Egregorul porumbelului libertatii - Partea III de Omraam Michael Aivanhov publicat la 26.03.2009
Capitalismul si Comunismul
     Banul nu este cauza tuturor crimelor asa cum se crede în general, banul nu este decât un mijloc, un instrument.
Numai omul, prin felul lui de a-si satisface dorintele, de regula pe socoteala altora, face sa apara intrigile, luptele, crimele.
Eliminati banul, puneti orice moneda în loc, si atât timp cât omul este stapânit de slabiciuni, de dorinte inferioare, de pasiuni, el se va gasi în fata acelorasi probleme.
Deci nu banul este vinovat, ci omul care nu este luminat si care nu stie cum sa se serveasca de el, pentru ce motiv si în ce scop. Banul, în sine, nu este nici bun, nici rau, este neutru. Daca poseda o oarecare putere, aceasta pentru ca oamenii i-au dat-o. Daca într-o zi ei vor hotarî sa-i ia orice valoare pentru a o da în alta parte, aceleasi tragedii, aceleasi seductii, aceleasi elevatii si aceleasi caderi se vor repeta.
Atât timp cât banului i-a fost conferita valoarea, si cum aceasta valoare permite satisfacerea poftelor, toti se concentreaza asupra mijlocului de a obtine ceea ce au nevoie sau doresc, este normal, este natural.
Dar s-ar putea gasi alte monezi de schimb.
Poate, în viitor nu vor mai exista bani: moneda va fi dragostea... da, caci dragostea este o moneda superioara aurului.
Concluzia este ca, mai întâi trebuie sa va transformati voi însiva pentru a ajunge sa va serviti de bani, si de tot ceea ce posedati, numai în scopul elevarii voastre si binelui umanitatii. În ziua când veti reusi, chiar daca sunteti bogat, nu veti mai fi doborât: veti realiza numai operele sublime dupa care sufletul vostru râvnea de multa vreme.
Lasati banului sa-si joace linistit rolul sau, ocupati-va numai sa va îndreptati.
De câte ori n-am auzit oamenii plângându-se: "Ah, banul este cauza tuturor nenorocirilor!”. Vorbesc asa, pentru ca nu-l au. Imediat ce-l obtin, totul difera. Deci, în primul rând ei sunt stupizi nevazând adevarata cauza a nenorocirilor, si în al doilea rând, sunt de rea credinta, doua defecte teribile.
Trebuie spus numai atât: "banul este necesar, minunat, cu conditia sa nu devin sclavul sau!”.
Caci, daca va atasati prea mult de bani, veti sacrifica tot ce aveti mai bun în voi. Si chiar când veti avea acesti bani, deoarece ati sters cele mai bune calitati care v-ar fi permis sa gustati bucuriile si placerile ce vi le-ar fi procurat bogatia, nu le veti mai simti deloc
Iata pericolul: ati zdrobit în voi ceva, acest element misterios care da tuturor care îl gusta, savorile cele mai fine, cele mai subtile.
Bineînteles, este teribil sa nu posezi nici bani, nici altceva. Dar daca vi se da sa alegeti între doua situatii: sa posezi totul sau sa pierzi capacitatea de a aprecia lucrurile, sau, dimpotriva, de a nu avea nimic si a pastra gustul, cea de-a doua situatie este de preferat, caci atunci când posedati gustul, la cel mai mic lucru care va cade în gura, scoateti strigate de bucurie.
Daca trebuie sa alegeti, alegeti mai bine gustul. Da, a putea pastra gustul, acesta este esentialul. Dar acest gust al lucrurilor, numai lumina vi-l poate da.
Atunci când gasiti lumina, indiferent ce faceti, mâncati, va plimbati sau munciti, simtiti ca totul ia un gust delicios
. Esentialul, este deci de a învata a lucra cu lumina, de a întelege ceea ce este lumina, altfel nu veti întelege nimic în viata. Totul este în lumina, si daca este un domeniu de aprofundat, acesta este lumina, ceea ce este ea, cum lucreaza si cum, de asemenea, trebuie sa lucram noi cu ea.
     Nu trebuie împiedicati oamenii în a cauta bogatia. Dar cei care o cauta trebuie sa stie ceea ce au de facut pentru a evita de a fi sfarâmati de greutati griji, angoase, banuieli. Caci aceasta îi va astepta daca nu poseda lumina.
Sa fie bogati, dar fara a cadea în starile negative care sunt fidele urmaritoare ale celor ce se angajeaza pe acest drum. Sa fie bogati, dar fara a leza pe altii, si mai ales sa învete sa faca sa circule aceste bogatii, sa aiba placerea de a implica si alte persoane în ele.
Caci a da este un mod de a progresa.
Dar exista rareori obisnuinta de a da.
Multi au bogatii imense pe care le pastreaza pentru ei, si culmea, sunt nefericiti. Nu trebuie niciodata ca oamenii sa fie împiedicati sa se îmbogateasca, ci numai a-i învata sa împarta aceste bogatii cu altii.

