Epoca de aur de Jay Weidner publicat la 03.02.2009
Nasterea omului de lumina
     Spatiul este un loc periculos. Observati multitudinea de cratere de coliziune aflate pe numeroase planete cu suprafata solida din sistemul nostru solar. Prin intermediul telescoapelor, al aparatelor de fotografiat sau chiar cu ochiul liber, este usor sa vedem ca fiecare astfel de planeta poarta urme de cratere formate in urma unor coliziuni. Marte, Mercur, Luna, Venus, satelitii lui Jupiter si ai lui Saturn, toate poarta urmele unei lungi istorii de explozii ceresti.
De buna seama ca sunt multe alte catastrofe si dezastre ce pot aparea si care isi au originea in spatiul cosmic. Exploziile galactice de raze gama, eruptiile masive si multe alte fenomene sunt scenarii care ar descrie dezastrul ce ar putea distruge fragila noastra Planeta. Cu toate acestea, cea mai mare amenintare – si, din nou, pe care o putem vedea cu ochiul liber – ar fi impactul Pamantului cu o roca uriasa, care ar bulversa viata si ar putea determina disparitia in masa a multor specii.
Faptul ca exista o centura de asteroizi intre Marte si Jupiter, formata, literar, din milioane de roci care se misca primprejur, precum mingiile de biliard, te face sa te gandesti la cat de periculos este de fapt spatiul exterior.
     Dar exista un loc in cadrul sistemului nostru solar ce pare ca a fost crutat, intr-un grad foarte mare, de numeroasele ciocniri care se pare ca au lovit alte lumi. Este un loc in care realitatea vizibila atesta ca el a avut un noroc incredibil sa nu intre in coliziune cu aceste roci masive, care apar cu cea mai mare frecventa. Faptul ca acest loc se afla relativ aproape de centura de asteroizi si ca vecinul sau cel mai apropiat, care se afla la 200 000 mile distanta, este, vizibil, lovit in mod sever, ar putea sugera ca acest loc reprezinta o anomalie in fizica sistemului solar. Locul la care ma refer este micuta noastra planeta – Pamantul.
     Exista cratere si pe Pamant si da, este adevarat ca forta vantului, ploile si eroziunile ar putea netezi rapid urmele oricarui impact.
De asemenea, este adevarat ca trei patrimi din lumea noastra sunt acoperite de apa. Aceasta ar ascunde multe dintre urmele impacturilor. Aceste aspecte sunt reale si sunt dincolo de orice comentariu.
Cu toate acestea, chiar daca am lua in considerare toate aceste aspecte, tot raman prea putine urme de ciocniri pe suprafata Pamantului.
Vecina noastra Marte, cu vanturile de sute de mile pe ora si cu furtunile de nisip, sufera, de asemenea, de efectele eroziunii generate de vreme. Totusi, o privire rapida asupra fotografiilor de detaliu ale Planetei Rosii releva faptul ca ea a fost lovita de nenumarate ori in trecutul sau. Dar nicio urma a unui astfel de bombardament nu se regaseste pe suprafata solida a planetei Pamant.
De fapt, asemenea cratere sunt atat de rare pe Pamant, incat reprezinta atractii turistice, asa cum este vestitul crater din Arizona. Unele dintre lacurile circulare din nordul Canadei pot prezenta trasaturi ale unor cratere stravechi si este cunoscut faptul ca falia portoricana este rezultatul unui puternic impact, care a avut loc cam acum 60 milioane de ani.
Dar trebuie din nou sa ne intrebam: unde se afla, pe Planeta noastra, urme ale unui numar mare de impacturi din vremurile stravechi?
     Aceasta este intrebarea pe care mi-am pus-o acum cativa ani, atunci cand mi-am inceput cercetarile in domeniile alchimiei si lumii celeste (inclusiv despre Fulcanelli). Am realizat ca erau anumite coincidente ciudate, care par sa pluteasca in jurul micutei noastre Planete.
Faptul ca avem o centura Van Allen, care opreste radiatiile periculoase sa patrunda in atmosfera noastra, reprezinta, de buna seama, o ocazie norocoasa pentru noi si pentru viata de aici. Faptul ca, asa cum vedem noi de aici, de pe Pamant, diametrul Lunii acopera cerul intr-o anume masura, care este mereu aceeasi, este inca una dintre aceste coincidente bizare care m-au intrigat intotdeauna
. De ce Luna si Soarele par sa aiba aceeasi dimensiune, din punctul nostru de vedere?
Este doar o alta coincidenta, ne spune stiinta. Apoi, este orbita ciudata a Lunii, care pastreaza intotdeauna ascunsa vederii noastre peste 40% din suprafata acesteia. Si, in cele din urma, este faptul ca Luna si Pamantul au aproape aceeasi dimensiune.
In sistemul solar nu exista nicio alta combinatie planeta-satelit in care cele doua corpuri ceresti sa aiba o dimensiune atat de apropiata.
     Stramosii nostri din timpurile stravechi au avut o viziune mult mai sofisticata asupra astrilor si planetelor decat recunosc oamenii de stiinta si istoricii moderni. Pe baza anilor mei de cercetare in domeniile miturilor, istoriei si stiintei sacre ale civilizatiilor, imi este clar ca inaintasii nostri cunosteau locul in care se afla centrul Galaxiei si ca ei au intocmit cu succes harta locului in care se afla Planeta noastra in Universul inconjurator.
De asemenea, este foarte evident faptul ca ei stiau ca Sirius este o stea binara (compus din doua unitati, din doua elemente) si ca explozia din centrul Galaxiei se manifesta periodic.

