Egregorul porumbelului libertatii - Partea II de Omraam Michael Aivanhov publicat la 10.12.2008
Aristocratia si democratia
     Câte tari mari, care formeaza acum o unitate, erau formate nu cu mult timp în urma, din state separate care se razboiau între ele.
Într-o zi ele au înteles ca unitatea era preferabila si, dupa ce s-a facut, ele au devenit veritabile puteri. Dar este înca o etapa insuficienta, caci fiecare din aceste tari ce reprezinta realmente o putere reala, simte ca vecinul îi face concurenta: este nelinistita, celalalt la fel, si iata-le deci pregatindu-si armamentele. Atunci, cum credeti ca se va sfârsi aceasta? Printr-o distrugere reciproca
Toate tarile trebuie sa înteleaga deci ca a venit momentul pentru o unitate mult mai vasta, mult mai larga: toate statele de pe Pamânt trebuie sa se uneasca si aceasta unificare, ca si în organismul uman, va produce sanatatea, bunastarea, forta.
Omenirea n-a ajuns înca sa fie sanatoasa: ea este bolnava, canceroasa pentru ca filozofia separarii domneste peste tot. Fiecare încearca sa lucreze numai pentru tara sa, pentru familia sa, pentru el însusi. Ei bine, aceasta tendinta va crea mereu complicatii si razboaie, caci în aceasta împartire vor exista totdeauna interesele unora sau altora care vor fi ranite.
Trebuie acum simplificate lucrurile, convinse tarile lumii întregi ca, daca accepta sa se uneasca, toti oamenii vor trai mult mai bine: nimanui nu-i va lipsi nimic, toti vor trai în abundenta, liberi sa calatoreasca, sa se întâlneasca, sa se iubeasca, sa se distreze, sa creeze.

     În trecut, când omul nu era în stare sa-si largeasca orizontul constiintei în afara intereselor castei sale, tribului sau natiunii sale, ideile de separare îsi aveau ratiunea lor de a exista.
Chiar mari Initiati, ca Moise, de exemplu, au întretinut aceste idei, ca trebuie luptat împotriva popoarelor straine, si Moise însusi lua parte la aceste razboaie.
     În acea epoca era imposibil de a face înteleasa dragostea fraterna si necesitatea unei familii universale. Dar acum, este altfel, si cu rapiditatea mijloacelor de comunicare si informare, pamântul a devenit, deodata, atât de mic încât este momentul pentru oameni sa înteleaga ca trebuie sa suprime frontierele si sa se uneasca, pentru ca lumea întreaga sa devina o familie.
Se duce razboi, dar pentru a apara ce?
Priviti cum toti se încapatâneaza sa apere o stare de lucruri care este destinata disparitiei. Curând vor fi rusinati sa descopere cât de marginit era punctul lor de vedere.
Totusi, la ora actuala se constata ca o întreaga munca se încheaga în constiinte, si veti vedea cum se va intensifica, gratie, daca nu adultilor, atunci tinerilor. Caci deja, se observa cum tinerii îi obliga pe adulti sa-si largeasca conceptiile, sa renunte la rasism, nationalism, la intoleranta: ei nu mai pot suporta aceste idei înguste care sunt la originea tuturor razboaielor.
Da, vine un tineret care va zdruncina din temelii totul în lume: atât în Rusia cât si în America, el va savârsi o revolutie formidabila
Conducatorii politici îsi închipuie, de multe ori, ca destinul unei tari este în mâinile lor.
Poate, câtva timp, pot sa aiba aceasta iluzie, dar aceasta nu dureaza. Toti aceia care au crezut ca totul depindea de ei au sfârsit rau. Tiranii sfârsesc întotdeauna rau: fac sa cada câteva capete, si apoi într-o zi, va cadea capul lor, într-o maniera sau alta.
Caci, în realitate, nu oamenii cât de puternici ar fi ei dirijeaza destinul omenirii, ci foarte înalte Entitati invizibile care observa si controleaza cursul evenimentelor.
