Puterea prezentului - Partea V de Eckhart Tolle publicat la 24.03.2009
Timpul este o iluzie
     Problemele mintii nu pot fi rezolvate la nivelul mintii. Dupa ce ati înteles principala disfunctie, nu mai aveti nevoie sa întelegeti sau sa aflati prea multe. Studiul complexitatii mintii va poate transforma într-un bun psiholog, dar nu va va duce mai departe de nivelul mental, asa cum studiul nebuniei nu este suficient pentru a aduce sanatatea mintala.
Ati înteles deja mecanismele de baza ale starii de inconstienta: identificarea cu mintea, fapt ce creeaza un sine fals, ca substitut al sinelui dvs. adevarat, înradacinat în Fiinta. Deveniti „o mladita din vie" [v. Ioan 15, 1], dupa cum a spus Isus.
Nevoile sinelui fals sunt fara sfârsit. El se simte vulnerabil si amenintat, asa ca traieste constant într-o stare de frica si dorinta
. Dupa ce ati aflat cum opereaza disfunctia principala, nu mai aveti nevoie sa explorati nenumaratele sale manifestari, nu este nevoie sa le transformati într-o complexa problema personala.
Desigur, sinele fals adora sa faca acest lucru. El este mereu în cautarea unui lucru de care sa se atasseze pentru a-si mentine si întari sentimentul iluzoriu de identitate si se va atasa imediat de problemele dvs.
Acesta este motivul pentru care, în cazul atâtor oameni, mare parte din sentimentul lor de identitate este strâns legat de propriile probleme.
Dupa ce s-a întâmplat aceast atasare, ultimul lucru pe care ei si l-ar dori ar fi sa se elibereze; ar însemna sa-si piarda sinele.
Sinele fals se poate investi într-o masura foarte mare în durere si suferinta.
Odata ce ati recunoscut ca la baza starii de inconstienta sta identificarea cu mintea, stare care, desigur, include si emotiile, iesiti din ea
. Deveniti prezent. Când sunteti prezent, îi puteti permite mintii sa fie asa cum este fara sa va împotmoliti în ea.
Mintea în sine nu este disfunctionala. Este un instrument minunat. Disfunctiile apar atunci când va cautati pe dvs. însiva în ea si considerati în mod gresit ca dvs. sunteti totuna cu mintea dvs. Ea devine atunci o minte condusa de sinele fals si pune stapânire pe întreaga dvs. viata.
Puneti capat iluziei timpului
Pare aproape imposibil sa scapam de identificarea cu mintea. Toti suntem afundati în ea
Cum înveti un peste sa zboare?
Iata care este cheia: puneti capat iluziei timpului. Timpul si mintea sunt inseparabile. Eliminati timpul, si mintea se opreste — daca nu alegeti cumva sa o puneti la treab
A te identifica cu propria minte înseamna a fi prins în timp: impulsul de a trai aproape exclusiv prin memorie si anticipare. Aceasta creeaza o preocupare continua pentru trecut si viitor — gândul la recunoasterea momentului prezent si la a-i îngadui sa existe trezeste neplacerea.
Impulsul apare pentru ca trecutul va confera o identitate, iar viitorul mentine promisiunea salvarii, a împlinirii sub orice forma. Amândoua sunt iluzii.
Dar cum am mai functiona în aceasta lume daca am fi lipsiti de simtul timpului?
Nu ar mai exista scopuri pe care sa ne straduim sa le atingem.
Nu am mai sti cine suntem, pentru ca trecutul face din noi ceea ce suntem azi.
     Credeti ca timpul este ceva foarte pretios si trebuie sa învatam sa-l folosim cu inteligenta, in loc sa-l risipim
Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie.
Ceea ce percepeti ca pretios nu este timpul, ci singurul moment existent in afara sa: Clipa de acum. Ea este intr-adevar pretioasa
Cu cat sunteti mai concentrat asupra timpului — trecut si viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa de acum, cel mai pretios lucru care exista.
De ce este cel mai pretios lucru?
In primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este tot ceea ce exista. Eternul prezent este spatiul in care se deruleaza viata dvs., singurul factor care ramane constant. Viata este acum. Nu a existat niciodata vreun timp in care viata dvs. sa nu fie acum si nici nu se va intampla vreodata.
In al doilea rand, Clipa de acum este singurul punct care va poate duce dincolo de granitele limitate ale mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita de timp si de forma a Fiintei.
     Nimic nu exista in afara Clipei de acum. Trecutul si viitorul nu sunt la fel de reale, uneori chiar mai reale decat prezentul?
