Lupta de la Câine Creţ de Vasile Plavan publicat la 09.11.2008
LUPTA DE LA "CÂINE-CREŢ"
Traia la noi in sat un mosneag cu pletele albe ca argintul si fata brazdata adânc de multe nevoi si necazuri.
Intr-o zi de iarna, cum ma chinuia urâtul, m-am dus la dânsul sa-i ascult povestile pe cari nu le mai ispravea.

Multe mai indura bietul om cât traieste, prin multe cumpeni mai trece, câte vremi furtunoase nu se descarca pe capul lui.
Era prin anul 1866 in preajma Sf. Pasti. Ne venise la urechi, noua, soldatilor de rand, din regimental 41 din Cern�uti, c� nu ne asteapt� mese �nc�rcate cu bun�t�ti. Umbl� vorba c� Prusul st� ca-ntre spini, �si cat� de furc� cu mai marele nostru st�p�n.
�ntr-o bun� zi, cam la c�teva s�pt�m�ni dup� Pasti, soseste porunc� s� ne preg�tim de cale, c� trebuie s� mergem din Cern�uti.
Dar unde? �ncotro? Si la ce? Despre asta habar n-aveam.
���� Pe atunci nu erau trenuri �n Bucovina, ca-n vremile de azi, si �i �ntelege c� din pricina asta ne-am pornit pe jos la drum. Dup� marsuri de-o post�, f�ceam c�te-un popas �n corturi si apoi o luam �nainte.
Am trecut prin codri, prin munti, prin c�mpii �nc�rcate de road�, p�n� ce-am ajuns la un t�rg Cosita, �n Ungaria
�n t�rgul acesta, vreme de o lun� am f�cut niste exercitii, ca la manevre. Credeam c� ofiterii ne-or scoate m�duva din oase. Ne dam bine seama c� ne preg�tesc pentru un lucru mare si c� la nunt� nu ne duc. Dar nu ni spunea nimeni nimica despre primejdia ce sta s� cad� pe tara �mp�ratului nostru.
Din Cosi�a ne-am dus apoi cu trenul prin Budapesta � c� vezi pe acolo era drum de fier � la Moravia.
Frumoas� si bogat� tar�, Moravia.

���� Niste lanuri �ntinse ca acelea, pline de belsug, �ti treceau pe dinaintea ochilor si pe imasurile netede ca aria p�stea un soi ales de vite, de-ti era mai mare dragul s� te uiti la ele. Si gospodarii de acolo, ce gospodari! Averea unui t�ran de acolo f�cea zeci de mii de lei, nu ca pe la noi; si-apoi c�t de grijite erau heiurile unde ad�posteau cirezii de boi la trup otova si tantosi la mers! Surile si coserele erau pline de bine. Si bag� de seam� c� eu am fost pe acolo pe la �nceputul verii, c�nd c�mpurile nu-s �nc� str�nse! C�nd m� uitam la roada c�mpurilor de acolo, m� sf�rsiam de necaz si durere, g�ndindu-m� la ai mei de acas�, din draga Bucovin�, �n care secerea foametei snopia f�r� mil� noroadele!
���� Din Moravia am trecut cu toat� oastea, sub comanda lui Benedek, pe c�mpul Bohemiei � nu mi-ar fi c�lcat pe acolo piciorul! Ne-am �nc�rcat �ntr-un sat ruginele de arme cu gloante de moarte. Pe atunci catanele noastre n-aveau arme ca acestea de azi. Rugina ceea o �nc�rcai cu varga si-i d�deai foc cu capsa. Cu pusca ceea am intrat eu �n focurile de la Skalitz si C�ine-Cret (K�niggr�tz) �n anul 1866.
���� �ntr-o dimineat� frumoas� de �nceput de var� st�team pe un ses din Skalitz pititi dup� niste c�piti. Soarele se ridicase ca de-o sulit� si peste �ntinderi plutia o ceat� plumburie. Nu deslusiai nici un zgomot. Era o liniste ca �naintea unei furtuni mari. Mai de-o parte de noi trecea artileria noastr�. Se cutremura p�m�ntul sub greutatea tunurilor si sub tropotul cailor.
�naintea noastr�, de dup� t�hlisul unui pom�t ce abia-l z�reai �n dep�rtare, se vede deodat� o negur� misc�ndu-se spre noi. Negura creste. Erau v�n�torii nostri, cari veniau, veniau, adic� nu, fugeau, fugeau �n goan� groaznic�, deoarece dusmanii li erau la c�lc�ie.
�n clipa asta se ridic� din dosul pom�tului o pal� mare de fum, rotindu-se, si apoi o puternic� bubuitur� �nfior� cuprinsurile.
