Bancile românesti - tinta israelita
Faptul ca bancile românesti au fost în ultimii ani tinta unor atacuri din partea finantelor evreiesti
este dovedit cu prisosinta de falimentul BANCOREX (desavârsit de un
agent al familiei bancherilor evrei Rothschild)
si al BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR (a carei prabusire totala a fost cauzata de
plasamentele masive efectuate de banca în Fondul National de Investitii - F.N.I.,
fond mutual condus de escroaca evreica Maria Vlas, refugiata pâna de curând în Israel),
precum si de preluarea mafiota a Bancii DACIA FELIX (EUROMBANK)
de catre grupul israelian Mandler-Robinson.
Israelitii însa, înca de la întemeierea României ca stat modern,
fapt istoric la care au încercat a se opune, au fost permanent preocupati
de dominarea activitatii financiar-bancare a tarii, în acest sens fiind finantati
de banca ROTSCHILD din Frankfurt, unde se afla si
sediul european al organizatiei sioniste B'nai B'rith.
Cum s-au întâmplat lucrurile, de fapt?
Sa ne întoarcem în timp pe la 1800, în Iasi, capitala Principatului Moldovei.
Gasim aici functionând din plin firma evreului Michael Daniel,
care se ocupa cu schimbul de bani si cu împrumuturile,
fiind cea mai mare afacere în domeniu, celelalte similare apartinând tot unor evrei.
Din 1840, afacerea a devenit firma Michel Daniel & Fiul, functionând în aceasta forma
pâna în 1902, când a încetat din viata "Fiul", Israel Daniel.
Dupa 1848, el extinsese mult afacerea parinteasca, a strâns un imens capital,
detinând si 15.000 hectare în mosii din cele mai bune din întreaga Moldova,
obtinute din executarea boierimii române care nu si-a putut plati datoriile
contractate la camatarul-bancher evreu Israel Eheim Daniel.
Ce ne poate spune porecla lui Israel Daniel, de "tar economic si financiar al Moldovei",
decât ca puterea economica cvasi-totala în Moldova acelei epoci apartinea evreilor?
Firma asociatilor Daniel (tatal si fiul) a demarat din 1819 relatii de credit
cu case de banca din Augsburg, Verona, Venetia, Viena si Istanbul.
Israel Daniel a ajuns chiar sa administreze averea si mosiile primului domnitor
regulamentar al Moldovei, Mihai Sturdza.
Imensa putere pe care o capatase bancherul-camatar Israel este dovedita de
ridicarea sa la rangul aristocratic de Spatar (boier de mare rang),
dobândit pentru întâia oara de un evreu.
Iata hrisovul cu pricina, datat la 1858: "Printul Neculai Conachi Vogoride,
Caimacanul Principatului Moldovei, cunoscut si sciut face la toti carora
se cuvine a sci, ca luând în consideratie serviciile ce D. Israel Eheim Daniel
a plinit..., dupa prerogativele date Caimacaniei îi harazeste rangul de: Spatar...".
La sfârsitul veacului 19, afacerea lui Israel Daniel s-a transformat în Casa de Banca,
întretinând relatii strânse cu Credit Lyonnais (Franta), Dresdner Bank (Germania)
si cu Nathan Rothschild (Anglia).
Cea mai buna relatie a fost însa aceea cu Banca Rothschild din Frankfurt,
care l-a creditat cu sume imense, ori de câte ori a avut nevoie
sa dezvolte un "ghiseft", de multe ori salvându-l chiar din încurcaturi.
Unul dintre cele mai importante episoade ale vietii lui Israel Daniel a fost
plasarea sa în anul 1883 la conducerea de la Iasi a Bancii Nationale a României,
prima banca cu adevarat nationala, înfiintata în 1880 la Bucuresti.
Este cu atât mai curioasa prezenta (sau infiltrarea!) unui evreu în conducerea
acestei banci, cu cât ea s-a impus în cele din urma ca o banca liberala,
care îsi propunea sa sparga monopolul bancilor evreiesti,
Banca Nationala a României oferind o adevarata sansa de dezvoltare economica nationala,
prin creditele oferite cu dobânzi de numai 4-6%, fata de dobânzile de 15-30%
practicate de celelalte banci, toate evreiesti.
