Razboiul secret al sionistilor cu românii - Partea VII de Cornel-Dan Niculae publicat la 17.02.2009
Bancile românesti - tinta israelita
Faptul ca bancile românesti au fost in ultimii ani tinta unor atacuri din partea finantelor evreiesti este dovedit cu prisosinta de falimentul BANCOREX (desavârsit de un agent al familiei bancherilor evrei Rothschild) si al BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR (a carei prabusire totala a fost cauzata de plasamentele masive efectuate de banca in Fondul National de Investitii - F.N.I., fond mutual condus de escroaca evreica Maria Vlas, refugiata pâna de curând in Israel), precum si de preluarea mafiota a Bancii DACIA FELIX (EUROMBANK) de catre grupul israelian Mandler-Robinson.

Israelitii insa, i;nca de la intemeierea României ca stat modern, fapt istoric la care au incercat a se opune, au fost permanent preocupati de dominarea activitatii financiar-bancare a tarii, in acest sens fiind finantati de banca ROTSCHILD din Frankfurt, unde se afla si sediul european al organizatiei sioniste B'nai B'rith. Cum s-au intâmplat lucrurile, de fapt?
Sa ne intoarcem in timp pe la 1800, in Iasi, capitala Principatului Moldovei. Gasim aici functionând din plin firma evreului Michael Daniel, care se ocupa cu schimbul de bani si cu imprumuturile, fiind cea mai mare afacere in domeniu, celelalte similare apartinând tot unor evrei. Din 1840, afacerea a devenit firma Michel Daniel & Fiul, functionând in aceasta forma pâna in 1902, când a incetat din viata "Fiul", Israel Daniel. Dupa 1848, el extinsese mult afacerea parinteasca, a strâns un imens capital, detinând si 15.000 hectare ân mosii din cele mai bune din ântreaga Moldova, obtinute din executarea boierimii române care nu si-a putut plati datoriile contractate la camatarul-bancher evreu Israel Eheim Daniel. Ce ne poate spune porecla lui Israel Daniel, de "tar economic si financiar al Moldovei", decât ca puterea economica cvasi-totala ân Moldova acelei epoci apartinea evreilor? Firma asociatilor Daniel (tatal si fiul) a demarat din 1819 relatii de credit cu case de banca din Augsburg, Verona, Venetia, Viena si Istanbul. Israel Daniel a ajuns chiar sa administreze averea si mosiile primului domnitor regulamentar al Moldovei, Mihai Sturdza. Imensa putere pe care o capatase bancherul-camatar Israel este dovedita de ridicarea sa la rangul aristocratic de Spatar (boier de mare rang), dobândit pentru ântâia oara de un evreu.

Iata hrisovul cu pricina, datat la 1858: "Printul Neculai Conachi Vogoride, Caimacanul Principatului Moldovei, cunoscut si sciut face la toti carora se cuvine a sci, ca luând ân consideratie serviciile ce D. Israel Eheim Daniel a plinit..., dupa prerogativele date Caimacaniei âi harazeste rangul de: Spatar...".
La sfârsitul veacului 19, afacerea lui Israel Daniel s-a transformat in Casa de Banca, intretinând relatii strânse cu Credit Lyonnais (Franta), Dresdner Bank (Germania) si cu Nathan Rothschild (Anglia). Cea mai buna relatie a fost insa aceea cu Banca Rothschild din Frankfurt, care l-a creditat cu sume imense, ori de câte ori a avut nevoie sa dezvolte un "ghiseft", de multe ori salvându-l chiar din incurcaturi. Unul dintre cele mai importante episoade ale vietii lui Israel Daniel a fost plasarea sa in anul 1883 la conducerea de la Iasi a Bancii Nationale a României, prima banca cu adevarat nationala, infiintata in 1880 la Bucuresti. Este cu atât mai curioasa prezenta (sau infiltrarea!) unui evreu in conducerea acestei banci, cu cât ea s-a impus in cele din urma ca o banca liberala, care isi propunea sa sparga monopolul bancilor evreiesti, Banca Nationala a României oferind o adevarata sansa de dezvoltare economica nationala, prin creditele oferite cu dobânzi de numai 4-6%, fata de dobânzile de 15-30% practicate de celelalte banci, toate evreiesti. Oricum, Israel Daniel s-a bucurat pentru foarte putin timp de aceasta pozitie, boala si moartea curmându-i activitatea de bancher.
