Egregorul porumbelului libertatii - Partea I de Omraam Michael Aivanhov publicat la 10.11.2008
Egregorul porumbelului libertatii - Partea I
     Fiecare grupare, fiecare miscare religioasa, politica, artistica, fiecare tara, formeaza un "egregor". Un egregor este o fiinta psihica emanata de o colectivitate, formata din gândurile, dorintele, fluidele tuturor membrilor care lucreaza în acelasi scop. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franta, cocosul, pentru Rusia, ursul, etc... Dar nici cocosul, nici ursul, nici tigrul sau dragonul nu vor rezolva problemele lumii întregi. Adesea, egregorurile se opun unul altuia în lumile subtile ; anumiti clarvazatori vad aceste ciocniri de egregoruri si putin timp, dupa aceea, razboaiele izbucnesc pe pamânt între oameni. Trebuie, deci, ca acum întreaga omenire sa formeze egregorul porumbelului care aduce pacea.

     Cap. I PENTRU O MAI BUNA ÎNTELEGERE A PACII Am asistat într-o zi la o dezbatere publica despre pace. Multe personalitati cu înalta calificare, instruite, inteligente, simpatice, amuzante chiar, au luat cuvântul. Multumita lor, am aflat ca pacea este starea cea mai favorabila pentru toata omenirea, în timp ce razboiul este cel mai mare rau.
Într-adevar, am fost încântat, mi-am spus chiar: "Fiindca am înteles, în sfârsit, binefacerile pacii, este evident ca omenirea va fi salvata!" Dar as fi vrut, totodata, sa aud în ce maniera se va instala aceasta pace.
Mai multi vorbitori si-au expus proiectele. Unul dintre ei a propus înfiintarea unei politii mondiale care ar împiedica tarile sa poarte razboi.
Ideea e minunata, dar cum s-o pui în practica?
Acest proiect m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine unde soarecii tineau sfat pentru a gasi mijlocul de a se apara de pisica.
Dupa multe discutii, cel mai batrân soarece prezenta solutia: trebuie, spunea el, sa agatam un clopotel la gâtul pisicii si în acest fel o vom auzi venind de departe. Aceasta solutie minunata a fost primita cu aplauze.

     Din nefericire, nu se va gasi niciodata soarecele, atât de curajos pentru a agata clopotelul la gâtul pisicii.
Exact acest lucru se întâmpla cu proiectul politiei mondiale. Unde se gaseste o forta internationala îndeajuns de cinstita si impartiala pentru a îndeplini aceasta functie, si apoi cum s-o impunem celorlalte natiuni? Un alt vorbitor a explicat ca pacea nu se va obtine decât prin federalism, si s-a lansat în tot felul de teorii din care nimeni n-a înteles mare lucru.
Un al treilea a luat cuvântul pentru a acuza Statul de a abuza de puterea sa si de a transforma pe cetateni în sclavi...
În fine, dupa ce am ascultat înca multi vorbitori, am fost obligat sa conchid ca pacea nu va putea veni prea repede, întrucât nimeni nu o întelege si nu stie cu adevarat ce este.
     Numai un punct de vedere initiatic poate lamuri problema, caci pentru a realiza pacea, trebuie sa ai o buna cunoastere a fiintei omenesti. Veti spune: "Oh, fiinta omeneasca, o cunoastem! “ Nu, nu se cunoaste înca structura sa psihica cu diferitele ei corpuri subtile, care au fiecare nevoi bine definite, aspiratii de satisfacut. Si mai ales nu se cunoaste fiinta omeneasca asa cum am prezentat-o noi, cu cele doua naturi ale sale, Eul inferior si Eul superior, Personalitatea si Individualitatea... Ei bine, atât timp cât cei care doresc pacea nu cunosc aceasta stiinta, pacea nu va veni niciodata în lume.