Oricum, Israel Daniel s-a bucurat pentru foarte putin timp de aceasta pozitie,
boala si moartea curmându-i activitatea de bancher.
Si în Principatul Tarii Românesti, primul bancher-camatar cunoscut la noi a fost
tot un evreu, Hillel B. Manoah.
Însusi statul român era îndatorat preponderent catre acest evreu.
Dintr-o evidenta a arhivelor, rezulta ca în 1836, aproape 80% din împrumuturile
Tarii Românesti erau contractate de la evreul Manoah, care îsi conducea
afacerile bancare din sediul unui han ridicat special în acest scop.
Duplicitatea bancherului evreu Hillel Manoah, este dovedita de faptul ca,
desi finanta "visteria domneasca" (statul), a finantat în acelasi timp si "revolutia"
masonica de la 1848, confirmând înca o data legaturile masoneriei europene cu evreii.
De aceea, Hillel B. Manoah a fost numit la 1848
chiar "Prezident al Municipalitatii Revolutionare".
În virtutea banilor primiti de la bancherii evrei de catre revolutionarii masoni,
Ion Heliade-Radulescu scrisese pe steagul tricolor al "Revolutiei" de la 1848,
urmatorul ideal programatic: "Emancipare Izraelitilor", ceea ce
însemna de fapt privilegii pentru evrei.
Peste zece ani, acelasi Heliade-Radulescu, întelegând ce vor în realitate evreii
de la români, avea sa publice studiul Israelitii si Jidanii,
(moment numit de istoricul Nicolae Iorga ca
"trezirea lui Ion Heliade-Radulescu"), care scrisese:
"Nu vedeti dumneavoastra ca tartanii din Englitera si Franta nu cer drepturi
de cetateni în România, ci privilegii, suprematia,
voind a fonda o suprematie a banilor,
a Vitelului de Aur? Cer ceea ce noi nu putem da pâna la ultimul român...
Înainte însa de a evoca afacerile evreilor bancheri din Bucuresti,
pentru un singur alt caz, ne vom întoarce la Iasi, la 1857, când,
dupa insistente vecine cu fanatismul, evreul sarlatan Nulandt
a primit concesiunea domneasca (aprobarea oficiala) de a înfiinta
ceea ce s-a numit "Banca Nationala a Moldovei".
Din actiunile emise, bancherului Nulandt i-a revenit "prin subscriere" 90%
din pachetul de actiuni, adica controlul total al bancii, în mod perfid el
nu a varsat însa sumele necesare acestei subscrieri, lasând sa intre în capitalul social
doar fondurile rezultate din subscrierea celorlalti actionari.
Dupa numai un an de functionare, banca a dat faliment datorita speculatiilor
suspecte în care a fost implicata.
Cea mai celebra pierdere a fost cea derulata prin sucursala din Galati
a Bancii Nationale a Moldovei ca urmare a "achizitionarii de camile" din Egipt,
care urmau a fi furnizate armatei engleze din India.
Dupa ce au fost scosi banii din tara, în mod straniu a fost reziliat (?) "contractul"
cu armata engleza, iar pentru ca "investitiile" sa nu moara de foame,
li s-a dat drumul în desert.
Sarlatania este mai mult decât evidenta, deoarece camilele nu traiesc în salbaticie,
iar asa-zisa cumparare a fost o spoliere mascata a Bancii Nationale a Moldovei.
Banca evreiasca cunoscuta mult timp ca cea mai puternica banca comerciala
româneasca este Banca Marmorosch, Blank & Co.
Aceasta banca si-a început activitatea la 1848 în Bucuresti, într-o casa
dintr-un sir de mici pravalii din strazile Bacani si Blanari,
în care Iacob Marmorosch activa si ca negustor si ca "împrumutator de bani".
La 1874 a pus bazele efective ale bancii împreuna cu alt evreu, Mauriciu Blank,
banca fiind comanditata de marea banca evreiasca LOBEL din Viena.