Si in Principatul Tarii Românesti, primul bancher-camatar cunoscut la noi a fost tot un evreu, Hillel B. Manoah. Insusi statul român era indatorat preponderent catre acest evreu. Dintr-o evidenta a arhivelor, rezulta ca in 1836, aproape 80% din imprumuturile Tarii Românesti erau contractate de la evreul Manoah, care isi conducea afacerile bancare din sediul unui han ridicat special in acest scop. Duplicitatea bancherului evreu Hillel Manoah, este dovedita de faptul ca, desi finanta "visteria domneasca" (statul), a finantat in acelasi timp si "revolutia" masonica de la 1848, confirmând inca o data legaturile masoneriei europene cu evreii. De aceea, Hillel B. Manoah a fost numit la 1848 chiar "Prezident al Municipalitatii Revolutionare".

In virtutea banilor primiti de la bancherii evrei de catre revolutionarii masoni, Ion Heliade-Radulescu scrisese pe steagul tricolor al "Revolutiei" de la 1848, urmatorul ideal programatic: "Emancipare Izraelitilor", ceea ce insemna de fapt privilegii pentru evrei. Peste zece ani, acelasi Heliade-Radulescu, intelegând ce vor in realitate evreii de la români, avea sa publice studiul Israelitii si Jidanii, (moment numit de istoricul Nicolae Iorga ca "trezirea lui Ion Heliade-Radulescu"), care scrisese: "Nu vedeti dumneavoastra ca tartanii din Englitera si Franta nu cer drepturi de cetateni in România, ci privilegii, suprematia, voind a fonda o suprematie a banilor, a Vitelului de Aur? Cer ceea ce noi nu putem da pâna la ultimul român...
Inainte insa de a evoca afacerile evreilor bancheri din Bucuresti, pentru un singur alt caz, ne vom intoarce la Iasi, la 1857, când, dupa insistente vecine cu fanatismul, evreul sarlatan Nulandt a primit concesiunea domneasca (aprobarea oficiala) de a infiinta ceea ce s-a numit "Banca Nationala a Moldovei". Din actiunile emise, bancherului Nulandt i-a revenit "prin subscriere" 90% din pachetul de actiuni, adica controlul total al bancii, in mod perfid el nu a varsat insa sumele necesare acestei subscrieri, lasând sa intre in capitalul social doar fondurile rezultate din subscrierea celorlalti actionari. Dupa numai un an de functionare, banca a dat faliment datorita speculatiilor suspecte in care a fost implicata. Cea mai celebra pierdere a fost cea derulata prin sucursala din Galati a Bancii Nationale a Moldovei ca urmare a "achizitionarii de camile" din Egipt, care urmau a fi furnizate armatei engleze din India. Dupa ce au fost scosi banii din tara, in mod straniu a fost reziliat (?) "contractul" cu armata engleza, iar pentru ca "investitiile" sa nu moara de foame, li s-a dat drumul in desert. Sarlatania este mai mult decât evidenta, deoarece camilele nu traiesc in salbaticie, iar asa-zisa cumparare a fost o spoliere mascata a Bancii Nationale a Moldovei.
Banca evreiasca cunoscuta mult timp ca cea mai puternica banca comerciala româneasca este Banca Marmorosch, Blank & Co. Aceasta banca si-a inceput activitatea la 1848 in Bucuresti, intr-o casa dintr-un sir de mici pravalii din strazile Bacani si Blanari, in care Iacob Marmorosch activa si ca negustor si ca "imprumutator de bani".

La 1874 a pus bazele efective ale bancii impreuna cu alt evreu, Mauriciu Blank, banca fiind comanditata de marea banca evreiasca LOBEL din Viena. In timp, sediul central al bancii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, intr-un imobil construit de celebrul Anghel Saligny. Dupa 1905, mai multe banci straine s-au asociat celor doua familii evreiesti Marmorosch si Blank, detinând impreuna banca, care si-a pastrat totusi numele deoarece a continuat sa fie administrata de catre familiile evreiesti din România, indeosebi de Aristide Blank, autorul principal al jafului ce avea sa urmeze. Astfel, cu spijin financiar extern, Marmorosch, Blank & Co. Bank a ajuns sa infiinteze in România mai multe banci, indeosebi Banca Industriala, banci pe care practic le controla, detinând curând parti importante in capitalul mai tuturor intreprinderilor mari din industria româneasca.