     Nevoia de a acapara a cauzat totdeauna oamenilor divizari si masacre. Peste tot, chiar în familii unite, câte tragedii nu s-au întâmplat în probleme de mosteniri. Totdeauna lacomia domina, si iata de ce lumea nu îsi poate depasi necazurile. Toate razboaiele au la origine nevoia de a avea ceva în plus. Mobilul este întotdeauna de a lua ceva vecinului: bani sau pamânturi... ca si cum în viata n-ar exista decât bani si pamânturi pentru a te simti bogat si fericit!
În realitate, Dumnezeu a distribuit totul tuturora: hrana, apa, aerul, caldura, lumina, si în lumea subtila prana, la fel ca tot felul de elemente benefice.
Atunci de ce omul se simte înca sarac si mizerabil?
Pentru ca nu stie sa atraga acele elemente si sa le absoarba
. Numai Initiatii stiu sa atraga acele elemente si sa le absoarba. Numai Initiatii stiu sa gaseasca bogatia peste tot în univers.
Toti ceilalti gândesc ca viata este saraca, ca Domnul nu le-a dat nimic.
Ba da, totul este împartit cu larghete, totul este la dispozitia tuturor creaturilor, numai creaturile sunt slabe, lenese, oarbe, stupide, si de aceea ramân în saracie.
Dumnezeu a împartit totul în atmosfera, soarele, stelele, muntii, oceanele. El n-a pastrat nimic pentru El. Totul este la dispozitia voastra, fara interdictii.
Interdictiile sunt în voi pentru ca nu sunteti nici puternici, nici puri, nici inteligenti. Dar în realitate tot ce aveti nevoie este acolo.
Priviti lumina, caldura, spatiul, stelele, totul este la dispozitia voastra, dar voi nu ajungeti niciodata sa le folositi. Dumnezeu este drept si mare, El n-a spus niciodata ca bogatiile îi apartin, ca sunt pentru unii si pentru altii.
Nu. Daca nu ati fost capabili sa profitati de ele, nu El este raspunzator.
De aceea trebuie sa studiati, sa exersati, daca nu înca multe încarnari veti ramâne la fel de saraci si mizerabili, si veti continua sa-l acuzati pe Dumnezeu.
     Ceea ce ma uimeste tot timpul, este de a vedea cum oamenii se limiteaza ei însisi. Priviti felul lor de a se hrani: se multumesc sa manânce, sa bea, sa respire, adica de a se alimenta cu elemente solide, lichide, gazoase si lasa la o parte elementul subtil: focul, lumina...
Acesta este motivul pentru care se afla în pericol: pentru ca nu se hranesc în mod convenabil.
Pentru a se hrani convenabil ei au nevoie de patru elemente.
Si cu adevarat, al patrulea element, focul, este elementul esential.
De aceea este important de a vedea rasaritul soarelui dimineata pentru a absorbi acest foc si aceasta lumina care sunt acolo, dispensate în profunzime, în fiecare zi.
De altfel, priviti soarele. Exista oare pe pamânt o fiinta a carei lumina, dragoste, generozitate pot sa se compare cu cele ale soarelui? Nu, atunci luati-l drept model si putin câte putin intelectul vostru va primi lumina sa, inima voastra caldura sa, spiritul vostru puterea sa. Si mai ales, la fel ca el, veti da, veti da...

     Majoritatea oamenilor au ca regula de conduita cuvântul a lua. Ei sunt astfel educati si toata cultura contemporana se afla sub semnul de a lua. Nu se întelege decât acest cuvânt...
Ca si taranul care a cazut într-o fântâna. Un om trece pe acolo si aude strigate de ajutor: el se apropie, îl vede si îi spune: "Da-mi mâna !”
Când aude cuvântul "a da", imediat taranul lasa mâna în jos si prefera sa ramâna în fântâna. când celalalt întelese ca era un avar inveterat care nu vroia sa auda cuvântul a da, îi spuse: "Ia mâna mea.”
Ah, cuvântul "a lua"!... Imediat, taranul întinse mâna si a fost salvat
. Cuvântul a lua îi convenea, dar a da, nu; si daca ar fi fost singurul.
Oriunde merg, oamenii cauta sa ia câte ceva. Studiaza, se întâlnesc, muncesc, se casatoresc pentru a lua, spiritul lor este orientat tot timpul în aceasta directie.
De aceea peste tot unde merge fiinta omeneasca nu emana nici lumina, nici caldura, nici viata: pentru ca nu gândeste decât sa ia.
Chiar si în dragoste, când barbatul si femeia se cauta, fiecare este preocupat de a lua ceva. Barbatul vrea sa toace viata femeii si invers. Exista cazuri în care ar fi mai buna despartirea: ei încalca legea iubirii. Veti spune: "Dar ei se iubeau, erau împreuna, se contopeau.”
Nu, erau pentru a lua.
Fiecare nu gândea decât sa obtina anumite lucruri din partea partenerului sau, sa-l exploateze fara scrupule, fara menajamente.
În loc sa puna ceva bun în sufletul si inima celuilalt, un elan, o viata, o inspiratie, asa fel ca acea fiinta sa se trezeasca si sa avanseze, dar nu, în fiecare zi se ia câte ceva, se manânca si se bea pe saturate.
Din cauza acestei mentalitati întreaga lume este în pericol.
Nu exista nici o scoala unde se învata oamenilor stiinta de a da, cu exceptia scolii soarelui. Toate planetele iau. Numai soarele da, de aceea trebuie sa ne instruim la scoala lui.
