Puterea prezentului - Partea VI de Eckhart Tolle publicat la 23.05.2009
Strategii ale mintii de evitare a Clipei de acum
     - Chiar daca accept în întregime ca, în ultima instanta, timpul este o iluzie, ce importanta va avea acest lucru în viata mea? Tot trebuie sa traiesc într-o lume complet dominata de timp.
Acceptarea intelectuala nu este decât o alta credinta si nu va conta prea mult în viata dvs. Pentru a întelege acest adevar, trebuie sa îl traiti. Când fiecare celula a corpului dvs. este atât de prezenta încât sa simta ca vibreaza de viata si când puteti simti aceasta viata în fiecare moment ca bucurie a Fiintei, atunci se poate spune ca v-ati eliberat de timp.
- Dar mâine tot va trebui sa-mi platesc facturile si tot voi îmbatrâni si voi muri, ca toata lumea. Deci, cum as putea spune vreodata ca m-am eliberat de timp?
Nu facturile de mâine sunt adevarata problema. Disolutia corpului fizic nu este o problema. Pierderea Clipei de acum este problema, sau mai degraba iluzia principala care transforma o simpla situatie, un eveniment sau o emotie într-o problema personala si în suferinta. Pierderea Clipei de acum este pierderea Fiintei. A te elibera de timp înseamna a te elibera de nevoia psihologica de trecut pentru a avea o identitate si de viitor pentru a atinge satisfactia. Reprezinta cea mai profunda transformare a constiintei pe care v-ati putea-o imagina.
In cazuri rare schimbarea se produce radical si dramatic, odata pentru totdeauna. Aceasta se întâmpla de obicei printr-o abandonare totala în mijlocul unei suferinte intense.
Cei mai multi oameni trebuie sa munceasca pentru ea.
     Dupa ce ati trait de câteva ori aceasta stare atemporala de constiinta, începeti sa oscilati între aceste dimensiuni ale timpului si prezentei. In primul rând, începeti sa constientizati cât de rar atentia dvs. este situata într-adevar în prezent. Dar a sti ca nu sunteti prezent este deja un mare succes: aceasta constiinta este prezenta — chiar daca initial nu tine decât câteva secunde în timp cronologic înainte de a se pierde din nou. Apoi, din ce în ce mai des, alegeti sa va concentrati asupra prezentului mai degraba decât asupra trecutului sau a viitorului si, ori de câte ori realizati ca ati pierdut clipa de fata, sunteti capabil sa va opriti la ea nu doar câteva secunde, ci pe¬rioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic.
Asa ca înainte de a va fixa ferm în starea de prezenta, adica înainte de a fi pe deplin constient, veti oscila un timp între constiinta si neconstientizare, între starea de prezenta si starea de identificare cu mintea. Pierdeti clipa prezenta, dar va întoarceti la ea de nenumarate ori. în final, prezenta devine starea dvs. predominanta.
     In cazul majoritatii oamenilor, prezenta fie nu este experimentata niciodata, fie este traita numai accidental si pentru scurt timp, în rare ocazii, fara a fi recunoscuta ca atare
Cei mai multi oameni oscileaza nu între constiinta si lipsa ei, ci între diferite niveluri de inconstienta.

     Dupa cum stiti probabil, în timpul somnului oscilati între faza somnului fara vise si cea a somnului cu vise.
In mod similar, în starea de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altceva decât sa oscileze între nivelul obisnuit al inconstientei si o inconstienta profunda.
Când vorbesc despre starea obisnuita de inconstienta, ma refer la identificarea cu gândurile si cu emotiile personale, cu reactiile, cu dorintele si cu aversiunile dvs.
Este starea normala a majoritatii oamenilor. In aceasta stare, sunteti condus de mintea dominata de sinele fals si nu sunteti constient de Fiinta Nu este o stare de durere sau de nefericire acuta, ci una în care exista un nivel redus, aproape continuu, de disconfort, neplacere, plictiseala sau nervozitate — un fel de stare de fundal.
Poate ca nu va dati seama de acest lucru pentru ca face parte atât de mult din viata „normala", tot asa cum nu constientizati niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasa, ca, de exemplu, bâzâitul unui aparat de aer conditionat, pâna când acesta înceteaza. Când înceteaza brusc, apare o senzatie de usurare.
     Multi oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar cumparaturile ca anestezice, în încercarea inconstienta de a îndeparta aceasta neplacere de fond. Când se întâmpla astfel, o activitate care ar fi putut sa fie foarte placuta, daca s-ar fi desfasurat cu moderatie, se poate transforma într-o dependenta, si tot ceea ce poate aduce ea în asemenea , conditii este o eliberare foarte scurta.
Disconfortul starii de inconstienta obisnuita se transforma în durerea inconstientei profunde — o stare mai acuta si mai evidenta de suferinta si de nefericire — atunci când lucrurile „nu merg cum trebuie", când sinele fals este amenintat sau când exista o provocare, o amenintare, o pierdere, reala sau imaginara, majora în situatia dvs. de viata, sau un conflict într-o relatie.