Dar asa cum ar trebui sa fie de asteptat, si aceasta mare banca evreiasca se pregatise sa traga o mare pacaleala românilor, si acest lucru s-a intâmplat ân anul 1930. Vom cita din lucrarea de referinta a lui Radu Negrea, Puterea si Banii, care ne este o buna calauza: "Observatorii avizati stiau ca imobilizarile si imprumuturile facute in goana dupa acaparari, profit si influenta impinsesera de mult aceasta banca intr-o stare de faliment, ascunsa sub cifre de bilant ce nu reflectau realitatea. Daca cineva are curiozitatea si deschide dupa atâta timp darea de seama pe 1930, prezentata actionarilor tocmai când la ghisee se formasera cozi lungi pentru restituirea depunerilor, se poate afla (observam in rândurile ce urmeaza ca inca de atunci se practica ân sistemul bancar din România, bilantul "dublu" sau fals, asa cum evreii au mai procedat recent si la Fondul National de Investitii, la Bancorex si la Banca Internationala a Religiilor - n.a.) ca Banca Marmorosch, Blank & Co. a procedat, in exercitiul analizat, la evaluarea activului cu cea mai mare severitate si a facut noi amortizari insemnate, ca participa la 12 banci, 57 de intreprinderi si o societate de asigurari si realizase un beneficiu net de 90 milioane lei. Nici o mentiune despre imobilizari, portofoliu "putred", pierderi, insuficienta de lichiditate, pericol de incetare a platilor. Totul era in regula." Partenerii favorizati informational de catre administratia evreiasca a bancii au inceput ân 1930 retragerile masive de la Banca Marmorosch, Blank & Co., fiind astfel scoase din România sume fabuloase, iar abia când situatia bancii a devenit definitiv dramatica, micii depunatori români au trecut literalmente la asaltul ghiseelor.
Pentru prima oara România a cunoscut manifestarile de strada ale depunatorilor ruinati, cu care ne-am obisnuit asa de bine in ultimii ani, dar si coruptia desantata a oficialitatilor, care au bagat mâna ân buzunarul contribuabilului de rând ân folosul unor bancheri verosi, care, asa cum se va vedea, nu difera deloc de cei de azi. Fotografiile din presa vremii arata cordoanele de jandarmi inarmati pazind sediul impozant al bancii Marmorosch, Blank & Co, in timp ce multimea panicata a deponentilor bloca strada Doamnei, iar oameni agitati impânzeau zona numita "City-ul bucurestean". Nimic nu mai putea opri falimentul programat al bancii, ân schimb si aceasta situatie a fost speculata tot ân defavoarea statului român, care s-a grabit sa scoata bani din buzunar pentru patronii evrei ai bancii. Desi termenul nu era inca consacrat, ceea ce a urmat a fost o "inginerie financiara", numita in epoca "combinatie". Banca devenise un colos cu ramificatii in toata economia româneasca, motiv pentru care deja supravietuia prin subventiile statului. Banca avea mai multe sucursale, precum cele de la New York si Paris, in tara mai avea alte peste 20 si infiintase alte 10 banci. Ca o adevarata caracatita economica, Marmorosch, Blank & Co. inghitea aproape total industria româneasca. In extractia petroliera: intreprinderile Steaua Româna, Creditul Petrolier, Petrolul, Cometa, Petrol Block, Petrolul Românesc, România Petrolifera s.a.m.d. In extractia miniera: intreprinderile Aluminia, Miniera, Mircea Voda etc. In metalurgie: Astra (actuala intreprindere de vagoane Arad, recent "privatizata" tot in favoarea unor evrei americani), Vulcan, Metalica, Fabrica de Armaturi, Industria Motoarelor, Transilvania, Santierele Române de la Dunare etc. In chimie: Prima Societate Româna de Explosibile (Fagaras), Fleming, Amylon. In energie: Omnium Electric Roman. Fabricile de zahar Chitila, Danubiana si Jujica, fabrici de zaharoase precum Kandia etc. In curele balneare: Societatea Govora-Calimanesti, Tekirghiol s.a., Olanesti s.a., Institutul Balnear Sinaia etc. De asemenea nu au scapat controlului Bancii Marmorosch, Blank & Co. ramurile economice românesti precum industria textila, constructiile, transporturile, pielaria, sticlaria, exploatarile forestiere, agricultura, comertul etc. Calculul patronilor bancii nu putea decât sa functioneze. Statului român i se infatisa spectrul unui posibil colaps al economiei românesti, chiar falimentul celor mai mari intreprinderi, daca banca ar intra in incetare de plati. Aceasta finantare de catre statul român, prin Banca Nationala, a marii banci private a evreilor Marmorosch si Blank a durat initial 10 luni, pâna ân octombrie 1931, prin cresterea rescontului (preluarea de catre banca centrala a unei parti din obligatiile de finantare a unei banci comerciale, care obtine astfel mijloace inainte de scadenta titlurilor) de la 274 milioane lei la 1,85 miliarde lei (precizam ca era vorba de leul "tare" din perioada interbelica).