El este singurul care stie cu adevarat sa dea, atunci de ce sa nu-l iubim?
Toate creaturile care stiu sa dea ceva bun, sunt iubite si se simte atractie catre ele.
În timp ce acelea care iau... dupa câtva timp fugi de ele pentru a te salva.
De ce unii îsi închipuie ca vor putea la nesfârsit sa jefuiasca pe altii? Foarte repede ceilalti vor observa si îi vor abandona. Atunci gânditi-va si veti vedea cât de avantajos este de a dezvolta în voi tendinta de a da.
     Am fost adesea întrebat despre repartitia bogatiilor.
Este o problema care preocupa multi oameni, caci în inegalitatea acestei repartitii ei vad cea mai mare nedreptate.
În realitate, cât de departe am urca în istoria omenirii, problema a fost deja pusa. Cel care era mai abil sau viguros, de exemplu, un bun vânator, aducea mai mult vânat si acumula astfel mai multe bogatii decât altii.
Aceasta inegalitate a bunurilor despre care se spune ca ar fi nedreapta, a fost la origine cu adevarat dreapta. De altfel naturii nu i-a placut niciodata egalitatea, nivelarea, uniformitatea. De la Revolutia din 1789, Republica franceza are ca deviza: "Libertate, Egalitate, Fraternitate", dar în realitate egalitatea nu exista nicaieri în univers, peste tot domnind inegalitatea.
Nu exista egalitate pe pamânt, în nici un plan.
"Dar noi am facut din egalitate o lege!”
Da, dar legea nu este decât un lucru teoretic, abstract, un text agatat de perete, nu este o realitate.
În realitate, egalitatea nu exista nicaieri: natura a dorit diversitate si aceasta diversitate creeaza inegalitatea. Aceasta pentru ca, având capacitati diferite, unii oameni au acumulat mai mult decât altii.
Este oare normal?
De-a dreptul normal.
Trebuie sa ne enervam?
Deloc.
Dar oamenii nu gândesc pâna aici, ei striga, se revolta, lasându-se antrenati de altii.
Aici, se pune problema de a întelege, de a studia, de a fi clar. Daca vor exista apoi motive de a tipa, de a se certa, bine, se apara, dar înainte de toate sa fim clari, tot ceea ce oamenii poseda, este normal, este just.
Bogatii îsi merita bogatiile si saracii saracia
. Daca aceasta nu este evident pentru majoritate, este pentru ca ei au respins credinta în reîncarnare care explica si justifica fiecare stare, fiecare situatie.
De ce unii sunt bogati în aceasta încarnare?
Pentru ca au lucrat, de o maniera sau alta, în aceasta încarnare? Pentru ca au lucrat, de o maniera sau alta, în precedentele încarnari pentru a avea aceste bogatii.
Este spus în Stiinta initiatica ca tot ceea ce cereti, veti obtine într-o zi. Ca va fi bun sau rau, îl veti obtine. Domnul da tuturora ceea ce se cere. Dar, daca în continuare, acestia îsi vor sparge capul, nu mai este vina Lui.
Daca cereti greutati si veti fi mai târziu sfarâmati de povara lor, este oare greseala Domnului? Va revine voua sarcina de a cunoaste consecintele îndepartate ale cererilor facute.
Nu va gânditi niciodata suficient la întorsaturile pe care le pot lua lucrurile: oare, dupa ce dorintele vi s-au realizat, nu veti deveni nefericiti, saraci sau bolnavi?
Adesea, ar fi fost mai bine ca aceste dorinte sa nu se împlineasca.
De aceea discipolul trebuie sa înceapa prin a învata ca sunt lucruri de cerut si altele nu.
Faptul ca bogatii s-au îmbogatit pentru ca si-au dezvoltat anumite calitati si au muncit pentru a obtine aceste bogatii, este un lucru sigur.
Legea este adevarata. Veti spune: "Da, dar ei au folosit viclenia, violenta, necinstea, minciuna”.
Este posibil, dar chiar folosind aceste mijloace, este spus ca ar fi obtinut bogatia, pentru ca aceasta si-au dorit
Evident, ceea ce nu este spus, este daca o vor pastra mult timp, daca vor trai fericiti, în pace si bucurie. Ei au ceea ce au cerut.
Au reusit prin mijloace ilicite, nu-i nimic, au reusit. Dar ceea ce nu stiu ei, sunt consecintele.
Multi cersetori, vagabonzi, sunt oameni care, în vietile trecute s-au îmbogatit cauzând pierderi altora, sau au folosit bogatiile lor pentru a face rau.
Bineînteles, aceasta nu se întâmpla în toate cazurile, la fel cum nu toti bogatii au reusit prin viclenie si necinste; unii au reusit printr-o munca îndârjita, sau printr-o mostenire, sansa, sau gratie unei descoperiri
. Nu ma pot opri asupra fiecarei cai în particular, vorbesc numai în general.

     Deci în natura inegalitatea domina: saracia la unii, bogatia la altii.
De ce oamenii îsi închipuie, oare, ca trebuie sa fie egali? Ar fi stagnare, n-ar mai fi miscare, evolutie, fiindca n-ar mai exista competitie. Fie ca este pentru bogatie, putere, sau stiinta, competitia nu va putea fi oprita.