Pentru moment, se pot observa peste tot oameni înversunati acuzându-se reciproc de a fi factori de razboi. Astfel îsi imagineaza ei ca lucreaza în favoarea pacii. Pentru unii, cei bogati sunt vinovatii, pentru altii, sunt intelectualii, oamenii politici si savantii. Credinciosii acuza pe cei care nu apartin bisericii lor ca sunt eretici care duc omenirea la pieire, iar necredinciosii îi acuza pe credinciosi de fanatism...
Observati si veti vedea ca întotdeauna prin suprimarea a ceva exterior lui, lucruri sau oameni, fiecare crede ca poate instala pacea în lume. Si aici e greseala. Chiar daca s-ar suprima armata si tunurile, a doua zi oamenii vor inventa alte mijloace pentru a se ucide.
     Pacea este o stare interioara si nu se va obtine niciodata suprimând ceva ce ar veni din exterior
Cauzele razboiului trebuie suprimate mai întâi în interiorul fiecaruia. Sa luam un exemplu simplu. Un om consuma la o masa bogata cârnati, jambon, pui, udati din belsug cu vin bun.

     Dupa masa îsi spune: "Acum voi cauta un loc linistit pentru odihna.” Gaseste, în sfârsit, un loc linistit, dar în sinea lui simte ceva care începe sa se miste.
Ia o tigara, fumeaza, apoi se întinde gândindu-se ca ar fi placut sa aiba o femeie frumoasa lânga el. Unde sa o gaseasca? La vecin, bineînteles. Exista un zid, dar acesta nu înseamna nimic, el sare peste el. Va închipuiti urmarea povestii... Nu mai este cazul sa vorbim despre pace!...
Pacea nu este o stare pe care o putem obtine mecanic.
Daca veti cauta pacea mentinând în voi conditii de tulburare si excitare, nu o veti gasi niciodata.
Pacea este un rezultat, o consecinta, ea determina ca toate functiile si activitatile interioare si exterioare ale omului sa fie perfect echilibrate si armonizate. Trebuie, deci, sa cunoastem mijloacele si metodele capabile de a produce pacea, si aceasta este o stiinta întreaga. Din momentul în care întretine în el anumite dorinte, anumite pofte, omul, orice ar face, nu poate sa fie în pace, caci prin aceste dorinte si pofte a introdus în forul lui interior, deja, germenul dezordinii.
Sa luam exemplul unui hot: automat, el gândeste ca poate a fost vazut de cineva si nu se poate opri sa-si închipuie tot ceea ce i s-ar putea întâmpla: va fi urmarit, arestat, închis... Nu este sigur ca nu a fost vazut de cineva, ca nu a lasat câteva urme sau ca nu a facut câteva gesturi care pot dezvalui pungasia sa, si nu mai este linistit: pierde pofta de mâncare, somnul, si nu gândeste decât sa se ascunda.
Un altul a împrumutat bani promitând sa-i înapoieze, dar cum este incapabil sa se abtina putin pentru a aduna aceasta suma, nu îi înapoiaza, si iata-l urmarit de creditorul sau, de care nu mai stie cum sa scape...
Un altul arunca câteva cuvinte grele si jignitoare unui prieten si îsi face astfel un dusman.
Iata, înca o data în plus, cum se evapora pacea. Inutil sa continui, se pot gasi sute de exemple.
Ei da, oamenii fac întotdeauna proba unui talent nemaipomenit în a-si pierde pacea. Daca aveti o haita care latra în spatele vostru pentru ca aveti datorii, pentru ca ati furat, pradat, sau pentru ca nu v-ati tinut promisiunile, cum mai vreti, atunci, sa aveti pace?
"Fugind de creditorii mei", veti raspunde.
De acord, dar creditorii care sunt în voi, îndoielile, remuscarile care va urmaresc, cum sa fugiti de ele?
Argumentând astfel, înseamna sa fii lipsit de stiinta si cunostintele veritabile. Nu va amagiti cu iluzii, gândul nu va va lasa deloc în pace.
     În aparenta este foarte usor sa obtii pacea: este suficient sa mergi pe piscul muntelui unde domnesc linistea si singuratatea.