     Cartea Mysteries of the Great Cross of Hendaye (Misterele Maretei Cruci de la Hendaye) intreprinde o cercetare asupra unei cruci misterioasece se afla in curtea unei biserici din Hendaye, din sud-estul Frantei, chiar la granita cu Spania.
La un anumit nivel, aceasta carte este un comentariu asupra Misterului Catedralelor, cartea scrisa de evazivul si enigmaticul alchimist anonim Fulcanelli. In orice caz, este luata in considerare, in contextul experientei zilelor noastre, teza lui alchimica referitoare la catastrofele ciclice si locurile in care acestea se produc.
Misterele Maretei Cruci de la Hendaye accentueaza faptul ca exista toate motivele sa credem ca ne aflam in pragul unui salt spiritual evolutionist in experienta omenirii. Cartea face referire la modul in care invataturile si profetiile din traditiile spirituale ale Vestului si Estului se ocupa, in profunzime, de perioada timpului nostru. Chiar si Nostradamus vorbea despre acest timp ca fiind cea mai importanta perioada dintre toate. Cercetarile asupra Crucii Ciclice de la Hendaye au aratat ca perioada decisiva a timpului cuprins intre 1992 si 2012 marcheaza sfarsitul timpului insusi.
Alchimia, dupa cum se arata in carte, nu este altceva decat o stiinta care urmareste numaratoarea inversa pana la momentele finale, cand va aparea urmatoarea specie umana.
     Pe masura continuarii cercetarii, au fost descoperite si alte minunatii. Anticii cunosteau chimia ascunsa ce se afla in sistemul endocrin al fiecarei fiinte umane. Pe masura ce diversele ite ale cercetarii au inceput sa se descalceasca, a devenit evident ca existau anumite secretii ce proveneau direct din creierul uman.
Dupa cate se pare, aceste secretii au puterea de-a transforma materia, de-a crea cautatorului o stare aproape de nemurire si, posibil, de-a ne asista in procesul nostru de transformare in seminte stelare. Ele reprezinta, intr-un anume sens, o dinamica evolutionista ramasa in adormire pentru noi, timp de sute de mii de ani.
Insa, a mai fost un aspect al acestei cercetari care a continuat sa nu-mi dea pace. Aveam impresia ca, in cotloanele ascunse ale istoriei, existau doua forte care se infruntau si care isi aveau originea in miticul Egipt antic. Prima dintre acestea era focalizata pe zeul egiptean Osiris, iar cealalta – pe zeul egiptean Set. Set era zeul materialismului si al dorintelor pamantene.

     Infatisat ca o reptila, Set l-a ucis intr-o zi pe fratele sau Osiris, intr-un atac de gelozie. Pentru aceasta crima, el a fost blestemat sa-si duca zilele ca spirit neintrupat. Desi era nemuritor, el nu putea intra in niciun trup. Dar, conform legendei, Set putea intra in mintile barbatilor si ii putea controla prin forta lacomiei, senzualitatii si puterii.
     O data cu trecerea timpului, aceasta putere, aceasta forta setiana a crescut, in cele din urma, sub forma unei puternice societati secrete, numita Iluminati Faptul ca erau oricum altcumva decat iluminati nu conta pentru aceasta grupare. Ei urmareau dominatia totala asupra oamenilor si fortelor acestei Planete.
Realizand ca oamenii aveau o profunda putere interioara (secretiile interne ale creierului), care, pana la urma, i-ar fi putut infrange, setienii au inceput sa-si exercite controlul si sa aplice legi in vigoare, care ar fi transformat rasa noastra intr-o masa de sclavi lacomi si egoisti. Orice om care ajungea sa inteleaga ce se intampla in realitate era arestat imediat, torturat si ucis. Temandu-se ca vor pieri intr-o catastrofa celesta, ei au generat razboaie, terorism, dezbinare, coruptie si si-au construit adaposturi subterane sigure. Toate acestea au fost facute pentru a tine departe de noi secretul asupra adevaratei mosteniri a umanitatii si pentru a se proteja pe ei de provocarile viitorului.
     O simpla privire asupra televiziunilor si ziarelor ne arata, in mod clar, ca aceste forte controleaza acum Planeta. Ei detin controlul absolut, din 1948.
Cu toate acestea, nu este totul pierdut.
Celalalt grup, cel care urmeaza principiile lui Osiris, inca exista. Acest grup este dedicat unor teluri diametral opuse celor ale asa-zisilor Iluminati.
Cei care il formeaza stiu ca exista un destin istoric al rasei umane.
Ei cred ca Set si lingaii acestuia incearca sa ne corupa in planul spiritual, pentru a nu descoperi niciodata adevarata noastra putere.
Acest grup nu poate actiona la fel de evident, pentru ca ei sunt dusmanii neimpacati ai setienilor. Membrii sai stiu ca discretia si pastrarea secretelor reprezinta singura forta care ii apara de dusmanii lor, care i-ar descoperi si ucide imediat – daca asa ceva ar fi, intr-adevar, posibil. Ei sunt numiti Pastratorii Luminii.
Acesti Maestri ai Luminii au construit misterioasa Cruce Ciclica de la Hendaye. Fucanelli a fost, cel mai probabil, membru al acestui Grup. Indiferent de povestile ce au fost create sau rostite despre identitatea reala a barbatului ce purta acest nume, exista un argument care este deasupra tuturor supozitiilor. Oricine a fost cel care a scris Misterul Catedralelor, el avea o cunoastere atat de profunda si avansata, incat ar fi fost imposibil pentru un sarlatan sau pentru oricine altcineva sa scrie aceasta carte.