     Este o versiune intensificata de inconstienta obisnuita, diferita de prima nu prin natura, ci prin intensitatea ei.
În inconstienta obisnuita, rezistenta habituala sau negarea a ceea ce exista creeaza acea neplacere si acea nemultumire pe care majoritatea oamenilor le accepta ca viata obisnuita.
Când aceasta rezistenta este intensificata de o provocare la adresa sinelui fals, apare un negativism intens, ca furia, frica profunda, agresiunea, depresia etc. Inconstienta profunda înseamna adesea activarea corpului-durere si identificarea cu el.
Violenta fizica ar fi imposibila fara inconstienta profunda. Ea poate sa apara foarte usor în acele momente si locuri în care o multime de oameni sau chiar o natiune întreaga genereaza un câmp colectiv de energie negativa.
Cel mai bun indicator al nivelului dvs. de constiinta este modul în care procedati atunci când în calea vietii dvs. se ivesc obstacole. In conformitate cu obstacolele, o persoana deja inconstienta tinde sa devina si mai inconstienta, iar una constienta tinde sa devina si mai profund constienta.
Puteti folosi un obstacol pentru a va trezi sau îi puteti permite sa va traga într-un somn si mai profund. Visul inconstientei obisnuite se transforma atunci într-un cosmar.
Daca nu puteti fi prezent nici macar în circumstante obisnuite, ca de exemplu atunci când va aflati singur într-o camera, când va plimbati prin padure sau ascultati pe cineva, atunci cu siguranta nu veti putea sa ramâneti constient când un lucru „merge prost" sau când va confruntati cu persoane sau situatii dificile, cu pierderea sau cu amenintarea pierderii. Veti fi coplesit de o reactie, care în final este întotdeauna o forma de frica, si veti fi tras înapoi într-o inconstienta adânca.
Aceste greutati reprezinta testele. Numai felul în care le faceti fata va va arata, dvs. si celorlalti, cât de departe ati ajuns în ceea ce priveste starea dvs. de constiinta, si nu cât de mult puteti sta cu ochii închisi sau ce viziuni aveti.
     Asa ca este esential sa aduceti mai multa constiinta în viata dvs. în situatiile obisnuite, când totul decurge relativ usor, în acest fel puterea prezentei dvs. va creste. Ea genereaza un câmp energetic cu o frecventa de vibratie foarte înalta in interiorul si în jurul dvs.
In acest câmp nu poate patrunde si nu poate supravietui nici macar putina inconstienta, negativism, disonanta sau violenta, asa cum întunericul nu poate supravietui în prezenta luminii.
Când învatati sa fiti martorul propriilor gânduri si emotii, un aspect esential al starii de prezenta, veti fi surprins poate când veti constientiza pentru prima oara caracterul „static" al starii obisnuite de inconstienta si va veti da seama cât de rar ati avut o stare de confort interior, daca l-ati simtit vreodata.
La nivelul gândirii, veti descoperi o mare rezistenta sub forma criticilor, a nemultumirilor si a proiectiilor mentale, care va îndeparteaza de clipa prezenta. La nivel emotional, va exista un curent subteran de disconfort, tensiune, plictiseala sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obisnuit de rezistenta a mintii.

     Carl Jung ne relateaza, într-una dintre cartile sale, o conversatie purtata cu un sef de trib indian din America de Nord, care i-a spus ca, din perspectiva sa, cei mai multi oameni albi au expresii încordate, ca ochii lor au o privire fixa si ca atitudinea lor emana cruzime sau violenta.
El a spus: „Ei par sa caute mereu ceva. Ce anume cauta? Albii vor întotdeauna ceva. Sunt mereu nelinistiti si agitati. Noi nu stim ce vor. Credem ca sunt nebuni."
Curentul subtil de disconfort constant a aparut, desigur, cu mult timp înaintea civilizatiei industriale a Vestului; dar în civilizatia vestica, care acum acopera aproape tot globul pamântesc, inclusiv cea mai mare parte a Estului, el se manifesta sub o forma si cu o intensitate fara precedent.
Era deja prezent pe vremea lui Isus si de asemenea cu 600 de ani înainte, pe vremea lui Buddha, si cu siguranta a existat cu mult timp înaintea sa.
„De ce sunteti mereu înfricosati?", i-a întrebat Isus pe discipolii sai. „Gândurile anxioase pot adauga macar o singura zi la viata voastra?"
Iar Buddha ne-a învatat ca la baza suferintei se afla starea de dorinta sau de pofta mistuitoare.
Rezistenta fata de clipa prezenta ca disfunctie colectiva este intrinsec legata de pierderea constiintei Fiintei si sta la baza civilizatiei noastre industriale dezumanizate.
Freud a recunoscut si el existenta acestui curent subtil de disconfort si a scris despre aceasta în cartea sa Disconfort în cultura, dar nu a recunoscut adevarata radacina a disconfortului si nu a realizat ca eliberarea de ea este posibila
. Aceasta disfunctie colectiva a creat o civilizatie foarte nefericita si extrem de violenta, care a devenit o amenintare nu numai pentru ea însasi, ci si pentru viata de pe aceasta planeta.