Priviti toate aceste imperii formidabile care au facut sa tremure lumea, si care au disparut, îngropate în pulbere sau în nisipurile desertului.
Da, exista alte Inteligente, alte Forte care lucreaza într-un scop pe care noi nu îl cunoastem. Trebuie deci ca oamenii sa încerce sa înteleaga si sa fie mai smeriti, daca nu, mai devreme sau mai târziu, îsi vor sparge capul.
Chiar si societatile secrete care credeau ca vor domina lumea, n-au ajuns niciodata s-o faca, si multe dintre ele au si disparut astfel. În timp ce, acei care urmeaza proiectele Divinitatii, marii Initiati, chiar daca au fost adesea calcati în picioare si masacrati, idealul lor, acesta n-a disparut niciodata. Caci proiectele Divinitatii înseamna totdeauna mântuirea omenirii, eliberarea, fericirea sa, si ele se vor realiza!
     Fraternitatea Alba Universala este aici pentru a reaminti oamenilor ca sunt copiii aceluiasi Tata, Dumnezeu, care le da viata, si a aceleiasi Mame, natura.
Atunci, pentru ce sa se macelareasca? Pentru ce sa lupte unii contra altora? Este monstruos, lipsit de sens. Vedeti, nu putem obiecta cu nimic la aceasta. Acceptând acest adevar, nu mai putem continua sa ne separam, sa ne detestam, nu este logic.
Trebuie sa traim în concordanta cu acest adevar, sau atunci trebuie decis sa-l refuzam, va fi mai corect asa. Când nu ai nici acelasi tata, nici aceeasi mama, în cel mai rau caz este permis a te lupta, dar sa faci ca multi crestini care, afirmând aceasta credinta, se macelaresc între ei si îi macelaresc si pe altii, atunci aceasta nu mai merge, este o contradictie formidabila!
Dumnezeu este deasupra consideratiilor despre rase, nationalitati sau popoare. El da viata tuturor. El nu i-a creat pe oameni pentru a fi, înainte de toate, arieni sau semiti, slavi sau arabi, chinezi sau americani, El i-a creat, atâta tot
Doar ei, din cauza conditiilor lor de evolutie, n-au putut face altfel decât sa se împarta în clanuri, familii, societati, tari. Dar într-o zi toate aceste distinctii care provoaca atâtea ostilitati vor dispare, si oamenii se vor simti toti cetateni ai lumii.
Iata ce este de salutat si de dorit.
Care este omul politic sa pretinda contrariul?
Sa vina sa ma gaseasca si îi voi arata matematic, stiintific, istoric ca anumite moduri de a vedea lucrurile sunt perimate. Cu câteva decenii în urma, francezul care ar fi îndraznit sa preconizeze o reconciliere cu germanii ar fi fost împuscat. Acum, când este o idee dobândita, nu se mai împusca nici francezii, nici germanii; ei îsi întind mâinile, îsi fac vizite, se iubesc si chiar aduc pe lume gramezi de mici franco-germani.
Atunci, de ce n-ar fi o reconciliere între toate celelalte popoare?
Germanii si francezii au devenit prieteni, bine, am înteles, dar aceasta n-a schimbat mare lucru: alti dusmani asteapta la pânda momentul de a-i înghiti. Trebuie deci facuta o unitate mult mai vasta pentru a putea scapa cu adevarat de toate pericolele. Daca nu, sarmanii oameni, nici armele, nici diplomatiile lor nu îi vor salva. Dar în curând, în fata amenintarilor care vor plana peste omenire, toti vor fi obligati sa-si întinda mâna.
Evident, Marte, instinctul de agresivitate va exista totdeauna, de aceea omul va simti tot timpul nevoia de a se lupta si de a obtine victorii.
Scopurile si mijloacele se vor schimba, dar nevoia, tendinta nu vor dispare. Omul are dreptul de a declara razboi lumii întregi pentru ca este o trebuinta pe care natura a pus-o în el. Da, are dreptul, dar numai cu armele dragostei si luminii.