     Pastratorii Luminii au scris cartea Misterul Catedralelor pentru a revela prezenta lor in istorie. Prin aceasta carte, ei au demonstrat ca insasi istoria este o initiere intr-o alta epoca a existentei si caeste necesar ca acum, in acest timp al istoriei omenirii, sa alegem intre asa-zisii Iluminati si Pastratorii Luminii. De aceea, ei au ales acest timp pentru a-si face simtita prezenta si a ne asigura ca ei sunt mainile calauzitoare care se afla la carma povestii noastre.
     Fortele lui Set aproape ca au avut succes, acum aproximativ 13000 de ani, in timpul ultimei catastrofe care s-a abatut asupra Planetei. Din anumite motive, conform legendei, stramosii nostri au devenit lacomi si materialisti. Legendele ne spun ca aceasta lacomie a facut ca acest dezastru sa aiba loc. Desi, aparent, nu se poate observa nicio legatura intre lacomia omului si coliziunile Pamantului cu asteroizi sau cu exploziile galactice.
     Cartea la care ne referim, Misterele Maretei Cruci de la Hendaye, arata ca un grup de oameni, de magicieni au supravietuit dezastrului de acum 13 000 de ani. Ei au reusit aceasta ascunzandu-se in pesteri aflate la mari inaltimi, in Muntii Anzi

     Legende incase vorbesc despre Viracocha, cel care a supravietuit intr-o pestera si, in cele din urma, a inceput sa reconstruiasca civilizatia pierduta.
In carte se presupune ca acest cult al lui Viracocha s-a raspandit pe intreg Pamantul.
Adeptii sai intentionau sa indeplineasca multe indatoriri in aceasta misiune.
Una dintre acestea era sa ii reeduce pe refugiatii pe care i-au gasit risipiti ici-colo in intreaga lume. Conform miturilor adunate din toate colturile lumii (vezi Fingerprints of the Gods – Amprentele zeilor, scrisa de Graham Hankock), acest grup a venit si a reeducat oamenii de pe Pamant.
Printre multele invataturi s-au numarat: agricultura, scrierea, mitologia si avertizarea privind pericolul unei alte posibile catastrofe ceresti, care ar putea avea loc daca noi vom deveni, din nou, lacomi si materialisti. "Atunci cand Soarele este in Leu, suntem in pericol.” Se spune ca atunci apare Sfinxul. Dupa cele spuse de Fucanelli, in introducerea cartii sale, “Sfinxul este cel care protejeaza si controleaza stiinta”.
O alta misiune a cultului Viracocha pare sa fi fost refacerea siturilor sacre din intreaga lume.
In cartea sa, Hancock presupune ca multe monumente, piramide, calendare si alte lucrari antice au fost create de catre reprezentantii cultului Viracocha.

     De ce si-ar fi pierdut ei atata timp pentru revigorarea numeroaselor situri sacre din intreaga lume?
Este de inteles faptul ca era important sa incerce reeducarea refugiatilor si sa-i invete sa-si poarte de grija lor insile si celorlalti.
Dar de ce sa aloce atat timp si efort pentru revigorarea credintelor stravechi, conform carora anumite zone ale Planetei detineau o anumita putere spirituala?
Parea lipsit de sens.
Este adevarat ca geomantia parea sa fi fost raspandita printre popoarele stravechi ale Pamantului. Poate fi vorba despre incasii din Peru, druizii din Anglia, despre tibetani sau despre aborigenii din Australia. Ei toti sustineau ca aveau de-a face cu puterea spirituala a locului. Dar era, oare, mai mult decat atat?
Geomantia, alchimia, cunoasterea miscarii stelelor, agricultura, scrierea, respectul fata de femei, mitologia, rafinamentul si simtul sofisticarii au devenit primul set de cunostinte pe care cei din cultul Viracocha au incercat sa-l transmita.
Dar, fortele lui Set erau intotdeauna prezente. Ei erau intr-o eterna lupta cu cei din cultul Viracocha. Asa cum am prezentat, eu si sotia mea, Sharron Rose, in articolul nostru Tolkien la Sfarsitul Timpului, in urma cu aproximativ 6 500 de ani a inceput epoca de final al marelui ciclu tantric si alchimic al experientei umane, cunoscut drept Kaly Yuga sau Epoca de Fier.
La fel ca Elfii si Stapanul Inelelor, acela a fost timpul in care cultul Viracocha a inceput sa se retraga din istorie.
     Pe masura ce Epoca de Fier a progresat, s-au intarit si fortele setiene. Intrucat reprezentau atat de mult caracterul acestei epoci, setienii erau siguri de victorie, cu toate ca aceasta era temporara.
Dar, fortele lui Osiris (sau cultul Viracocha) nu erau complet adormite. Cu mainile inca ferm asezate pe carma istoriei, ei i-au impins, in liniste, pe setieni catre un mare final, in aceasta epoca.