La urma urmei, trecutul determind felul nostru de a fi si modul in care ne percepem si ne comportam in prezent. Iar obiectivele noastre viitoare determinind actiunile pe care le intreprindem in prezent.
Nu ati inteles inca pe deplin esenta lucrurilor pe care vi le-am explicat pentru ca incercati sa le intelegeti mental. Mintea nu poate intelege acest lucru, numai dvs. puteti.
A existat vreodata un moment cand ati trait, facut, gandit sau simtit vreun lucru in afara Clipei de acum?
Credeti ca se va intampla vreodata? Este posibil ca un lucru sa se intample sau sa existe in afara Clipei de acum?
Raspunsul este evident, nu-i asa?
Nimic nu s-a intamplat vreodata in trecut; toate se intampla in Clipa de acum.
Nimic nu se va intampla vreodata in viitor; totul se intampla in Clipa de acum.
Ceea ce considerate trecut este, de fapt, o amprenta de memorie, inmagazinata in minte, a unei Clipe de acum mai vechi.
Cand va amintiti trecutul, reactivati aceasta amprenta — tot in prezent.
Viitorul este o Clipa de acum imaginata, o proiectie a mintii. Cand apare, apare sub forma Clipei de acum. Cand va ganditi la viitor, faceti aceasta tot in Clipa de acum.
Evident, trecutul si viitorul nu au realitate proprie Asa cum Luna nu are o lumina proprie si poate doar sa reflecte lumina Soarelui, tot asa trecutul si viitorul sunt doar palide reflexii ale luminii, ale puterii si ale realitatii prezentului etern. Ele isi imprumuta realitatea de la Clipa de acum.

     Esenta cuvintelor mele nu poate fi inteleasa de minte. In momentul intelegerii, in constiinta se produce o trecere de la minte la Fiinta, de la timp la prezenta.
Brusc, totul vi se pare viu, radiaza energie, emana prezenta Fiintei.
     În situatiile in care viata ne este amenintata si avem nevoie de o reactie rapida, trecerea de la timp la prezenta se produce uneori de la sine.
Personalitatea, care are un trecut si un viitor, dispare momentan si este inlocuita de o intensa prezenta constienta, foarte linistita, dar în acelasi timp foarte vigilenta.
Raspunsul de care este nevoie vine din aceasta stare de constiinta.
Motivul pentru care unii oameni adora activitatile periculoase, cum ar fi escaladarea muntilor, cursele de masini etc, desi poate nu îl constientizeaza, este acela ca îi forteaza sa staruie în Clipa de acum — în starea de traire intensa care este eliberata de timp, de probleme, de gânduri, de povara personalitatii.
Parasirea prezentului, chiar si pentru o secunda, poate însemna moarte.
Din nefericire, acesti oameni ajung dependenti de o anumita activitate pentru atingerea starii respective.

     Din timpuri stravechi, maestrii spirituali din toate traditiile au aratat ca aceasta Clipa de acum este cheia dimensiunii spirituale.
Cu toate acestea, se pare ca ea a ramas un secret, în mod sigur, acest lucru nu este afirmat în temple sau biserici.
Daca intrati într-o biserica, veti auzi poate citate din Evanghelii, ca „Nu va îngrijiti de ziua de mâine" si „Cel ce se apuca de arat si se uita peste umar nu este potrivit sa intre în împaratia Cerurilor".
Sau poate ca veti auzi versetul despre florile câmpului care nu îsi fac griji pentru ziua de mâine, ci traiesc lejer în Clipa de acum atemporala, Dumnezeu dându-le totul din plin.
Profunzimea si natura radicala a acestor învataturi nu este recunoscuta.
Nimeni nu pare sa-si dea seama ca ele sunt facute pentru a fi traite si pentru a aduce o profunda transformare interioara.
     Toata esenta filozofiei Zen se reduce la a te mentine mereu pe muchia de cutit a Clipei de acum — la a fi atât de complet, atât de profund prezent, încât nici o problema, nici o suferinta, nimic din ceea ce nu sunteti dvs. însiva sa nu continue sa supravietuiasca în dvs.
In Clipa de acum, în absenta timpului, toate problemele dvs. se dizolva. Suferinta are nevoie de timp; ea nu poate supravietui în Clipa de acum.
Marele maestru Zen, Rinzai, pentru a le distrage elevilor sai atentia de la timp, ridica deseori degetul si întreba: „Ce ne lipseste în acest moment?"
O întrebare profunda, care nu solicita un raspuns mental.
Este facuta sa va aduca atentia si mai profund în Clipa de acum.