     Deci, cum ne putem elibera de aceasta boala?
Constientizând-o.
Observati modurile multiple în care disconfortul, nemultumirea si tensiunea apar în sinea dvs. în urma criticilor inutile, a rezistentei fata de ceea ce este si a negarii acestuia.
Orice continut inconstient se dizolva atunci când asupra sa se revarsa lumina constiintei. Dupa ce ati aflat cum sa dizolvati starea de inconstienta obisnuita, lumina prezentei dvs. va straluci foarte tare si va fi mult mai usor sa faceti fata inconstientei profunde, ori de câte ori veti simti atractia sa gravitationala.
Totusi, inconstienta obisnuita poate fi dificil de detectat initial, din cauza aspectului de normalitate pe care l-a capatat.
     Obisnuiti-va sa va urmariti starea mental-emotionala prin autoobservare. „Sunt relaxat în acest moment?", aceasta este o întrebare buna pe care sa v-o puneti frecvent. Sau va puteti întreba: „Ce se întâmpla în interiorul meu în acest moment?" Fiti cel putin la fel de interesat de ceea ce se întâmpla în interiorul dvs. pe cât sunteti de ceea ce se întâmpla în afara. Daca sesizati corect ce se întâmpla în interior, situatia se va aranja de la sine în exterior. Realitatea cea mai importanta este cea interioara, cea exterioara având o importanta secundara. Dar nu raspundeti imediat la aceste întrebari. îndreptati-va atentia spre interior. Aruncati o privire. Ce fel de gânduri produce mintea dvs.? Ce simtiti? Indreptati-va atentia spre corpul dvs. Exista vreo tensiune? Când ati descoperit ca exista un nivel scazut de disconfort, un fundal static, încercati sa aflati ce anume evitati, negati sau carui lucru îi opuneti rezistenta — prin negarea clipei prezente. Exista multe feluri în care oamenii manifesta o rezistenta inconstienta fata de momentul prezent. Am sa va dau câteva exemple. Exersând, putterea dvs. de a va autoobserva, de a va urmari starea interioara se va dezvolta.
     Urâti activitatea pe care o desfasurati? Poate fi vorba de locul de munca sau poate ca ati acceptat sa întreprindeti o anumita activitate si o faceti, dar o parte din dvs. uraste situatia si i se opune.
Aveti unele resentimente fata de o persoana apropiata, pe care însa nu le-ati exprimat? Realizati ca energia pe care o degajati în aceasta stare produce efecte atât de daunatoare, încât va contaminati atât pe dvs., cât si pe cei din jur?
Priviti cu atentie în interior. Exista aici o urma cât de mica de resentiment sau de împotrivire? Daca da, observati acest sentiment atât la nivel mental, cât si la nivel emotional.
Ce gânduri genereaza mintea dvs. în jurul acestei situatii? Examinati apoi emotia, care este reactia corpului dvs. fata de aceste gânduri. Simtiti emotia. Este placuta sau neplacuta?
Este o energie pe care ati ales sa o aveti în interior? Aveti de ales?

     Poate ca o persoana profita de dvs., poate ca activitatea în care v-ati angajat este plictisitoare, poate ca un apropiat al dvs. nu este sincer, este enervant sau inconstient, dar toate aceste aspecte sunt irelevante. Are prea putina importanta daca emotiile si gândurile dvs. legate de aceasta situatie sunt justificate sau nu.
Cert este ca va opuneti unei situatii existente. Transformati momentul prezent într-un dusman. Va generati nefericirea, un conflict între interior si exterior.
Nefericirea polueaza nu numai Fiinta dvs. interioara si pe cei din jur, dar si psihicul uman colectiv, din care dvs. sunteti o parte inseparabila.
Poluarea planetei este numai o reflectare externa a poluarii psihice interioare: a milioane de indivizi inconstienti, care nu-si asuma responsabilitatea pentru spatiul lor interior.
     Fie încetati activitatea, vorbiti cu persoana în cauza si va exprimati în totalitate sentimentele, fie renuntati la negativismul pe care mintea dvs. S-a creat în jurul situatiei, pentru ca acesta nu serveste niciunui scop, cu exceptia faptului ca întareste un fals sentiment de identitate. Recunoasterea inutilitatii lui este importanta. Negativismul nu este niciodata modul optim de a rezolva o situatie. De fapt, în cele mai multe cazuri, va face prizonierul ei, blocând orice schimbare reala. Un lucru în realizarea caruia este investita o energie negativa se va contamina de aceasta si, în timp, va da nastere la si mai multa durere, la si mai multa nefericire. Mai mult, orice stare interioara negativa este contagioasa: nefericirea se raspândeste mai repede decât o boala. In virtutea legii rezonantei, ea declanseaza si alimenteaza negativismul latent la alte persoane, cu exceptia celor imune — adica profund constiente.
Dvs. poluati lumea sau contribuiti la curatarea mizeriei?
Sunteti responsabil pentru propriul spatiu interior; nimeni altcineva decât dvs. nu este raspunzator, asa cum sunteti responsabil si pentru starea planetei.
