Asa parinti - asa copii de Omraam Michael Aivanhov publicat la 07.07.2007
Aşa parinţi - aşa copii
     Eu gândesc ca trebuie început prin instruirea parintilor. Eu nu cred în nici o teorie pedagogica, eu cred doar în modul de a trai al parintilor, înainte si dupa nasterea copiilor. Iata de ce eu nu am vrut niciodata sa vorbesc prea mult asupra educatiei copiilor. Daca parintii nu fac nimic pentru a se educa pe ei însisi, cum vor face ei pentru a-si educa copiii?
     Atât timp cât parintii nu sunt pregatiti li se pot da cele mai bune explicatii pedagogice, aceasta nu va servi la nimic si chiar vrând sa aplice notiuni pe care nu le-au înteles, ei vor face mult rau copiilor lor. Câti oameni care vor sa aibe copii se preocupa de a sti daca ei îndeplinesc într-adevar conditiile pentru aceasta: daca au o sanatate buna si mijloacele materiale pentru a-i creste si mai ales daca poseda calitatile necesare astfel încât sa fie pentru acesti copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstantele vietii.

     Ei aduc pe lume copii si acesti copii vor creste singuri, lasati de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea si într-o zi vor avea ei însisi copii, dar în conditii tot atât de deplorabile ca si parintii lor.
     Stiinta intiatica ne învata canu întâmplator un copil sau altul se naste într-o familie: constient sau inconstient (si cel mai adesea inconstient) sunt parintii cei care l-au atras.
De aceea parintii trebuie sa cheme în mod constient genii, divinitati. Pentru ca ei pot sa-si aleaga copiii: Iata ceea ce majoritatea nu cunosc.Trebuie deci totul revazut înca de la început, iar începutul înseamna conceptia copiilor.
     Parintii nu se gândesc ca trebuie sa se pregateasca luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru. Foarte des, într-o seara de chefuri, dupa ce au mâncat prea mult si au baut prea mult alcool, ei concep un copil! Iata momentul pe care ei îl aleg, daca înca se poate spune ca l-au „ales”! Ei putea decide sa astepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei asteapta sa fie excitati de alcool si sa nu mai stie unde se afla. În aceasta stare magnifica ei concep un copil!
     Dar voi ce credeti, ce fel de elemente introduc ei în acel copil? Un copil care vine pe lume, încarcat cu asemenea elemente, nu poate fi decât prima victima a propriilor sai parinti. Atunci, pe cine trebuie oare sa educam? Eu va spun ca nu pe copii, ci pe parinti.
Daca acasa parintii nu înceteaza sa dea copiilor spectacolul disputelor, al minciunilor si al nesinceritatii lor, cum pot ei sa-si imagineze ca-i vor educa?
S-a remarcat ca un bebelus se poate îmbolnavi si poate manifesta tulburari nervoase ca urmare a disputelor între parintii sai. Chiar daca el nu a asistat, aceste certuri creeaza în jurul lui o atmosfera de dizarmonie pe care o resimte, deoarece este înca foarte legat de parintii sai.
Bebelusul nu este constient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care primeste socurile.
     Daca i-ati fi iubit, v-ati fi schimbat atitudinea, ati fi început sa va corectati în voi anumite slabiciuni care se reflecta foarte negativ asupra lor. Voi nu faceti nici un efort. Asta este iubirea voastra? Parintii pot sa actioneze asupra copilului care va veni sa se încarneze în familia lor. Dar înaintea conceptiei deja, parintii trebuie sa se pregateasca pentru a putea atrage un spirit sublim, pentru ca o entitate superioara nu poate accepta sa vina sa se încarneze decât la fiinte care au ajuns deja la un anumit grad de puritate si de stapânire.
     Ceea ce este important pentru o astfel de entitate, nu este de a intra într-o familie bogata si glorioasa; ea prefera uneori chiar familii modeste unde ea nu risca sa fie tentata de facilitate, dar ea are nevoie sa primesca, de la acesti parinti la care ea va coborâ sa se încarneze, o ereditate care nu va împiedica munca spirituala pentru care ea a decis sa vina pe Pamânt.