În viitor, razboiul asa cum exista astazi sub forme atât de devastatoare va dispare: oamenii vor întelege cât de costisitoare sunt aceste razboaie, în toate domeniile, si vor înceta sa se macelareasca.
Dar oricum instinctul razboinic va persista. Inteligenta cosmica, ea însasi, nu vrea ca el sa se stinga; oamenii vor continua sa se bata, dar sub alte forme si instigatorul, în loc sa-i distruga pe altii, le va da viata, bogatia, lumina, dragostea. Si va fi atât de frumos. Vor exista deci totdeauna batalii, dar de un alt fel, ca bataliile care se duc în spatiu între stele si sori care îsi lanseaza fara încetare sageti de lumina.
     Nici un regim politic, pâna în prezent, nu s-a aratat cu adevarat eficace în a aduce popoarelor fericirea si pacea. Indiferent ce ar reprezenta monarhia, oligarhia, republica etc, nici una n-a adus solutii cu adevarat definitive.
Pentru ce? Pentru simplul motiv ca un sistem de guvernare nu înseamna totul. Atât timp cât indivizilor carora li se pretinde a se impune, nu au constiinta datoriei lor, atât timp cât ei nu ajung sa înteleaga ca trebuie sa depuna toate eforturile pentru a se pune în armonie unii cu altii, oricare ar fi regimul, vom asista la aceleasi dezordini, la aceleasi necazuri.
Simbolic, democratia reprezinta cârmuirea stomacului. Da, poporul, demosul, este stomacul.
Stie oare, poporul cu exactitate ceea ce este bun sau rau? Nu, el este împins de tot felul de dorinte si pofte nemasurate pe care le vrea împlinite. Dovada, acum când i s-au dat toate posibilitatile de a cere, va cere el oare, Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa? Va cere el, lumina si dragostea?
Nu, stomacul nu cere decât mâncare în plus, si dupa aceea apar murdarii si pagube peste tot.
Poporul nu are înca un ideal superior. Da, fiindca are nevoie de un cap, de o minte, si acest cap lipseste.
Bineînteles, trebuie o minte luminata, dezinteresata, caci, daca cel ce se afla singur are aceleasi instincte ca multimea care cere, jos, atunci acest lucru nu mai merita osteneala. "Cereti Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa” a spus Iisus. Si cum Împaratia lui Dumnezeu este o monarhie, toate tarile lumii trebuie sa fie organizate potrivit imaginii universului al carui rege este Dumnezeu
. Eu nu vreau sa spun ca, în momentul actual, monarhiile ar fi de preferat republicilor, nu, eu vorbesc în principiu.
Când stomacul este orb, nu trebuie sa îi dam cârmuirea.
Si când capul este nedemn, de asemenea, nu trebuie sa i-o acordam. Deci, va rog sa ma întelegeti bine, vorbesc în principiu. De altfel, capul este acela care, adesea, aduce cele mai multe necazuri, nu stomacul. Vorbesc, deci, din punct de vedere simbolic, si în domeniul simbolicului totul este clar, matematic.
A fi un adevarat aristocrat, nu înseamna numai a purta un nume, stramosi, titluri de noblete, pamânturi, ci ati proba tie însuti simtul moral, generozitate, forta de caracter.
Daca guvernarea democratica a sfârsit prin a învinge aproape peste tot în lume, aceasta este pentru ca aristocratia s-a compromis.
Din nefericire, nu înlaturarea regilor, împaratilor sau tarilor a facut automat popoarele mai fericite. Caci multi dintre aceia care au preluat puterea, chiar si în tarile comuniste, repeta crimele vechilor stapâni. Atunci, din nou va izbucni o revolta, din nou ei vor fi înlaturati, pentru ca nu sunt la înaltime: au uitat ca au rasturnat monarhia si nobilii pentru a face sa domneasca un ideal de fraternitate si justitie; cu timpul, uiti, te materializezi, te degradezi...
Ca si Biserica, care a uitat principiile iubirii pe care Iisus le-a dat, si care s-a materializat si ea dea lungul secolelor.