O întrebare similara din traditia Zen este: „Daca nu acum, atunci când?"
     Clipa de acum este centrala si în învataturile sufite, ramura mistica a Islamului.
Sufitii au un proverb: „Credinciosul sufit este fiul timpului prezent".
Iar Rumi, marele poet si maestru al sufismului, declara: „Trecutul si viitorul îl iau pe Dumnezeu din fata ochilor nostri, ardeti-le în foc pe amândoua".

     Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate acestea: „Timpul este cel care împiedica lumina sa ajunga la noi. Nu exista obstacol mai mare în calea catre Dumnezeu decât timpul".
     Exista un loc pentru minte si cunostintele ei. Este lumea practica a vietii de zi cu zi.
Totusi, atunci când ajunge sa stapâneasca peste toate aspectele vietii dvs., inclusiv relatiile pe care le aveti cu alte persoane si cu natura, se transforma într-un parazit monstruos, care, necontrolat, poate foarte bine sa-i distruga toata viata de pe planeta, iar în final si pe sine, distragându-si gazda.
Obisnuiti-va sa va retrageti atentia din trecut si viitor ori de câte ori nu va sunt de folos.
Iesiti din dimensiunea temporala cât de mult puteti în fiecare zi.
Daca vi se pare greu sa intrati direct în Clipa de acum, începeti cu observarea tendintei obisnuite a mintii de a dori sa evadeze din Clipa de acum.
Veti observa ca viitorul este imaginat, de obicei, ca fiind mai bun sau mai rau decât prezentul
. Daca viitorul imaginat este mai bun, el va ofera o speranta sau o anticipare placuta. Daca este mai rau, creeaza anxietate. Ambele sunt iluzorii.
Prin autoobservare, veti fi automat mai prezent în viata dvs. în momentul în care va dati seama ca nu sunteti prezent, ati devenit prezent.
De câte ori sunteti capabil sa va observati mintea înseamna ca nu mai sunteti prins în capcana ei. A intervenit un alt factor, un lucru care nu apartine mintii: prezenta dvs. ca observator. Fiti prezent ca observator al propriei minti — al gândurilor, al emotiilor si al reactiilor dvs. în diferite situatii. Fiti cel putin la fel de interesat de reactiile dvs. pe cât sunteti de persoana sau situatia care le-a produs.
Observati de asemenea cât de des vi se îndreapta atentia spre trecut sau spre viitor. Nu criticati si nu analizati ceea ce observati.
Urmariti gândul, simtiti emotia, observati reactia. Nu faceti din ele o problema personala.
Si atunci veti simti ceva mai puternic decât toate aceste lucruri pe care le observati: însasi prezenta linistita, care observa, în spatele continuturilor mintii, observatorul tacut.

     O prezenta intensa este necesara atunci când anumite situatii declanseaza o reactie cu o puternica încarcatura emotionala, de exemplu, atunci când imaginea de sine va este amenintata, când în viata dvs. apare o provocare ce declanseaza frica, când „lucrurile merg prost" sau când este reactivat un complex emotional din trecut. In aceste momente, exista tendinta de a deveni „inconstient". Reactia sau emotia pune stapânire pe dvs. — deveniti una cu ea. O puneti în practica. Va justificati, îi aratati celuilalt ca greseste, atacati, va aparati... numai ca aceasta fiinta nu sunteti dvs., ci tiparul de reactie, mintea în modul ei obisnuit de supravietuire. Identificarea cu mintea îi confera acesteia mai multa energie; observarea îi retrage mintii energia. Identificarea cu mintea creeaza mai mult timp; observarea mintii deschide dimensiunea atemporalitatii. Energia care îi este retrasa mintii se transforma în prezenta. Dupa ce ati simtit ce înseamna a fi prezent, devine mult mai usor sa alegeti pur si simplu sa iesiti din dimensiunea temporala ori de câte ori nu aveti nevoie de timp în scopuri practice si sa patrundeti mai adânc în Clipa de acum.
Acest lucru nu va afecteaza capacitatea de a va folosi de timp — de trecut sau de viitor — atunci când aveti nevoie sa-l utilizati în chestiuni practice.
Si nu va afecteaza nici capacitatea de a va folosi mintea. De fapt, chiar o amplifica. Când o veti folosi, mintea va fi mai rapida, mai concentrata.
     Invatati sa folositi timpul pentru aspectele practice ale vietii — putem numi acest interval „timp cronologic" —, dar imediat ce ati rezolvat problemele practice reveniti la constiinta prezentului. In acest fel, nu veti acumula un „timp psihologic", care este identificarea cu trecutul si proiectia compulsiva în viitor.