     Odata cu progresele inregistrate de Epoca de Fier si cu valurile intunericului si coruptiei, a aparut o religie care a incercat sa identifice toate aceste aspecte si sa le codifice in miturile sale. Dintre toate religiile moderne, aceasta religie a fost cel mai mult apropiata de cea a Egiptului antic. Iar adeptii acesteia au scris, au profetit si au trait de parca sfarsitul lumii ar fi fost la indemana. Aceasta religie a fost si continua sa fie Crestinismul. Doar Crestinismul vorbea despre sfarsitul lumii ca fiind un eveniment real. Ei vorbeau despre o Zi a Judecatii de Apoi, cand Dumnezeu va reveni si il va invinge pe Satan (Set). Religia vestica majoritara a fost singura care s-a plecat in fata Divinitatii Feminine si i-a oferit un loc in altarul sau de proslavire. Mantuitorul sau, Iisus Christos, a murit rastignit pe o cruce si a fost inchis intr-un mormant. In intunericul acestui mormant, printr-o transmutare alchimica, el adevenit o Fiinta de Lumina (sau un Corp de Lumina). De atunci, El a devenit o fiinta nemuritoareeliberat a de durerea si suferinta mortii.
     Iisus le-a spus discipolilor sai ca el era fiul omului
. Ce ar trebui sa intelegem din aceasta afirmatie?
Daca punctul esential al religiei lui Iisus era sa mentioneze ca El era fiul lui Dumnezeu, atunci de ce a ales sa repete aceasta propozitie neobisnuita?
Iisus ne spune, de asemenea, ca el reprezinta omenirea viitorului. El le spune discipolilor sai ca, intr-o zi, vor i reinvia intr-o noua lume. Probabil ca, atunci cand ne spune ca este fiul omului, El da spuselor sale exact acest inteles.
Probabil spune ca El este primul dintr-o noua specie in curs de aparitie si ca aceasta noua specie se va naste din om.
Aceasta fraza trebuie sa fi avut un astfel de inteles pentru oamenii acelor vremuri. Probabil ca, pe masura ce o specie este pe cale de disparitie, aceasta cauta sa inteleaga cauza disparitiei sale
. In acest fel, pericolul unei catastrofe ar actiona ca un factor de deschidere a constiintei in cadrul speciei respective.
Sa luam ca exemplu lunga istorie evolutionista a calului. Atunci cand calul cu picioare scurte, care a trait acum un milion de ani, s-a confruntat cu pericolul disparitiei, amenintat fiind de carnivorele ce se deplasau cu mare iuteala, a inceput sa inteleaga ca avea nevoie de picioare mai lungi pentru a supravietui.
Dar, cum se poate transforma un cal cu picioare scurte intr-unul cu picioare lungi?
Biologii evolutionisti ne spun ca, prin procesul mutatiilor genetice, calul dezvolta picioarele mai lungi, necesare supravietuirii. Conform acestei teorii, intr-o zi, un cal, printr-o mutatie, daca vreti, se naste cu picioare mai lungi. Aceasta mutatie ar trece apoi la un alt cal. In cele din urma, daca totul a decurs bine, se va dezvolta un cal cu picioare mai lungi. Acest proces ar avea loc in acelasi timp cu disparitia, intr-o anumita masura, a calului cu picioare scurte.
Probabil, Iisus era cam ceea ce a fost calul cu picioare lungi. Probabil, El era mutatia, pentru a folosi limbajul stiintific grosier in definirea acestui proces misterios. Dar, stiinta este profana, in timp ce alchimia este Divina.
Pentru un alchimist, Iisus Christos nu ar reprezenta, nicidecum, o mutatie.

     Pentru alchimisti, El era noua fiinta umana in curs de aparitie. De aceea, alchimistii se refera la Iisus ca la un salvator sau un mesia, un om al viitorului. Alchimistii au stiut dintotdeauna ca El era un dar venit din dimensiunile cele mai inalte.
Probabil, El a fost primul dintr-o noua specie, nascut din om si, intr-adevar, un fiu al omului. Noua specie umana, conform acestui punct de vedere, ar avea extraordinare puteri vindecatoare, un inalt nivel al iubirii, compasiunii si iertarii si si-ar putea transforma corpul facut din carne in Lumina.
Pentru toate acestea, ar fi necesare anumite calitati care sa ajute procesul evolutionist si sa asigure viabilitatea speciei. Aceasta noua specie, dupa cum spun samanii din Peru, este gata sa apara din randul oamenilor. In recentul meu film, Vindecarea corpului de Lumina, dr. Alberto Villoldo povesteste despre numeroasele sale discutii purtate cu acesti samani peruvieni. Ei spun ca aceasta noua specie se va numi Homo Luminous (Omul de Lumina). Acesta este intelesul adevarat din spatele protejarii sangeroaselor mituri ale Sfantului Graal. Noua specie sau trasatura genetica care ar aparea in cele din urma sub forma unei noi specii ar trebui sa fie ocrotita si pazita de masinatiunile odioase ale setienilor, care se tem de Omul Nou si stiu ca aparitia acestuia ar fi sfarsitul lor. Fortele intunericului i-au cautat cu asiduitate pe cei care aveau aceste predilectii genetice, incercand sa-i elimine cat mai repede posibil.
     Pastratorii Luminii au creat o religie care putea, de fapt, sa zadarniceasca eforturile setienilor.
Si, astfel, aceasta religie a devenit dusmanul numarul unu al Statului Roman Setian antic, in urma cu aproape 2 000 de ani.
Trei sute de ani mai tarziu, cand Constantin a preluat puterea asupra Sfintei Biserici Romane, adevaratii crestini au stiut ce se intamplase. Ei au stiut ca fortele setiene preluasera religia lor de sfarsit al timpului.
Acest grup de crestini originali, numiti acum crestinii gnostici, s-a mutat in zone subterane. Ei inca vorbeau despre timpurile sfarsitului si despre Satan ca fiind conducatorul lumii.
