Malanca de la Ruginoasa de Gheorghe Seitan publicat la 01.02.2009
Ritual antic dedicat zeului get al razboiului

In comuna Ruginoasa, din judetul Iasi, se mai pastreaza, inca, un obicei desprins parca de pe un taram barbar si anume, ritualul batailor cu bite, care se tine de fiecare data la cumpana dintre ani, adica pe 31 decembrie si daca nu s-ar tine se socoteste ca ar fi un semn rau pentru anul care vine.
Tinerii din Ruginoasa, impartiti in doua tabere adverse, numite deleni si valeni, adica cei din deal si cei din vale, se aduna in aceasta zi in vatra satului, sub privirile localnicilor, care nu au dreptul sa intervina in favoarea vreunei tabere, ori alta si incheie anul printr-o bataie cu ciomegele.(1)
Cei declarati victoriosi au privilegiul de a-si alege cele mai frumoase fete la balurile care urmeaza, iar potrivit celor spuse de batranii satului, candva aveau un cuvant de spus in adunarile comunitatii, nimeni nu este ranit, castigatorii sarbatorind de fiecare data victoria batand cu maciucile in pamant (2). Aratam aici ca un astfel de ritual exista in Egipt, in urma cu 2.500 de ani intrucat este descris de Herodot in cartea sa de capatai "Istorii" si transcriem mai jos continutul lui pentru a intelege mai bine de unde deriva Malanca de la Ruginoasa , numit in limbajul de ziar "festivalul bitelor". "Cei care se aduna la Heliopolis si Buto aduc numai jertfe.Dar la Papremis , ca si in alte orase, alaturi de jertfe se fac si slujbe religioase ; la scapatatul soarelui, cativa preoti isi fac de lucru pe langa statuia zeului, in timp ce altii, cei mai multi, asteapta la intrarea templului cu ciomege de lemn in mana.
Alti oameni, mai bine de o mie,stau invalmasiti in fata lor de partea cealalta si rostesc rugaciuni, tinind si ei fiecare ciomege in mana.
Statuia, care se afla intr-un mic chivot de lemn poleit cu aur, este dusa din ajun intr-un alt sfant lacas.
Cei cativa preoti, ramasi langa statuie, trag o caruta cu patru roate care poarta chivotul cu statuia, iar ceilalti, care asteapta in fata propileeelor, ii impiedica sa intre in templu.
Cei care stau si se roaga ( de partea cealalta), sarind in ajutorul zeului, ii ciomagesc pe ceilalti, care se apara (la randul lor). Si atunci sa vezi incaierare cu ciomegele : isi sparg capetele, ba, dupa cate cred eu, multi chiar mor din pricina ranilor.Egiptenii insa ziceau ca nu moare nici unul" (3). Ceea ce se intelege, din cele spuse de Herodot este ca in spatele acestor ciomageli rituale se afla un scenariu care reintereaza momente din biografia unor zeitati importante din panteonul egiptean, iar aceasta informatie poate conduce la a afla ceea ce semnifica candva bataia de la Ruginoasa.
Se obseva cum confruntarea dintre cele doua tabere avand ca miza intrarea statuii in templu, statuie ce era dusa din ajun intr-un alt sfant lacas, pentru "a se innoi", am zice noi, era precedata de rugaciuni colective, amanunt ce ne face sa ne intrebam daca numele de Rugionasa al localitatii nu vine cumva de la ruga.
Bataia cu ciomegele avea loc la egipteni intre mebrii aceleiasi comunitati, cele doua tabere fiind impartite astfel : o tabara ii reprezenta pe cei din templu unde-si avea locul de drept statuia zeului, o alta pe cei din afara.
La Ruginoasa actantii sunt valenii si delenii, reprezentanti ai templului din deal si templului din vale, intr-unul fiind locul statuii ori un sibstitut al statuii iar in celalalt sfantul lacas unde se exila statuia in ziua precedenta sarbatorii. Dupa cum scria Madeleine Biardeau (4), despre spatiul religios vedic, mult asemanator celui getic, atunci cand un ansamblu arhitectural cu functie sacra se afla pe un deal, un "templu de sus" se opune in mod invariabil unui "templu de jos".