Timpul cronologic nu înseamna numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include si a învata din trecut pentru a nu repeta aceleasi greseli la nesfârsit; stabilirea obiectivelor si efortul de a le duce la îndeplinire; predictiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor si al legilor fizice, matematice s.a.m.d., învatate din trecut, si abordarea unor cai adecvate de actiune în baza predictiilor noastre
. Dar chiar si aici, în sfera vietii practice, în care nu ne putem descurca fara sa recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent ramâne factorul esential: orice lectie din trecut devine relevanta si se aplica acum
. În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atentiei se identifica întotdeauna cu Clipa de acum, desi ea are înca o constiinta periferica a timpului. Cu alte cuvinte, ea continua sa foloseasca timpul cronologic, dar este eliberata de timpul psihologic.
Când exersati aceasta, fiti atent sa nu transformati timpul cronologic în timp psihologic fara sa va dati seama. De exemplu, daca în trecut ati facut o greseala si acum ati învatat din ea folositi timpul cronologic. Pe de alta parte, în cazul în care continuati sa va gânditi la ea si sa va criticati, sa aveti remuscari sau un sentiment de vinovatie, atunci faceti din nou greseala de a transforma incidentul într-un aspect „propriu si personal": faceti din el o parte a sentimentului de sine si îl transformati în timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate.
Refuzul de a ierta implica în mod necesar greaua povara a timpului psihologic.
Daca va stabiliti un obiectiv si încercati sa îl atingeti, folositi timpul cronologic. Stiti unde doriti sa ajungeti, dar respectati si acordati cea mai mare atentie pasului pe care îl faceti în momentul prezent.
Daca va concentrati excesiv asupra scopului, poate pentru ca încercati sa obtineti prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este respectata.
Este redusa la o simpla treapta spre viitor, lipsita de valoare intrinseca.
Timpul cronologic se transforma atunci în timp psihologic.
Calatoria vietii dvs. nu mai este o aventura, devine o nevoie obsesiva de a obtine, de a atinge, de a „reusi". Nu mai reusiti sa vedeti si sa mirositi florile de la marginea drumului si nici nu mai sunteti constient de frumusetea si miracolul vietii care se desfasoara în jurul dvs. decât atunci când sunteti prezent în Clipa de acum.

     Înteleg suprema importanta a Clipei de acum, dar nu pot sa fiu pe deplin de acord cu dvs. când spuneti ca timpul este în totalitate o iluzie.
Când spun ca „timpul este o iluzie", nu intentionez sa exprim un adevar filozofic. Va amintesc pur si simplu un fapt — un fapt atât de evident, încât s-ar putea sa va fie greu sa îl întelegeti, sa vi se para lipsit de sens, dar odata înteles complet, acesta poate taia cu repeziciunea unei sabii prin hatisul straturilor de complexitati si „probleme" create de minte.
Dati-mi voie sa repet: prezentul este tot ce veti avea vreodata. Nu va exista niciodata un moment în care viata dvs. sa nu fie „acest moment".
Nu este o realitate?
     Nu veti mai avea nicio îndoiala asupra faptului ca timpul psihologic este o boala mentala daca îi veti observa manifestarile colective.
Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor, ca national-socialismul, comunismul — sau orice fel de nationalism — ori ca sistemele religioase rigide, ce functioneaza bazându-se pe presupunerea implicita ca binele cel mai mare se afla în viitor si, prin urmare, scopul atingerii lui justifica mijloacele.
Scopul este o idee, un punct în proiectia mentala a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce forma ar fi prezentata — fericire, împlinire, egalitate, eliberare etc. — va fi atinsa
. De multe ori, mijloacele de a obtine aceste lucruri implica înrobirea, torturarea si omorârea oamenilor în prezent. De exemplu, se estimeaza ca au fost omorâti circa 50 de milioane de oameni pentru progresul cauzei comunismului, pentru construirea unei „lumi mai bune" în Rusia, China si alte tari comuniste.
Este un exemplu cutremurator despre felul în care credinta într-un rai viitor creeaza un iad în prezent.

Mai poate exista vreo îndoiala ca timpul psihologic este o boala mentala grava si periculoasa?
Cum functioneaza acest tipar mental în viata dvs.
Incercati mereu sa ajungeti în alt loc decât cel în care va aflati?
Cea mai mare parte a actiunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop?
Satisfactia se afla întotdeauna dupa colt sau este redusa la scurte momente de placere, ca sexul, mâncarea, bautura, drogurile sau fiorii de frica ori entuziasm?