     Trebuie sa se revina acum catre aceasta aristocratie a inimii, a sufletului, care este aceea a Initiatilor, a marilor Maestri, a tuturor acelor fiinte luminate care au demonstrat-o.
A vorbi despre dreptate si fericire pentru popor, nu ajunge Toata lumea este capabila sa vorbeasca bine, dar câti oare, sunt capabili sa traiasca si cele spuse?
Atât timp cât tarile vor avea lideri care nu vor fi luminati de flacara initiatica, nimic bun nu va iesi din deciziile lor. Câteva schimbari în domeniul economic, material, financiar sau politic nu vor fi de ajuns niciodata pentru a rezolva aceste probleme; va fi mereu aceeasi poveste, mereu acelasi noroi. Vedeti, nu s-a înteles înca ceea ce trebuie schimbat.
Poporul, la Roma, cerea pâine si jocuri de circ, si se citeaza acest detaliu cu adevarat celebru al istoriei romane, ca si cum nici un alt popor n-ar fi facut niciodata acelasi gen de cereri.
În realitate, oamenii cer, totdeauna, aceleasi lucruri, dar sub o alta forma. Ei le-au modernizat, atât, dar sunt aceleasi: a mânca si a se distra, pentru aceasta fac greve si revolutii.
La ora actuala, jocurile de circ sunt cinematograful, televizorul, spectacolul de music-hall, barurile de noapte, meciurile de fotbal, de catch...
Nu spectacolele sunt cele care lipsesc. Este întotdeauna aceeasi fire care are nevoie de distractie si pentru care s-au gasit feluri din ce în ce mai numeroase de hrana.
Câti oameni cer Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa? Câti cer lumina, puritatea, adevarul, bunatatea?
Totul se învârte în jurul banului, al hranei si al placerilor.
Printre cererile omenesti, libertatea este, poate, singura de natura spirituala, dar asa cum o înteleg oamenii, înseamna a avea mai multe posibilitati de a pierde timpul, de a se distra, a face prostii si rau lor însisi si altora.
Cine gândeste sa fie liber pentru a-si consacra timpul unor lucrari sublime?
Majoritatea luptelor politice si sociale se rotesc în jurul pântecelui, sexului, lenei si placerii. De aceea, daca se ofera oamenilor ceea ce ei cer, nu vor face altceva decât sa se înfunde în egoism si pasiuni. Priviti numai numarul de carti, filme, reviste, spectacole care antreneaza acum oamenii în dezordine, anarhie si haos... Si ele au succes.
     Este extraordinar sa observi cât de mult are nevoie natura omeneasca sa se hraneasca cu aceasta hrana infernala. De aceea, scriitorii, artistii nu sunt prea vinovati dând publicului aceasta hrana: el o cauta cu o atare lacomie, încât ceilalti cauta sa i-o procure. Nu este, deci, în întregime greseala lor, dar, daca ar fi fost mai constienti de responsabilitatile lor, ar fi simtit ca nu ar fi trebuit niciodata sa coboare pentru a satisface multimii poftele si lacomiile naturii inferioare. Ar fi ramas pe o înaltime obligând multimea sa urce pentru a-i atinge, aceasta inteligenta si frumusete adusa de ei. Reprezentând creierul, ei ar fi trebuit sa joace rolul unei adevarate aristocratii.