Dusmanul �ncepuse s� trag� asupra noastr�. Cum st�team dup� c�pit� cu m�na �nghetat� pe arm� si ochii aruncati �n partea de unde sosiau detun�turile si r�cnetele v�n�torilor cari fuseser� pusi pe fug� de dusman, un v�j�it n�praznic de furtun� trecu pe l�ng� urechea mea si, nu departe de mine, o ghiulea scurm� p�m�ntul. �S� te duci unde-o dus mutul iapa si surdul roata�, am �nt�mpinat-o eu. V�j�ielile se-ndesesc amestec�ndu-se cu suere ascutite, pline de groaz� � e moartea trimeas� de Prusaci �n r�ndurile noastre cu ghiulele si gloantele lor.
Strig�te �ngrozitoare n�v�lesc �n urechi.
Parc� chinurile iadului �s cobor�te pe p�m�nt. Vaiete din mii de guri se ridic� la ceriu. Un soldat se chinuieste cu m�na si picioarele sdrobite, altul cu fata g�urit� de gloante se bate cu moartea, al treilea se roag� de un camarad: �Vino de-mi ia zilele, s� nu m� chinuiasc� moartea, c� de-amu stiu c� n-am parte de viat�. Si multi feciori cari abia se mai tineau �n viat�, se rugau s� li se curme zilele. Pe Gheorghe Ciorbea l�ng� mine l-a t�iat o ghiulea de tun. N-a zis nici m�lc. A avut o moarte usoar�, Dumnezeu s�-l ierte! A fost prietenul meu cel mai bun al meu. Nu i-am putut pune nici m�car o crucit� de bete la cap.
���� Dusmanul se tot apropie, gloantele suer� �ncrucis�ndu-se �n toate p�rtile. Ai nostri cad cu duiumul. ��napoi�, se auzi glasul unui comandant, si cu totii o luar�m �n fuga mare �napoi, loviti din spate de ploaia gloantelor. Dusmanii trag cu tunurile amarnic, bat din r�sputeri, iar �n r�ndurile noastre strig�tele de moarte sporesc cu fiecare clip�.
Tocmai sub amiaz� au �ncetat dusmanii s� ne urm�reasc�, fiind opriti de artilieria noastr� care a deschis un puternic foc de �mpotrivire. Sf�rsi�i de puteri si lihni�i de foame, ne-am asezat �n tab�r� pe-o c�mpie. Departe se z�ria fum�ria neagr� deasupra t�rgului Skalitz. Praf si cenus� s-a ales din t�rgul acela.
Cr�ncen� b�taie am m�ncat �n ziua ceea noi de la Prusaci. De unde? P�n� ce �ncercam ruginile noastre cu varga, Prusacul, care avea arme cu cartuse, doboria sute de feciori din sirele noastre. C�mpul era negru de trupurile catanelor �mp�r�testi.
Moartea cu ochii am v�zut-o c�teva zile mai t�rziu. Era o noapte senin�. Noi st�team preg�titi, deoarece stiam c� are s� soseasc� dusmanul. �n zori, c�nd se mijea de ziua, armata prusac� era �n fata noastr�. La comand� d�m n�val� asupra dusmanului. Acesta o apuc� �napoi, �n siretenia lui, se retrage, fugind nebuneste. Ne tinem de d�nsul si nu-l sl�bim din focuri. De la un timp �l pr�p�dim din ochi; oastea noastr� tot urm�rindu-l, a ajuns pe un ses foarte �ntins si larg, �nconjurat din toate p�rtile de dealuri. Comandantul ostirii noastre, generalul Benedek, �nfl�c�rat de bucurie c� armata prusac� s-a �mpr�stiat si s-a risipit, d� porunc� la toate regimentele s� c�nte muzica, s� c�nte de veselie, c� biruinta-i pe partea noastr�.
Muzicile �ncep �ndat� s� c�nte, cum se c�nt� c�nd norocul �ti aduce o bucurie mare. �ndemnati de sunetul muzicei si de ofiteri, puzderia de catane se prind la hor�, de parc� erau la nunt�. Arunc� chipiurile �n sus si chiuesc de clocotesc meleagurile. Un chef si o voe bun� era pe sesul acela, cum rar ti-i dat s� vezi.
Mie nu stiu cum, �n clipa ceea, nu-mi ardea a hora. Parc� �mi spunea inima c� veselia asta nu-i a bun�. Stam si m� uitam cum s�riau �n hor� soldatii nostri. Un c�ne de sublocotenent vine pe la spate si m� loveste cu latul sabiei peste pulpele picioarelor, asa de tare, c� numai sc�ntei verzi mi-o esit din ochi. �Dar tu de ce nu te bucuri? Ce, esti bab�?�, se r�sti la mine �n limba nemteasc�. Si am jucat si eu, apoi, din ordin.