Avem deci un prim cadou facut bancii falimentare. Vom cita iarasi pe Radu Negrea, asupra acestui moment: "Urmare dispozitiei ministrului de finante, s-a preluat un portofoliu putred al bancii ân dificultate, de peste un miliard lei, alcatuit in buna parte din cambii ale societatii afiliate, Banca Industriala. Manevra nu putea nici macar salva aparentele, fondurile primindu-se practic pentru un fel de polite fara valoare reala, date chiar de datornic."
Cum "gaura" de la Marmorosch, Blank & Co. era mult mai mare, ingineria trebuia savârsita astfel incât tot statul român (ân fapt, populatia româneasca) sa plateasca toate oalele sparte. In acest scop a intrat ân combinatie o a treia entitate, Sindicatul Bancar din România. Ni se pare greu de crezut ca guvernantii vremii, struniti si manipulati de regele Carol al II-lea, chiar credeau ca vor mai salva cea mai mare banca (evreiasca) din tara, ca nu aveau cunostinta de reala dimensiune a jafului. Totusi, ei au perseverat! Sindicatul Bancar (compus prin asocierea mai multor banci) a pus la dispozitia Bancii Marmorosch, Blank & Co. un pachet de titluri de credit considerate sigure. Pe aceasta baza, Banca Nationala i-a mai acordat Bancii Marmorosch, Blank & Co. un credit de 750 milioane de lei, iar apoi a restituit gruparii de la Sindicatul Bancar, ce venise ân ajutorul bancii, intregul pachet de cambii. "Banca falita a ramas cu milioanele - relateaza Radu Negrea -, banca de emisiune (Banca Nationala) cu nimic si, ca un fel de garantie pentru restituirea sumei, s-a infiintat societatea DISCOM. Fondata ad-hoc de Banca Marmorosch, Blank & Co., societatea Discom a preluat obligatia de rambursare a creditului de 750 milioane lei, plus dobânzile, primit de la Banca Nationala. Dar de ce? Ministerul Finantelor i-a concesionat societatii Discom, cu mare bunavointa, monopolul de stat al tutunului, ân conditii incomparabil mai avantajoase fata de Posta, concesionara precedenta. Asadar, substantiala asistenta financiara primita de banca comerciala in dificultate se recupera printr-o societate paravan, gratie generozitatii statului si cu concursul... fumatorilor. S-au aflat si alte aranjamente, precum legarea platii unei parti din angajamentele bancii a câtorva lucrari publice cu preturi umflate, iarasi fiind pusi contribuabilii sa suporte pierderile falitei." Cu alte cuvinte, ca rasplata pentru dezastrul provocat, patronii evrei ai Bancii Marmorosch s-au ales cu exclusivitatea comertului cu tutun pe România, ân cele mai avantajoase conditii imaginabile, cu comenzi de lucrari publice din partea statului român, platite de stat la dublu sau triplu decât ân conditiile licitarii lucrarilor. Scandalul provocat de aceasta lovitura data banului public a facut ca, totusi, ân cele din urma sa se puna sechestru pe averea principalului actionar si conducator al bancii, evreul Aristide Blank, fara ânsa ca aceasta sa fie scoasa la vânzare.