Dar, iata, ca si aici omul nu gaseste pacea. Pentru ce?
Pentru ca a luat cu el un tranzistor în cap, da, un tranzistor de care nu se separa niciodata si care merge încontinuu... Si ce aude...
Adesea, acest tranzistor este conectat la statiile infernului unde se afla, de asemenea, muzica, dar ce fel de muzica, ce vacarm. Si totusi este acolo pe piscuri, e liniste. Da, exteriorul este calm, dar interiorul, acolo furtunile si uraganele bântuie.
Atunci, cum sa obtinem pacea?
     Toata lumea stie ca trupul omenesc este constituit dintr-un mare numar de organe legate între ele. Fiecare face o munca specifica, dar toate trebuie sa fie în concordanta, în armonie, daca nu, vor apare dezordini sau, ceea ce în muzica numim disonante. Omul nu poate fi în buna sanatate si pace decât cu conditia ca toate organele sale sa lucreze dezinteresat, impersonal, pentru binele organismului întreg.
Dar aceasta sanatate, aceasta pace nu sunt înca decât stari pur fizice.
Pentru a avea pacea sufletului si a spiritului trebuie mers mult mai sus, trebuie ca toate elementele care constituie celalalt organism, organismul psihic, sa vibreze de asemenea la unison, fara egoism, fara dezacorduri, fara idei preconcepute, ca si organele organismului fizic.
Pacea este, deci o stare de constiinta superioara.
Numai ca, deoarece ea este dependenta de sanatatea organismului nostru si cele mai mici necazuri care apar pot compromite armonia noastra psihica, trebuie ca, aceste doua organisme, fizic si psihic, sa fie în armonie, pentru ca pacea sa se instaleze complet.

     Pacea asa cum este înteleasa, în general, nu este pacea veritabila. Daca, timp de câteva minute sau ore nu simtiti în interior agitatie sau necaz, aceasta nu este pace, caci nu este o stare durabila.
Adevarata pace, odata instalata nu o mai puteti pierde. Da, pacea nu înseamna numai sa te simti bine, calm si fara griji un moment, este ceva mult mai profund, mai pretios...
Pacea, v-am spus-o, este un rezultat. Când instrumentele unei orchestre sunt perfect acordate, când toti muzicienii, lucrând cu toate puterile si cunoscând seful care îi dirijeaza, îl iubesc si i se supun, atunci rezulta o extraordinara armonie.
În fiinta omeneasca, pacea este, de asemenea, o armonie, un acord perfect între elemente, forte, functii, gânduri, sentimente, activitati.
Aceasta pace profunda, inexprimabila, este foarte greu de obtinut pentru ca îti trebuie pentru aceasta vointa, rabdare, dragoste si o mare stiinta. Atunci când discipolul începe sa învete si sa înteleaga natura si proprietatile fiecarui element, gând, sentiment, dorinta, în scopul de a nu introduce niciodata în el ceea ce ar putea tulbura armonia sa interioara, si în fine, atunci când reuseste sa elimine din organismul sau tot ceea ce nu vibreaza la unison, atunci si numai atunci obtine pacea.
     Daca fumati, daca mâncati si beti orice, introduceti în organismul vostru anumite elemente nocive care va îmbolnavesc si nu veti putea avea pace. Daca va dor dintii, daca aveti colici sau palpitatii, cum vreti sa aveti pace? Ati introdus în voi particule care provoaca obstructii sau fermentatii si trebuie acum sa le eliminati.
Aceeasi lege opereaza pe partea psihica. Atât timp cât ignorati natura sentimentelor voastre, a gândurilor, dorintelor, pasiunilor, instinctelor, si le respirati hranindu-va din ele, fara a sti daca va fac bine sau rau, nu veti avea niciodata pace.
Pacea este, deci, consecinta unei stiinte profunde asupra naturii elementelor cu care omul se hraneste în toate planurile. Si cu aceasta stiinta, bineînteles, asa cum mi-am spus, trebuie o mare atentie, o vointa puternica pentru a nu lasa niciodata sa apara elemente perturbatoare.