     În aceasta problema a egalitatii bogatiilor, exista într-adevar ceva de pus la punct. Oamenii se cearta, îsi smulg parul, se omoara pentru a schimba aceasta situatie, dar niciodata nu o vor face, caci natura sustine inegalitatea.
De ce sa ne înduiosam de lenesi, incapabili, ignoranti?
Sa le oferi câte ceva, prin generozitate, este altceva.
Dar a da celui care este prost si lenes la fel ca celui care are un mare talent si cunostinte, aceasta este nedreptate!
Unii... sa-i numim "filozofi” au vrut sa distruga în om dorinta de a poseda mereu mai mult. Aceasta nu va fi posibil, niciodata, caci natura însasi a pus în om aceasta dorinta, si daca nu este în planul fizic, ea se afla în planul afectiv sau planul intelectual.
În oricare domeniu, omul este împins sa se îmbogateasca într-un fel sau altul. A dori întotdeauna mai mult este un lucru normal.
Dar când aceasta începe sa devina anormal?
Organismul ne-o spune într-un fel în care nici un filozof nu mai poate obiecta.
Daca as exprima parerea mea personala, toti ar putea veni sa-mi spuna: "Nu, dupa mine nu este asa. Dupa mine...” si aceasta nu s-ar mai sfârsi.
Deci, nu voi spune parerea mea, ci aceea a naturii universale: încerc mereu sa gasesc exemple, printre operele ei, cum a rezolvat aceasta problema, cum nu este parerea mea personala, toata lumea este obligata sa se încline.
Atunci, este permis de a aduna bogatii?
Bineînteles, ce face stomacul când îi dati hrana?
Începe munca, o transforma, ia ceea ce îi este necesar, iar restul îl arunca, nepastrând nimic. Ceea ce primeste, nu-l foloseste numai pentru el, ci-l munceste si distribuie apoi în tot corpul. La capatul a câteva ore, când resimte din nou un vid, va prelua din nou hrana si totul reîncepe.
Multumita acestei împartiri impersonale, dezinteresate, omul este sanatos, vorbeste, merge, munceste, cânta...
Sa presupunem acum ca stomacul cere: "Pe viitor, voi pastra totul pentru mine. Cine sunt acesti prosti pentru care trebuie sa dau mereu câte ceva? Si daca va fi o foamete? Nu se stie niciodata ce rezerva viitorul. Am o întreaga lista de hranit, trebuie sa fac provizii”.
El va acumula, acumula, si iata, va apare boala.
De ce?
Pentru ca legea impersonalitatii, a Fraternitatii, nu va fi respectata.
Medicii vor numi aceasta obstructie tumoare, cancer, cum doresc... si la fel va fi daca plamânii, capul, inima se pun la pastrat numai pentru ei.
     Toti oamenii sunt ca celulele unui aceluiasi corp, iar în organism, exista mult mai multe celule decât oameni pe pamânt; creierul nostru are, el singur, mai multe miliarde.
Atunci cum se întâmpla ca toate celulele corpului s-au aranjat pentru a trai împreuna în ajutor, în fraternitate, iar oamenii sunt asa de prosti încât nu reusesc?
Daca ar putea realiza aceasta fraternitate universala, va fi o asa mare prosperitate încât tarile si indivizii nu vor mai simti nevoia de a aduna bogatii si de a le ascunde, pentru ca va exista întotdeauna tot necesarul pentru toata lumea.
De ce oamenii nu se gândesc decât sa adune?
Pentru ca se arunca fara oprire în situatii încurcate care îi conduc la catastrofe?
Atunci, din previziune, strâng gramada tot felul de lucruri pentru zile negre.
Daca toti ar fi rezonabili, nimeni n-ar simti nevoia de a acumula: fiecare ar dispune de tot, atât cât îi trebuie... si chiar mijloacele de transport ar fi gratuite, s-ar continua sa se munceasca pentru a nu amorti, dar s-ar munci gratis...
Da, gratis pentru ca este realmente agreabil sa fii înconjurat de oameni care te recompenseaza pentru munca depusa prin recunostinta, surâsuri, dragoste.
Banul paleste alaturi!
Trebuie deci ca oamenii sa fie luminati în spiritul de a nu aduna mai multi bani si bogatii decât le este necesar
. Când omenirea va deveni o familie, când frontierele vor dispare, va dispare si aceasta nevoie de a strânge peste masura si nu va mai exista nedreptate
. Iata deci solutia: ca fiecare sa înteleaga avantajele Fraternitatii Universale si sa lucreze pentru ea, ca si celulele într-un organism sanatos. Lumea întreaga este actualmente împartita în doua: de o parte capitalistii si de cealalta comunistii. Pentru majoritatea oamenilor capitalismul si comunismul reprezinta doua moduri diferite de a concepe productia si repartitia bogatiilor materiale, dar în realitate sunt doua notiuni care ascund realitati mult mai vaste.
Sa luam exemplul unei tinere. În trecut... mai putin astazi, o tânara este la început capitalista: ea nu vrea sa fie nici îmbratisata, nici mângâiata, ea pastreaza totul pentru ea însasi. Parintii ei au sfatuit-o sa nu dea nimic si ea urmeaza aceste sfaturi pentru o perioada.

