Daniil sihastrul de Andrei Vartic publicat la 04.12.2008
Daniil sihastrul
Daca ar fi sa-ti dai o scurta intilnire cu un extraterestru care poate sa stea pe Pamint numai citeva ore, locul acestei intilniri, dupa opinia noastra, poate fi la biserica Patrauti, de linga Suceava, in România, construita de Stefan cel Mare in 1487. De ce la Patrauti?

Dupa 29 mai 1453 Europa de Sud-Est se transformase intr-o intunecata zona a plângerii.
Se pustiise hanurile de pelerini, se unchise sutele de manastiri ale orasului rege, Sfâna Sofia fu transformata in moschee, ultimul imparat bizantin - ucis.
In putine zile Balcanii si principatele românesti s-au pustiit de calatori, de caravane de marfuri, de cavalcadele inaltilor demnitari laici sau religiosi.
Fara Constantinopol, orasul-rege, Europa de Sud-Est deveni hotar inapoiat al Europei, linie de demarcare dintre civilizatia crestina si cea musulmana, teatrul operational al unui razboi care, din câte se vede, inca nu si-a consumat energiile distructive.
Cazuse nu numai un imperiu, cazuse bastionul spiritual al ortodoxiei, inima crestinatatii.

Nu este intâmplator faptul ca in acele timpuri de plângere a crescut exponential rolul Maicei Domnului ca ocrotitoare a ortodoxei, iar ritualul Adormirii Ei a devenit unul din cele mai venerate in aceasta zona napastuita a lumii.
Nu este intâmplator si faptul ca theosofia propagata in mediile calugaresti ale timpului a devenit dupa caderea Constantinopolului una a tacerii, a plângerii, a umilintei, a rugaciunii si a fricii de Dumnezeu.
Pierderea era asa de imensa incât unica nadejde a oamenilor ramânea Hristos, iar faptul ca necredinciosii cucerisera Constantinopolul era un semn clar de la Mântuitor ca mai ales credinta in cele sfinte se clatinase catastrofal mult inainte de ziua fatala a ortodoxiei.
Nu este intâmplator faptul ca in acele zile deosebit de grele pentru civilizatia balcanica si carpato-dunareana un mare numar de calugari sihastri, care se rugau lui Dumnezeu "in marile nevointe ale singuratatii, postului si rugaciunii", cum spune traditia româneasca, au impinzit Carpatii rasariteni.

Dintre toti acestea Daniil Sihastrul a fost cel mai mare. Si el devenise sihastru mult inainte de 1453. Traditia spune ca imediat dupa sângerosul octombrie 1451, când Petru Aron a taiat capul lui Bogdan II, tatal lui Stefan cel Mare, tânarul print, adolescent inca, a gasit adapost si alinare la chilia lui Daniil Sihastrul de lânga viitoarea manastire Putna.
Nu ar sta aceasta mândra manastire acolo daca acea intâlnire nu ar fi avut loc.
Nu ar fi aceasta manastire prima ctitorie a lui Stefan (inceputa in 1466, la noua ani dupa investirea sa), daca la acea intâlnire Stefan nu ar fi fost initiat de Daniil in tainele ortodoxiei.

Nu ar fi fost sfintita Putna cu 64 de ierarhi ortodoxi, nu ar fi fost transformata in Pantheon al Musatinilor, daca influenta pe care a avut-o Daniil Sihastrul asupra lui Stefan cel Mare nu ar fi fost atit de coplesitoare.
De fapt domnia lui, cea mai lunga dintre toate domniile unui principe român, a stat si sub semnul puteri spirituale a acestui sihastru trimis de bunul Dumnezeu poporului român parca anume pentru a se trece peste acele vremuri cumplite, dar si pentru a se lasa o urma inconfundabila in concertul universal al civilizatiilor.

Or, daca despre domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504) putem spune ca s-a intâmplat sa fie totalmente sub semnul caderii Constantinopolului si recroirii hartilor geopolitice si religioase ale Europei (despre constructiile religioase ale Stefan cel Mare se vorbeste ca despre incercarea lui de a construi in Carpatii rasariteni un nou centru religios ortodox), atunci despre Daniil Sihastrul nu putem spune acelasi lucru.
Când cei doi se intâlneau prin octombrie 1451, deci cu 2,5 ani inaintea caderii Constantinopolului, Daniil deja era considerat sfânt si avea aproape 50 de ani.
Se nascuse cu numele de botez Dumitru si se maturizase la Radauti cu numele calugaresc David in epoca lui Alexandru cel Bun, in fond o epoca a luminii in contextul stralucirii ortodoxiei constantinopoliene.