Pana la urma, Biserica Romana a interpretat ca Biserica insasi era creatia celui rau. Si aveau dreptate.
     Astfel, Biserica a inceput primul dintre cele patru mari genocide. Timp de 1 000 de ani, in toata Europa, Biserica a ucis, distrus si ars milioane de astfel de crestini gnostici. Ei au facut tot ce era posibil pentru a-i indeparta pe cei care credeau ca Satan preluase sfanta lor Biserica. De asemenea, ei ii cautau pe urmasii purtatorilor legaturilor genetice de sange ale lui Iisus.

     Biserica stia ca sotia lui Iisus, Maria Magdalena, emigrase din Israel in sudul Frantei. Ei stiau ca ea il purta in pantece pe copilul lui Iisus.
In numeroase randuri, romanii au incercat sa-i distruga pe urmasii genetici, de sange, ai lui Iisus, dar au esuat de fiecare data.
     1 200 de ani mai tarziu, Papa Innocent al III-lea a preluat raspunderea, incepand sa ucida mii de crestini gnostici din sudul Frantei. Se poate deduce ca urmasii lui Iisus erau primii pe lista de eliminare.
In cele din urma, inabusirea Europei de catre Biserica ar fi condus la o mare apostazie protestanta si la distrugerea hegemoniei Bisericii.
Dar, inainte ca aceasta sa fi avut loc, Biserica mai avea inca multe de facut. Niciodata in istorie nu s-a mai vazut o asemenea baie de sange. Biserica si sustinatorii acesteia pareau ca intentionau sa distruga orice edificiu, carte sau reminiscenta a tuturor culturilor ce fusesera salvate cu atat de mult timp inainte, de catre cultul Viracocha.
Mesajul apocaliptic al Crestinismului a fost inlocuit cu un sistem de ritualuri si rugaciuni invatate pe de rost, adresate Romei si Tatalui Sfant. Ocazional, unii simpatizanti ai Pastratorului Luminii si-ar fi putut asigura ascensiunea in ierarhia Bisericii Romane (cum a fost Papa Silvestru al II-lea), dar toti acestia au fost gasiti si ucisi de catre setieni.
     Crestinii au o carte in Noul Testament care scoate la iveala toate cele spuse, si chiar mai mult.
Aceasta este, desigur, Apocalipsa dupa Ioan. Ioan nu numai ca numeste Roma ca fiind casa Antichristului, dar descrie, in mod detaliat, ultimele zile ale sfarsitului. Aceasta carte a reusit, intr-un fel sau altul, sa supravietuiasca rescrierii Noului Testament mai mult datorita puterii imaginilor si limbajului sau. Apocalipsa dupa Ioan ramane una dintre cele mai inchegate scrieri ale epocii crestine. Aceasta a fost scrisa de Pastratorii Luminii, pentru a-i preveni pe cei din zilele noastre care inca mai asculta.
Crucea de la Hendaye prezice ca sfarsitul lumii incepe in anul 1992 si se incheie la solstitiul de iarna din 2012, putin peste 20 de ani mai tarziu. Oricine ar fi fost constructorul necunoscut al acestei cruci, ce are o vechime de 300 de ani, el, dupa cum spune Fulcanelli, “stapanea o profunda cunoastere a Universului”.
Crestinismul, alchimia si Apocalipsa dupa Ioan, Crucea de la Hendaye si chiar Fulcanelli insusi sunt dovezi care arata ca exista un grup care actioneaza de departe, dintr-un loc retras, si care tine strans mainile pe carma societatii.
Aceste dovezi atesta faptul ca lui Set i se permite sa-si continue jocurile infame intrucat aceasta are importanta sa in aceasta initiere finala, pe care noi toti suntem in curs de-a o experimenta.
De asemenea, pentru noi este evident faptul ca Pastratorii Luminii doresc sa impartaseasca intregii omeniri secretele cele mai profunde. Aceste secrete tin de scopul real al alchimiei: acela de a transforma in aurul fiintei de Lumina plumbul corpului omenesc. Acestea vor fi singurele fiinte ce vor putea trece prin gaura ingusta ce va exista intre Epoca de Fier si Epoca de Aur. Acestea sunt ideile transmise de Fulcanelli si de Pastratorii Luminii.
     Cu asa zisii Iluminati,pe de-o parte, care incearca sa ne mentina in ignoranta folosind tehnologii si controlul mintii pentru a-si atinge scopurile, si cu Pastratorii Luminii, de cealalta parte, care difuzeaza informatii ce ne lumineaza intelegerea adevarului cosmic, oricine isi da seama ca, in mod ciudat, cele doua extreme se ajuta una pe cealalta
Se pare ca rasa umana este calauzita catre ceva incredibil.
Dar catre ce anume?