S-a asteptat pâna in anii '40, când Blank si-a rascumparat bunurile ân conditii de puternica devalorizare a leului, dar platind la valoarea acestora din 1931, adica nici 5% din valoare reala a acesteia. Trebuie spus aici ca pretul platit de români in aceasta afacere a fost cu atât mai mare cu cât in aceeasi perioada România s-a vazut nevoita sa se indatoreze cu sute de milioane de dolari de la banci evreiesti straine precum Chase National Bank (grupul Rockefelier) si National City Bank (grupul Morgan).
Dorinta evreilor de a conduce finantele lumii, se poate regasi in ambitia de a conduce finantele fiecarui popor in parte, a fiecarei natiuni sau a fiecarui stat, astfel âncât sa se constituie intr-o oligarhie dominanta, intr-o aristocratie a banului, sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile.
Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii, ce are rolul de banca de emisie a monedei nationale, dolarul american, este formata din banci evreiesti precum Bancile Rothschild din Londra sau Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.) este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J.P.Morgan, care si-a pus la dispozitie ân acest scop, ân 1913, proprietatea particulara din Georgia.
Clanul bancherilor Morgan, (evrei nepracticanti, trecuti formal la crestinism) este implicat ân tutelarea organismelor mondialiste precum Comisia Trilaterala si Council of Foreign Relations (S.U.A.), precum si ân The Round Table. El completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala a clanurilor evreiesti Rothschild si Rockefeller .
ân cazul tarilor românesti, crearea unei banci centrale sub controlul "fiilor lui Israel" a reprezentat o preocupare permanenta a organizatiilor evreiesti, prima dintre aceste banci, asa cum am vazut ân cazul Bancii Nationale a Moldovei, soldându-se cu un faliment rapid.
Câtiva ani mai târziu, ân anul 1866, la Bucuresti, ân urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a ânfiintat de catre evreii englezi si francezi, Banca României. Concesiunea era valabila pâna ân 1903, dar, din ratiuni de stat, dupa obtinerea independentei de la 1877, românii au avut curajul sa creeze o alternativa, prin crearea unei banci nationale centrale, care sa sprijine efectiv dezvoltarea economica a tarii.
Nu ântâmplator am amintit mai devreme cazul implicarii clanului bancherilor Morgan ân crearea bancii de emisie a S.U.A., deoarece urmeaza surpriza.
Banca României creata la 1866 conform concesiunii acordata de Cuza, avea ân componenta sa, ca principali actionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum si pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Sociâtâ Generale.
Acestia tineau sub control si Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv din care Banca României aparea ca afiliata (sau "filiala") a bancii de la Istanbul.
Obtinerea independentei României la 1877 si emanciparea de sub tutela Imperiului Otoman, crearea sa ca stat modern, s-a lovit de o acerba opozitie a Aliantei Israelitilor, organizatie evreiasca mondiala cu sediul ân Franta.
Alianta Israelitilor invoca la toate marile puteri, abuzurile la care ar fi supusi evreii de catre români. Nu este lipsit de semnificatie ca tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, detinea banca centrala a României, banca ce avea atributii de banca de emisiune si de scont, iar independenta României âl putea face sa piarda privilegiul emiterii de moneda româneasca, ceea ce s-a si ântâmplat, pâna la urma, românii vazând cât de putin le-au vrut binele evreii.
Chiar dupa obtinerea prin arme a independentei de catre români, evreii si-au folosit toata influenta pentru a impune politicienilor români ideea ca banca nationala, având prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie sa fie creata de institutii financiare straine, iar capitalul sau sa ramâna preponderent sau total strain.
"Un punct de vedere total opus, care a triumfat, apartine oamenilor politici patrioti si consta ân folosirea exclusiva a capitalului autohton, pentru evitarea controlului strain asupra pivotului ântregii activitati banesti din tara", scrie Radu Negrea (Banul si Puterea, Bucuresti 1990, Ed Humanitas).
Astfel, Parlamentul Român a votat la 17 aprilie 1880 Legea privind "instituirea unei banci de scont si circulatiune, sub denumirea de Banca Nationala a României cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator". Aceasta a fost o lovitura puternica data israelitilor lui Morgan.