Va concentrati mereu sa deveniti, sa realizati si sa atingeti diverse teluri, alergati mereu dupa emotii si placeri noi?
Credeti ca daca adunati mai multe lucruri veti fi mai împlinit, mai bun sau mai întregit din punct de vedere psihologic?
Asteptati un barbat sau o femeie. În starea de constiinta normala, de identificare cu mintea sau starea de neiluminare, puterea si potentialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de acum sunt camuflate în totalitate de timpul psihologic.
In aceste conditii, viata dvs. isi pierde capacitatea de a vibra, prospetimea, sentimentul de uimire si extaz.

Vechile tipare de gândire, de emotie, de com¬portament, de reactie si de dorinta sunt aplicate în performante ce repeta la nesfârsit un scenariu din mintea dvs., care va confera un fel de identitate, dar deformeaza sau ascunde realitatea prezenta
. Atunci mintea creeaza o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfacator.
Negativismul si suferinta îsi au radacinile în timpul psihologic. „Dar credinta ca viitorul va fi mai bun decât prezentul nu este întotdeauna o iluzie. Prezentul poate fi oribil, iar lucrurile pot deveni mai bune în viitor si deseori asa se si întâmpla
De obicei, viitorul este o replica a trecutului. Sunt posibile schimbari superficiale, dar transformarile reale sunt rare si depind de capacitatea dvs. de a fi suficient de prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de acum.
Ceea ce percepeti ca viitor este o parte intrinseca a starii prezente de constiinta.
Daca mintea dvs. este foarte împovarata de trecut, veti trai aceleasi lucruri. Trecutul însusi se perpetueaza prin lipsa prezentei.
Calitatea constiintei dvs. în acest moment este ceea ce da forma viitorului — care, desigur, nu poate fi trait decât în Clipa de acum. Puteti câstiga 10 milioane de dolari fara ca schimbarea adusa de acest fapt sa fie mai putin superficiala. Ati continua pur si simplu sa aplicati aceleasi tipare conditionate, într-un cadru mai luxos.
Oamenii au învatat sa divida atomul. In loc sa omoare 10 sau 20 de persoane cu o bâta de lemn, acum o persoana poate omorî un milion de indivizi doar printr-o apasare pe buton.
Este aceasta o schimbare autentica?
Daca numai calitatea constiintei dvs. în acest moment determina viitorul, atunci ce anume determina calitatea constiintei dvs.?
Gradul prezentei dvs.
Deci, singurul loc unde este posibila aparitia unei schimbari autentice si unde trecutul poate fi dizolvat este Clipa de acum.
Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic si o negare a prezentului.
Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frica — sunt produse de abundenta viitorului si de insuficienta trairii prezentului.
Vinovatia, regretul, resentimentele, suferintele, tristetea, amaraciunea si toate formele de lipsa a iertarii sunt produse de abundenta trecutului si de insuficienta prezentei.

     Cei mai multi oameni descopera ca le este greu sa creada în posibilitatea unei stari de constiinta complet eliberate de orice forma de negativism. Si cu toate acestea, tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate învataturile spirituale. Este promisiunea salvarii, nu într-un viitor iluzoriu, ci chiar acum si aici.
Poate ca va va fi greu sa recunoasteti ca timpul este cauza suferintelor sau a problemelor dvs. Credeti ca ele sunt produse de situatii specifice din viata dvs. si, dintr-un punct de vedere conventional, este adevarat.
Dar pâna când nu ati rezolvat principala disfunctie generatoare de probleme a mintii — atasamentul ei fata de trecut si viitor si negarea Clipei de acum — problemele sunt în realitate interschimbabile.
Daca astazi ati îndeparta în mod miraculos toate problemele dvs. ceea ce percepeti drept cauze ale suferintei sau ale nefericirii dvs., dar nu ati deveni mai prezent, mai constient, va veti trezi curând cu un set similar de probleme sau motive de suferinta, ca o umbra care va urmeaza oriunde ati merge
In final, exista o singura problema autentica: mintea atasata de timp. Nu pot sa cred ca as putea ajunge vreodata într-un punct în care sa fiu complet eliberat de problemele mele. Aveti dreptate. Nu ajungeti niciodata în acest punct pentru ca va aflati deja în acest punct acum. Nu exista salvare în timp. Nu va puteti elibera în viitor. Prezenta în Clipa de acum este cheia libertatii, asa ca nu puteti fi liber decât acum.