Foarte putini barbati si femei prezinta calitatile necesare pentru încarnarea marilor spirite si de aceea Pamântul este populat de atâtia oameni obisnuiti, de bolnavi si de criminali, în loc sa fie populat de divinitati.

     Trebuie cerut ajutorul Cerului, prezenta Îngerilor pentru a putea sa atrageti un spirit puternic, luminos care va fi binefacator al umanitatii. Ei nu, se cere ajutorul alcoolului sau a mai stiu eu ce si deseori chiar, în acest moment barbatul se poarta ca un animal: el se poarta violent cu sotia sa care începe atunci sa nutreasca fata de el sentimente de dispret, de dezgust, de razbunare. Cum sa ne miram apoi ca un monstru apare?
     V-am explicat deseori cum modul nostru de viata se înscrie se înregistreaza în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celula poseda o memorie. Nu serveste la nimic sa jucati comedie în fata altora aratându-va onesti, gentili, caritabili: ceea ce gânditi, ceea ce simtiti în forul vostru interior este ceea ce se înregistreaza si se transmite prin mostenire din generatie în generatie.
Iar daca sunt boli, vicii care s-au înregistrat, odata transmise, mergeti sa cautati profesori, scoli si medici pentru a vindeca copilul! Nimic nu mai este de facut, este prea târziu.
     Totul se transmite, iar daca aceasta nu se manifesta la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea. Trebuie sa întelegeti ca natura este fidela si veridica. Este deci o eroare de a crede ca ceea ce barbatul da femeii în momentul conceptiei este întotdeauna de aceeasi natura.
Daca un barbat nu a lucrat niciodata asupra lui însusi pentru a se înnobila si a se purifica, el va da mamei germenul unei fiinte foarte ordinare sau chiar al unui criminal.
Da, nu fiti mirati: germenul pe care barbatul îl da femeii în momentul conceptiei este functie de gradul sau de evolutie.
     Pe timpul celor noua luni de sarcina (adoptie), Mama nu lucreaza doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fara stirea ei, ea lucreaza asupra germenului pe care barbatul i l-a dat creând conditii favorabile sau defavorabile dezvoltarii diferitelor caracteristici continute în acest germen. Si cum lucreaza ea?
Si ea la fel ,supraveghindu-si gîndurile, sentimentele, viata pe care o duce. Este ceea ce eu am numit Galvanoplastie spirituala.
     Pamântul, care primeste numeroase influente ale altor corpuri ceresti, reprezinta polul negativ, catodul, principiul feminin; iar cerul, adica soarele si astrele, reprezinta polul pozitiv, anodul, principiul masculin.
Între pamânt si soare (sau alt astru), se fac schimburi, deoarece exista între ei o permanenta circulatie.
Acesti doi poli sunt scufundati într-o solutie cosmica: eterul fluidul universal care spala si înveleste toate corpurile ceresti. În fine, bateria, gratie careia se declanseaza circulatia, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legati.
Atunci, sa presupunem ca la catod , Pamântul, se plaseaza un tipar, un graunte de exemplu; acest graunte se gaseste deci scufundat în solutia cosmica, iar când trece curentul emanat de la Dumnezeu, el provoaca fenomenul galvanoplastiei: materiile continute în solutie încep sa se depuna la catod, pe graunte, iar anodul (soarele sau alt astru), regenereaza solutia pe masura ce grauntele creste.
Fiecare graunte plantat în pamânt atrage deci din eterul în care el se scalda toate elementele care corespund naturii sale. Aceste elemente se depun pe graunte si astfel el se dezvolta dupa elementele pe care le-a atras. Acest fenomen al galvanoplastiei se regaseste în femeia însarcinata, deoarece ea, la fel, poarta în ea grauntele, electrozii si solutia.
Grauntele, este germenul viu pe care tatal l-a depus în uterul ei, catodul.