     Daca initiatii dau o asemenea importanta puritatii, este pentru ca ei au verificat demult ca, la cea mai mica impuritate în corpul lor fizic, în sentimentele sau gândurile lor, pierdeau imediat pacea. Pacea, mi-am spus-o deja, este rezultatul unei armonii între toate elementele care constituie omul: spirit, suflet, intelect, inima, vointa si corpul fizic. Si daca este asa de greu de obtinut, este pentru ca aceste elemente sunt rar în armonie.
Un om are gânduri lucide, întelepte, dar iata ca inima sa unde a alunecat, un sentiment inferior, îl împinge sa faca nebunii. Sau, este animat de cele mai frumoase dorinte, însa vointa sa e paralizata. Cum vreti ca între aceste contradictii sa se simta în pace?
Pacea este ultimul lucru pe care omul îl poate obtine.
Dar când, dupa tot felul de suferinte si lupte, de esecuri si victorii, ajunge, în sfârsit, sa faca sa triumfe natura sa divina asupra tuturor revoltelor si vacarmelor naturii sale inferioare, atunci si numai atunci poate gasi pacea.
Mai înainte, se întâmpla poate, sa traiasca minute delicioase, dar aceasta nu va dura. Si astfel auzim multi oameni plângându-se: "Mi-am pierdut linistea, pacea."

     Pacea, veritabila pace, este imposibil de pierdut. Se pot produce, din când în când câteva agitatii, dar nu sunt decât miscari superficiale: în interior, în profunzime pacea exista. Este ca oceanul a carui suprafata este tot timpul agitata de valuri si spuma, dar departe de suprafata, în profunzime, domneste pacea.
     Când ati ajuns sa aveti în voi adevarata pace, tulburarile care se pot produce la exterior nu va mai ating, va simtiti protejati ca într-o fortareata. Se spune în Psalmul 91: "Domnul este locul meu de adapost si faci din Cel Prea Înalt turnul tau de scapare.” Turnul de scapare, este Eul superior.
Atunci când veti atinge acest punct, piscul fiintei voastre, atunci veti cunoaste pacea. Aceasta pace este o senzatie divina, inexprimabila. Dar, înainte de a ajunge la aceasta stare, câte victorii va treb sa obtineti asupra tendintelor voastre inferioare. Pacea provine, deci, dintr-o armonie, dintr-o consonanta absoluta între toti factorii si elementele care constituie fiinta omeneasca. As adauga: aceasta armonie nu poate exista decât atunci când toate elementele sunt purificate. Daca ele nu se acorda înseamna ca s-au strecurat în ele impuritati. Când un om a consumat un aliment care nu îi convine deloc, el nu se simte bine, devine irascibil: dar daca ia un purgativ, totul e în ordine. Impuritatile disturba pacea. Deci, pentru a obtine pacea, primul lucru este sa lucrezi pentru purificare, sa elimini toate materialele care împiedica buna functionare a intelectului, a inimii si a vointei.
Un veritabil Initiat a înteles numai un singur lucru: ca esentialul, este de a deveni pur, pur ca un lac de munte, pur ca cerul albastru, pur precum cristalul, pur ca lumina soarelui... Cu aceasta puritate va putea obtine tot restul.