     Dar cum curentul comunist face progrese si se fofileaza în toate regiunile, va patrunde într-o zi si în capul tinerei fete care doreste acum sa distribuie tot din inima sa, farmecul si frumusetea sa, ea a devenit comunista.
Si la fel pentru un baiat: dupa o perioada capitalista, el, de asemenea, devine comunist, distribuie peste tot chintesenta sa.
Da, toate acestea înseamna comunism. Bineînteles, nimeni nu vede lucrurile asa, dar eu, cum sunt atât de deformat, le vad asa. Sa spunem ca o tânara care îsi da capitalul sau primului venit este comunista
Dar, în fond, de ce da ea acest capital? Pentru a pune mâna pe capitalul baiatului, care si-l va pierde. Nu este deloc dezinteresat acest fel de comunism.
Daca o fata devine generoasa este pentru a avea capitalul baiatului.
Fara capital nu se poate trai. O fata poseda, deci, un capital formidabil, si cu acest capital ea poate sa-si cumpere multe lucruri... Ea poate fi invitata la un restaurant pentru o masa mai buna si apoi, ea va fi mâncata, dar, în sfârsit, sa nu insistam!... Vedeti cât de complexe sunt lucrurile.
     În realitate, natura ne arata ca amândoua sunt necesare: comunismul si capitalismul.
Ce este un copil? Un capitalist. El striga, cere, se impune, vrea sa acapareze totul si sa pastreze totul pentru el.
Dar într-o zi când se va casatori si când va avea copiii lui, el va fi obligat sa devina comunist si, la rândul sau va distribui bogatiile sale.
Oamenii se nasc toti capitalisti, comunismul vine mai târziu.
Când un baiat întâlneste o fata pentru a întemeia un camin, iata deja o comuna, aceasta este începutul.
Natura însasi obliga fiintele sa se manifeste drept capitalisti si comunisti, dar în perioade diferite, desigur
. În primul rând omul este capitalist, caci trebuie sa devina bogat.
Natura îi ofera capitaluri: bratele sale, picioarele, ochii, urechile, sexul, creierul sunt capitaluri cu care trebuie sa lucreze pentru a obtine bogatiile pe care va putea, mai târziu, sa le distribuie. Daca sunteti saraci, ce puteti împarti? Nimic. Nu veti ajunge nici sa va ajutati sotia si copiii. Trebuie sa fii bogat pentru a ajuta pe altii.
Capitalismul trebuie sa fie numai un mijloc, dar greseala capitalistilor este de a fi facut un scop.
Capitalistii n-au înteles nimic...
Si nici comunistii, de altfel.
Îi credeti pe comunisti ca sunt adevarati comunisti? Aceasta, numai Dumnezeu o stie.
Daca îi critica asa pe capitalisti, daca îi combat, adesea pentru ca doresc sa fie la fel de bogati si puternici ca ei.
Cel care se simte sarac si dezmostenit propovaduieste comunismul. Da, dar daca devine bogat, s-a sfârsit cu comunismul.
Atât timp cât oamenii sunt saraci, sunt comunisti, dar imediat ce sunt bogati, devin capitalisti, pentru ca daca accepta în acel moment comunismul, vor trebui sa împarta totul, si aceasta nu le mai convine.
Insa eu, cred în comunism. De ce? Pentru ca Iisus era comunist, dar un comunist alb, nu un comunist rosu.
Pentru moment nici comunistii, nici capitalistii nu gândesc si nu actioneaza corect.
Când ai drept ideal de a aduna bogatii, vor apare tot felul de inconveniente care n-au fost prevazute
. Iar când vrei sa împarti fara discernamânt, apar altele neprevazute, care sunt la fel de prejudiciabile.
Deci, daca comunistii si capitalistii nu doresc sa mearga mai departe în întelegerea lucrurilor, se vor masacra, vor fi razboaie civile în asteptare de alte razboaie...
Nici unii, nici ceilalti nu au aceasta lumina pe care o dam noi aici: de a munci pentru un ideal înalt.
Ei nu lucreaza decât pentru ei si chiar daca lasa impresia ca lucreaza pentru altii, în realitate nu o fac decât pentru ei.
Trebuie sa existe o întelegere între capitalisti si comunisti pentru ca, împreuna, sa ajute omenirea. Si unii si ceilalti sunt necesari pentru ca aceste doua curente ale capitalismului si comunismului lucreaza simultan în univers.
Pentru ce oare oamenii fac un factor de diviziune, chiar daca echilibrul cosmic se sprijina pe aceste doua curente. Deveniti deci, în acelasi timp, adevarati capitalisti si adevarati comunisti, si veti fi în plenitudine.
     Multi sunt comunisti pentru ca sunt obligati sa o faca, li se confisca terenul, casa... dar nu ei s-au oferit sa le doneze.
Atunci, straniu comunism, când el obliga oamenii sa dea tot ce le apartine.
A limita, a oprima, a distruge pe altii, este oare comunism?