Acest germen este o imagine: câteodata a unui betiv, a unui criminal sau a unei fiinte cu totul si cu totul obisnuite, alteori a unui geniu, a unui sfânt.
De îndata ce femeia este însarcinata, un curent circula între creierul sau (anod) si germen. Creierul este într-adevar legat la baterie: Sursa de energie cosmica Dumnezeu, de la care primeste curentul, iar acest curent circula dupa aceea de la creier la embrion.
În fine, solutia este sângele mamei în care sunt scaldati anodul (creierul) si catodul (uterul), deoarece sîngele scalda în mod egal toate organele si toate celulele; În el sunt dizolvate toate materiile: aur, argint, cupru etc. Anodul, capul, furnizeaza deci metalul (gândurile) care va regenera sângele.
     Germenul poate fi magnific, dar daca mama pune în capul sau gânduri de plumb (simbolic), ea sa nu fie mirata daca, mai târziu, copilul sau se va naste învelit în plumb, adica de o natura vicioasa, pesimista, bolnavicioasa.
Trebuie sa întelegeti ca germenul nu este decât tiparul si admitând chiar ca acest tipar reprezinta o fata magnifica, daca el este dupa aceea reprodus într-un metal urât, medalia pierde din valoare. Sa presupunem ca o mama cunoscând legile galvanoplastiei decide sa le utilizeze pentru a aduce copilul sau pe lume.
De îndata ce a primit germenul în uterul sau (catodul), ea pune în capul sau (anodul), o lama de aur, adica gânduri si sentimente dintre cele mai elevate. Circulatia se stabilste, iar sângele care parcurge corpul aduce germenului acest metal superior.
     Copilul creste, învelit în aceste vesminte de aur, iar când se naste robust, frumos, nobil, capabil de a învinge dificultatile, bolile si toate influentele rele.
Majoritatea mamelor nu-si dau seama ce influenta au starile lor interioare asupra copilului pe care-l poarta; ele îsi spun ca dupa ce el se va naste vor începe sa se ocupede el.
Ele îi vor da educatori, profesori, etc. Nu, dupa ce copilul se naste, este deja prea târziu, el este deja determinat! Nici un pedagog, nici un profesor nu poate transforma un copil când elementele pe care le-a primit în interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioara.
Un învatator, un profesor poate sa faca multe însa doar pentru instruirea copilului. Ei nu pot sa schimbe natura lui profunda.
Daca natura profunda a copilului este defectuoasa, i se pot da cei mai buni educatori, el nu se va schimba.
Oricare ar fi tratamentul pe care îl faceti asupra plumbului, el ramâne plumb; puteti sa-l curatati, sa-l lustruiti, sa-l taiati pentru a face sa straluceasca, în câteva ore dupa aceea se va întuneca din nou, deoarece este plumb.
Trebuie sa faceti un copil din aur si nu din plumb. Deoarece chiar daca el trebuie sa traiasca în cele mai rele conditii, un astfel de copil va ramâne incoruptibil, pentru ca esenta sa este pura. Întelegeti acum care este importanta pentru femeie de a plasa în capul sau gânduri luminoase. Gratie acestor gînduri, germenul care creste în ea va absorbi în fiecare zi aceste materii pure si pretioase si astfel ea va da într-o zi un artist remarcabil, un savant luminat, un sfânt, un mesager al lui Dumnezeu. Mama poate face mari miracole deoarece ea poseda cheia fortelor vietii.
     Este un fapt foarte cunoscut ca pe timpul sarcinii, multe femei sunt prada unor dorinte bizare, unor impulsuri necontrolate pe care ele nu le-au resimtit niciodata pâna atunci ; dar ceea ce nu se cunoaste, este cauza acestor fenomene iar eu o sa v-o spun.
     Femeia însarcinata este deseori vizitata de entitati raufacatoare care doresc sa ia parte mai târziu la viata copilului. Ele împing deci mama sa se conduca într-un asemenea mod încât galvanoplastia sa se produca în ea în cea mai mare dezordine, ceea ce va permite mai târziu acestor entitati sa intre la acest copil, sa vina si sa plece din sufletul sau si sa se hraneasca prin el. Este posibil sa va dati seama foarte repede.