Misterele Maretei Cruci de la Hendaye sunt cercetate amanuntit de dr. Paul LaViolette. In cartea sa Earth under Fire (Pamantul sub foc), el arata ca o catastrofa ciclica, generata din spatiu, a avut loc acum 13 000 de ani. LaViolette sustine ca acest dezastru nu a fost nimic altceva decat o explozie izbucnita din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee. El arata in cartea sa ca toate galaxiile trec printr-o expulzare periodica a materiilor din miezul lor. Aceasta materie explodeaza in exterior, proces care dureaza cateva mii de ani. Lumina acestei explozii este la fel de stralucitoare ca cea a intregii galaxii. Ea acopera galaxia si, din perspective noastra, apare ca o uriasa lumina albastra, asemanatoare cu un milion de stele ce explodeaza deodata. Aceste galaxii explozive erau numite quasari, dar acum ne referim la ele ca la galaxiile Seyfert. Stiinta considera acum ca TOATE galaxiile sunt galaxii Seyfert. Acum, oamenii de stiinta cred ca, desi doar 10 % dintre galaxiile vizibile sunt in prezent intr-o faza de tip Seyfert, acest lucru se intampla pentru ca majoritatea galaxiilor, inclusiv Calea Lactee, se afla in perioada lor de calm. LaViolette isi continua analiza demonstrand ca semnele Scorpion si Sagetator par sa reprezinte un stravechi sistem de indicare catre miezul galactic, care se afla asezat exact intre aceste doua semne. Sageata (Sagetatorului) si coada (Scorpionului) indica, amandoua, centrul galaxiei. Poate mai important este faptul ca ele indica din aceeasi pozitie in care se aflau in urma cu 13 000 de ani. Apoi, LaViolette si-a facut temele si a studiat mostre de gheata foarte vechi, din Groenlanda. Privind inapoi in timp, prin intermediul cercetarii calotei glaciare stravechi, el a ajuns sa constate ca aceasta continea praf cosmic de iridium, ce era present in mostrele prelevate din diferitele straturi de gheata. De fapt, straturile se formasera la intervaluri de 26 000 de ani, exact in aceleasi perioade de timp marcate de precesiunea echinoctiilor si de Crucea de la Hendaye.
LaViolette se intreaba in cartea sa ce s-ar fi intamplat pe Pamant daca centrul galaxiei noastre ar fi explodat.
El sustine ca, la inceput, am fi vazut o stea albastra stralucitoare aparand intre Sagetator si Scorpion. Aceasta ar putea fi aceeasi stea care, conform previziunilor poporului Hopi, va aparea inainte de sfarsitul timpului. Valul de energie ar semana foarte mult cu un morman de praf de roci ce navalesc spre latura exploziei care este expulzata in exterior.
Aceasta ar insemna un bombardament cu meteoriti de proportii incredibile. Dupa aceasta, diferite centuri de radiatii sincrotronice ar putea sa se reverse in intregul sistem solar. Apoi, ar urma o uriasa avalansa de praf cosmic. Acest praf ar acoperi Luna, Soarele si stelele, generand dramatice schimbari climatice aici, pe Pamant. Ar putea avea loc disparitii in masa si doar cei care s-ar ascunde in pesteri, dispunand de mari cantitati de provizii, ar putea supravietui.
Dintre toate distrugerile care ar putea avea loc in timpul acestei uriase catastrofe, niciuna nu ar fi mai rea decat avalansa de meteoriti si stanci care ar veni in calea noastra, ca un val al mortii.
Intr-adevar, asa cum am afirmat mai sus, planetele cu suprafata dura din sistemul nostru solar ne arata ca acest tip de bombardament ceresc exista. Cu exceptia unei micute planete, Planeta noastra, sistemul solar este saturat de urme ale masivelor bombardamente cu asteroizi si meteoriti.
     Toate acestea ne duc inapoi la intrebarea de la inceputul acestui eseu.
De ce Planeta noastra nu are mai multe urme de astfel de bombardamente spatiale?
De ce nu exista, literar, mii de lacuri si lanturi muntoase circulare, care sa demonstreze ca si noi am fost loviti la fel de des ca Luna, Marte si celelalte planete?
Aceasta este o intrebare de 1 000 de puncte! La urma urmei, cum de am supravietuit?
Acesta este, cu adevarat, un fel de miracol. Si nu sunt singura in aceasta dilema. Multi oameni de stiinta si astronomi si-au stors creierii intrebandu-se cum a fost posibil sa fie asa. Spatiul este un loc mult prea periculos pentru a avea vreo sansa. Sa ai milioane de ani de viata fara ca vreo roca uriasa sa nimiceasca intreaga biologie este, in mod cert, ca si cand ai castiga la loto, sansa ta fiind de unu la un trilion. Si totusi, asa pare sa fie.
Noi suntem asezati, se presupune, in varful evolutiei, si nici macar nu ne minunam de norocul nostru extraordinar.
Si daca nu este vorba doar de noroc chior?
Care este punctul in care norocul devine miracol?
In alchimie se spune ca asa cum e sus, la fel este si jos. Intrucat acest dicton are multe intelesuri, am putea intelege si ca noi, ca fiinte umane care ne aflam aici, dedesubt, exercitam o anume influenta asupra a ceea ce se afla acolo, deasupra.
Legat de aceasta, vreau sa ma refer la problema cultului Viracocha. De ce au insistat ei sa pastreze sacralitatea anumitor situri?
De ce au construit si reconstruit ei asezaminte absolut uimitoare, ce depaseau cu mult necesitatile oamenilor?
De ce era necesar sa construiasca uriasii pereti pe marile inaltimi ale Muntilor Anzi?
De ce sa construiesti piramide care nu au nicio utilitate practica?
Si, daca ar fi existat vreo utilitate practica, probabil ca s-ar fi gasit o cale mai ieftina si mai usoara de-a le construi, alta decat cea pe care au ales-o.
     Oriunde in lume, acolo unde gasim aceste monumente, se afla si o grupare religioasa ce venereaza astrii care sunt sau au fost candva asociati cu aceste vestigii. Intr-un anume fel, aceste monumente de la Stonehenge, de la Angor Wat, din Peru si Mexic prezinta aceasta combinatie de lucrari in piatra si cunoastere a stelelor ce sunt asociate cu acestea.