În timp, sediul central al bancii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei,
într-un imobil construit de celebrul Anghel Saligny.
Dupa 1905, mai multe banci straine s-au asociat celor doua familii evreiesti
Marmorosch si Blank, detinând împreuna banca, care si-a pastrat totusi numele
deoarece a continuat sa fie administrata de catre familiile evreiesti din România,
îndeosebi de Aristide Blank, autorul principal al jafului ce avea sa urmeze.
Astfel, cu spijin financiar extern, Marmorosch, Blank & Co. Bank a ajuns sa înfiinteze
în România mai multe banci, îndeosebi Banca Industriala, banci pe care practic le controla,
detinând curând parti importante în capitalul mai tuturor
întreprinderilor mari din industria româneasca.
Dar asa cum ar trebui sa fie de asteptat, si aceasta mare banca evreiasca
se pregatise sa traga o mare pacaleala românilor,
si acest lucru s-a întâmplat în anul 1930.
Vom cita din lucrarea de referinta a lui Radu Negrea,
Puterea si Banii, care ne este o buna calauza:
"Observatorii avizati stiau ca imobilizarile si împrumuturile facute în goana
dupa acaparari, profit si influenta împinsesera de mult aceasta banca
într-o stare de faliment, ascunsa sub cifre de bilant ce nu reflectau realitatea.
Daca cineva are curiozitatea si deschide dupa atâta timp darea de seama pe 1930,
prezentata actionarilor tocmai când la ghisee se formasera cozi lungi
pentru restituirea depunerilor, se poate afla (observam în rândurile ce urmeaza
ca înca de atunci se practica în sistemul bancar din România, bilantul "dublu" sau fals,
asa cum evreii au mai procedat recent si la Fondul National de Investitii,
la Bancorex si la Banca Internationala a Religiilor - n.a.) ca Banca Marmorosch, Blank & Co.
a procedat, în exercitiul analizat, la evaluarea activului cu cea mai mare severitate
si a facut noi amortizari însemnate, ca participa la 12 banci,
57 de întreprinderi si o societate de asigurari si realizase un beneficiu net de 90 milioane lei.
Nici o mentiune despre imobilizari, portofoliu "putred", pierderi, insuficienta de lichiditate,
pericol de încetare a platilor. Totul era în regula."
Partenerii favorizati informational de catre administratia evreiasca a bancii
au început în 1930 retragerile masive de la Banca Marmorosch, Blank & Co.,
fiind astfel scoase din România sume fabuloase, iar abia când situatia bancii
a devenit definitiv dramatica, micii depunatori români au trecut literalmente la asaltul ghiseelor.
Pentru prima oara România a cunoscut manifestarile de strada ale depunatorilor ruinati,
cu care ne-am obisnuit asa de bine în ultimii ani, dar si coruptia desantata a oficialitatilor,
care au bagat mâna în buzunarul contribuabilului de rând în folosul unor bancheri verosi,
care, asa cum se va vedea, nu difera deloc de cei de azi.
Fotografiile din presa vremii arata cordoanele de jandarmi înarmati pazind
sediul impozant al bancii Marmorosch, Blank & Co, în timp ce multimea panicata
a deponentilor bloca strada Doamnei, iar oameni agitati
împânzeau zona numita "City-ul bucurestean".
Nimic nu mai putea opri falimentul programat al bancii, în schimb si aceasta situatie
a fost speculata tot în defavoarea statului român, care s-a grabit sa scoata bani
din buzunar pentru patronii evrei ai bancii.
Desi termenul nu era înca consacrat, ceea ce a urmat a fost o "inginerie financiara",
numita în epoca "combinatie".
Banca devenise un colos cu ramificatii în toata economia româneasca,
motiv pentru care deja supravietuia prin subventiile statului.
Banca avea mai multe sucursale, precum cele de la New York si Paris, în tara mai avea
alte peste 20 si înfiintase alte 10 banci.
Ca o adevarata caracatita economica, Marmorosch, Blank & Co. înghitea
aproape total industria româneasca.