     "Nu înteleg cum as putea sa fiu liber acum. Din întâmplare, sunt extrem de nefericit în acest moment. Este un fapt, si m-as minti singur daca as încerca sa ma conving ca totul este bine, când în mod clar nu este asa. Pentru mine, momentul prezent este extrem de nefericit; nu este deloc eliberator. Ceea ce ma ajuta sa merg înainte este speranta sau posibilitatea ca situatia sa se îmbunatateasca în viitor."
Doar aveti impresia ca atentia dvs. se afla în prezent, când de fapt ea este complet acaparata de timp. Nu puteti fi si nefericit si total prezent în Clipa de acum
Ceea ce considerati „viata" ar trebui mai curând sa se numeasca „situatie de viata".
Este timpul psihologic: trecut si viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ati dorit dvs.
Mai manifestati înca o anumita rezistenta fata de ceea ce s-a întâmplat în trecut, si acum va împotriviti lucrurilor care exista deja.
Speranta este cea care va face sa mergeti înainte, dar speranta va face sa va concentrati asupra viitorulu "Este adevarat ca situatia mea de viata prezenta este rezultatul lucrurilor care s-au întâmplat în trecut, dar ea ramâne totusi situatia mea prezenta si faptul ca sunt blocat în ea ma face nefericit."
Haideti sa uitam pentru moment situatia dvs. prezenta de viata si sa ne concentram asupra vietii dvs.
Care este diferenta?
Situatia dvs. de viata exista în timp.
Viata dvs. exista acum.
Situatia dvs. de viata este o constructie a mintii.
Viata dvs. este reala. Cautati „poarta strâmta care duce spre viata". Se numeste Clipa de acum.
Reduceti-va viata la acest moment. Situatia dvs. de viata poate fi plina de probleme — majoritatea asa si sunt — dar descoperiti daca aveti vreo problema în acest moment. Nu mâine, nu peste 10 minute, ci acum. Aveti vreo problema acum?
Când sunteti asaltat de probleme, nu mai exista loc pentru ceva nou, nu mai exista loc pentru solutii.
Asa ca, ori de câte ori puteti, faceti putin loc, creati un spatiu pentru a descoperi viata din spatele situatiei de viata. Folositi-va pe deplin simturile. Traiti în locul în care va aflati. Uitati-va în jur. Priviti, nu interpretati. Vedeti lumina, formele, culorile, texturile.
Constientizati prezenta tacuta a fiecarui lucru. Constientizati spatiul care le permite tuturor lucrurilor sa existe. Ascultati sunetele, nu faceti aprecieri despre ele. Ascultati linistea din spatele sunetelor. Atingeti ceva — orice —, simtiti si acceptati prezenta Fiintei.
Observati-va ritmul respiratiei; simtiti aerul cum intra si iese, simtiti energia vitala din corpul dvs. Permiteti-le tuturor lucrurilor sa existe, cu si fara dvs. Acceptati însusirile tuturor lucrurilor.
Patrundeti mai adânc în Clipa de acum.
Lasati în urma lumea mortificata a abstractiei mentale, a timpului.
Iesiti din mintea nesanatoasa care va secatuieste de energia vitala, care otraveste si distruge încet Pamântul.
Va treziti dintr-un vis al timpului în prezent.

     "Ma simt ca si cum as fi scapat de o povara uriasa. Am o senzatie de usurare. Ma simt eliberat... dar problemele ma asteapta dupa colt, nu-i asa?
Ele nu au fost rezolvate. Nu am scapat doar temporar de ele?"
Chiar daca v-ati trezi în paradis, nu ar trece mult si mintea dvs. ar spune „da, dar..." în ultima instanta, nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de întelegerea faptului ca nu exista probleme.
Exista numai situatii — pe care le rezolvam în prezent sau le acceptam ca atare, ca parte din însusirile prezentului, pâna când ele se schimba sau pot fi rezolvate. Problemele sunt constructii ale mintii si au nevoie de timp pentru a supravietui. Ele nu pot supravietui în realitatea Clipei de acum.
Concentrati-va asupra Clipei de acum si spuneti-mi ce problema aveti în acest moment.
     Nu îmi dati niciun raspuns, pentru ca este imposibil sa aveti probleme atâta vreme cât atentia dvs. este absorbita de Clipa de acum.
Este posibil sa fie vorba de o situatie care trebuie sa fie ori rezolvata, ori acceptata. De ce sa o transformam într-o problema?
De ce am transforma ceva într-o problema? Nu este viata suficient de provocatoare si asa?
Pentru ce mai aveti nevoie si de probleme?
Mintea adora în mod inconstient problemele pentru ca ele va ofera un fel de identitate.