Evident, nu se poate realiza asa usor puritatea, dar cel putin trebuie înteleasa, dupa aceea iubita si dorita din toata fiinta, si în sfârsit încercat a fi realizata. Când se produc dezordini în corpul fizic, în inima voastra sau în gândire, sa stiti ca ati absorbit elemente impure, si impure poate însemna simplu: straine. Impuritatile sunt materiale nedorite, pentru ca sunt straine organismului uman. Aceste materiale nu sunt, poate, impure prin ele însele, dar sunt considerate impure pentru ca prezenta lor în organism provoaca perturbatii. Sunt deci nocive, si trebuie eliminate. Daca sunteti bolnav sau chinuit, este pentru ca ati permis unei impuritati sa între în voi sub forma unui gând, sentiment sau altceva. Fiecare impuritate, fie în planul mental, fie în planul astral sau în planul fizic, aduce necazuri. Si când spun "necazuri", raul este înca mai mic, pentru ca impuritatile pot, de asemenea, produce otravirea, intoxicarea si chiar moartea
Este deci necesara purificarea în toate planurile: în planul fizic prin bai, curatenie, posturi, etc, si în planul psihic prin rugaciune, meditatie si alte exercitii spirituale. Numai în aceste conditii veti obtine pacea veritabila.
Când omul va ajunge sa fie destul de vigilent pentru a-si pastra intact regatul, acest regat care îl reprezinta pe sine însusi, atunci numai va obtine o pace stabila si durabila. Si ce va reprezenta aceasta pace? O fericire de nedescris, o simfonie fara sfârsit, o stare de constiinta sublima unde toate celulele se scalda într-un ocean de lumina, înoata în ape vii si se hranesc cu ambrozie... Traieste dar, într-o astfel de armonie încât tot Cerul se reflecta în el, începe sa vada toate splendorile pe care nu le-a vazut înainte, pentru ca era prea îngrijorat, prea agitat si pentru ca privirea sa interioara si chiar exterioara, nu se putea fixa spre lucruri pentru a le vedea. Singura pacea permite de a vedea si întelege prezenta realitatilor subtile, de aceea Initiatii, care au ajuns sa guste

     Majoritatea oamenilor nu cauta decât ceea ce este trecator, iluzoriu si care le va aduce deceptii si necazuri. Dar este greu pentru ei sa înteleaga aceasta.
Pentru a întelege, trebuie sa suferi, sa fii deceptionat... Trebuie cu adevarat sa atingi limita, disperarea, pentru a întelege ca ceea ce ti-ai dorit nu aduce nici pacea, nici împlinirea, nici gloria, nici puterea, nu aduce nimic
Dar, este imposibil a explica aceasta tuturor acelor care sunt înca tineri. Trebuie sa fii vârstnic, foarte vârstnic interior pentru a te atasa la singurele bogatii eterne. Cel ce este tânar se joaca înca cu papusi, soldati de plumb si castele de nisip; vârsta nu îi permite sa se preocupe de lucruri serioase, dar când se va maturiza va abandona totul pentru realizari grandioase si va cunoaste pacea.
     Pacea se instaleaza numai când toate celulele vibreaza la unison într-o idee sublima si dezinteresata. De aceea înteleptii au dreptate când spun ca nu veti putea cunoaste pacea atât timp cât nu veti introduce în celulele voastre, în toata fiinta, gânduri de dragoste, mai precis compasiune, generozitate, iertare, abnegatie. Nu veti putea, caci numai aceste gânduri aduc pacea. Când aveti ceva de reprosat aproapelui vostru, când nu îl veti putea ierta si va veti chinui pentru a sti cum sa va razbunati... sau atunci când cineva v-a împrumutat bani si va gânditi tot timpul ca va veni sa-i ceara, nu este posibil sa obtii pacea, aceste gânduri fiind prea personale, prea egoiste.
Si chiar daca sunteti linistiti pentru câteva minute sau ore, nu este înca pace, este putina odihna, o acalmie (acest fel de pace îl pot obtine
Pacea veritabila este o stare spirituala care nu poate fi pierduta odata obtinuta. Când aveti dorinta de a împlini vointa Domnului, adica de a deveni un binefacator al umanitatii, de a iubi pe toti oamenii, de a-i servi, ierta, aceasta idee face sa vibreze la unison toate particulele fiintei voastre si în acel moment veti gusta pacea. Si acea pace, când o veti obtine, va urmareste peste tot: ati simtit-o ieri, astazi este înca acolo, toata ziua... si mâine, de cum v-ati sculat, ea va asteapta.