Templul din deal contine, de obicei, o reprezentare teribila, inspaimantatoare, in schimb in templu din vale, care este mult mai frecventat de credinciosi, zeul este insotit de o zeita, care ii poate fi sotie, sora sau mama. De fapt tocmai despre un sanctuar comun mama-copil ne vorbeste si Herodot, in prelungirea textului citat mai sus, pe care il citam mai departe pentru o cat mai corecta intelegere :

"Cei din partea locului povestesc ca sarbatoarea se tine din urmatoarea pricina : in acest templu locuia odata mama lui Ares.Zeul, care crescuse departe de ea si ajunsese la varsta barbatiei, veni la templu sa o vada. Cum nu-l mai vazusera pana atunci, slugile mamei sale nu l-au lasat sa intre, ci l-au alungat. El insa, intorcandu-se cu oameni dintr-un alt oras, a batut slugile si a patruns pana la mama lui. De la aceasta intamplare se spune ca se trage obiceiul bataii cu ciomegele in ziua sarbatorii lui Ares". Asadar, Herodot ne informeaza in termeni destuli de expliciti ca sarbatoarea era dedicata lui Ares- zeul razboiului, informatie importanta si de la care trebuie pornit in incercarea de a intelege evenimentul ritual, numit Malanca de le Ruginoasa.
Daca avem in vedere si faptul ca istorii antichitatii au aratat ca Ares al grecilor nu este o zeitate autohtona greceasca ci ea a fost importata din Tracia (5) devine tot mai limpede ca la Ruginoasa se pastreaza, ca prin minune, dupa trecerea a mii de ani un ritual dedicat zeului traco-geto-dac al razboiului iar spre aceasta concluzie ne conduce nu doar similitudinea scenariilor dupa care se desfasoara ci si alte amanunte la care vom face in continuare referire.Prin ricoseu mitologia traco-geto-dacica este donatoare si pentru mitologia romana intrucat Marte al romanilor nu era decat o adaptare a lui Ares grecesc, iar faptul ca zeul razboiului s-a nascut la geti este consemnat si de catre Iordanes aspect asupra carora vom mai reveni.
Mai intai insa este necesar sa intelegem natura duala a zeului Ares, data prin faptul ca pe de o parte el patrona luptele, fiind deci o divinitate teribila in stare sa infranga si sa distruga, iar pe de alta detinea atribute legate de fertilitatea ogoarelor si a femeilor, iar dansurile razboinice ce ii erau dedicate vizau, de obicei ambele functii, nu intotdeauna intelese de greci, asa cum se intampla cu tot ceea ce este adus din afara.Probabil in aceste dansuri plugul era si unealta pentru arat si arma de lupta ca si la Balarama al hindusilor si cum se poate deduce si din scenariul Calusarilor, unde nu s-a observat inca faptul ca imprecatia "Halasa !", rostita intre doua figuri de dans inseamna, in limba sanscrita "Plugul !" ( hala).

Exista un episod din biografia lui Ares, ca o parabola la natura sa de zeu al fertilitatii si anume relatia sa extraconjugala cu zeita frumusetii Afrodita, descoperita de Helios-Soarele, situatie ce nu trebuie judecata prin prisma termenilor de moralitate, cu atat mai mult cu cat, in unele variante Ares este chiar sotul legitim al Afroditei.
Bataia cu ciomegele in pamant a celor victoriosi in Malanca de la Ruginoasa ar trebui sa semnifice trezirea pamantului la un nou ciclu de vegetatie, o noua hierogamie intre cerul pluvial si Tera, ingemanare patronata si asitata de sus de catre Soare, intocmai cum Helios ii surprinde pe Ares si Afrodinta in imbratisarea patului.
Cultul lui Ares in Grecia, de sorginte straveche, tracica, gresit inteles de catre greci il prezinta la Trezena ca tata al amazoanelor, venerat impreuna cu ele in acelasi templu, iar la Tegeea el apare ca un zeu al femeilor, iar toate aceste abateri de la regula par a se fi format in mediu traco-geto-dacic, inainte ca el sa treaca in cultura elina arhaica si clasica.