În extractia petroliera: întreprinderile Steaua Româna, Creditul Petrolier, Petrolul,
Cometa, Petrol Block, Petrolul Românesc, România Petrolifera s.a.m.d.
În extractia miniera: întreprinderile Aluminia, Miniera, Mircea Voda etc.
În metalurgie: Astra (actuala întreprindere de vagoane Arad, recent "privatizata"
tot în favoarea unor evrei americani), Vulcan, Metalica, Fabrica de Armaturi,
Industria Motoarelor, Transilvania, Santierele Române de la Dunare etc.
În chimie: Prima Societate Româna de Explosibile (Fagaras), Fleming, Amylon.
În energie: Omnium Electric Roman. Fabricile de zahar Chitila, Danubiana si Jujica,
fabrici de zaharoase precum Kandia etc.
În curele balneare: Societatea Govora-Calimanesti, Tekirghiol s.a., Olanesti s.a.,
Institutul Balnear Sinaia etc.
De asemenea nu au scapat controlului Bancii Marmorosch, Blank & Co.
ramurile economice românesti precum industria textila, constructiile,
transporturile, pielaria, sticlaria, exploatarile forestiere, agricultura, comertul etc.
Calculul patronilor bancii nu putea decât sa functioneze.
Statului român i se înfatisa spectrul unui posibil colaps al economiei românesti,
chiar falimentul celor mai mari întreprinderi, daca banca ar intra în încetare de plati.
Aceasta finantare de catre statul român, prin Banca Nationala, a marii banci private
a evreilor Marmorosch si Blank a durat initial 10 luni, pâna în octombrie 1931,
prin cresterea rescontului (preluarea de catre banca centrala a unei parti din obligatiile
de finantare a unei banci comerciale, care obtine astfel mijloace înainte de scadenta titlurilor)
de la 274 milioane lei la 1,85 miliarde lei (precizam ca era
vorba de leul "tare" din perioada interbelica).
|
Avem deci un prim cadou facut bancii falimentare.
Vom cita iarasi pe Radu Negrea, asupra acestui moment:
"Urmare dispozitiei ministrului de finante, s-a preluat un portofoliu putred al bancii în dificultate,
de peste un miliard lei, alcatuit în buna parte din cambii ale societatii afiliate, Banca Industriala.
Manevra nu putea nici macar salva aparentele, fondurile primindu-se practic
pentru un fel de polite fara valoare reala, date chiar de datornic."
Cum "gaura" de la Marmorosch, Blank & Co. era mult mai mare, ingineria trebuia savârsita
astfel încât tot statul român (în fapt, populatia româneasca) sa plateasca toate oalele sparte.
În acest scop a intrat în combinatie o a treia entitate, Sindicatul Bancar din România.
Ni se pare greu de crezut ca guvernantii vremii, struniti si manipulati de regele Carol al II-lea,
chiar credeau ca vor mai salva cea mai mare banca (evreiasca) din tara,
ca nu aveau cunostinta de reala dimensiune a jafului.
Totusi, ei au perseverat! Sindicatul Bancar (compus prin asocierea mai multor banci)
a pus la dispozitia Bancii Marmorosch, Blank & Co. un pachet de titluri de credit considerate sigure.
Pe aceasta baza, Banca Nationala i-a mai acordat Bancii Marmorosch, Blank & Co. un credit
de 750 milioane de lei, iar apoi a restituit gruparii de la Sindicatul Bancar,
ce venise în ajutorul bancii, întregul pachet de cambii.
"Banca falita a ramas cu milioanele - relateaza Radu Negrea -, banca de emisiune (Banca Nationala)
cu nimic si, ca un fel de garantie pentru restituirea sumei, s-a înfiintat societatea DISCOM.
Fondata ad-hoc de Banca Marmorosch, Blank & Co., societatea Discom a preluat
obligatia de rambursare a creditului de 750 milioane lei, plus dobânzile, primit de la Banca Nationala.
Dar de ce? Ministerul Finantelor i-a concesionat societatii Discom, cu mare bunavointa,
monopolul de stat al tutunului, în conditii incomparabil
mai avantajoase fata de Posta, concesionara precedenta.
