pot functiona decât cu ajutorul curentilor de energie pura si luminoasa pe care noi ajungem sa-i punem în miscare când intram în contact cu tarâmul linistii.
Acum, mai trebuie sa fiti atenti ca eforturile ce le faceti pentru realizarea linistii si imobilitatii sa nu va aduca tensiuni.
Da, de multe ori linistea este însotita de tensiune, caci adesea ne crispam ca sa nu facem zgomot.
Nu, trebuie sa ne destindem, ca sa eliberam gândul, caci numai în aceasta situatie el va lucra cum trebuie. Pentru aceasta, urmariti-va cu atentie mâinile caci tocmai când credeti ca sunteti relaxati, adesea mâinile va ramân înclestate.
Mâinile exprima, mai mult decât orice alta parte a corpului, starea noastra interioara.
Priviti numai cum agita oamenii mâinile atunci când vorbesc... Si chiar atunci când nu vorbesc, ei si le încruciseaza, le desfac, ating fara rost obiectele, se scarpina, mâzgalesc, zdranganesc.
Este un lucru destul de greu sa reusesti sa-ti imobilizezi si sa-ti destinzi mâinile.
De aceea, observati-va cu atentie mâinile: daca veti reusi sa le destinde-ti asa cum trebuie, veti simti o stare de bine pâna la nivelul plexului solar.
Trebuie sa învatam sa folosim aceste energii, pe care le-am captat în liniste, nu numai pentru noi însine, ci, adunându-le, ca sa le dirijam spre binele omenirii: sa proiectam în lume unde armonioase, curenti puternici ce vor fi captati de toti aceia care vibreaza la unison cu acest ideal al împaratiei Domnului pe Pamânt, trezindu-le constiinta, într-o buna zi, catre aceasta lucrare.
     Acum câtiva ani, cercetatorii au încercat sa puna la punct un proiect de baterie electrica ce folosea nisipul desertului. Ei se gândeau ca multumita acestui proiect, vor putea alimenta tari întregi cu energie electrica.
Nu stiu în ce stadiu se mai afla acest proiect... In orice caz, ceea ce ma intereseaza pe mine personal, este analogia ce exista între fenomenele lumii fizice si cele ale lumilor psihica si spirituala.
Si, îi zaresc pe oameni, ca pe niste graunte de nisip din desert, ce se pot aduna, construind o baterie ce-si va descarca binefacerile în lumea întreaga.
Dar, din nefericire, aceasta este ultima lor preocupare. Mai degraba, ei îsi folosesc energiile unii contra celorlalti; nu le trece deloc prin cap sa întrevada posibilitatea de a concentra aceste energii, producând o forta unica, o lumina formidabila care ar ajuta întreaga lume; nu, ei nu întrevad acest lucru, iar daca le vorbiti despre el, vor ramâne uimiti.
Ei bine, trebuie sa stie ca una dintre cele mai importante legi ce trebuie cunoscuta este aceea ca, destinul lor depinde de felul cum îsi folosesc propriile energii, în ce directie si le îndreapta. Oamenii gândesc ca au toate drepturile sa foloseasca aceste energii la întâmplare, risipindu-le dupa bunul lor plac. Ei nu, aceste energii sînt pretioase.
Inteligenta Cosmica nu tolereaza risipirea lor, iar oamenii vor da socoteala într-o buna zi de felul cum le-au folosit, în ce directie, pentru ce motiv si în ce scop.
Deci, trebuie sa-i luminam pe oameni, sa le aratam unde le este interesul, unde le sta salvarea...
Dar, vor ei, oare, sa înteleaga acest lucru? Ei au nevoie mereu de scuze, ca sa justifice comportamentul lor egoist si lipsit de întelepciune.
Daca i-am putea face sa înteleaga ca teoria fara practica ramâne inutila! Orice le-am spune, ei asculta, înregistreaza, înteleg chiar, dar nu fac nimic.
Cunoasterea este necesara, dar esentialul consta în posibilitatea de a o folosi în bine. Imediat ce veti deprinde vreunul dintre adevarurile Stiintei initiatice, trebuie sa va preocupati sa-l puneti în practica, deci sa va puneti vointa la treaba. Da, vointa joaca un rol foarte important în viata adevaratului Initiat.
Si tocmai aici ei difera cel mai mult de intelectualii care citesc mult, acumulând cunostinte pe care nu le folosesc... decât sa-si impresioneze semenii!
A venit vremea sa folositi aceste cunostinte pentru a transforma si schimba în bine lucrurile, în voi însiva sa faceti ceva, caci neplacerile vietii va vor obliga s-o faceti. Va veti rataci la dreapta, la stânga, smulgându-va parul din cap.
Da, a-ti smulge parul, înseamna sa faci ceva!
     V-am tot repetat ca gândurile si sentimentele colective formeaza un "egregor", adica o fiinta spirituala extrem de puternica. De-a lungul veacurilor, datorita legaturii dintre noi, a consimtamântului mutual, a dorintei de a lucra împreuna pentru împaratia Domnului, formam si noi un egregor care se hraneste, se întareste si actioneaza pentru binele întregii lumi.
Deci, hotarâti-va ca în timpul meditatiilor sa lucrati ca sa puteti emite si propaga iubirea si lumina în lume; într-o buna zi, numele vostru va sta înscris în cartea Vietii Vesnice.
Va spun cu sinceritate ca, peste ani, când va veti analiza crâmpeie din firul vietii voastre, veti recunoaste ca momentele petrecute în meditatii, cântece, rugaciuni, liniste, în Fraternitate, au reprezentat cele mai pretioase clipe ale vietii voastre.
Deocamdata nu le vedeti si nici nu le simtiti, dar într-o buna zi, când veti vedea mai limpede lucrurile, veti întelege la ce fel de lucrare ati contribuit. In acel moment, veti exclama: "Laudat fie Domnul! Binecuvântat fie numele Sau, pentru ca mi-a oferit prilejul sa particip la aceasta mareata opera!"
Veti fi uimiti când vi se vor arata consecintele, rezultatele, frumusetea acestei activitati, minunile ce s-au produs în lume datorita ei.
Caci, aceasta lucrare la care v-am cerut sa participati a fost deja declansata în înalt de catre îngeri si divinitati, iar pe pamânt, noi dorim numai sa deschidem o usa, daruindu-ne energiile, astfel ca aceasta lucrare divina sa o poata coborî, împlinindu-se si în planul fizic.