. Dar iata ca ei vor sa multumeasca masele, demosul, stomacul, si, de aceea, acum partea inferioara domina, conduce, face pe grozava, cere... Pe viitor, va trebui reconstituita o aristocratie intelectuala, morala, spirituala pentru ca poporul sa poata evolua, si tendintele care au acaparat puterea, "demosul", stomacul, sexul trebuie sa lase conducerea mintii, care nu va împlini dorintele acestora. Daca veti întreba natura cum vede ea lucrurile, ea va va întreba: "Iar dumneavoastra, cum veti echipa un vapor? “ Pentru a putea porni, unui vapor îi trebuie motoare, si aceste motoare împreuna cu carburantul lor, pot fi inteligente? Nu, ele propulseaza vaporul, atât, dar nu pot vedea, îl pot arunca în stânci, pe un iceberg sau peste alte vapoare, si iata naufragiul. Ah, dar exista un capitan care este inteligent, supravegheaza, conduce. Ei bine, eu, de asemenea, când am facut omul, i-am dat motoare sa-l propulseze, care împroasca foc, dar i-am dat, de asemenea, un capitan. Numai ca, daca acest capitan a adormit pe undeva, s-a îmbatat si a lasat locul gol, vaporul pleaca în deriva!" Motoarele sunt jos, în cala, în profunzimile vaporului, iar sus, pe punte, adica în frunte, natura l-a pus pe capitan: cu ochii, urechile, gura, el vede, asculta, ordona. De ce oare, capul nu se afla între picioare, de exemplu, sau sub ele?... În realitate acolo se afla pentru multi, vorbind simbolic. Da, toti cei care nu vor sa judece, sacrifica totul motoarelor si mintea este batjocorita. Deci, iata ce trebuie înteles: motoristilor care sunt jos, nu le este dat sa vada pentru a conduce operatiile, ei nu o pot face, acesta este rolul capitanului. Dar pentru a pune în functiune vaporul ei sunt în stare, totul depinde de ei. Ca si cu poporul, priviti: fara el, fara munca lui, toata tara va muri. Nu trebuie deci sa-l subestimam, el reprezinta mijloacele, conditiile, forta care sunt absolut necesare ansamblului unui corp. Poporul este acolo pentru a semana si recolta, si fara el va apare foametea. Dar, a-i da functiile care sunt ale capitanului, ale aristocratiei, nu; punctul sau de vedere este prea limitat, este incapabil de a face alegeri inteligente si sa orienteze evenimentele pe calea cea buna. Scuzati-ma, dar asa se întâmpla. Nu este dat celulelor stomacului sa instruiasca pe altii si sa-i conduca. Când stomacul si sexul reclama ceva, creierul trebuie sa gândeasca si sa selecteze. Întelepciunea trebuie sa-i ghideze si sa-i lumineze pe oameni, si atunci fortele poporului vor fi acolo pentru a împlini splendorile ei. Creând omul, Inteligenta cosmica i-a aratat, prin structura corpului sau, cum întreaga viata sociala trebuie sa fie organizata, si de altfel oamenii au reusit, prin tatonari, sa realizeze ceva ce se apropie de acest model. Dar ce departe sunt înca de perfectiune. Vor exista, tot timpul, conducatori si condusi, dar nu totdeauna ei se afla la locul potrivit. Ceea ce lipseste, este adevaratul respect pentru ordinea lucrurilor în omul însusi si în societate.

     Eu, nu ma lupt cu poporul din mine, îl hranesc, îl îngrijesc, îl curat. Ah, da, la mine poporul este foarte îngrijit, dar exista o aristocratie careia trebuie sa i se supuna. Eu nu îi permit sa cânte ca la revolutie: "Asa, asa, asa, pe aristocrati îi vom spânzura.” Poporul meu nu cânta asemenea cântece împotriva aristocratiei, dimpotriva, o respecta. Veti spune: "Dar este periculos ceea ce ne povestiti aici. Daca acum pledati pentru aristocratie si condamnati democratia, este periculos.” Totul este permanent periculos. Când mâncati sau beti, puteti sa va sufocati, otraviti si sa muriti; când iesiti pe strada, puteti fi calcat de o masina sau, sa fiti loviti în cap de o caramida cazuta de pe vreun