Sunteti uimiti sa constatati ca nu mai aveti nevoie de a face eforturi pentru a o gasi. Înainte, pentru a va linisti, erati obligati sa va concentrati mult timp, de a va ruga, cânta sau chiar de a lua câteva tranchilizante, acum nu mai este necesar, pacea este acolo, în voi. Lucrati, deci, mult timp asupra acestei idei, de a iubi, de a face bine, de a ierta totul... pâna când ea va deveni atât de puternica încât sa umple toate celulele voastre care vor începe sa vibreze la unison cu ea. Atunci pacea nu va va mai parasi deloc, si chiar daca anumite evenimente va vor tulbura, privind în voi însiva veti descoperi ca pacea este acolo, orice s-ar întâmpla. Caci, nu mai este ca înainte, o liniste, un calm fabricat, impus, care nu dureaza decât timpul eforturilor voastre pentru a o mentine... Este o stare care face parte, sa-i spunem asa, din noi.
     Ati vazut animalele salbatice? Cât timp îmblânzitorul este acolo, ele par a se întelege, dar imediat ce acesta pleaca, ele se arunca din nou, unele contra altora pentru a se sfâsia. Si copiii într-o sala de clasa: atât timp cât profesorul este acolo, ei stau linistiti la locurile lor, dar când acesta iese, ei se agita, striga, se ciondanesc.
La fel se întâmpla cu celulele organismului: atât timp cât faceti eforturi pentru a le stapâni, ele accepta sa se calmeze putin, dar imediat ce lipsiti, adica va gânditi în alta parte, necazurile reîncep.
Trebuie deci, sa va ocupati de ele, sa calmati, sa curatati, sa le hraniti, ca si cum ar fi copiii vostri, elevii vostri. Da, si atunci când veti ajunge sa le instruiti, când ele vor sti foarte bine sa-si faca treaba fara certuri si discutii între ele, atunci pacea va veni. În tot cazul, sa nu va închipuiti niciodata ca schimbând locuinta, prietenii, profesia, cartile, tara, religia... sau femeia, veti avea pacea.
Pacea nu depinde deloc de aceste schimbari. O mica liniste, un ragaz, da, dar imediat dupa acestea, acolo unde veti fi, alte framântari va vor asalta, pentru ca nu ati înteles ca pacea depinde numai de o schimbare în modul de a gândi, simti sau actiona.
Schimbati aceasta si chiar daca veti ramâne în aceleasi locuri, în aceleasi dificultati, veti avea pacea. Pentru ca pacea nu depinde exclusiv de conditii exterioare, pacea vine din interior si ea tâsneste, va invadeaza în ciuda turbulentelor si trepidatiilor din lumea întreaga. Este ca un fluviu care coboara din înalt. Si când posedati aceasta pace, sunteti capabili de a o revarsa, de a o raspândi ca ceva real, graitor, faceti o munca asupra lumii întregi aducând si altora pacea.
Câti oameni nu spun acum ca lucreaza pentru pacea lumii dar, în realitate, ei nu fac nimic pentru ca aceasta pace sa se instaleze cu adevarat?
Cuvinte numai... Ei creeaza asociatii în favoarea pacii, dar numai pentru a se vedea, invita, pentru a primi decoratii. Viata lor însa nu este o viata pentru pace. Ei nu s-au gândit niciodata ca mai întâi toate celulele corpului lor, toate particulele fiintei lor fizice si psihice trebuie sa traiasca dupa legile pacii si armoniei, înainte de a emana acea pace pentru care, pretind ei ca lucreaza.
În timp ce scriu despre pace si se aduna pentru a vorbi despre pace, ei continua sa alimenteze razboiul în ei, caci sunt, fara încetare, pe cale sa lupte contra unui lucru sau altul.
Atunci, ce fel de pace pot ei sa ne aduca?
Pacea, omul trebuie mai întâi s-o instaleze în el însusi, în actele lui, în sentimentele si gândurile sale. Numai în acel moment el lucreaza cu adevarat pentru pace.