Banca Nationala a României, detinuta de stat (33%) si de fruntasii liberali (67%) a ânsemnat pasul emanciparii financiare a tarii, a obtinerii de credite neâmpovaratoare pentru români. Ea mai exista si astazi, având (ânca!) capital integral de stat, si ar trebui sa mai fie ânca un simbol al suveranitatii nationale(este condusa ânsa de un agent al mondialismului sionist, iar bancnota emisa de B.N.R. ân octombrie 2001, cu valoarea de 100.000 lei, contine simbolul israelitilor, Steaua lui David).
Odata cu aparitia Bancii Nationale a României ân 1880, " Banca României", ân realitate a evreilor Grenfell (omul lui Morgan) si Isaac Pereire, a ramas practic o simpla banca comerciala, iar ân 1903, când a expirat concesiunea bancii acordata de domnitorul Cuza, activul si pasivul bancii a fost preluat de catre The Bank of România Limited, cu sediul la Londra, creatie a adevaratilor patroni, Morgan si Grenfell, functionând ân România pâna ân 1948 ca sucursala a firmei londoneze.

Dupa 1989, guvernator al Bancii Nationale a României a fost aproape fara ântrerupere Mugur Isarescu. Despre acesta s-a afirmat ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale. Mugur Isarescu, ar fi fost recrutat de catre Council of Foreign Relations (C.F.R.) ân 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isarescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) au recrutat destui specialisti, potentiali ânlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva ân tarile est-europene.
Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, ân functie de indicatiile "specialistilor" C.F.R. Totodata, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit ân vederea accederii la fotoliul de premier, deoarece evreul Petre Roman juca la doua capete.
De aceea, "solutia Mugur Isarescu" a fost ânaintata ori de câte ori a fost situatia unei crize majore.
"Datorita evolutiei evenimentelor post-decembriste - scria un saptamânal românesc ân 1999 -, s-a recurs la functia de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie cheie de altfel pentru finantele României si de pe care nu i-a nemultumit pe stapânii sai.
C.F.R. actioneaza pe baza pârghiilor financiare de care dispune organizatia, controlând inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. si Banca Mondiala.
Pentru ândeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare ân toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificând prin tari care au mari âmprumuturi, dar nivel de trai mai crescut, sugerându-se ca o tara se poate dezvolta prin âmprumuturi ânrobitoare.
De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea C.F.R.".
Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, ân conformitate cu dispozitiile C.F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, politica monetara si âmprastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala.
Pentru ândepartarea eventualilor investitori, necontrolati de C.F.R., ân 1991 Th. Stolojan a nationalizat valuta aflata ân banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York.
Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare "permise si âncurajate" de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, INC Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România.
Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, impuse de altfel prin legislatie (care-i conferea obligatia de control si interventie) ân cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor.
Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact marile fraude de la Bancorex, pe care le-a acoperit. ân afara celor doua miliarde de dolari ce au disparut din România, B.N.R., care poseda toate pârghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din România, le-a acoperit prin cererile de trecerea la datorie publica a creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote.
Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta ân urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat ân tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara).
"Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de motivul ca niciodata, indiferent de interesele politice, Mugur Isarescu nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei [sale] cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucând cu asul Isarescu ân mâneca, amenintând cu sistarea oricarei creditari ân cazul schimbarii acestuia."
Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim ministru al României, la sfârsitul anului 1999, a contribuit la desavârsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, ândeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarea Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sârbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfârsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de stat Ovidiu Grecea, când presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat destituindu-l pe premierul Radu Vasile si ânlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la rândul sau, iar controlul efectuat la F.P.S., control ce trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sârbu, a fost brusc stopat, iar Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, ân timp ce dubioasele afaceri de la F.P.S. si-au urmat nestingherite cursul.
La nici un an de la numirea sa ca prim-ministru al României, âl regasim pe Mugur Isarescu drept candidat la presedintia României.
Cine era Isarescu, se poate ântreba oricine! Fara a face politica, fara a fi o personalitate propriu-zisa, destul de anost, el este propulsat din 1990 guvernator al Bancii Nationale a României, prim-ministru al României si apoi candidat la presedintia tarii, având o larga sustinere politica.