acoperis... Traim în mijlocul pericolelor, dar trebuie sa spunem adevarul si este de preferat, într-adevar, de a restabili o aristocratie luminata decât de a se conduce dupa criteriile si gusturile unei multimi nestiutoare. Acum, urmariti-ma bine: eu nu vorbesc de clase sociale, ci despre principii, eu stiu foarte bine ca în popor se afla adevarati aristocrati, fiinte ce au un ideal si aspiratii foarte înalte. Am întâlnit dintre acestia, nu aveau nici titluri, nici castele, nu aveau nimic, dar prin felul lor de a trai cu adevarat drept, generos, dezinteresat, erau minunati aristocrati. Începeti sa ma întelegeti, nu-i asa? În realitate, eu nu sunt nici pentru aristocratie, nici pentru democratie, doar pentru ordine, o unitate, o armonie care exista în univers si se reflecta de asemenea si în corpul nostru. Da, desigur, daca Inteligenta cosmica n-a fixat stomacul pe umeri si capul între picioare, aceasta pentru ca exista o motivatie. Capul este sus, stomacul jos, si daca oamenii doresc ca stomacul sa fie în frunte si capul nu se stie unde, aceasta nu duce decât la dezordine. Trebuie înteles faptul ca exista o ordine universala care nu seamana exact cu ceea ce oamenii doresc sa instaleze. Multi ani înca de acum încolo se va mentine starea actuala de lucruri: vor exista republici, democratii, razboaie, devastari, revolutii... Si când oamenii, obositi, extenuati, aproape muribunzi, vor dori o noua ordine, în acel moment, poate, marii Întelepti vor veni sa preia destinul omenirii, si în fata unei asemenea judecati, asemenea splendori, toti se vor supune si vor asculta. Poporul iubeste dreptatea, ordinea si daca este incapabil sa le faca sa domneasca, aceasta pentru ca, în loc de a alege fiinte superioare, alege totdeauna pe câtiva dintre membrii sai. Daca veti alege un sef printre furnici, va fi totdeauna o furnica: va sti, probabil, sa vorbeasca, sa se certe, sa întepe si sa-si umple "camara", dar atât, nu îi puteti cere sa aduca binele omenirii. Singure, fiintele de inspiratie înalta pot aduce ordinea, pacea si armonia în lume când, într-o zi aceasta aristocratie de fiinte de elita va începe sa se faca ascultata, totul se va transforma. Si poporul însusi va cere aceasta conducere a celor mai buni. El va vedea ca singur, fara lumina initiatica îsi risca disparitia. Dar, nu uitati niciodata ca mai întâi în interiorul vostru este necesara aceasta ierarhie. De aceea trebuie sa cereti Cerului sa va trimita o aristocratie de fiinte luminoase pentru a va instrui si ghida. Aceasta nu va împiedica democratia sa-si vada de treburi, dimpotriva, chiar si noaptea, caci aceste lucruri sunt indispensabile daca poporul nu-si face munca sa: digestia, circulatia, eliminarea, organismul întreg va fi pierdut... si aristocratia la fel.
     Ceea ce se întâmpla în om este exact ceea ce se întâmpla în societate: se observa aceleasi revolutii, aceleasi framântari, aceleasi inversari de situatii. Câti regi, care nu erau la înaltimea sarcinii lor nu au fost înlaturati de supusii lor. Ei nu cunosteau legile teribile ale karmei si îsi permiteau sa fie cruzi si nedrepti. Dar iata ca altii, prin spate, în liniste, pregatesc caderea lor, si într-o zi vor fi învinsi. Istoria ne-a dat atâtea exemple. Câti regi n-au fost detronati, închisi în temnite cu putina apa si câteva bucati de pâine. Si stateau acolo, nefericiti, asteptând eliberarea, în timp ce altii, care se agatau de putere, conduceau în locul lor. Toata lumea cunoaste acestea, dar câti, oare, au înteles ca aceleasi lucruri se întâmpla la fel în viata noastra interioara. În interior, "regele” se leneveste sau se destrabaleaza, si iata ca fortele ostile pun stapânire pe el, îl întemniteaza, si conduc în locul lui...