Nu, comunismul înseamna a învata pe altii sa distribuie, sa dea, sa surâda, sa iubeasca, pastrând tot capitalul lor, caci fara capital ce poti face? Daca nu aveti bani, chiar si cu cele mai bune idei din lume, nu veti putea realiza nimic.
În timp ce cu un capital, veti ridica o întreprindere, veti câstiga bine si veti putea apoi sa distribuiti beneficiile voastre: veti deveni comunist. Dar pentru a deveni comunist, trebuie sa fii mai întâi capitalist. Iata ce trebuie înteles.
Daca nu aveti nimic, nu veti putea fi comunist.
Toti posesorii de capital care nu au înteles motivul de a exista al capitalului sunt foarte prosti capitalisti iar comunistii au dreptate în a-i ataca. Dar nu au dreptate când ataca pe adevaratii capitalisti, pentru ca numai acestia sunt cu adevarat comunisti.
Veti spune: "Dumnezeule. Totul este încurcat, nu mai înteleg nimic!”. Da, este totdeauna încurcatura în capul vostru pentru ca nu ati fost instruiti în Stiinta initiatica.
Când vi se prezinta adevarurile asa cum Inteligenta cosmica le-a creat, nu întelegeti nimic, pentru ca erati în scoli omenesti unde vi s-au inoculat idei gresite.
În timp ce eu, am fost în Scoala Inteligentei cosmice unde mi s-au spus aceasta: daca nu sunteti capitalist, nu veti putea deveni comunist.
     Trebuie deci largita întelegerea, sa deveniti un capitalist si sa va serviti de toate bogatiile, chiar de creier, gura, brate, picioare, pentru a face bine. În acest moment sunteti un comunist ideal. Dar daca nu aveti nimic si veti dori sa fiti comunist, ce fel de bine veti face? Nici unul.
Si daca veti lua ceea ce nu va apartine, veti fi un hot.
A dori eliminarea bogatilor pentru a le lua ce au si a trai ca ei, sa fie oare, acesta, un mod de întelegere a lucrurilor?
Când traiesti în mizerie, îi combati pe bogati, dar odata ajuns bogat, încetezi sa îi mai combati.
În realitate, atunci când sunteti bogat ar trebui sa fiti contra bogatilor si sa împartiti totul.
Dar a vorbi de rau pe bogati când esti în mizerie, este prea usor. La fel ca si fetele urâte care critica pe cele frumoase. Ele le critica pentru ca se simt urâte. Daca ar fi fost frumoase, ele n-ar fi criticat niciodata frumusetea
. Atunci, rasturnând pe capitalisti strigati: "Traiasca comunismul!” si apoi oprimati poporul înca si mai crunt decât predecesorii vostri?
Nu, aceasta nu trebuie sa se întâmple
. Cum se vor justifica comunistii în fata istoriei?
Caci totul este înregistrat. Vedem din ce în ce mai multe filme care arata cum, dupa ce au fost fortati sa marturiseasca crime pe care nu le-au comis niciodata, oamenii sunt condamnati pe nedrept.
Dar istoria va judeca, si îi va judeca pe toti, capitalisti ca si comunisti. Toti vor fi în acelasi cos, si îi va dezvinovati pe cei care au încercat sa se îmbogateasca pentru a da aceste bogatii altora, realizând astfel lucruri mari pentru fericirea omenirii.
De altfel acest adevar trebuie sa fie înteles si aplicat în toate domeniile.
Priviti: fiecare vrea sa studieze, sa se instruiasca, sa câstige bani pentru a se face stimat si respectat, caci oriunde se prezinta un om bogat, instruit si puternic, portile se deschid.
În toate domeniile, regasim aceleasi tendinte eterne de a deveni capitalist, adica de a avea o proprietate, de a poseda, de a domina. Aceasta ia forme diferite: pentru unii bogatia, pentru altii puterea, conducerea, pentru altii cunoasterea...
Cunoasterea apartine, poate, unui domeniu superior, dar, în fond, înseamna acelasi lucru: sa devii bogat pentru a te impune. Da, savantii se comporta la fel ca si bogatii: sunt adesea distanti, dispretuitori, si deloc fraterni.
Toti ignorantii si slabii au tendinte "comuniste": le place mult sa se întâlneasca, sa se îmbratiseze, sa se invite, si sunt foarte accesibili, foarte draguti... pentru ca nu au nimic.
În timp ce acei care sunt puternici sau savanti sunt mai greu de vazut: trebuie sa le ceri întâlniri cu luni si luni înainte si adesea va primeste secretarul lor, ei fiind inaccesibili.
Oare asa trebuie sa se poarte? Toti acei care sunt bogati, în oricare domeniu ar fi, nu trebuie sa se comporte ca pontifi orgoliosi, ci trebuie sa coboare putin la nivelul celorlalti, sa fie fraterni, sa împarta bogatiile lor: atunci ei vor fi adevarati comunisti.
Stiinta, puterea trebuie cautate ca mijloace de a ajuta omenirea si nu pentru aranjarea propriilor afaceri. Când privesc oamenii care vorbesc la televizor, fie comunisti sau capitalisti, ei au o atitudine "capitalista"? Se simt tari în domeniul cunostintelor, argumentelor, si vorbesc ca niste despoti, nu au nici un pic de dragoste, modestie, sau blândete. Da, eu nu ma pot însela, toate atitudinile le pot clasifica.