Se cunoaste razboiul declarativ de la ânceputul anului 2001 dintre noul prim-ministru Adrian Nastase si reântorsul guvernator la Banca Nationala a României, Mugur Isarescu. ân vederea compromiterii politice a unui potential viitor contracandidat la presedintia României, A. Nastase (anagrama lui "e Satanas") âi promitea chiar lui Isarescu ca âl va destitui cu tam-tam din fruntea Bancii Nationale, si luase alaturi de sine ân acest scop atât Curtea de Conturi (a carei ancheta la B.N.R. a ramas, pâna la urma, practic ascunsa de ochii opiniei publice - noi o vom publica, totusi, ântr-un numar viitor), dar si pe "fiorosul" secretar de stat Ovidiu Grecea, reinstalat ca sef al Corpului de Control al Guvernului.
Ce s-a ântâmplat, pâna la urma, cu razboiul Nastase-Isarescu nu s-a mai aflat. O tacere inexplicabila s-a asternut peste galagioasa disputa. De fapt, stapânii oculti din S.U.A. ai celor doi i-au pus sa faca pace, iar pionii au fost sacrificati (Ovidiu Grecea a trebuit sa plece la capatul lumii ca ambasador al României).
Dupa eforturi constante si o incrâncenare disperata, sprijinite insa de ajutorul politic nemijlocit al guvernului Adrian Nastase, care prin Ordonanta Guvernamentala nr. 68/2001 a darâmat lupta de peste 5 ani a Bancii Nationale a României, falimentara Banca Dacia Felix a fost redeschisa oficial in anul 2001 de catre noul sau proprietar, grupul israelian "Robinson", reprezentat la vârf, la un moment dat, de agentul Mossad Liviu Alfred Mandler.
Prin preluarea falimentarei banci Dacia Felix, grupul israelian al lui Fredy Robinson a devenit, printre altele, din anul 2000, proprietar al postului de televiziune Tele 7 ABC.
Preluarea conducerii acestui post TV de catre tandemul israelian Robinson-Mandler a condus la rapida debarcare din schema de programe a incomodului ziarist Dan Diaconescu, fapt ce l-a de determinat pe acesta din urma sa ântreprinda eforturi supraomenesti pentru a ânfiinta postul de televiziune OTV, post care ânsa a fost interzis ulterior la solicitarea a trei organizati evreiesti.
Bancile rom?nesti - tinta israelita
???? Faptul ca bancile rom?nesti au fost ?n ultimii ani tinta unor atacuri din partea finantelor evreiesti este dovedit cu prisosinta de falimentul BANCOREX (desav?rsit de un agent al familiei bancherilor evrei Rothschild) si al BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR (a carei prabusire totala a fost cauzata de plasamentele masive efectuate de banca ?n Fondul National de Investitii - F.N.I., fond mutual condus de escroaca evreica Maria Vlas, refugiata p?na de cur?nd ?n Israel), precum si de preluarea mafiota a Bancii DACIA FELIX (EUROMBANK) de catre grupul israelian Mandler-Robinson.

???? Israelitii ?nsa, ?nca de la ?ntemeierea Rom?niei ca stat modern, fapt istoric la care au ?ncercat a se opune, au fost permanent preocupati de dominarea activitatii financiar-bancare a tarii, ?n acest sens fiind finantati de banca ROTSCHILD din Frankfurt, unde se afla si sediul european al organizatiei sioniste B'nai B'rith. Cum s-au ?nt?mplat lucrurile, de fapt?
???? Sa ne ?ntoarcem ?n timp pe la 1800, ?n Iasi, capitala Principatului Moldovei. Gasim aici function?nd din plin firma evreului Michael Daniel, care se ocupa cu schimbul de bani si cu ?mprumuturile, fiind cea mai mare afacere ?n domeniu, celelalte similare apartin?nd tot unor evrei. Din 1840, afacerea a devenit firma Michel Daniel & Fiul, function?nd ?n aceasta forma p?na ?n 1902, c?nd a ?ncetat din viata "Fiul", Israel Daniel. Dupa 1848, el extinsese mult afacerea parinteasca, a str?ns un imens capital, detin?nd si 15.000 hectare ?n mosii din cele mai bune din ?ntreaga Moldova, obtinute din executarea boierimii rom?ne care nu si-a putut plati datoriile contractate la camatarul-bancher evreu Israel Eheim Daniel. Ce ne poate spune porecla lui Israel Daniel, de "tar economic si financiar al Moldovei", dec?t ca puterea economica cvasi-totala ?n Moldova acelei epoci apartinea evreilor? Firma asociatilor Daniel (tatal si fiul) a demarat din 1819 relatii de credit cu case de banca din Augsburg, Verona, Venetia, Viena si Istanbul. Israel Daniel a ajuns chiar sa administreze averea si mosiile primului domnitor regulamentar al Moldovei, Mihai Sturdza. Imensa putere pe care o capatase bancherul-camatar Israel este dovedita de ridicarea sa la rangul aristocratic de Spatar (boier de mare rang), dob?ndit pentru ?nt?ia oara de un evreu.