Este normal — si nebunesc. „Problema" înseamna sa va mentineti mental într-o situatie, fara a avea intentia autentica, posibilitatea de a întreprinde vreo actiune în momentul prezent, transformând-o astfel inconstient într-o componenta a sentimentului dvs. de identitate.
Deveniti atât de coplesit de situatia de viata, încât va pierdeti sentimentul de a trai, sentimentul Fiintei.
Purtati în minte povara nesanatoasa a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate sa le faceti în viitor, în loc sa va concentrati pe singurul lucru pe care îl puteti face acum.
Când creati o problema, creati durere.
Nu este nevoie decât de o simpla alegere, o simpla decizie:
indiferent de ceea ce se întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme.
Desi este o alegere simpla, ea este foarte radicala. Nu veti face aceasta alegere decât daca sunteti într-adevar satul de suferinta, decât daca simtiti ca nu o mai doriti.
Si nu veti fi în stare sa va tineti de cuvânt pâna la sfârsit decât daca accesati puterea Clipei de acum
. In conditiile în care nu va veti mai crea dureri dvs. însiva, atunci nu le-o veti mai aduce nici celorlalti.
De asemenea, nu veti mai contamina nici frumosul Pamânt, nici spatiul dvs. interior si nici psihicul uman colectiv cu negativismul crearii de probleme.

     Daca v-ati aflat vreodata într-o situatie periculoasa, de viata si de moarte, stiti ca aceasta nu a constituit de fapt o problema.
Mintea nu a avut timp sa „lucreze" si sa o transforme într-o problema; într-o situatie de urgenta, mintea se opreste; deveniti total prezent în Clipa de acum si conducerea este preluata de un lucru infinit mai puternic.
Acesta este motivul pentru care exista atât de multe povestiri despre oameni obisnuiti care au devenit brusc capabili de fapte de un curaj incredibil. Intr-o situatie periculoasa, fie supravietuiti, fie nu supravietuiti.
Oricum, nu este o problema.
Unii oameni se înfurie când ma aud spunându-le ca problemele sunt iluzii
Se simt amenintati de faptul ca vor fi deposedati de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp si efort într-un fals sentiment de sine. Multa vreme, si-au definit în mod inconstient întreaga lor identitate în termenii problemelor sau suferintelor lor.
Cine ar mai fi ei fara acestea?
Mare parte din lucrurile pe care oamenii le spun, le gândesc sau le fac sunt motivate de frica, aceasta fiind legata întotdeauna, desigur, de concentrarea asupra viitorului si de pierderea contactului cu Clipa de acum.
Deoarece în momentul prezent nu exista probleme, nu exista nici frica.
Daca ar aparea o situatie în care sa fie nevoie sa reactionati imediat, actiunile dvs. ar fi clare si incisive, în cazul în care pornesc de la constiinta momentului prezent. Va exista si o mai mare probabilitate de reusita. Nu va fi o simpla reactie bazata pe conditionarile trecute ale mintii, ci un raspuns intuitiv la situatia data. In alte momente, când reactioneaza mintea stapânita de timp, descoperiti ca este mai eficient sa nu faceti nimic — sa ramâneti pur si simplu centrati în clipa prezenta.

     Am trait pentru o clipa aceasta stare de eliberare de minte si timp pe care ati descris-o, dar trecutul si viitorul sunt atât de puternice, încât nu pot ramâne în afara lor multa vreme. Constiinta limitata de timp este profund înradacinata în psihicul uman.
Dar ceea ce încercam noi sa facem aici este parte din transformarea profunda a constiintei colective a planetei si chiar dincolo de aceasta: trezirea constiintei din visul materiei, al formei si al separarii.
     Spargem tiparele mentale care au dominat viata umana de miliarde de ani. Tiparele mentale care au creat o suferinta inimaginabila pe o scara vasta.
Nu folosesc cuvântul „diabolic". Este mai util sa o numesc inconstienta sau nebunie.
În legatura cu distrugerea vechiului mod de functionare a constiintei sau mai curând a inconstientului: este acesta un lucru pe care trebuie sa-l facem sau se va întâmpla oricum, adica, aceasta schimbare este inevitabila?
Este o problema de perspectiva. Ceea ce facem si ceea ce „se întâmpla constituie în fapt un singur proces; pentru ca sunteti una cu totalitatea constiintei, nu le puteti separa
Dar nu exista nicio garantie ca omenirea va realiza aceasta transformare.
Procesul nu este inevitabil sau automat.
Cooperarea dvs. este o parte esentiala. Oricum l-ati privi, este un salt de dimensiuni cuantice în evolutia constiintei si în acelasi timp singura noastra sansa de supravietuire ca rasa.