Veti spune: "Dar cum puteti clasifica aceste atitudini în categorii capitaliste si comuniste?”.
Oh, pentru ca sunt folosite fara oprire aceste doua cuvinte nefericite.
As putea gasi altele, dar în asteptare le folosesc pe acestea pentru ca sunt comode.
Trebuie sa aveti cunostinte, titluri, diplome, dar nu pentru voi, nu pentru a va aranja afacerile proprii. Stiinta nu trebuie sa fie un mijloc de a satisface Eul vostru interior.
Nu, toate talentele pe care puteti sa le dezvoltati pentru a deveni un savant, un artist, un om politic, un financiar, nu trebuie sa fie decât mijloace pentru a face bine.
Atunci aceasta devine divina, pentru ca cele doua se alatura: sunteti în acelasi timp si capitalisti si comunisti.
     M-am gândit multi ani la aceasta problema, si va spun cum am rezolvat-o: am devenit în acelasi timp si capitalist si comunist.
Capitalismul si comunismul sunt amândoua necesare, indispensabile, si va spun ca, natura însasi a facut sa apara aceste doua tendinte.
Copilul, care ia, este un capitalist, si batrânul, care împarte tot, înainte de a pleca "dincolo", este un adevarat comunist: nu a pastrat nimic pentru el.
Între cei doi se afla tot felul de oameni care nu apartin cu adevarat nici uneia dintre cele doua categorii: capitalisti, care de fapt nu sunt capitalisti, si comunisti care nu sunt comunisti.
Idealul este de a fi în acelasi timp capitalist si comunist, adica de a se îmbogati pentru a împarti fara oprire bogatiile sale.
Ajuns aici, esti perfect. Dar daca sunteti numai comunisti sau numai capitalisti, sunteti oricum pierduti.
Cel care doreste sa posede ceva are dreptate, da, natura i-a acordat acest drept. Dovada, este ca avem un corp fizic, ne apartine, si daca vrem sa-l împartim, devine periculos. Se pot împarti anumite lucruri, este de înteles, dar corpul trebuie pastrat.

     Priviti copacul: el este capitalist, îsi pastreaza radacinile, trunchiul, ramurile sale, dar este si comunist, când el îsi împarte fructele.
În acest fel a conceput natura lucrurile.
Un Initiat care a înteles lectia naturii face exact ca si copacul: îsi pastreaza radacinile, trunchiul, ramurile, dar împarte fructele, adica gândurile, sentimentele, cuvintele, lumina sa, forta si banii sai. Singur Initiatul este un adevarat capitalist si un adevarat comunist.
Ceilalti nu sunt decât copii care se ciondanesc si care nu au înteles nimic din adevarata viata, si, de aceea, nu-si vor rezolva niciodata problemele lor pentru ca nu poseda lumina initiatica. Deci, vedeti, adevaratul capitalist este Initiatul, el s-a îmbogatit, s-a îmbogatit... el este totodata si adevaratul comunist, caci zi si noapte îsi împarte bogatiile. În schimb, capitalul si-l pastreaza, caci nu ar putea face nimic fara capital.
Închipuiti-va ca cineva vine lânga mine si îmi spune: "Oh, ce vioara minunata aveti. va rog sa mi-o dati mie!”. Daca as fi un adevarat capitalist as spune: "Nu, nu va dau vioara mea, îmi apartine, dar veniti în fiecare zi si voi cânta pentru dumneavoastra."
Atât timp cât oamenii vor fi împartiti în capitalisti si comunisti, va exista razboi între ei.
Câte furturi, explozii, incendii, rapiri, asasinate, n-au alta origine decât aceste doua cuvinte!
Întelepciunea înseamna de a lasa sa se dezvolte într-o maniera echilibrata cele doua tendinte: capitalista si comunista. Chiar într-o zi, de exemplu, trebuie sa stii sa fii si una si cealalta.
A fi numai capitalist, adica de a trai numai în ascunzisul sau, fara a vedea alte persoane, este rau.
Si a fi tot timpul cu altii pentru ca esti incapabil de a trai singur, iata un comunism cu adevarat îndobitocitor.
Atunci, eu am rezolvat astfel problema. Am pastrat jumatate din zi pentru mine, muncind, rugându-ma, meditând, acumulând. Cealalta jumatate vorbesc, primesc vizite, împart.
Iata cum poti fi fericit multumind amândoua naturile.
Daca sunteti tot timpul singur fara a oferi nimic din voi, aveti o indispozitie, va lipseste ceva. Iar daca stati continuu... cu altii, veti pierde tot, rezervorul se goleste si nu va va ramâne nimic pentru voi.
Veti fi deci obligati sa deveniti capitalist, sa renuntati putin ca sa-i mai întâlniti pe altii pentru a putea sa va îmbogatiti din nou.
Cei care acumuleaza mult si cei care împart mult, sunt nefericiti.
Cea de-a treia solutie este singura care îi face pe oameni fericiti: jumatate-jumatate.
     Atât timp cât gândim capitalismul si comunismul separat, opunându-le, cadem în greseala.