Iar daca ar fi sa cautam un personaj din cantecele batranesti ale romanilor, cele autentice ce vin din stravechime care dispune de calitatile de mai sus ne putem opri la Manea din Toma Alimos, cel cu maciuca nestrujita, numai din topor cioplita, deci un razboinic,dar in acelasi timp si
Manea al campiilor
Stapanul crangurilor
Dragastosul fetelor
Iubetul nevestilor (6)
In favoarea unei zeitati getice cu nume provenind de la radacina "man" pledeaza resursele lingvistice ale limbii române unde avem atat "mania" ca izbucnire violenta cat si "manos"-rod bogat, calitate a pamantului.
Ca getii nu numai ca au avut o divinitate de tip Ares-Marte, dar ca aceasta divinitate le-a apatinut lor de drept si ca sorginte si nu grecilor ori romanilor, o spune chiar istoricul Iordanes, citindu-l de fapt pe Virgiliu, in lucrarea sa intitulata Getica :
"Pana intr-atat au fost laudati getii, incat s-a spus ca la ei s-a nascut Marte, pe care fantezia poetilor l-a numit zeu al razboiului, de unde si Virgiliu spune : Tatal Gradivus, care ocroteste ogoarele getice. Pe acest Marte getii l-au adorat intotdeauna cu un cult sangeros (caci prizonierii ucisi erau jertfe ale lui), socotindu-l zeul razboiului, care nu poate fi imblanzit decat cu sange omenesc.
Lui i se dedicau primele prazi, lui i se atarnau de trunchiuri de copaci hainele luate de la dusman si i se acorda mai multa pietate religioasa decat celorlalti zei, fiindca li se parea ca divinizindu-l pe el isi divinizeaza propiul stramos." (7). Acel copac consacrat Tatalui Gradivus al getilor si de care se atarnau prazile de razboi trebuie sa fi fost stejarul pentru ca el se mai numeste la romani si, "gradun" (8) sau "gorun", adica groaznicul, pentru ca in limba sanscrita cuvantul "ghora" inseamna "groaza". In timpul lui Stefan cel Mare si Sfant inca se mai pastra obiceiul getic de a i se aduce jertfe sangeroase zeului razboiului, prin intermediul stejarului , pentru ca, potrivit legendei numita ,,Dumbrava Rosie", voevodul amintit a injugat prizonierii la pluguri, a arat cu ei in locul animalelor, pana la epuizarea lor fizica si i-a pus sa semene ghinda, iar faptul ca padurea de stejari care a rasarit ulterior a capatat numele de la culoarea sangelui este cea mai buna dovada a unui cult sangeros, pastrat in memoria colectiva peste milenii. Dosarul lui Gradivus al getilor este mult mai amplu si nu ne propunem a-l epuiza aici, ceea ce ne intereseaza acum este a gasi acele corespondente care exista dincolo de timp si spatiu geografic, cu elementele Malancai de la Ruginoasa , stiut fiind ca anumite ritualuri se repeta pe diferite meridiane si in diferite culturi ale globului.
Mai dainuie sarbatori unde au loc batai cu ciomege la unele popoare de pe continentul american, insa nu este clar daca acest obicei provine de la populatiile amerindiene ori el a fost transplantat de catre colonistii care au venit aici.Insa cercetarile au aratat, de fiecare data, ca mitologia getica era mai degraba compatibila cu cea vedica, intrucat, spatiul carpato-dunareano-pontic a fost leaganul de formare a culturii arienilor, populatie antica care a migrarat apoi spre est, pana pe teritoriul actualei Indii, iar a cauta sa intelegem zeul getic al razboiului prin intermediul omologului sa hindus ni se pare mai mult decat necesar. Potrivit literaturii vedice, zeul razboiului se numea Skanda si ca si la Ares al grecilor el este fiul cuplului divin suprem, adica Shiva si Parvati; se pare ca Parvati nu l-a nascut direct ci doar la adoptat, iar mitul nasterii lui Skanda, numit si Karttikeya merita prezentat intrucat el ne aminteste de cuplul divin mama-copil razboinic din mitologia egipteana, povestit de Herodot.