Cum este în interior, asa este si în afara.
Daca oamenii se curata de poluarea interioara, atunci vor înceta sa mai polueze exteriorul.
Cum putem renunta la negativism?
Abandonându-l pur si simplu. Cum renuntati la o bucata de carbune fierbinte, pe care o tineti în mâna? Cum renuntati la un bagaj greu si inutil, pe care îl purtati cu dvs.? Recunoscând ca nu doriti sa mai traiti durerea sau sa mai duceti povara si abandonând-o. Starea de inconstienta profunda, ca si corpul-durere sau o alta durere profunda, cum ar fi pierderea unei fiinte iubite, necesita o transformare intermediata de combinarea acceptarii cu lumina prezentei — atentia dvs. sustinuta.

     Pe de alta parte, multe tipare de comportament ale inconstientei obisnuite pot fi pur si simplu abandonate dupa ce ati stabilit ca nu le mai doriti si dupa ce v-ati dat seama ca puteti alege, ca nu sunteti numai un conglomerat de reflexe conditionate. Din toate cele de mai sus rezulta ca puteti avea acces la puterea clipei prezente. Fara ea, nu aveti nicio posibilitate de alegere. -Spunând ca anumite emotii sunt negative, nu se creeaza o polaritate mentala între bine si rau? Nu. Polaritatea a fost creata într-un stadiu timpuriu, când mintea dvs. considera ca momentul prezent este rau; aceasta judecata a dus apoi la o emotie negativa.
Dar spunând ca anumite emotii sunt negative, nu spuneti de fapt ca ele nu ar trebui sa existe, ca nu este permis sa avem aceste emotii?
Dupa parerea mea, ar trebui sa ne acordam permisiunea de a simti toate sentimentele care apar, în loc sa le judecam ca rele sau sa spunem ca nu ar trebui sa le avem.
Este în regula sa ai resentimente; este în regula sa fii furios, enervat, capricios sau oricum altfel — daca nu, ajungem sa ne reprimam sentimentele, ajungem la conflict interior sau la negare. Totul are voie sa existe ca atare. Desigur. Când a aparut un tipar mental, o emotie sau o reactie, acceptati-o. Nu ati fost suficient de constient pentru a putea face o alegere în acest caz. Aceasta nu este o judecata, este un fapt. Daca ati fi putut alege sau ati fi realizat ca aveti posibilitatea de a alege, ati fi ales suferinta sau bucuria, relaxarea sau disconfortul, pacea sau conflictul? Ati alege un gând sau un sentiment care sa va izoleze de starea dvs. naturala de bine, de bucuria interioara de a trai?
Eu numesc orice sentiment de acest fel sentiment negativ, adica pur si simplu rau. Nu în sensul ca „nu ar fi trebuit sa faceti asta", ci pur si simplu rau, ca o durere de stomac.
Cum a fost posibil ca oamenii sa omoare 100 de milioane dintre semenii lor numai în secolul XX?
Oamenii si-au facut atât de mult rau unul altuia, încât raul depaseste orice imaginatie! Si asta fara sa tinem cont de violenta mentala, emotionala si fizica, de tortura, durerea, cruzimea pe care continua sa si le aplice zilnic unii altora, precum si altor fiinte sensibile.
Oare actioneaza în acest fel pentru ca sunt în contact cu starea lor naturala, cu bucuria interioara de a trai? Sigur ca nu. Numai cei atinsi de o stare profund negativa, care se simt foarte rau ar crea o asemenea realitate, care sa reflecte felul în care se simt.

    
Incredibil, dar adevarat. Oamenii sunt o specie periculos de nebuna si extrem de nesanatoasa. Aceasta nu este o judecata. Este un fapt. Si tot fapt este ca sanatatea mentala se afla tot acolo, în spatele nebuniei. Vindecarea si eliberarea sunt posibile chiar acum.
Este categoric adevarat ca, atunci când va acceptati resentimentele, irascibilitatea, furia s.a.m.d., nu mai sunteti fortati sa le investiti orbeste si este mai putin probabil sa le proiectati asupra altora. Dar m-as mira sa nu va înselati si pe dvs. însiva.
Dupa ce ati practicat acceptarea pentru un timp, vine un moment când trebuie sa treceti la stadiul urmator, în care sa nu mai creati aceste emotii negative. Altfel, „acceptarea" dvs. devine doar o simpla eticheta mentala, ce-i permite sinelui fals sa continue sa se lase în voia suferintei si astfel sa întareasca sentimentul de separare fata de ceilalti oameni, de mediul dvs. înconjurator, de locul si timpul în care va aflati.
Dupa cum stiti, separarea sta la baza sentimentului de identitate al sinelui fals. Adevarata acceptare ar transforma aceste sentimente instantaneu. Dar daca ati sti foarte bine ca totul este „în regula", atunci ati mai avea oare aceste sentimente negative? Fara evaluari, fara rezistente fata de ceea ce exista, ele nu ar aparea. în mintea dvs. exista ideea ca „Totul este în regula", dar în adâncul sufletului nu credeti cu adevarat acest lucru si, astfel, vechile tipare mental-emotionale de rezistenta sunt înca active. Ele sunt cele care va fac sa va simtiti rau. Si acest lucru este în regula.