     Iata pe timpul sarcinii, în mod sigur v-ati permis anumite lucruri si ati atras entitati care nu cereau decât sa ramâna lînga copil, pentru a profita de el. Aceste entitati sunt aici, asteptând momentul favorabil pentru a se manifesta.
Dar ele simt în mine un inamic, deoarece ele stiu ca daca acest copil intra sub influenta mea, eu le voi alunga: prin atitudinea mea, prin vointa mea, prin emanatiile mele, prin tot ceea ce eu dau copilului, ele vor fi expulzate. (De altfel, eu nu fac decât aceasta, eu înlocuiesc anumite entitati prin altele, aceasta este placerea mea... Si eu la fel, vedeti voi, am placerile mele!)
Si atunci aceste entitati încearca sa îndeparteze copilul vostru de prezenta mea.” Dar eu, eu nu ma dau batut si cum îi iubesc mult pe parinti, ma decid sa-i ajut: fac o munca speciala si putin timp dupa aceea, acelasi copil care fugea de mine, se precipita spre mine pentru a ma îmbratisa.
     Pe tot timpul sarcinii, mama trebuie sa vegheze sa-si fereasca copilul. În mod constient, prin gândire, ea trebuie sa creeze în jurul lui o atmosfera de puritate si de lumina pentru a-l pune la adapost de atacurile entitatilor raufacatoare, dar si pentru a putea lucra în colaborare cu sufletul care se va încarna.
Deoarece contrar la ceea ce gândesc unii, nu pe timpul sarcinii sufletul intra în corpul copilului. Este adevarat ca în uterul mamei, copilul traieste, inima sa bate, el se hraneste, dar sufletul sau nu a patruns înca în corpul sau, el nu intra în el decât în momentul nasterii, odata cu prima sa respiratie.
Pîna atunci, el sta în apropierea mamei si lucreaza în colaborare cu ea la constructia diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental...).
     În general mama nu-si da seama de aceasta munca, deoarece ea nu este destul de sensibila, nici luminata. Dar ea, chiar daca nu poate vedea acest suflet, ea poate cel putin sa-i vorbeasca, sa-i adreseze rugaciuni, spunându-i: „Iata îti voi da cele mai bune materiale, te voi ajuta, dar încearca si tu, sa aduci cutare sau cutare calitati pentru ca, copilul sa fie un artist, un filosof, un savant sau un sfânt”.
În momentul în care mama pronunta cu toata iubirea sa aceste cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea emana deja anumite particule, iar spiritul copilului care trebuie sa se încarneze le ia ca materiale pentru a-si construi diferitele corpuri.
Copilul, el însusi nu poseda nimic, el primeste toate materialele de la mama sa. De aceea, dându-i-le, ea trebuie sa fie foarte constienta si prin gândurile si sentimentele sale, sa nu-i dea decât particulele cele mai luminoase, cele mai pure.
     Barbatii si femeile nu trebuie niciodata sa uite ca, copii pe care îi vor avea într-o zi vor reflecta într-un mod sau altul, propriul lor mod de a gândi si de a trai. Deoarece tot ceea ce se petrece în capul sau inima omului se realizeaza mai devreme sau mai târziu; fiecare din gândurile sale, fiecare din dorintele sale, în momentul în care apar în el sunt vii, iar copilul care vine exista deja în capul sau inima tatalui sau mamei.
Deci, daca crescând copilul vostru devine un inginer care va ajuta, este pentru ca el era o idee magnifica pe care ati conservat-o în voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a încarnat acum în copilul vostru si care, prin el, continua sa va ajute.
Dar daca acest copil nu va provoca decât necazuri, sa stiti ca este încarnarea unei idei criminale pe care la fel, ati alimentat-o. Un copil care se naste, nu se naste din nimic, iar daca voi ma întrebati pentru ce motiv copilul vostru s-a nascut, va voi raspunde ” pentru ca voi sa stiti ceea ce aveti în capul vostru”. Ceea ce ati gândit în momentul procreeri. Astfel barbatii si femeile învata sa se cunoasca:prin copiii lor.
