Basarabia - Partea I de Mihail Eminescu publicat la 15.12.2007
Numele si intinderea ei
     Īn toate īntīmpinarile de pīna acum, īn scrisoarea d-lui X, din ,,Le Nord", īn articolul putin politicos a gazetei rusesti ,,Viedomosti", īn raspunsul unui rus catre Alecsandri gasim repetīndu-se cu staruinta ca Basarabia este din numarul provinciilor cucerite de rusi cu sabia de la tatari si de la turci.
Convingerea noastra este īnsa ca, din veacul al patrusprezecelea īncepīnd, Basarabia n-a fost nici īntreaga, nici īn parte a turcilor sau a tatarilor, ci a unui stat constituit, neatīrnat, desi slabit si īncalcat īn posesiunile sale, a Moldovei.

     Moldova era proprietarul locului si daca reprezentantii statului moldovenesc, Domnii, ajunsesera atīt de slabi īncīt dreptul nostru era dezbracat de putere si nu putea sa se apere aceasta nu e o dovada ca Moldova a renuntat vrodata la dīnsul.
Caci un drept nu se pierde decīt prin īnvoirea formala de a-l pierde.
Dar fie aceasta īnvoire smulsa cu de-a sila, fie dictata de ratiuni de stat, fie izvorīta din orice alte consideratii, nu se modifica si nu se nimiceste decīt din momentul īn care renuntam la el.
Cumca aceasta nu e numai opinia noastra, ci chiar aceea a diplomatiei rusesti se dovedeste din istoria celor din urma 150 de ani.
De cīte ori Rusia stipula ceva īn favorul Principatelor īn tratatele ei cu Turcia, ea se provoca totdauna la drepturile imprescriptibile, ab antiquo, la capitulatiunile Principatelor.
Acelasi Rumiantof de care d. X pretinde c-ar fi cucerit Basarabia de la tatari realipeste Basarabia si Hotinul la Moldova, Giurgiu si Braila la Valahia. Rumiantof se īnvoieste cu desfiintarea mitropoliei Proilabului (Braila), creata de greci pentru partile pe cari, din cauze militare, turcii le ocupase, si permite mitropolitului Moldovei sa alipeasca din nou, precum era din vechime, Basarabia la eparhia Husilor, Hotinul la eparhia Radautilor, Giurgiul si Braila la eparhia Rīmnicului.
     Prin urmare Rumiantof, contimporan cu acele cuceriri, el īnsusi cuceritorul, stia mai bine ale cui erau acele locuri, stia mai bine ca tatarii n-ar fi avut nevoie de mitropolit si de episcop, stia cu un cuvīnt ca locurile erau ale Moldovei.
Cumca aceasta constiinta de drept nu s-a stins niciodata īn Moldova vom avea ocazia de a o dovedi pas cu pas
. Pas cu pas vom dovedi totodata ca ocuparea partilor din Moldova si Tara Romāneasca n-a fost decīt militara, ca ea avea cel mult caracterul administratiei trecatoare pe care si rusii o introduc īn campanie prin provinciele inamice si ca, oriunde erau a se hotarī cestiuni de proprietate unde puterea juridica a statului se manifesta, statul moldovenesc hotara pe acest pamīnt ocupat de turci.
Cazurile de reclamatii sīnt tocmai cu tatarii ce locuiau īn Buceag, carora domnia Moldovei le hotaraste locul unde le este īnvoit a fi asezati, masura acel loc si-l hotarniceste, desi domnia era fanariota, desi slaba, desi locul era ocupat de trupe turcesti.
Dar pīna a sosi la capatul veacului al 17-lea si la īnceputul veacului al 18-lea, la slabiciunea statelor noastre sub fanarioti, a carei cauza e tocmai Rusia si alianta nefericitului Cantemir cu Petru cel Mare, vom stabili mai īntīi drepturile tarilor pentru timpii īn cari nu era vorba de precumpanire turceasca la noi.