Si intr-adevar, asa cum noi si alti cativa cercetatori am aratat, in special in cartea lui Graham Hancock, Mirror of Heaven (Oglinda Cerului), intreaga amplasare a monumentelor pare sa imite stelele de deasupra lor.
Care este radacina acestor stravechi sisteme de credinte pagane raspandite in intreaga lume?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, este ca si cand ar trebui sa stau agatata de o creanga fragila. Si nu as face asta fara chibzuinta. Dar, cu timpul care alearga, nu pot ramane nepasatoare fata de aceasta perioada critica din istoria omenirii.
Mi-as permite sa fac o sugestie care ar putea explica insistenta cu care adeptii cultului Viracocha se raportau la monumentele din piatra si religia stelara.
Aceasta ar putea explica si de ce Planeta noastra este relativ in siguranta intr-un mediu plin de pericole.
     Dati-mi voie sa presupun ca religia stelara – cat timp are implicatii cosmice la multe niveluri – este, de fapt, o stiinta care urmareste schimbarile ce apar in cer. Ea actioneaza ca un sistem de avertizare care sa le spuna oamenilor cand va avea loc catastrofa. Sunt folosite anumite tipare ale astrilor, eclipse si precesiuni ale echinoctiilor pentru a realiza calendare ce par sa urmareasca explozia ciclica din centrul Galaxiei.
     Pe de alta parte, monumentele din piatra sunt folosite intr-un scop diferit.
Si acesta este punctul in care aproape ca mi se rupe craca de sub picioare.
Ce-ar fi daca monumentele sacre ce au fost construite pe intreaga Planeta servesc unui anumit scop real?
Si daca din acest motiv cultul Viracocha a persistat atata in crearea si venerarea lor?
Poate de aceea batranii intelepti ai populatiei Hopi spun ca, in ziua in care ei nu vor mai face ritualuri, cerul se va prabusi. Poate ca omenirea are cumva de-a face cu reteaua de siguranta ce pare sa existe pe Planeta noastra?
Poate ca exista un fel de camp energetic, generat de oameni si de monumentele de piatra, care actioneaza la unison?
Acest camp creeaza o retea de “ceva” care opreste o mare parte din pericolul care ar putea atinge suprafata fragilei si minunatei noastre Planete.
Astfel, ca si in Atlantida, atunci cand o societate se cufunda in lacomie si zgarcenie, inseamna ca se indeparteaza de puterea ei spirituala. In consecinta, distrugerea devine atunci posibila. Ce s-ar intampla daca fiintele umane, prin rugaciune, meditand si traind o viata dedicata altruismului, gratiei, iubirii si compasiunii, si nu egocentrismului, lacomiei si puterii, ar putea inversa situatia?
Ce-ar fi daca am putea sa revigoram puterea acestor locuri? Si daca ar fi posibil ca noi sa putem face asta pur si simplu mergand in aceste locuri si actionand impreuna pentru a le insufla puterea noastra spirituala?
Si daca acolo chiar exista un tipar al unei retele de situri sacre si locuri ce au nevoie de puterea spirituala a oamenilor pentru a pastra pe mai departe protectia din jurul Planetei intr-o forma coerenta?
Si daca suntem in mare pericol chiar acum din cauza lacomiei noastre?
Si daca noi, la fel ca atlantienii dinaintea noastra, vom pieri pentru ca am uitat lectiile inaintasilor nostri?
     Acestea sunt intrebarile ce se afla acum in fata noastra, a tuturor. Prin decodificarea Crucii de la Hendayenoi demonstram, pentru cei care stiu, ca exista un loc sau un refugiu undeva, pe aceasta Planeta. Aparent, inteleptii, cei evoluati din punct de vedere spiritual, vor veni cu totii in acest loc si vor crea un invelis de protectie care ii va salva de la un anume dezastru.
O calatorie la Cusco a dovedit un lucru dincolo de orice indoiala. Acolo se afla mai multe monumente din piatra si stravechi situri spirituale decat in orice alt loc de pe Pamant.
Ce ar fi daca inca mai exista o putere ramasa in sutele de situri din Anzi? Si daca aceste situri au fost lasate de cultul Viracocha, cu mii de ani in urma, pentru a fi descoperite de catre cei care pot intelege?
Ce-ar fi daca inscriptia de pe Crucea de la Hendaye le spune oamenilor sa se mute in Peru pentru a revigora puterea spirituala a acelor locuri?
Ce alta alegere avem acum decat aceea de a-i sluji pe Pastratorii Luminii?
Asa-zisii Iluminati, setienii, Satan, oricum ati vrea sa-i numiti, detin controlul total. Acest control aduce ignorarea sfarsitului timpului si a intelesului real al acestuia.
     Astazi, noi traim in timpul din Apocalipsa, in care Ioan spune ca noi, ca fiinte umane, trebuie sa alegem. Este acel timp, dupa spusele lui Ioan, in care cei multi vor pieri si vor fi judecati. Dar, in conformitate cu aceleasi invataturi, cativa oameni vor supravietui si vor trai 1 000 de ani de pace. Aceasta este implinirea marii promisiuni a alchimiei si a majoritatii maretelor traditii spirituale, care isi au bazele in traditia vestica.
Dar, acest sistem de credinte se afla la locul lui si in stravechiul Tibet, in Mexicul mayas si mai ales in Peru. Puterea este in cei multi si este momentul ca noi toti sa actionam.
Aparitia Omului de Lumina a luat startul.