     Pentru a afla cu certitudine daca v-ati lasat guvernat de timpul psihologic, puteti folosi un criteriu simplu.
Intrebati-va: oare fac ceea ce fac cu bucurie, usurinta si relaxare?
Daca nu, atunci timpul mascheaza momentul prezent si viata este perceputa ca o povara sau o lupta. Daca nu exista bucurie, usurinta si relaxare în ceea ce faceti, nu trebuie neaparat sa va schimbati activitatea
Poate fi suficient sa schimbati modul în care o realizati.
„Modalitatea" este întotdeauna mai importanta decât „activitatea".
Incercati sa acordati mai multa atentie actiunilor decât rezultatului pe care doriti sa-l obtineti prin ele.
Acordati atentie deplina tuturor lucrurilor pe care vi le aduce în fata prezentul. Aceasta implica si o acceptare completa a ceea ce este, pentru ca nu puteti acorda o atentie totala unui lucru caruia încercati în acelasi timp sa-i opuneti rezistenta.
Imediat ce veti începe sa respectati momentul prezent, toata nefericirea si chinul se vor dizolva, iar viata va începe sa se deruleze cu usurinta si bucurie. Când actionati prin prisma constiintei prezentului, tot ceea ce faceti abunda de un sentiment de grija, iubire si corectitudine — chiar si cele mai simple actiuni. Asa ca nu urmariti rezultatele actiunii dvs. — acordati atentie actiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta atitudine este un exercitiu spiritual foarte puternic.
In Bhagavad Gita, una dintre cele mai vechi si mai frumoase învataturi spirituale despre existenta, lipsa atasamentului fata de rezultatele actiunilor dvs. se numeste Karma Yoga. Ea este descrisa drept calea catre „actiunea dedicata".
Când încercarea compulsiva de a ne rupe de Clipa de acum înceteaza, bucuria Fiintei inunda tot ceea ce faceti. Imediat ce atentia dvs. se îndreapta spre Clipa de acum, simtiti o prezenta, o liniste si o pace interioara.
Implinirea si satisfactia nu mai depind de viitor -— nu mai asteptati de la el salvarea.
De aceea, nu mai sunteti atasat de rezultate.
Nici esecul, nici succesul nu mai au puterea de a va schimba starea interioara de contopire cu Fiinta. Ati descoperit viata în spatele situatiei dvs. de viata.
În absenta timpului psihologic, sentimentul de sine deriva din Fiinta, nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologica de a deveni orice altceva decât sunteti deja nu mai exista.

     In lume, la nivelul situatiei de viata, puteti sa va îmbogatiti, sa dobânditi cunostinte, succes, sa va eliberati de anumite lucruri, dar în dimensiunea mai profunda a Fiintei sunteti complet si în întregime Clipa de acum.
În aceasta stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori sa atingem obiective exterioare?
Desigur, dar nu veti mai avea pretentia iluzorie ca un lucru sau o persoana din viitor sa va salveze sau sa va faca fericit. In ce priveste situatia dvs. actuala de viata, este posibil sa mai existe lucruri pe care sa fie nevoie sa le obtineti sau sa le îndepliniti. Aceasta este lumea formei, a câstigului si a pierderii
Totusi, la un nivel mai profund, sunteti deja complet, iar când veti realiza acest lucru veti simti în spatele lucrurilor pe care le faceti o energie vesela si plina de viata.
Eliberându-va de timpul psihologic, nu va veti mai urmari obiectivele cu o hotarâre înversunata, motivat de frica, furie, nemultumire sau de nevoia de a deveni cineva.
Nici nu veti ramâne inactiv din cauza fricii de esec, care pentru sinele fals reprezinta pierderea identitatii.
Când sentimentul dvs. de sine deriva din Fiinta, când va eliberati de „devenire" ca nevoie psihologica, nici fericirea dvs. si nici sentimentul de sine nu mai depind de rezultate, si astfel va eliberati de frica.
Nu mai cautati permanenta acolo unde ea nu poate fi gasita: în lumea formei, a câstigului si a pierderii, a nasterii si a mortii
Nu mai cereti ca aceste situatii, conditii, locuri sau oameni sa va faca fericit si nu mai suferiti apoi când toate acestea nu va îndeplinesc asteptarile.
Totul este respectat, dar nimic nu mai conteaza. Formele se nasc si mor, totusi dvs. vedeti eternul din spatele formelor. Stiti ca „niciun lucru real nu poate fi amenintat".
Când aceasta este starea Fiintei dvs., cum ati putea sa nu reusiti?
Ati reusit deja.