Asadar, substantiala asistenta financiara primita de banca comerciala în dificultate
se recupera printr-o societate paravan, gratie generozitatii statului si cu concursul... fumatorilor.
S-au aflat si alte aranjamente, precum legarea platii unei parti din angajamentele bancii
a câtorva lucrari publice cu preturi umflate, iarasi fiind pusi contribuabilii sa suporte pierderile falitei."
Cu alte cuvinte, ca rasplata pentru dezastrul provocat, patronii evrei ai Bancii Marmorosch
s-au ales cu exclusivitatea comertului cu tutun pe România, în cele mai avantajoase
conditii imaginabile, cu comenzi de lucrari publice din partea statului
român, platite de stat la dublu sau triplu decât în conditiile licitarii lucrarilor.
Scandalul provocat de aceasta lovitura data banului public a facut ca, totusi,
în cele din urma sa se puna sechestru pe averea principalului actionar
si conducator al bancii, evreul Aristide Blank, fara însa ca aceasta sa fie scoasa la vânzare.
S-a asteptat pâna în anii '40, când Blank si-a rascumparat bunurile în conditii
de puternica devalorizare a leului, dar platind la valoarea acestora din 1931,
adica nici 5% din valoare reala a acesteia.
Trebuie spus aici ca pretul platit de români în aceasta afacere a fost cu atât mai mare
cu cât în aceeasi perioada România s-a vazut nevoita sa se îndatoreze cu
sute de milioane de dolari de la banci evreiesti straine precum
Chase National Bank (grupul Rockefelier) si National City Bank (grupul Morgan).
Dorinta evreilor de a conduce finantele lumii, se poate regasi în ambitia de a conduce
finantele fiecarui popor în parte, a fiecarei natiuni sau a fiecarui stat,
astfel încât sa se constituie într-o oligarhie dominanta, într-o aristocratie a banului,
sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile.
Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii,
ce are rolul de banca de emisie a monedei nationale, dolarul american,
este formata din banci evreiesti precum Bancile Rothschild din Londra sau Paris.
Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.)
este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J.P.Morgan,
care si-a pus la dispozitie în acest scop, în 1913, proprietatea particulara din Georgia.
Clanul bancherilor Morgan, (evrei nepracticanti, trecuti formal la crestinism) este implicat
în tutelarea organismelor mondialiste precum Comisia Trilaterala si
Council of Foreign Relations (S.U.A.), precum si în The Round Table.
El completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala
a clanurilor evreiesti Rothschild si Rockefeller .
În cazul tarilor românesti, crearea unei banci centrale sub controlul "fiilor lui Israel" a reprezentat
o preocupare permanenta a organizatiilor evreiesti, prima dintre aceste banci,
asa cum am vazut în cazul Bancii Nationale a Moldovei, soldându-se cu un faliment rapid.
Câtiva ani mai târziu, în anul 1866, la Bucuresti, în urma actului de concesiune semnat de
domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a înfiintat de catre evreii englezi si francezi, Banca României.
Concesiunea era valabila pâna în 1903, dar, din ratiuni de stat, dupa obtinerea independentei de la 1877,
românii au avut curajul sa creeze o alternativa, prin crearea unei banci nationale centrale,
care sa sprijine efectiv dezvoltarea economica a tarii.
Nu întâmplator am amintit mai devreme cazul implicarii clanului bancherilor Morgan în crearea
bancii de emisie a S.U.A., deoarece urmeaza surpriza.
Banca României creata la 1866 conform concesiunii acordata de Cuza, avea în componenta sa,
ca principali actionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan,
precum si pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Generale.
Acestia tineau sub control si Banque Imperiale Ottomane din
Istanbul, motiv din care Banca României aparea ca afiliata (sau "filiala") a bancii de la Istanbul.
Obtinerea independentei României la 1877 si emanciparea de sub tutela Imperiului Otoman,
crearea sa ca stat modern, s-a lovit de o acerba opozitie a Aliantei Israelitilor,
organizatie evreiasca mondiala cu sediul în Franta.