     Trebuie deci ca omul sa-si reia locul în fruntea regatului sau, daca nu, va fi înlocuit de tâlharii si vagabonzii care sunt în el. Din momentul când nu este nici drept nici cinstit, când nu respecta anumite legi, se produc revolutii în interiorul lui, si este rasturnat de monstrii care preiau puterea si ocupa tronul. El pastreaza, poate, aceleasi aparente, dar în interior nu mai este aceeasi persoana care era acolo pentru a conduce. De altfel, aceasta se poate observa în anumite cazuri de nebunie. Când cineva spune: "Sunt Gengis Han", sau "Sunt Iisus", sau "Sunt Napoleon", înseamna ca este posedat. Bineînteles, nici Gengis Han, nici Napoleon, mai ales Iisus, nu se afla acolo, dar el sarmanul, nici nu mai stie unde se afla. Dedublarea personalitatii este acum un fenomen cunoscut si clasat, nimeni nu se mai îndoieste. Dar ceea ce nu se stie, este ca dedublarea, sau mai bine zis demultiplicarea personalitatii este un fenomen care exista în fiecare individ. Caci omul este locuit de milioane de spirite si entitati, si dupa conditiile care li se ofera, se manifesta unele sau altele Stiu ca pentru unii ceea ce spun este curios. Si totusi este adevarat. Omul este locuit de o multime de celule ce depind direct de el si sunt influentate tot de el. Si aceasta multime îl imita. Daca omul îsi permite abuzuri, poporul sau sesizeaza si devine asemenea lui, si va deveni victima loviturilor de mai târziu. El simte ca ceva nu merge bine si se plânge: "Ce se întâmpla cu mine? Este revolutie?”. În realitate, el si-a educat rau celulele si nu mai are nici o putere asupra lor. Atât timp cât omul ignora faptul ca celulele sale sunt mici suflete inteligente, un întreg popor, care este acolo, în el, si pe care trebuie sa-l cunoasca si sa se ocupe de el, acesta niciodata nu-l va asculta. Poti sa ceri cât vrei... nimic de facut. Voi, n-ati vazut niciodata problema în felul acesta? Traiti ca toata lumea: inconstient. Nu, trebuie sa fiti constienti pentru ca aveti o datorie catre multimea care este în voi. Ea v-a fost data ca sa puteti realiza multe lucruri cu ea si nu faceti decât sa-i aratati un exemplu prost. Când trebuie sa prezentati ceva în fata altora, în societate, sunteti impecabili: în gesturi, în cuvinte, în mimica, în vestimentatie. Dar când sunteti singur, când nu va vede nimeni, este altfel, si va lasati dusi, fara sa gânditi de aceasta multime din voi care va observa. Atunci aceasta îsi spune: "Foarte bine, daca acesta este exemplul pe care ni-l da, îl vom imita si vom vedea!” Si va rastoarna. În timp ce, daca stiti cum s-o conduceti, aceasta multime este în stare sa faca minuni pentru voi. Da, daca ati sti macar imensitatea acestei multimi, cât ati fi de mândri. Sunt miliarde si miliarde de creaturi, o populatie superioara celei de pe pamânt. Va voi spune chiar ca exista Initiati care au reusit sa-si educe aceste entitati din ei, sa le întareasca si sa le faca sa evolueze, încât ele sunt capabile sa munceasca în afara, sa ajute, consoleze, vindece prieteni, discipoli, sau chiar necunoscuti... Da, aceste entitati iau uneori aparenta Initiatului pentru a se prezenta în fata acestor persoane, de aceea ele cred ca Initiatul chiar a venit sa le ajute. Deloc, si este posibil chiar ca Initiatul sa stie ultimul ca a facut ceva pentru cutare sau cutare persoana. Da, prin munca sa inteligenta, constienta, o fiinta poate întari anumite entitati care exista în ea, dându-le asemenea posibilitati, indiferent ca ea este incapabila de a vizita lumea întreaga, încât gratie acestor entitati poate merge peste tot pentru a lumina semenii si a pregati venirea Împaratiei lui Dumnezeu. Credeti-ma, este adevarul adevarat, dar un adevar pe care stiinta oficiala este departe de a-l banui. Cât despre a-l accepta, mai bine sa nu vorbim. În realitate, posibilitatile omului