Acest petec de pamīnt, precum īl numesc corespondentii ziarului „Le Nord", locuit de tatari sub corturi si de alte neamuri pe jumatate salbatece, care-si datoreste scoaterea lui din īntuneric unor generali d’un renom populaire", ca Rumiantof si Sumarow, are cu toate acestea un nume care tipa sub condeiele rusesti.
A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti.
     Numele Basarab si Basarabeni exista cu mult īnaintea vremii īn care acest pamīnt devenise romānesc; acest nume singur este o istorie īntreaga. D'Ohsson, īn Histoire de[s] Mongols (T. I, p. XXXV), ne spune ca existau īn arhivele hanului mongol din Persia fragmente istorice de o recunoscuta autenticitate, scrise īn limba si cu caractere mongole, pe cari īnsa prea putini oameni le puteau citi.
Pentru ca aceste fragmente sa fie pricepute si de public, sultanul Mahmud Gazon Khan au voit ca ele sa fie adunate īntr-un trup de istorie si au īnsarcinat cu aceasta lucrare īn anul 1303 pe medicul Fazel-Ullah, poreclit Rasid.
Medicul Fazel-Ullah-Rasid compileaza deci cronica lui dupa fragmente mongolice, si sub anul 1240 povesteste urmatoarele : Īn primavara anului 1240 principii mongoli trecura muntii Gaditii, pentru a intra īn tara bulgarilor si a ungurilor
Orda care merge spre dreapta, dupa ce a trecu tara Aluta, īi iesi īnainte Bazaran-ban cu o armata, dar e batut. Cadan si Buri au mers asupra sasilor si i-au īnvins īn trei batalii. Bugek trecu din tara sasilor peste munti, intrīnd la Kara-Ulaghi si a batut popoarele ulaghice. Asadar principii tatari au batut pe Kara- Ulaghi, adica pe negri-valahi (Kara-iflak), ba īnaintea unuia i-a iesit o armata comandata de Basarab-ban
Īn Annales Polonorum vetustiores, scrise se vede īntre anii 1248—1282 (publicate īntīi de Sommersberg, analizate de Lelewel) se gaseste īnsemnat pentru anul 1259 :
Tatarii, dupa ce subjugasera pe besarabeni, pe litvani, pe ruteni si alte neamuri, au luat cetatea ,,Sandomir", sau, latineste; Thartari, subiugatis Bessarabenis, Lithvanis, Ruthenis etc.
Regele maghiar Carol-Robert, īntr-o diploma din a[nul] 1332, povesteste bataia ce o patise de la Basarab, fiul lui Tugomir, īn tara noastra: In terra transalpina per Bazarab, ilium Thocomery (Féjer VIII, 3, 625). Din acest Tugomir-Basarab, care traia pe la 1300 si ceva, s-a nascut Alexandru, cel pomenit īn diploma de mai sus, care a trait pīna la 1360; din Alexandru s-a nascut Vladislav si Radu Negru, din Radu Negru Dan si Mircea cel Mare (—1418).
Cam īntr-o suta de ani, de la Tugomir pīna la capatul domniei lui Mircea, Tara Romāneasca ajunsese la cea mai mare īntindere teritoriala, caci cuprindea Oltenia, Valahia Mare, ducatele Fagarasului si Omlasului din Ardeal, mare parte a Bulgariei, Dobrogea cu cetatea Silistra, Chilia cu gurile Dunarii si tari tataresti nenumite mai de aproape.
Īn aceasta vreme Valahia īntreaga, īmpreuna cu toate posesiunile ei, se numea īn bulele papale, īn documentele cele scrise latineste ale domnilor, īn scrieri contimporane : Basarabia.
Una din aceste posesiuni a fost si acest lambeau de terre de pe care Rumiantof si Sumarov pretind a fi cules tatari de sub corturi.
E destul a pomeni ca, desi acea familie de Domni s-a stins īn linie barbateasca, numele vechi domnesc de Bassaraba, se mai poarta si astazi prin adoptiune de catra un boier mare din Tara Romāneasca.