Se spune ca samanta procreatoare a zeului Shiva a ajuns in fluviul Ganga, unde tocmai atunci se scaldau cele sase frumoase Apsara, care intruchipau constelatia Krittika, cunoscuta de greci cu numele de Pleiade. Aceste tinere curtezane ceresti au ramas insarcinate, nascand apoi sase baieti, care, printr-un act de magie s-au unit intr-un singur trup cu sase capete, 12 ochi si 12 brate, numit Karttikeya, dupa numele constelatiei ce i-a fost doica, sau Dvadasalocana, adica cel cu 12 ochi.
Se observa ca, dupa cum Apsarele intruchipand constelatia Krittika se scalda in Ganga, tot astfel Pleiadele grecilor sunt fiice ale lui Pleione, la randul ei fiica a lui Oceanos, apa fiind elementul de legatura dintre cele doua mituri despre aceeasi constelatie cereasca. Constelatia Pleiadelor apare in Grecia, pe bolta cereasca pe la inceputul lunii mai si apune pe la finele lui octombrie,iar perioada cat ea se afla pe firmamentul ceresc corespunde cu anotimpul ploilor si al furtunilor (9).
Insasi numele lor de Pleiade si al mamei lor Pleione vine de la geticul "ploaie", pentru ca ipoteticul latinism "plovia" de la care se crede a deriva etimologic nu a fost atestat. Pleiadele sunt o personificare a ploii, ploaia "nsemnand pentru hindusi si femeia fertila si anotimpul vara, anotimpul ploilor, adica pe limba sanscrita "varsa", adica vara getica si deopotriva ceea ce se varsa din cer. Aceste mituri provin dintr-o societate veche care isi masura anul prin doua anotimpuri-iarna si vara.Importanta astrologica a Pleiadelor se explica, in primul rand prin aceea ca, in urma cu cinci-sase mii de ani, rasaritul lor marca primavara numele celei dintai case astrologice din zodiacul chinezesc este Mao, adica Pleiadele. In Polinezia, ca si in Peru, anul incepea in ziua in care aceasta constelatie aparea din nou la orizont. In aceste doua regiuni ale lumii, ca si in Grecia antica, acest grup de stele era socotit ca veghind asupra agriculturii (10).
Refacem astfel, prin deductie logica, o informatie astazi pierduta si anume faptul ca zeul getic al razboiului era sarbatorit la inceput de an nou , la rasaritul pleiadelor, si anume, primavara, in urma cu cinci-sase mii de ani, iar mutarea anului nou iarna a determinat si mutarea ritualului pe 31 decembrie asa cum se desfasoara in zilele noastre la Ruginoasa.
In sprijinul acestei afirmatii mai aducem inca un argument si anume prezenta unui animal patruped cu coarne numita Turca in cadrul colindelor cetelor de feciori de an nou, care deriva dintr-o isprava a lui Karttikeya si anume omorarea demonului-bivol numit Taraka. In amintirea uciderii lui Taraka de catre zeul victorios al razboiului si fertilitatii, deopotriva, feciorii colindatori de astazi participa la uciderea Turcii, o moarte violenta, prin lovire cu ciomagul,innecare sau impuscare (sagetare) (11).

Am lasat mai la urma incercarile de explicarea numelui de Malanca sub care se pastreaza astazi sarbatoarea de la Ruginoasa , aratand aici ca la mijloc poate fi o metateza de la Mancala , la randu-i o transcriere incorecta a lui Mangala, care nu este decat un alt nume al lui Karttikeya si totodata numele planetei Marte in hinduism (12).