Va aparati dreptul de a fi inconstient, dreptul de a suferi? Nu va faceti griji: nimeni nu va va lua acest drept. Dupa ce va dati seama ca un anumit aliment va face sa va simtiti rau, mai continuati sa-l ingerati si sa afirmati ca este în regula sa te simti rau?
     Încercati sa va surprindeti lamentându-va în gând sau cu voce tare în legatura cu o situatie în care va aflati, de ceea ce fac sau spun alti oameni, de mediul înconjurator, de situatia dvs. de viata, chiar si de vreme.
A te plânge de o situatie implica întotdeauna neacceptarea starii existente. Acest comportament are invariabil o încarcatura negativa inconstienta. Când va plângeti, va transformati într-o victima.
Când va exprimati cu voce tare nemultumirea, detineti controlul.
Deci, schimbati situatia printr-o actiune sau exprimându-va nemultumirea, daca este necesar si posibil; iesiti din situatie sau acceptati-o. Orice alt comportament apartine anormalitatii.
Starea obisnuita de inconstienta este întotdeauna legata într-un fel de negarea Clipei de acum.
Acum implica, desigur, si un „aici". Va opuneti faptului de a va afla „aici si acum"?
Unii oameni ar prefera, de exemplu, sa se afle în alta parte. ,Aici" nu este niciodata suficient de bun pentru ei. Autoobservându-va, descoperiti daca nu este si cazul dvs.

     Oriunde v-ati afla, fiti complet prezent. Daca descoperiti ca pentru dvs. este intolerabil sa va aflati „aici si acum" si ca acest fapt va face nefericit, aveti trei posibilitati: sa iesiti din situatie, sa o schimbati sau sa o acceptati complet.
Daca doriti sa va asumati responsabilitatea pentru viata dvs., trebuie sa alegeti una dintre aceste trei posibilitati si trebuie sa faceti acest lucru chiar acum. Iar apoi sa acceptati consecintele. Fara scuze. Fara negativism. Fara poluare psihica. Pastrati-va curat spatiul interior.
In cazul în care treceti la actiune — schimbând situatia sau iesind din ea — mai întâi renuntati la negativism, daca este posibil.
Actiunile care vin din observarea a ceea ce este necesar sunt mai eficiente decât cele care vin dintr-o atitudine negativista.
Orice actiune este mai buna decât lipsa actiunii, mai ales daca ati fost blocat într-o situatie nefericita mult timp. Daca este vorba de o greseala, cel putin învatati ceva, astfel încât cazul respectiv sa nu mai fie o greseala. Daca ramâneti blocat, nu învatati nimic.
Frica va împiedica sa treceti la fapte? Recunoasteti frica, observati-o, îndreptându-va atentia asupra ei, fiti complet prezent. Aceasta va distruge legatura dintre frica si gândirea dvs. Nu lasati frica sa va inunde mintea. Folositi puterea momentului prezent. Frica nu o poate învinge.
Daca într-adevar nu exista niciun lucru pe care l-ati putea face pentru a schimba starea de lucruri aici si acum si daca nu puteti iesi din situatie, atunci acceptati în totalitate sa va aflati aici si acum, renuntând la orice rezistenta interioara. Sinele fals si nefericit, care iubeste sentimentul de suferinta, de ura, care adora sa-si plânga de mila nu va mai putea supravietui în acest caz. Aceasta atitudine se numeste abandonare. Abandonarea nu înseamna slabiciune. Ea implica o mare putere. Numai o persoana care s-a abandonat pe sine are acces la puterea spirituala. Abandonându-va, obtineti o eliberare interioara în raport cu situatia.
Atunci s-ar putea sa constatati ca situatia se schimba fara sa mai fie nevoie sa faceti vreun efort. Oricum, sunteti liber.
Sau exista un lucru pe care „ar trebui" sa-l faceti, dar pe care nu-l faceti? Ridicati-va si faceti acest lucru chiar acum.
Ca alternativa, puteti sa va acceptati pe deplin inactivitatea, lenea sau pasivitatea din acest moment, daca aceasta este alegerea dvs. Traiti complet acest sentiment. Savurati-l. Fiti cât puteti de lenes sau de inactiv.
Daca traiti constient si complet sentimentul, veti scapa curând de el. Sau poate nu. Oricum, nu mai exista niciun conflict interior, rezistenta sau negativism.
Sunteti stresat? Sunteti atât de ocupat sa ajungeti în viitor, încât prezentul este redus la un simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provocat de faptul ca va aflati „aici", dar doriti sa fiti „acolo" sau de faptul ca va aflati în prezent, dar cautati sa traiti în viitor. Este o scindare care va consuma interior foarte mult.