Capitalistul care acumuleaza fara sa împarta nimic începe sa putrezeasca. Este la fel ca si grâul pe care îl pastrati ani de zile în hambar în loc de a-l semana: soarecii îl manânca, sau pur si simplu putrezeste.
Este perfect normal sa îti doresti sa posezi.
Dar a dori numai posesia fara a da nimic este un instinct primitiv care trebuie educat. Tot ceea ce omul poseda trebuie sa-i serveasca sa faca bine. Numai ca, bineînteles, nu bogatiile materiale trebuie cautate, caci pentru a deveni bogat esti totdeauna obligat sa-l deposedezi pe vecin sau sa comiti fapte necinstite.
Pamântul este mic, spatiul limitat, asa ca, mai întotdeauna te îmbogatesti, mai mult sau mai putin, pe seama altora.
Dar daca aceasta dorinta de îmbogatire are ca obiect Cerul, valorile celeste, atât de vaste, imense, infinite, orice ati lua nu va diminua cu nimic aceasta imensitate, acest ocean inepuizabil, nu veti leza interesele nimanui.
Si odata îmbogatiti, veti împarti altora.
     Solutia la problemele capitalismului si comunismului, este de a accepta, atât unii cât si altii, sa-si largeasca conceptiile privind lucrurile de cât mai sus.
Iata solutia pe care am gasit-o. Nu exista cearta în mine între comunisti si capitalisti, cele doua parti îsi întind fratern mâna, se îmbratiseaza, sunt fericiti. Zi si noapte capitalistii din mine sunt pe cale de a se îmbogati, îi întrec chiar pe toti capitalistii pamântului care sunt limitati si restrânsi.
Ei, da, ce putem face pe pamânt? Daca vreti sa mergeti foarte repede veti risca accidente: sunt copaci, case, oameni, si sunteti uneori obligati de a conduce cu treizeci la ora pentru a nu lovi vitele.
În timp ce în eter, chiar daca va deplasati mai repede decât lumina, nu vor exista accidente. Acolo, la acea înaltime, se afla capitalistii din mine, de aceea ei nu întâlnesc nici un obstacol în actiunile lor...
În timp ce altii, sarmanii, facând totul ca sa înghita întreg pamântul, sunt limitati.
Ce vreti? În materie, asa se întâmpla. Si comunistii, care sunt asa de mândri de filozofia lor, care se simt asa de generosi, asa altruisti, întâlnesc obstacole.
Cum ei ignora structura fiintei omenesti, nu îsi dau seama asupra faptului ca, pornind sa amelioreze conditiile materiale dar ignorând pe cele spirituale, duc obligatoriu o civilizatie spre catastrofa.
Când oamenii nu mai cultiva deloc spiritualul, ei redevin vicleni, necinstiti, duri, ca animalele. În acest fel, cel mai bun dintre comunisti, poate deveni ca si cel mai rau capitalist: nedrept, violent, despotic, abuzând de forta si puterea sa. În ciuda filozofiei lor minunate, multi comunisti s-au compromis deja: exista dovezi.
Da, este usor a predica o filozofie ideala, dar pentru a o putea realiza, zilnic, în viata, este foarte greu, acesta este, în fond, esentialul.
Inteligenta cosmica a construit omul în asa fel încât sa nu atinga dezvoltarea deplina decât mentinând legatura cu o lume superioara de unde sa primeasca lumina si forta.
Atât timp cât nu se încredinteaza decât intelectului sau limitat, el nu are toate posibilitatile de a vedea si de a preveni, el comite erori catastrofale în toate domeniile. Acei care comunisti sau capitalisti îsi dirijeaza puterea spre tehnica, industrie, progres material, sunt condamnati mai devreme sau mai târziu sa dea faliment. Caci agitatiile lor, inspirate numai de dorinta de a domina lumea, fara a tine cont de desenul Inteligentei cosmice, misca straturile atmosferei fizice si psihice, provoaca forte ostile, puteri redutabile care se dezlantuie apoi împotriva lor.
Ei da, toti acei care s-au decis sa rezolve problemele politice si sociale prin materialism, fara a studia natura profunda a fiintei omenesti, vor avea într-o zi mari surprize.
Caci aceasta nevoie de hrana spirituala se va ridica în popor cu o asemenea forta, încât nimic nu-l va face sa renunte la ea, nici amenintarile, nici închisorile, nici moartea.
Numai Initiatii au reusit sa împace în viata lor comunismul si capitalismul, si au facut-o constient.
Ei stiu ca aceasta circulatie este o lege a vietii: a lua si a da...
Da, si viata eterna, este de a primi de la Cer, apoi de a împarti ceea ce ai primit, pentru ca totul sa se întoarca catre Cer pentru a fi din nou purificat.
Circulatia în vene este capitalista: din toate punctele corpului sângele se îndreapta catre plamâni pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sângele merge catre inima care îl trimite în tot corpul: circulatia arteriala este deci comunista.
Circulatia sângelui este în realitate reflectarea unui proces cosmic.
Aceasta energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, si care coboara în toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale...) pentru a le învigora, se încarca de impuritati, apoi prin cai necunoscute, ea se întoarce la plamânii si inima universului pentru a se purifica, înainte de a fi trimisa din nou catre creaturi.
Aceasta circulatie, înseamna capitalismul si comunismul cu adevarat întelese.