     În loc de a lasa statul sa cheltuiasca miliarde si miliarde pentru spitale, închisori, tribunale, scoli, i-as sfatui sa se ocupe doar de femeia însarcinata: cheltuielile nu vor fi atât de mari, iar rezultatele vor fi infinit superioare.

     As cere deci statului sa amenanjeze terenuri în regiuni foarte frumoase si foarte bine expuse si acolo, sa construiasca locuinte într-un stil si colorit pe care le voi indica; vor fi si parcuri cu tot felul de arbori si flori, bazine, fântâni arteziene. Acolo, femeile însarcinate vor veni sa locuiasca pe toata perioada sarcinii lor, hranite si cazate pe cheltuiala statului.
     Ele îsi vor petrece deci tot acest timp în frumusete si poezie, citind, plimbându-se, ascultând muzica. Ele vor asista si la conferinte unde vor fi învatate ce viata sa duca pe timpul sarcinii: ce trebuie ele sa mamânce, dar mai ales munca pe care ele pot sa o faca cu gândurile si sentimentele lor asupra copilului care se va naste.
Sotii vor putea bineânteles sa faca vizite sotiilor lor si vor fi instruiti asupra modului cum trebuie sa se poarte cu ele pentru a le ajuta în munca lor.
Deci, vedeti voi, în aceste conditii de pace, de calm, de frumusete, ele vor aduce pe lume copii prin care tot Cerul va veni sa se reverse. Pe când acum, dintre toate spiritele care coboara sa se întrupeze, câteva doar, vin din CER, iar toate celelalte, de unde vin ele? Portile sunt închise pentru spiritele Cerului, ele nu pot intra în corpuri pregatite în impuritate, rautate si dezordine.
Iata de ce umanitatea nu se amelioreaza. Bineânteles, ea va sfârsi prin a se ameliora, dar în milenii de ani, dupa catastrofe si mari suferinte.
Pe când eu va explic cum ea se poate ameliora foarte rapid fara a trece prin toate aceste suferinte.
     Toate schimbarile care s-au încercat sa se aduca pâna în prezent din punct de vedere tehnic, economic, medical etc., nu au ameliorat rasa umana care traieste mereu în aceleasi pasiuni, în aceleasi rautati ca înainte. Si poate chiar mai rau decât înainte.
Cu toate acestea, se poate ameliora umanitatea, dar cu conditia sa înceapa de la început: mama pe timpul cît poarta copilul sau. Nici un educator, nici un medic nu pot schimba natura profunda a unui copil.
I se poate da putin luciu, dar asta este totul. Toate ameliorarile care s-ar încerca sa se aduca dupa aceea caracterului sau nu sunt decât un fel de dresaj. Se petrece acelasi lucru cu salbaticii; se reuseste sa fie un pic educati, sa fie învatati cum sa mamânce, cum sa se îmbrace, dar aceasta nu dureaza: de îndata ce ei se reîntorc în tribul lor, ei redevin exact cum erau înainte.
Daca un om este un criminal sau daca este un sfânt nimeni nu va putea sa-l faca sa se schimbe; poate doar superficial si pentru foarte scurt timp ar putea fi influentat, dar, profund, el va ramâne totdeauna ceea ce este.
     Multi vor spune ca acest plan pe care eu îl propun nu este stiintific. Dar nu au dreptul sa-mi critice planul înainte de a-l fi încercat. Bineânteles totul nu se va aranja absolut dintr-o data, trebuie pentru acesta mai multe generatii.
Chiar daca parintii fac o mare munca de purificare, ei nu vor ajunge sa se debaraseze de mostenirea de slabiciuni si de vicii pe care au primit-o de la proprii lor parinti. Dar daca ei sunt atenti, deja la prima generatie cu toate elementele defectuoase care vor ajunge înca sa se strecoare la copiii lor, partea buna va prevala (predomina).