Tocmai c�nd era bucuria �n tot felul ei, � �nc� nu se ivise soarele � de dup� spinarea de dealuri ce ne �mprejmuiau, veni de la dusman o ghiulea care ne vesti c� moartea-i l�ng� noi. Nenorocit ceas a fost acela! Moartea ne p�ndea de aproape si noi nu stiam nimic.

���� Dusmanii ne �nconjuraser�. Fugiser� anume de focurile noastre ca s� ne am�geasc�, s� ne atrag� �n sesul acela. Planul li s-a �mplinit, cum nici ei nu se asteptau. Aripa dreapt� si cea st�ng� a armatei lor ne c�zur� �n coaste si, de dup� dealuri, repeziau �n noi focuri f�r� gres. Toate gloantele si ghiulele lor c�deau �n grosul ostirii noastre. Focul ne ardea, ne st�ngea si din coaste si din fat�. Srapnelele unde c�deau se sp�rgeau si zeci de vieti �si g�siau sf�rsitul; uneori, �n sborul lor vijelios, ghiulele surpau dealuri si �ngropau sumedenie de smanii ne luaser� ca din oal�. O srapnea c�zu nu departe de mine, tocmai unde erau tunarii nostri. C�nd se sparse, arunc� �n aer cai, oameni si buc�ti de tunuri. Pe mine �ns� m-a ferit Dumnezeu, de-am sc�pat cu viata teaf�r�.
�nv�luiti si �nv�lm�siti de strig�tele mortii, de fum, de bubuitul tunurilor, ni se p�rea c�-i pr�p�dul lumii.
�n larma si zuiumul acesta, colonelul Bek d�du ordin de retragere. Dar tot at�t de greu s� te retragi, pe c�t de anevoie puteai p�trunde �nainte. C�nd ne retr�geam de pe c�mpul de lupt�, ne st�teau �n cale trupuri ciuntite, �nchegate �n s�nge, cai cu capul desprins de trup, buc�ti de tunuri, arme cu baionete. Stafia mortii era st�p�n� pretutindeni. C�ci dusmanul �n fiecare clip� �ti putea c�nta prohodul.
Din b�t�lia de la C�ne-Cret a sc�pat cu viat� numai cine a avut noroc, fiindc� grindina de gloante si ghiulele a tinut �ntr-una din amurgul diminetii p�n� la chindii.
Ca o turm� �mpr�stiat�, c�reia nu-i stie de urm� ciobanului, asa ne retragem noi sub potopul de gloante spre �nt�ritura din C�ine-Cret. �nt�ritura aceasta era �nconjurat� de o ap� nu lat�, dar ad�nc�.
Pe care-l sc�pa Dumnezeu de moartea Prusacului, pe acela, c�nd ajungea la �nt�ritur�, �l �nghiteau valurile tulburi ale apei din jurul cet�tii. Pe podul str�mt de peste ap� multimea de soldati ssi scape viata. Din pricina asta multi soldati c�zur� �n ap� si se �necar�. C�t sodom de soldati s-a pr�p�dit acolo, eu dau cu socoteal� c� din trupurile lor aproape se putea face pod peste r�u
C�nd eram si eu aproape de �nt�ritur�, veni o ghiulea si curm� viata unui c�pitan care mergea c�lare al�turi de mine. C�pitanul c�z�nd depe cal, strig� �n limba german�: �B�ieti, luati desaga aceasta, c� mult bine-i �n ea�.
Eu atunci scosei din buzunar o rujd� de cutit cu pr�seaua de lemn si d�dui busna la c�pitan s� tai baerele desagei ce-i at�rna la coaps�. Cum rujdeam cu briceagul la desag�, un glonte veni cu fiori de moarte si am rupt-o la fug�, f�c�ndu-mi cruce c� trecuse primejdia mortii.
B�tr�nii cari au luptat �n Italia �n armata comandat� de Radetzki, povestiau c� glontele are n�ravul bl�st�mat de a trage spre bani.
�n lupta dela C�ne-Cret m-am �ncredintat c� spusa b�tr�nilor avea sub coaja ei un s�mbure de adev�r. M� l�sasem ispitit de banii c�pitanului, � c� bani doar erau �n desaga ceea � din pricina asta avea s� mi se trag� moartea. Banul era ispita si r�d�cina tuturor p�catelor depe lumea asta, c�nd el ajunge a fi st�p�n pe om. Multe isp�seste omul pentruc� se l�comeste la bani...
Eu putui p�trunde �nl�untrul �nt�riturii, unde dusmanul nu ne putea face nimic�. Multi fl�c�i rom�ni din Bucovina si-au g�sit moartea pe c�mpul de lupt� dela C�ne-Cret, unde dorm somnul de veci, uitati si nepomeniti de nimeni.