A crea si a trai cu aceasta sciziune interioara este o nebunie. Faptul ca oricine altcineva face la fel nu înseamna ca este un lucru mai putin nebunesc. Daca trebuie, va puteti misca mai repede, puteti lucra mai repede sau chiar alerga, dar fara sa va proiectati în viitor si fara sa respingeti prezentul. Când va miscati, munciti, alergati — implicati-va total în activitate. Bucurati-va de fluxul de energie care circula prin corp, de nivelul înalt de energie al acestui moment. Acum nu mai sunteti stresat, nu va mai rupeti în doua. Nu faceti decât sa va miscati, sa alergati, sa munciti — si sa va bucurati de acest lucru.

     Sau puteti renunta la tot, asezându-va pe o banca în parc.
Dar când faceti acest lucru, observati-va mintea. Ar putea sa spuna: „Ar trebui sa muncesti. Pierzi timpul". Observati-va mintea. Zâmbiti la atacurile ei.
     Trecutul ocupa mare parte din atentia dumneavoastra? Vorbiti si va gânditi deseori la el, fie pozitiv, fie negativ?
Va gânditi la lucrurile importante pe care le-ati realizat, la aventurile, la experientele dvs. sau la rolul de victima si la lucrurile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care le-ati facut dvs. altei persoane?
Gândurile va trezesc un sentiment de culpabilitate, de mândrie, resentimentele, furia, regretul sau autocompatimirea?
In acest caz nu numai ca întretineti un fals sentiment de identitate, dar ajutati si la accelerarea procesului de îmbatrânire a corpului, creând o acumulare de trecut în psihicul dvs. Verificati pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o tendinta puternica de a ramâne agatate de trecut.
     Lasati trecutul sa moara în fiecare moment. Nu aveti nevoie de el. Faceti referire la el numai atunci când este relevant pentru prezent. Simtiti puterea acestui moment si plenitudi¬nea Fiintei. Faceti-va simtita prezenta.
Sunteti îngrijorat? Aveti multe gânduri care încep prin „Cum ar fi fost daca...?" înseamna ca v-ati identificat cu mintea, care se proiecteaza într-o situatie imaginara din viitor si creeaza frica.
Nu aveti cum sa rezolvati o asemenea situatie, pentru ca ea nu exista. Este o fantoma mentala. Puteti pune capat acestei nebunii care va afecteaza sanatatea si viata pur si simplu acceptând ce se întâmpla în momentul prezent.
Constientizati-va respiratia. Simtiti aerul intrând si iesind din corp. Simtiti-va câmpul energetic interior.
     In viata reala — spre deosebire de proiectiile imaginare ale mintii — nu ati fost nevoit sa faceti fata decât momentului prezent.
Intrebati-va ce „problema" aveti acum, nu anul viitor, nu mâine sau peste cinci minute. Ce nu e în regula cu momentul prezent?
Puteti întotdeauna sa faceti fata prezentului, niciodata si viitorului — si nici nu sunteti obligati sa faceti asta.
Raspunsul, puterea, actiunea corecta sau resursa vor fi aici când veti avea nevoie de ele, nu înainte si nici dupa aceea. „Într-o zi voi reusi."
Obiectivul pe care vi l-ati fixat v-a acaparat atât de mult atentia, încât reduceti momentul prezent la un simplu instrument pentru atingerea unui scop?
Va rapeste bucuria a ceea ce faceti? Asteptati sa începeti sa traiti?
Daca va construiti un astfel de tipar mental, indiferent de ceea ce veti realiza sau veti obtine, prezentul nu va fi niciodata destul de bun; viitorul va parea întotdeauna mai bun decât prezentul. O reteta perfecta pentru insatisfactie si neîmplinire permanenta, nu sunteti de acord?
     Sunteti de obicei o persoana care asteapta? Ce procent din viata va petreceti asteptând?
Eu numesc „asteptare la scara mica", de exemplu, coada de la oficiul postal, un blocaj în trafic, coada de la aeroport sau asteptarea unei persoane la o întâlnire etc.
„Asteptarea la scara mare" este asteptarea urmatorului concediu, a unui loc de munca mai bun, a momentului când copiii vor creste, a unei relatii într-adevar importante, a succesului, a securitatii financiare, a momentului când vom fi o persoana importanta sau când vom avea mai multe cunostinte.
Nu de putine ori, oarnenii îsi petrec toata viata asteptând sa înceapa sa traiasca.
     Asteptarea este o dispozitie mentala. În principiu, înseamna sa doresti viitorul; sa nu doresti prezentul. Nu îti doresti ceea ce ai si vrei ceea ce nu ai.
Orice asteptare creeaza în inconstient un conflict interior între a te afla aici si acum, unde de fapt nu vreti sa va aflati, si viitorul proiectat, în care ati dori sa traiti.
Acest lucru va reduce foarte mult calitatea vietii, facându-va sa pierdeti prezentul.
Nu este nimic rau în a te stradui sa-ti îmbunatatesti situatia de viata. Bineînteles ca va puteti îmbunatati situatia de viata, dar nu va puteti îmbunatati viata. Viata este factorul primar. Viata este Fiinta dvs. profunda. Ea este deja desavârsita, completa, perfecta.
Situatia dvs. de viata consta în circumstante si experiente personale. Nu este nimic rau în a-ti fixa obiective si a încerca sa realizezi anumite lucruri.