A doua generatie va fi mai buna, a treia si mai buna si putin câte putin, toate acele elemente defectuoase care ramâneau din trecut , vor dispare.
     Trebuie deci ca oamenii inteligenti si responsabili sa se decida, sa înteleaga importanta muncii care se face în mama pe timpul sarcinii.
O femeie instruita în legile galvanoplastiei, înconjurata cu grija si afectiune dar si sustinuta prin conditii materiale adecvate are posibilitatea de a forma nu doar corpul fizic al copilului, ci si corpul astral si mental (adica corpul sentimentelor si cel al gândurilor).
A sosit timpul ca acest plan sa fie aprofundat si pus în practica. Generatia actuala (dar mai ales cea viitoare) este suficient de înteleapta pentru a întelege necesitatea acestei schimbari în gândire.

     Aceasta era a Varsatorului este cea care elibereaza energiile necesare unei noi gândiri, unui nou concept de viata. Evident, eu nu sunt atât de naiv pentru a nu-mi da seama de inconvenientele pe care absenta unei mame pe timpul mai multor luni le poate antrena într-un camin. Dar cu un pic mai multa iubire si bunavointa se vor putea rezolva usor aceste probleme.
     De aceea, eu lansez un apel femeilor din lumea întreaga: „Treziti-va dragi surori la constiinta acestei sarcini grandioase pe care Dumnezeu v-a încredintat-o. Voi sunteti depozitarele secretelor nemaipomenite gratie carora voi puteti regenera umanitatea.
Dar voi nu o stiti si va jucati cu aceste secrete... Fiti constiente de misiunea voastra, iar de partea lor, barbatii vor încerca sa va pregateasca cele mai bune conditii posibile astfel ca voi sa puteti îndeplinii aceasta munca grandioasa si magica”. Bineînteles, ascultându-ma multe femei vor spune:” timp de secole noi am manifestat iubirea si bunatatea, dar barbatii nu ne-au înteles, ne-au batjocorit”.
Da, eu o stiu, majoritatea barbatilor se poarta ca niste copii egoisti. Dar daca ei sunt astfel, este pentru ca femeile nu au stiut sa-si joace rolul de mame, ca ele nu au aplicat legile galvanoplastiei spirituale atunci când ele au fost însarcinate si acum ele suporta consecintele proastei lor munci.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le exploateaza sau le exploateaza prost. Trebuie ca ele sa fie constiente de aceste puteri, ca ele sa stie ca de ele depinde tot viitorul neamului omenesc. Daca femeile vor sa ma înteleaga, ele vor fi o putere nemaipomenita în lume, nimic nu le va putea rezista.Dar ele trebuie sa se uneasca pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele nu sunt unite, mai putin atunci când este vorba de a-i seduce pe barbati si de a-i atrage în cursele lor.
De aceea ele nu sunt înca într-adevar puternice. De acum înainte, trebuie ca toate femeile de pe Pamânt sa se uneasca între ele cu vointa de a regenera umanitatea.
     Cu toata inteligenta lor, cu toate capacitatile lor barbatii, ei, nu pot mare lucru în acest domeniu.
Femeia, Mama, este cea care a primit aceasta misiune din moment ce natura i-a dat puterea de a influenta copilul care se va naste.
De aceea va cer voua celor care intelegeti aceasta misiune grandioasa sa luminati peste tot în lume pe oamenii care se afla înca în ignoranta.
Acest ideal, aceasta dorinta de a fi util, va va umple inima, sufletul si spiritul.
Va veti simti totdeauna inspirati, totdeauna dispusi, totdeauna bogati, pentru ca acest ideal de a contribui la fericirea umanitatii va va sustine, va va hrani.
Daca nu veti avea acest ideal în sufletul vostru, nimic nu va va putea multumi. Orice ati avea, veti fi totdeauna în aceeasi stare de vid, de insatisfactie.
Doar aceasta preocupare de a îndeplini misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o si de a face ceea ce Cerul asteapta de la voi, va va face radiosi, luminosi si fericiti.