Biserica manastirii unde s-a calugarit este tocmai biserica sf. Nicolae din Radauti, cea mai veche constructie bisericeasca din piatra din Moldova de plan dreptunghiular.
A putut sa-l vada si sa-l asculte pe genialul Gavril Uric, care scria si picta pe atunci la manastirea Neamtului, la numai citiva chilometri de Radauti.
Cunostea din copilarie Psaltirea pe de rost, adica una din cele mai remarcabile opere poetice a lumii.
Se nevoia in tacere, post si rugaciune zile intregi, uneori nu mânca nimic timp de cinci zile.
Se alimenta numai cu ierburi si pâine uscata, iar când cele sfinte ii permiteau sedea pe un mic scaunel in chilia sa si impletea cosuri.

Insa in anii tineretii lui calugaresti a avut loc un eveniment despre care aminteste numai traditia, dar care, dupa opinia noastra, a marcat profund nu numai devenirea lui Daniil Sihastrul, ci si pe cea a intregului neam românesc.
In una din zile egumenul manastirii Radauti l-a trimis pe tânarul calugar David, viitorul sihastru Daniil, cu o misiune la Siret, in prima capitala a Moldovei.
Acolo el s-a retinut cu o zi mai mult decât i se indicase, fapta pentru care egumenul i-a dat canon sa nu iasa mai multe zile din chilie.
Tot traditia spune ca Daniil a primit cu bucurie acel canon.
De ce oare?
Nu cumva din cauza faptului ca a meditat indelung la cele vazute la Siret?
Dar ce aputut sa vada atât de neobisnuit calugarul David la Siret?
Biserica Sfânta Treime de la Siret, aprox. 1370

Cercetind cu atentie formele unicale ale bisericii manastirii Putna, volens-nonlens pui intrebarea cu privire la modelul care l-a inspirat pe arhitectul ei.
Acest model se afla la Siret, i se spune biserica Sfintei Treimi, acolo a avut loc geniala sembioza triconca dintre traditia bizantina si stilul gotic european din care s-a nascut si maretia arhitectonica a Putnei.
Se spune ca aceasta mica bijuterie triconca a fost construita de Petru Musat pe la 1370, dar poate sa fie si mai veche.
Anume acolo zidarii musatinilor au creat arhetipul stilului moldovenesc, acolo treimea ortodoxiei bizantine s-a unit cu boltile si contraforturile gotice pentru a se naste nava triconca moldoveneasca - inalta, ingusta, decorata cu ceramica smaltuita, orientata perfect dupa criterii astronomice, uluitor de frumos armonizata cu divinitatea, omul si natura.

Cercetind fenomenul (sic!) constructiei manastirii Putna, anume cu hramul Adormirii Maicii Domnului (sa nu uitam, era o vreme a plângerii), nu putem sa nu luam in calcul faptul ca Daniil Sihastrul i-a putut sugera lui Stefan cel Mare nu numai locul constructiei, ci si planul ei triconc (vezi si studiul nostru "Un mister arhitectonic al lui Daniil Sihastrul"), inspirat dupa modelul de la Siret, iluminat si cu turla inalta, maramureseana, stramoseasca pentru tot neamul musatinilor (un loc aparte in aceasta constructie ocupa arcurile perfecte ale boltii, asa numita bolta moldoveneasca, pe care este ridicata turla, unicale in contextul arhitectonic european).
Mai intâi fiindca biserica de la Siret era o constructie inchinata Sfintei Treimi.
Apoi fiindca ea fusese construta de stramosul lui Stefan, si Stefan cinstea pe stramosi, chiar le-a facut un Pantheon la Raduti.
Al treilea, fiindca era vorba de un model absolut unical, fantastic de frumos si armonizat arhitectonic cu omul si natura, model care, multiplicat, a marcat domnia lui Stefan mai mult ca oricare alta fapta a lui, ba chiar si devenirea intregului neam românesc.
Cina cea de taina de la Popauti, epoca lui Stefan cel Mare

La scurt timp dupa sfintirea Putnei, dat fiind ca nu mai putea suporta multimile care se adunau acolo, Daniil Sihastrul paraseste codrii Viteului lasind in acei codri câteva zeci de sihastri, si s-a retras in deplina singuratate pe o stânca din preajma schitului Voronetului, numita a Soimului.
In câtiva ani el a creat si aici o mare scoala isihastica, iar atunci când Stefan a venit pentru marturisire si sfat dupa strasnica confruntare cu Mohomed al II-lea de la Valea Alba, sihastrul l-a sfatuit sa nu cada in panica, sa nu lese din mâini puterea si sa ridice in locul schitului de lemn al Voronetului o biserica inchinata sfântului Ghorghe
Nu stim ce s-a intâmplat intre cei doi in urmatorii zece ani. Fiindca abia in primavara anului 1488 Stefan isi "aminteste" de povata sihastrului si in numai 4 luni construieste Voronetul, viitoarea Capela Sixtina a Orientului, ba o mai si zugraveste in interior cu una din cele mai remarcabile picturi ale tuturor timpurilor
De ce s-a grabit Stefan asa de mult? Nu stim.
Fapt e ca anume dupa construirea Voronetului, si nu dupa fiece razboi câstigat, cum se crede, el a declansat acea colosala febra a constructiilor de biserici si manastiri, acea desavârsita multiplicare a bisericilor in stil triconc siretian.
in anii care au urmat Stefan a construit cite 2-3 biserici anual, pe multe le-a si pictat, le-a daruit cu tetraevagheliare, icioane, mosii. Arhitectii, zidarii si pictorii moldoveni au realizat atunci adevarate minuni nu numai in plan artistic sau ingineresc, ci si in cel al redimensionarii spatiului pentru practicile religioase ortodoxe.
Trebuie sa amintim aici ca inainte de a fi construit Voronetul mesterii lui Stefan au mai imporvizat pe tema triconcului de la Siret la Milisauti (cu parere de rau acea biserica a fost distrusa de catre austrieci in primul razboi mondial) si la Patrauti.