Greseala consta în folosirea lor ca substitut pentru sentimentul vietii, pentru Fiinta. Singurul punct de acces catre acest sen¬timent este ACUM. Sunteti ca un arhitect care nu acorda niciun fel de atentie fundatiei unei cladiri, dar investeste o multime de timp în suprastructura.
     De exemplu, multi oameni asteapta prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectati, recunoasteti si acceptati pe deplin realitatea prezenta — locul în care va aflati, cine sunteti, ce faceti chiar acum — când acceptati pe deplin ceea ce aveti, sunteti recunoscator pentru ceea ce aveti, recunoscator pentru ceea ce este, recunoscator pentru Fiinta. Recunostinta pentru momentul prezent si plenitudinea vietii de acum este adevarata prosperitate. Ea nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, aceasta prosperitate se va manifesta în cazul dvs. în diferite feluri.
Daca nu sunteti satisfacut cu ceea ce aveti sau sunteti frustrat sau suparat din cauza lipsurilor din prezent, aceasta va poate motiva sa va îmbogatiti, dar si daca veti câstiga milioane, veti continua sa traiti starea prezenta de lipsa si în adâncul sufletului veti continua sa va simtiti neîmplinit.
Puteti avea multe experiente interesante pe care sa le platiti cu bani, dar ele se vor încheia repede si va vor lasa mereu cu un sentiment de gol interior si cu nevoia unei gratificari fizice si psihice suplimentare. Nu veti trai comuniunea cu Fiinta si nu veti simti plenitudinea vietii de acum, singura prosperitate autentica. Asa ca abandonati dorinta ca stare mentala.
Când va surprindeti alunecând în asteptare... iesiti repede din ea. Reveniti la momentul prezent. Traiti si bucurati-va de ceea ce traiti. Daca sunteti prezent, nu mai aveti nevoie sa asteptati nimic.
Asa ca data viitoare când cineva va va spune: „îmi pare rau ca v-am facut sa asteptati", îi puteti raspunde: „Nu face nimic. Nu am asteptat. Am stat aici si m-am simtit bine — savurând bucuria de a fi eu însumi". Acestea sunt numai câteva strategii mentale obisnuite pentru negarea momentului prezent, care fac parte din starea normala de inconstienta.
Dar cu cât exersati mai mult observarea starii mental-emotionale interioare, cu atât va va fi mai usor sa sesizati blocajul în trecut sau în viitor, adica momentul în care sunteti inconstient, si sa va treziti din visul timpului în prezent.
Dar aveti grija: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea traieste în timp. El stie ca momentul prezent este propria sa moarte si prin urmare se simte foarte amenintat de el. Va face tot ce poate pentru a va smulge de aici. Va încerca sa va mentina în capcana timpului.
     - Înteleg ca ceea ce spuneti este adevarat, totusi, cred ca oamenii trebuie sa aiba un scop în viata; altfel, am fi la voia întâmplarii, si apoi — un scop înseamna viitor, nu-i asa? Cum putem împaca acest lucru cu a trai în prezent?
Când va aflati într-o calatorie, este, desigur, util sa stiti care este destinatia finala sau cel putin directia generala de miscare, dar nu uitati: în ultima instanta, singurul lucru real în calatoria dvs. este pasul pe care îl faceti în acest moment. Este singurul lucru care exista.
Drumul vietii dvs. are un scop exterior si unul interior.
Scopul exterior este atingerea telului sau a destinatiei, realizarea obiectivelor pe care vi le-ati propus, anumite performante, care, desigur, înseamna viitorul. Dar, daca destinatia dvs. sau pasii pe care îi veti face în viitor va vor acapara atât de mult atentia, încât sa devina mai importanti decât pasul pe care îl faceti acum, atunci veti rata complet scopul interior al acestei calatorii, care nu are nimic în comun cu locul spre care va îndreptati sau cu ceea ce faceti. Dimpotriva, tine foarte mult de felul în care actionati. Nu are nimic de-a face cu viitorul, dar înseamna totul pentru calitatea constiintei fiecarui moment.
Scopul exterior se înscrie într-o dimensiune orizontala a spatiului si timpului; scopul interior urmareste o adâncime a Fiintei dvs. în dimensiunea verticala a atemporalului Acum.
Calatoria dvs. exterioara poate presupune un milion de pasi; calatoria interioara are însa numai unul: pasul pe care îl faceti chiar acum. Pe masura ce deveniti din ce în ce mai constient de acest singur pas, veti realiza ca el cuprinde deja în sine toti ceilalti pasi, inclusiv destinatia. Acest singur pas se transforma atunci într-o expresie a perfectiunii, un act de o mare frumusete. El va va aduce în Fiinta si lumina Fiintei va straluci prin el. Acesta este atât scopul, cât si împlinirea calatoriei dvs. interioare, calatoria în tine însuti.