De noi depinde decizia de-a ramane aici si de a deveni pastorii acestei noi specii umane in curs de aparitie. Atunci cand Iisus a spus ca va reveni, El nu glumea. Aparitia Omului de Lumina implineste promisiunea Sa. Fiul omului este specia care se naste din om. Este timpul ca noi toti sa alegem. Nu exista o alta cale.
Nota
Marea cruce de la Hendaye, din sudul Frantei, este un monument ce reprezinta Sfarsitul Timpului
. Contine informatii intr-o forma codificata despre marele An Cosmic si ciclurile de purificare si "triere" care vin o data cu acesta.
Dar, mai important decat aceasta, mesajul acestei cruci descrie procesul de purificare: emisfera nordica a planetei va trece "prin foc" din cauza unui eveniment ce apare in centrul galaxiei noastre.
Autorii se bazeaza nu pe profetie, ci pe cercetari stiintifice in legatura cu anumite alinieri planetare si galactice care au determinat perioadele de purificare din trecut.
Un astfel de proces a inceput deja si pentru noi.
Aceste concluzii prezentate in carte au o baza stiintifica solida. Recente descoperiri astronomice vin in sprijinul afirmatiei ca multiple schimbari planetare au inceput deja si acestea se vor intensifica pe masura ce ne apropiem de anul 2012.
     Extraordinarul mesaj daltuit in misterioasa cruce de la Hendaye isi are originile in scolile stravechi ale Gnosticismului, Alchimiei, Sufismului, Kabbalei si Crestinismului mistic.
Se pare ca acest mesaj a fost scris pe aceasta cruce de catre un supravietuitor al teribilelor zile ale Atlantidei. Ideea centrala a cartii este ca aceasta cruce reprezinta un punct de referinta pentru purificarea planetara actuala.
Astazi ne aflam nu numai la sfarsitul erei de fier, dar si la sfarsitul ciclului de 25 920 de ani.
Conform scrierilor stravechi, “era de fier este perioada in care magia neagra devine religie, iar oamenii gasesc placerea in a-si controla si domina semenii si chiar planeta. Pamantul, aerul si apa sunt poluate. Razboaie, foamete si epidemii inconjoara rasa umana. Timpul insusi se grabeste acum spre Sfarsitul care va permite unui nou ciclu sa reinceapa."
Este de ajuns sa privesti atent in jurul tau si vei vedea ca toate aceste simptome sunt prezente.
     Pentru a intelege cu adevarat mesajul crucii de la Hendaye este necesar sa intelegem fenomenul precesiei echinoctiilor.
Pe scurt, planeta Pamant se invarte in jurul axei sale ca un titirez care se clatina. Ca rezulta, Polul Nord al planetei traseaza in spatiu un cerc imaginar larg, avand o perioada de 25 920 de ani.
Acest adevarat "An Cosmic" este unul dintre secretele bine pazite ale vechilor scoli spirituale ale civilizatiilor antice.
Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Privita din profil, arata ca o paine rotunda cu un mijloc (centru) proeminent. Centrul galaxiei (descoperit in 1917) se comporta ca o inima ce pulseaza lent, trimitand in spatiu o energie misterioasa.
Autorii cartii afirma ca mesajul crucii de la Hendaye confirma recentele descoperiri stiintifice din astronomie care arata ca centrul galaxiei este responsabil de periodice pulsatii energetice ce influenteaza sistemul nostru solar. Secrete stravechi ne spun ca centrul galactic este sursa Constiintei Creatoare care ghideaza evolutia umanitatii si a intregii galaxii si determina calitatea vietii si a constiintei de pe Pamant.
Desi aduce mai mult a filozofie, nu este deloc asa. Autorii arata ca descoperirile fizicianului Paul LaViolette sunt esentiale. El le-a publicat in cartea Pamantul incendiat, in care demonstreaza ca aproximativ la fiecare 13 000 de ani Pamantul primeste un val de energie dinspre centru galactic care duce la catastrofe. Ultima data s-a intamplat la sfarsitul erei glaciare
. Mai mult, LaViolette a examinat probe din gheata Groenlandei si a descoperit straturi de iridium, element provenit din centrul galaxiei. Toate aceste "ploi" galactice au perioade de 13 000 de ani. Suspectati vreo legatura cu precesia echinoctiilor?
     Cei care sunt constienti de ceea se intampla azi in lume recunosc ca se pregateste intr-adevar ceva.
Traditiile stravechi ale indienilor Hopi, mayasii, Edgar Cayce, Roata Timpului tibetana si multe altele, toate converg catre aceste zile. De ce tocmai acum umanitatea este preocupata de probleme planetare ca reducerea salinitatii ocenului Atlantic de Nord, incalzirea globala, riscul unei noi ere glaciare?
De ce tocmai acum clima se schimba drastic?
In vara anului 2003, aproape 15 000 de francezi au murit din cauza caldurii excesive in numai trei saptamani. Gheata din Alaska se topeste rapid, iar stalpii liniilor telefonice sunt in pericol de-a cadea, lipsindu-le suportul.
Din 2002 s-au inregistrat cele mai fierbinti veri din ultimii 500 de ani. In ultimele cateva zeci de ani, unii ghetari din Elvetia s-au diminuat cu 50%, la fel ca si gheturile nord-polare din regiunea Alaska si din Canada.
Sir David King, omul de stiinta cel mai respectat din Marea Britanie, a afirmat recent ca "ne aflam in fata unui dezastru climatic (iar ca urmare, guvernul britanic a incercat sa-l reduca la tacere).
http://www.jayweidn er.com/GoldenAge .htm