Alianta Israelitilor invoca la toate marile puteri, abuzurile la care ar fi supusi evreii de catre români.
Nu este lipsit de semnificatie ca tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire,
detinea banca centrala a României, banca ce avea atributii de banca de emisiune si de scont,
iar independenta României îl putea face sa piarda privilegiul emiterii de moneda româneasca,
ceea ce s-a si întâmplat, pâna la urma, românii vazând cât de putin le-au vrut binele evreii.
Chiar dupa obtinerea prin arme a independentei de catre români, evreii si-au folosit toata influenta
pentru a impune politicienilor români ideea ca banca nationala, având prerogativa de emitent al bancnotei,
trebuie sa fie creata de institutii financiare straine, iar capitalul sau sa ramâna preponderent sau total strain.
"Un punct de vedere total opus, care a triumfat, apartine oamenilor politici patrioti si consta
în folosirea exclusiva a capitalului autohton, pentru evitarea controlului strain asupra pivotului
întregii activitati banesti din tara", scrie Radu Negrea (Banul si Puterea, Bucuresti 1990, Ed Humanitas).
Astfel, Parlamentul Român a votat la 17 aprilie 1880 Legea privind "instituirea unei banci de scont
si circulatiune, sub denumirea de Banca Nationala a României cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator".
Aceasta a fost o lovitura puternica data israelitilor lui Morgan.
Banca Nationala a României, detinuta de stat (33%) si de fruntasii liberali (67%) a însemnat
pasul emanciparii financiare a tarii, a obtinerii de credite neîmpovaratoare pentru români.
Ea mai exista si astazi, având (înca!) capital integral de stat, si ar trebui sa mai fie înca un simbol
al suveranitatii nationale(este condusa însa de un agent al mondialismului sionist, iar bancnota emisa de B.N.R.
în octombrie 2001, cu valoarea de 100.000 lei, contine simbolul israelitilor, Steaua lui David).
Odata cu aparitia Bancii Nationale a României în 1880, " Banca României", în realitate a evreilor Grenfell
(omul lui Morgan) si Isaac Pereire, a ramas practic o simpla banca comerciala, iar în 1903,
când a expirat concesiunea bancii acordata de domnitorul Cuza, activul si pasivul bancii a fost preluat
de catre The Bank of România Limited, cu sediul la Londra, creatie a adevaratilor patroni, Morgan si Grenfell,
functionând în România pâna în 1948 ca sucursala a firmei londoneze.
Dupa 1989, guvernator al Bancii Nationale a României a fost aproape fara întrerupere Mugur Isarescu.
Despre acesta s-a afirmat ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale.
Mugur Isarescu, ar fi fost recrutat de catre Council of Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York.
Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale
din New York, pe când Isarescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor
evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan)
au recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene.
Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile "specialistilor" C.F.R.
Totodata, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit în vederea accederii la fotoliul de premier,
deoarece evreul Petre Roman juca la doua capete.
De aceea, "solutia Mugur Isarescu" a fost înaintata ori de câte ori a fost situatia unei crize majore.
"Datorita evolutiei evenimentelor post-decembriste - scria un saptamânal românesc în 1999 -,
s-a recurs la functia de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie cheie de altfel pentru finantele României
si de pe care nu i-a nemultumit pe stapânii sai.
C.F.R. actioneaza pe baza pârghiilor financiare de care dispune organizatia, controlând inclusiv Federal Reserve Bank,
banca investita cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. si emiterea dolarului ca moneda,
precum si principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. si Banca Mondiala.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic
de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe
si exemplificând prin tari care au mari împrumuturi, dar nivel de trai mai crescut,
sugerându-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare.
De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea C.F.R.".
Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile C.F.R.,
a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, politica monetara si împrastierea la o rata derizorie
a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de media,
de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala.
Pentru îndepartarea eventualilor investitori, necontrolati de C.F.R., în 1991 Th. Stolojan a nationalizat
valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul
si manipularea ocultei de la New York.
Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare "permise si încurajate" de Mugur Isarescu,
derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, INC Barings, ABN AMRO),
prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România.
Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca
nu a luat nici un fel de masuri, impuse de altfel prin legislatie (care-i conferea obligatia de control si interventie)
în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank,
Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor.
Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact marile fraude de la Bancorex, pe care le-a acoperit.
În afara celor doua miliarde de dolari ce au disparut din România, B.N.R., care poseda toate pârghiile necesare
pentru a preveni scurgerile financiare din România, le-a acoperit prin cererile de trecerea la datorie publica
a creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote.
Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care,
obtinuta în urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA,
afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara).
"Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de motivul ca niciodata,
indiferent de interesele politice, Mugur Isarescu nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale
ale afacerilor familiei [sale] cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucând
cu asul Isarescu în mâneca, amenintând cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia."
Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim ministru al României, la sfârsitul anului 1999,
a contribuit la desavârsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat,
îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui
Sorin Shmuel Beraru si privatizarea Hotelului Bucuresti
(infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sârbu).
Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfârsitul anului 1999
de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de stat Ovidiu Grecea,
când presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat destituindu-l
pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu.
Imediat secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la rândul sau, iar controlul efectuat la F.P.S.,
control ce trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sârbu, a fost brusc stopat,
iar Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României,
în timp ce dubioasele afaceri de la F.P.S. si-au urmat nestingherite cursul.
La nici un an de la numirea sa ca prim-ministru al României, îl regasim pe Mugur Isarescu
drept candidat la presedintia României.
Cine era Isarescu, se poate întreba oricine!
Fara a face politica, fara a fi o personalitate propriu-zisa, destul de anost,
el este propulsat din 1990 guvernator al Bancii Nationale a României, prim-ministru al României
si apoi candidat la presedintia tarii, având o larga sustinere politica.
Se cunoaste razboiul declarativ de la începutul anului 2001 dintre noul prim-ministru Adrian Nastase
si reîntorsul guvernator la Banca Nationala a României, Mugur Isarescu.
În vederea compromiterii politice a unui potential viitor contracandidat la presedintia României,
A. Nastase (anagrama lui "e Satanas") îi promitea chiar lui Isarescu ca îl va destitui cu tam-tam
din fruntea Bancii Nationale, si luase alaturi de sine în acest scop atât Curtea de Conturi
(a carei ancheta la B.N.R. a ramas, pâna la urma, practic ascunsa de ochii opiniei publice
- noi o vom publica, totusi, într-un numar viitor), dar si pe "fiorosul" secretar de stat Ovidiu Grecea,
reinstalat ca sef al Corpului de Control al Guvernului.
Ce s-a întâmplat, pâna la urma, cu razboiul Nastase-Isarescu nu s-a mai aflat.
O tacere inexplicabila s-a asternut peste galagioasa disputa.
De fapt, stapânii oculti din S.U.A. ai celor doi i-au pus sa faca pace,
iar pionii au fost sacrificati (Ovidiu Grecea a trebuit sa plece la capatul lumii ca ambasador al României).
Dupa eforturi constante si o încrâncenare disperata, sprijinite însa de ajutorul politic nemijlocit
al guvernului Adrian Nastase, care prin Ordonanta Guvernamentala nr. 68/2001 a darâmat lupta
de peste 5 ani a Bancii Nationale a României, falimentara Banca Dacia Felix a fost redeschisa oficial
în anul 2001 de catre noul sau proprietar, grupul israelian "Robinson", reprezentat la vârf,
la un moment dat, de agentul Mossad Liviu Alfred Mandler.
Prin preluarea falimentarei banci Dacia Felix, grupul israelian al lui Fredy Robinson a devenit,
printre altele, din anul 2000, proprietar al postului de televiziune Tele 7 ABC.
Preluarea conducerii acestui post TV de catre tandemul israelian Robinson-Mandler
a condus la rapida debarcare din schema de programe a incomodului ziarist Dan Diaconescu,
fapt ce l-a de determinat pe acesta din urma sa întreprinda eforturi supraomenesti
pentru a înfiinta postul de televiziune OTV, post care însa a fost
interzis ulterior la solicitarea a trei organizati evreiesti.
|