- Are vreo importanta daca ne îndeplinim sau nu scopul exterior, daca reusim sau esuam în aceasta lume? În cazul fiecaruia, va avea importanta atâta timp cât nu v-ati realizat înca scopul interior. Dupa aceea, scopul exterior va fi doar un joc, pe care s-ar putea sa continuati sa-l jucati numai pentru ca va distreaza. Este la fel de posibil sa esuati complet în scopul dvs. exterior si în acelasi timp sa înregistrati un succes total în ce priveste scopul interior.
Se poate întâmpla si invers, situatie mai des întâlnita: bogatie exterioara însotita de saracie interioara sau „sa fi câstigat lumea, dar sa va fi pierdut sufletul", dupa cum a spus Isus.
In ultima instanta, fiecare scop exterior este sortit „esecului" mai devreme sau mai târziu, pur si simplu pentru ca este supus legii efemerului, ca toate lucrurile. Cu cât veti realiza mai repede ca scopul dvs. exterior nu va poate oferi o satisfactie de durata, cu atât va fi mai bine. Când ati perceput limitele scopului exterior, renuntati la asteptarea nerealista ca acesta ar trebui sa va faca fericit si puneti-o în slujba scopului dvs. interior.
     - Ati spus ca a ne gândi si a vorbi inutil despre trecut este unul dintre modurile în care evitam prezentul. Dar în afara de trecutul pe care ni-l amintim si cu care poate ca ne identificam, nu mai exista în noi si un alt nivel de trecut, care sa fie mult mai profund? Vorbesc despre trecutul inconstient, care ne conditioneaza vietile, mai ales prin intermediul experientelor timpurii din copilarie. Si apoi mai exista si conditionarea culturala, care este legata de locul în care traim din punct de vedere geografic si de perioada istorica în care traim. Toate aceste lucruri determina felul în care vedem lumea, felul în care reactionam la ea, felul în care gândim despre ea, tipul de relatii pe care le avem cu ceilalti, felul în care ne traim vietile. Cum am putea vreodata sa constientizam toate aceste lucruri sau sa scapam de ele? Cât de mult ar dura? Si chiar daca am reusi, cu ce-am mai ramâne?
Ce ramâne când iluzia ia sfârsit?
Nu este nevoie sa investigati trecutul inconstient din dvs., cu exceptia manifestarilor sale din prezent, sub forma gândurilor, a emotiilor, a dorintelor, a reactiilor sau a unui eveniment extern în care sunteti antrenat. Indiferent daca simtiti sau nu nevoia sa aflati diverse lucruri despre trecutul dvs. inconstient, obstacolele prezentului vor aduce totul la lumina. Daca va afundati în trecut, el va deveni o prapastie fara fund: întotdeauna va mai exista ceva de analizat.
Poate credeti ca aveti nevoie de mai mult timp pentru a întelege trecutul sau a va elibera de el, cu alte cuvinte, poate credeti ca viitorul va va elibera de trecut. Aceasta este o iluzie.
Numai prezentul va poate elibera de trecut. Mai mult timp psihologic nu va poate elibera de timpul psihologic. Dobânditi accesul la puterea Clipei de acum. Aceasta este cheia.
- Care este puterea Clipei de acum?
Nu este altceva decât puterea prezentei dvs., constiinta dvs. eliberata de formele gândirii. Asa ca, abordati trecutul de la nivelul prezentului. Cu cât veti acorda mai multa atentie trecutului, cu atât îl veti investi cu mai multa energie si cu atât este mai probabil sa va construiti din el un „sine". Sa nu ma întelegeti gresit: atentia este esentiala, dar nu fata de trecut ca trecut. Acordati atentie prezentului; acordati atentie comportamentului, reactiilor, dispozitiei, gândurilor, emotiilor, temerilor si dorintelor dvs., asa cum apar ele în prezent. Acolo se afla trecutul din dvs. Daca veti reusi sa fiti suficient de prezent pentru a urmari toate aceste lucruri, fara sa le criticati sau sa le analizati, fara sa emiteti niciun fel de apreciere, atunci va veti rezolva proble¬mele trecutului si îl veti dizolva prin puterea prezentei dvs. Nu va puteti regasi în trecut. Va veti gasi pe sine numai venind în prezent.
- Nu este util sa întelegem trecutul si astfel sa întelegem de ce facem anumite lucruri, de ce reactionam în anumite feluri sau de ce ne cream în mod inconstient propria drama, propriile tipare de relationare s.a.m.d. ?
Pe masura ce veti constientiza si mai mult realitatea dvs. prezenta, veti întelege cu ajutorul intuitiei motivele pentru care conditionarea dvs. functioneaza în aceste moduri particulare; de exemplu, de ce anume relatiile dvs. urmeaza anumite modele — si va veti putea aminti lucruri care s-au întâmplat în trecut si pe care acum le veti întelege mai clar.
Acest lucru este foarte bun si poate fi util, dar nu esential. Esentiala este prezenta dvs. constienta. Ea dizolva trecutul. Ea este agentul transformarii. Asa ca nu cautati sa întelegeti trecutul, ci încercati sa fiti cât puteti de prezent. Trecutul nu poate supravietui daca sunteti prezent. Nu poate supravietui decât în absenta dvs.