Tot īn vremea aceasta a īnfloririi voievozilor Basarabi si a tarii Basarabia, id est Valahia Moldova poseda teritoriul de la Hotin pīna īn Cetatea Alba, caci la īnceputul veacului acincisprezecelea cavalerul Guillebert de Lannoy se īntīlneste cu Alexandru cel Bun, merge la Cetatea Alba, care e a Domnului moldovenesc si gaseste aici un oras stapānit de un pīrcalab (Burggraf) moldovenesc si populat cu genoveji, moldoveni si armeni. Dar despre acestea mai tīrziu.
Destul numai ca, īntr-o vreme īn care abia era viata istorica prin īmprejurimi, Basarabia actuala era pamīnt romānesc stapīnit de Domni romāni
Si ace[a]sta n-o deduc numai istoricii de astazi, ci Miron Costin īnsusi; cronicarul cel īnvatat si mare logofat īn Moldova povesteste aceasta īn versurile dedicate regelui Poloniei.
Pentru a nu anticipa, reproducem acestea numai pentru a esplica numele si a arata ca el este putin ceva mai vechi decīt tatarii de sub corturi ai lui Rumiantof, iar pe acest general rus īl vom gasi, cum am zis, la vremea lui, sustiind cu act iscalit de dīnsul tocmai teoria contrara celei espuse de corespondentii ziarului „Le .Nord".
     Dar lasīnd Valahia de o parte, ce se numeste astazi Basarabia?
Tragīnd o linie de la Hotin, din Nistru pīna īn Prut, avem o lature, de la amīndoua capetele ei tragem cīte o linie pīna īn Marea Neagra, una de-a lungul Nistrului, cealalta de-a lungul Prutului; iar capetele acestor doua linii le īncheiem cu o a patra linie formata prin tarmurii Marii Negre.
Acest cuadrilater cam neregulat se numeste azi Basarabia, desi fara cuvīnt.
Dupa ce Stefan cel Mare a luat de la Valahia, īntre anii 1465—1475, partile de sud, cīte le aveau Basarabii īntre Prut si Nistru, aceste parti a pastrat numele distinctiv a dinastiei primae ocupantis, a Basarabilor.
Deci nu īntreaga tara dintre Prut si Nistru e Basarabia, ci aceasta e numai o fīsie spre sud, hotarīta si mica, asa cum ne-o arata Cantemir īn Descriptio Moldaviae.

     Iata deci marginile reale ale Basarabiei reale : Trage o linie curmezisa de līnga Nistru de la Bender pīna īn vīrful lacului Ialpug la Bolgrad si ai o lature, apoi ia-o de la Bolgrad pīna īn Reni, ai a doua lature, de la Reni pe Dunare īn sus pīna la Chilia, a treia lature, apoi luīnd malul Marei Negre pīna la Cetatea Alba la gura Nistrului, a patra lature; apoi īn sus pe Nistru de la Cetatea Alba pīna la Bender, a cincea lature.
Numai pamīntul coprins īntre aceste cinci linii s-a numit cu drept cuvīnt Basarabie; tot ce-i dasupra e Moldova curata, razbotezata de la 1812 īncoace.
Pamīntul cuprins īntre aceste cinci linii era īmpartit īn patru tinuturi: Bugeacul, Cetatea Alba, Chilia si Ismail.
Numai īn tinutul Bugeacului au locuit tatari cu īnvoirea Domnilor Moldovei, īn celelalte se vor fi rasfirat cīte unul-doi, caci nimeni nu poate opri īn mod hermetic trecerea unui om, mai ales tatar fiind, peste marginele mosiei lui; dar īn sfīrsit numai īn Bugeac tatarii colonizati s-au bucurat de oarecari privilegii, concese de proprietarul locului, care era statul Moldovei. Cu acest pamīnt ne vom ocupa īn numerii viitori
. Statornicind, dupa cercetarile mai noi, originea numelui dupa Cantemir, marginele pamīntului de care e vorba, vom arata ce soi de tatari a putut culege de sub corturi generalii ziarului ,,Le Nord", de la anul 1400 īncepīnd si pīna la 1812, adica īn curs de patru sute si mai bine de ani.
Īn treacat ne vom ocupa si cu cetatea Hotinului.