sunt extraordinare, nelimitate, de nedescris, dar ele depind de gradul sau de evolutie. Daca el hotaraste sa se educe, sa se domine, sa învinga anumite slabiciuni, aceste posibilitati sunt acolo, pe drumul sau, si-l asteapta. Iar ceea ce va spun eu, toti Initiatii, toti Ghizii, de la începutul lumii au spus-o înaintea mea. Eu nu inventez nimic, sunt aici pentru a transmite secretul stiintei lor, al puterii lor, si a va conduce putin câte putin catre aceasta splendoare. Atunci unde este raul, când va spun ca trebuie sa va reluati locul vostru de rege? Da, sa va stapâniti, sa va dominati, sa stiti sa renuntati la anumite slabiciuni pentru a scapa de toate salbaticiunile care sunt înauntru... Nu exista lucrare mai importanta de facut decât aceea de a deveni regele vostru însusi, pentru ca toata aceasta multime din interior sa înceapa sa va iubeasca, sa va respecte, sa va asculte. Când va observa ca sunteti un rege bun, imediat ce îi veti cere ceva, va porni sa va satisfaca. Când o parte din ea va fi furioasa, îi veti spune: "Opriti-va!” si imediat se va calma. Altfel, zile întregi veti astepta. Se va calma când va dori si nu veti putea face nimic. Trebuie, mai întâi, în voi însiva sa restaurati aristocratia pastrând cu strictete ceea ce aveti nobil, pur, luminos. Dar, daca credeti ca majoritatea oamenilor gândesc sa-si protejeze aristocratia lor interioara, va înselati. Pentru un rol într-un film, pentru o poza într-o revista, sau pentru toalete si bijuterii, o fata tânara, încântatoare îsi va abandona prospetimea si puritatea. Un savant îsi va pune întreaga inteligenta si capacitate exceptionala în slujba distrugerii, pentru ca i s-a propus, în schimb, o suma fantastica... Atunci, mai poate fi vorba de a-ti supraveghea aristocratia, de a o proteja? Nu, ea este vânduta, decazuta, murdara. Nu, pentru nimic în lume, pentru orice suma de bani sau pentru glorie, un Initiat nu va lasa compromisa aristocratia sa: el stie ca datorita ei, datorita acestor fiinte de lumina, inteligenta si întelepciune care traiesc în el, va obtine într-o zi cerul si pamântul. Tot ceea ce i se poate propune nu seamana cu aceasta maretie. Când vorbesc despre aristocratie, nu vorbesc decât despre adevarata aristocratie interioara. Daca ea reuseste sa se mentina în vârf, toata multimea de celule traieste în armonie. Daca nu, aristocratia este rasturnata pentru ca altii, instinctele, poftele nemasurate, viciile, slabiciunile au preluat puterea. Si iata ca aristocratii sunt spânzurati, ca în cântec!... Aceasta se petrece întotdeauna când aristocratia interioara nu este la înaltime: aristocratii sunt spânzurati pe undeva si populatia conduce. Adesea, ceea ce vi se întâmpla si voua. Bineînteles, anturajul vostru nu îl va observa, dar daca veti întâlni un Initiat, imediat el va întelege situatia si va va spune: "Dragul meu, de ce ai lasat lucrurile sa ajunga pâna aici, când ai ajuns un sclav?” Si nici macar nu stii cum s-a întâmplat. Ei bine, iata: sau ti-a lipsit inteligenta, sau nu ai avut destula dragoste în inima, sau nu ai avut suficienta vointa pentru a lucra si a te stapâni. Nu exista decât trei explicatii posibile, nu patru, cinci sau zece cum îsi închipuie oamenii care cauta întotdeauna cauzele relelor lor acolo unde nu sunt, adica în exterior: parintii, societatea, educatia, lipsa de bani, vecinii, concurenta... Da, totdeauna cauze exterioare... Dar adevaratele cauze sunt simple, lipsa de inteligenta, dragoste sau vointa. Iata cum vede un Initiat lucrurile. El stie ca nu în exterior omul trebuie sa-si caute motivatiile greutatilor sale, ci numai în viata interioara, unde a lasat dezordinea sa se instaleze. Iata de ce prima sa sarcina este de a obtine alte criterii pentru a vedea mai clar cauzele problemelor sale. Numai în acest fel el va fi în stare sa le rezolve.