Nu ar fi singura dovada ca la geti zeul razboiului se mai numea si Mangala, toponimul Mangalia o demonstreaza. Mai aratam ca, in ciclul Novacestilor, se mai pastreaza amintirea unui copil de tâta, de o putere uriasa, abandonat de mama lui in adancimi de codru, in sihla muntilor cu un topor de fier de cincizeci de oca alaturi, ca jucarie si arma de lupta :
In muntii Mohanului,
In codrii Catrinului,
La floarea vijdeiului,
Sub un fag cu varfu inalt
Si la poale inrotat,
Un copil mic e culcat,
De trei zile e nascut,
Num-o data tot-a supt,
Mama sa l-a lepadat,
Caci nu s-a fost cununat,
Dar a pus pe langa el
Un toporel mititel,
De cincizeci d-oca de fer,
Sa se apere cu el !
Si copilul, cand durmea,
Si suflarea-i iesea,
Poalele de-a fagului
Spre-naltimea varfului
Ca de viscol se izbea,
Iar cand sufletul-si tragea,
Poalele de-a fagului,
Spre fata pamantului,
Pan' la gura-i ajungea (12) Ca si Karttikeya, alaptat de cele sase apsara-pleiade, copilul de o forta uriasa, manuind cu dezinvoltura un topor gigantic de cincizeci de kilograme, din cantecele novacesti, dupa aducerea lui in cetate, este alaptat de mai multe femei, iar, dupa cum afirma textul, treizeci nu-i ajung ca sa-l sature.
Se afla aici arhetipul copilului cosmic, alaptat de ploi,crescut departe de mama sa si de tatal sau -cuplul divin suprem, si care la un moment dat intra, printr-o imprejurare sau alta in cetatea cereasca, pentru a-si cunoaste parintii, iar momentul intalnirii era sarbatorit de geti printr-un ritual aparent violent, razboinic, pe potriva atributiilor care-i revin zeului.
Mai intai are loc o intalnire cu tatal patern, in ciclul de care vorbim, insusi batranul Novac, iar aceasta intalnire are caracterul unei lupte, moment in care copilul grozav ii invinge pe rand pe locotenentii tatalui-Gruia si Iovita.
Intalnirea cu mama, are loc mult mai tarziu, dupa spusele lui Herodot (vezi paragraful de mai sus) care descrie ritualul de la Papremis (Egipt) zeul ajunsese la varsta barbatiei, adica la majorat, varsta pe care o au tinerii participanti la bataia cu ciomege de la Ruginoasa.
Este varsta care face trecere de la copilarie la barbatie, cand adolescentii devin adulti avand dreptul sa ia cuvantul si sa-si spuna parerea in adunarile satesti ori sa participe la razboaie daca le era predestinata o cariera a armelor si lucru foarte important, puteau sa-si intemeieze o familie.
Sunt doua aspecte distincte in tot acest ritual :ascunderea pleiadelor de pe cer, din octombie pana in mai, echivala cu perioada cand tinerii primeau o initiere razboinica paterna, in spatii retrase, in paduri, iar aparitia pe cer a pleiadelor insemna revenirea in societate, ca tineri maturi gata sa cunoasca femininul cosmic, indiferent ca este vorba de mama ori de viitoarea sotie, iar acest ultim aspect este intarit de declaratiile batranilor din Ruginoasa cum ca tinerii considerati invingatori au dreptul sa-si aleaga cele mai frumoase fete.
Note :
1).Obiceiul face subiectul relararilor din presa in fiecare sfarsit de an
2)Despre semnificatia batutului cu batele sau cu maiul in pamant a se vedea Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an
3)Herodot, Istorii,Ed.Teora, Buc., 1998, vol.2, pg.81
4)M.Biardeau,Hinduismul, Ed.Simposion, 1996
5)Dictionar de mitologie greaca si romana, op.cit.
6)Toma Alimos, op.cit
7) Iordanes, Getica, op.cit.
8)Constantin Parvu, Universul plantelor,Ed.Enciclopedica,Buc. 2000, pg.797
9)Dictionar de mitologie greaca si romana, op.cit.
10). J.Chevalier, A.Gheerbrant, Dictionar de simboluri,op. cit.
11). Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an, op.cit.
12). Zei si demoni, Lexicon, op.cit.
13). At.Marian Marienescu,Novacestii, Ed.Minerva, Buc. 1970,pg.81.