Cu Patrautii, cum va amintiti, am inceput acest scris. Formele acestei superbe constructii miniaturale, coborite parca din ceruri, dar mai ales pictura ei interioara, pot fi duse fara nici o jena la oricare expozitie de arta universala
Nu este locul sa meditam aici asupra tabloului votiv de aici sau asupra impresionantei cavalcade a Sfintei Cruci, sau asupra iluminatelor fete de calugari pe care nu le veti regasi nici in pictura murala de la Uspenski sobor din Moscova, ceva mai târzie, nici in cea a renascentistilor pictori italieni.
Sfintii pictati de zugravii moldoveni la Patrauti, Voronet si, mai ales, la Balinesti (unde a pictat genialul calugar Gavril) au zidita pe chipurile lor iluminarea divina, lucru pe care il poti picta numai daca pictorul cunoste aceasta iluminare si are prototipii la indemina.
Sfinti de la Voronet, epoca lui Stefan cel Mare
Puternicilor, razboinicilor sfinti de la Uspenschi, sau omenestilor, bine hranitilor sfinti renascentisti, sau dominantilor, nitel imbufnatilor sfinti bizantini, pictura murala din timpul lui Stefan cel Mare le-a opus o adevarata armata de sfinti iluminati pe care ii mai putem intâlni numai pe la Myra sfântului Nicolae in Asia Mica
Acesti sfinti si cuviosi erau iluminati nu intru paropria mântuire (ca in budism sau induaism), ci intru mântuirea intregului neam omenesc )si aceasta mântuire se realiza, cum sustinea tot in acele timpuri Neagoe Basarab, prin apropierea de Dumnezeu).

Acea fratie de cucernici si sihastri puteau obtine iluminarea divina si apropierea de Dumnezeu numai in totala singuratate, prin tacere, post, umilinta, smerenie, rugcacine, frica de Dumnezeu si dragoste.
Au fost posibile toate acestea in timpul domniei lui Stefan cel Mare , imediat dupa caderea Constantinopolului?
Da, fiindca catre 1457 Daniil Sihastrul crease deja (posibil in baza unei fratii anahoretice mult mai vechi, de care aminteste si Mihail Sadoveanu in stiutul roman) scola de sihastri din muntii Putnei, unicala nu numai in context balcanic, ci si european.
Nicaieri in lume mareata domnia a unui principe nu a mai fost pazita cu atâta strasnicie isihastica de catre maretile singuratati meditative ale schivnicilor lui Daniil Sihastrul. Si nici un alt principe european nu a lasat dupa sine atatea constructii religioase de o frumusete atât de uluitoare, atât de bine armonizate si cu natura, si cu inaltimea omului, si cu iubirea Mântuitorului, cu un mesaj religios atât de puternic incât a influentat categoric devenirea spirituala a intregului popor românesc..

Tabloul votiv de la Patrauti, Stefan cel Mare intr-un timp când, parca, toate cumpenele cazuse peste sireacul neam omenesc, intr-un cadru natural de o rara frumusete un sihastru iluminat de tacere, post si rugaciune, Daniil, si un om politic ambitios si deosebit de curajos ("se vârâia pestetot", spune despre el cronicarul), Stefan cel Mare, au armonizat politicul si spiritualul, religiosul si artisticul, razboinicul si calugarul, artele plastice, arhitectura si canonul religios, fiintarea omeneasca ca dar divin si calea (putna, zic vechii indieni) devenirii ei dumnezeiesti.
Aceasta comuniune, care, dupa cum arata timpurile, nu a fost intotdeauna simpla, dintre Domnitor si Sihastru, s-a incheiat 500 de ani in urma, la câtiva ani dupa trecerea la cele sfinte si a cuviosului Daniil, lasindu-se ca urma a acestei prietenii spirituale un complex artistic si religios in care isi poate afla alinare româneasca si mântuire religioasa intregul neam omenesc.