???? Iata hrisovul cu pricina, datat la 1858: "Printul Neculai Conachi Vogoride, Caimacanul Principatului Moldovei, cunoscut si sciut face la toti carora se cuvine a sci, ca lu?nd ?n consideratie serviciile ce D. Israel Eheim Daniel a plinit..., dupa prerogativele date Caimacaniei ?i harazeste rangul de: Spatar...".
???? La sf?rsitul veacului 19, afacerea lui Israel Daniel s-a transformat ?n Casa de Banca, ?ntretin?nd relatii str?nse cu Credit Lyonnais (Franta), Dresdner Bank (Germania) si cu Nathan Rothschild (Anglia). Cea mai buna relatie a fost ?nsa aceea cu Banca Rothschild din Frankfurt, care l-a creditat cu sume imense, ori de c?te ori a avut nevoie sa dezvolte un "ghiseft", de multe ori salv?ndu-l chiar din ?ncurcaturi. Unul dintre cele mai importante episoade ale vietii lui Israel Daniel a fost plasarea sa ?n anul 1883 la conducerea de la Iasi a Bancii Nationale a Rom?niei, prima banca cu adevarat nationala, ?nfiintata ?n 1880 la Bucuresti. Este cu at?t mai curioasa prezenta (sau infiltrarea!) unui evreu ?n conducerea acestei banci, cu c?t ea s-a impus ?n cele din urma ca o banca liberala, care ?si propunea sa sparga monopolul bancilor evreiesti, Banca Nationala a Rom?niei oferind o adevarata sansa de dezvoltare economica nationala, prin creditele oferite cu dob?nzi de numai 4-6%, fata de dob?nzile de 15-30% practicate de celelalte banci, toate evreiesti. Oricum, Israel Daniel s-a bucurat pentru foarte putin timp de aceasta pozitie, boala si moartea curm?ndu-i activitatea de bancher.
???? Si ?n Principatul Tarii Rom?nesti, primul bancher-camatar cunoscut la noi a fost tot un evreu, Hillel B. Manoah. ?nsusi statul rom?n era ?ndatorat preponderent catre acest evreu. Dintr-o evidenta a arhivelor, rezulta ca ?n 1836, aproape 80% din ?mprumuturile Tarii Rom?nesti erau contractate de la evreul Manoah, care ?si conducea afacerile bancare din sediul unui han ridicat special ?n acest scop. Duplicitatea bancherului evreu Hillel Manoah, este dovedita de faptul ca, desi finanta "visteria domneasca" (statul), a finantat ?n acelasi timp si "revolutia" masonica de la 1848, confirm?nd ?nca o data legaturile masoneriei europene cu evreii. De aceea, Hillel B. Manoah a fost numit la 1848 chiar "Prezident al Municipalitatii Revolutionare".

???? ?n virtutea banilor primiti de la bancherii evrei de catre revolutionarii masoni, Ion Heliade-Radulescu scrisese pe steagul tricolor al "Revolutiei" de la 1848, urmatorul ideal programatic: "Emancipare Izraelitilor", ceea ce ?nsemna de fapt privilegii pentru evrei. Peste zece ani, acelasi Heliade-Radulescu, ?nteleg?nd ce vor ?n realitate evreii de la rom?ni, avea sa publice studiul Israelitii si Jidanii, (moment numit de istoricul Nicolae Iorga ca "trezirea lui Ion Heliade-Radulescu"), care scrisese: "Nu vedeti dumneavoastra ca tartanii din Englitera si Franta nu cer drepturi de cetateni ?n Rom?nia, ci privilegii, suprematia, voind a fonda o suprematie a banilor, a Vitelului de Aur? Cer ceea ce noi nu putem da p?na la ultimul rom?n...
???? ?nainte ?nsa de a evoca afacerile evreilor bancheri din Bucuresti, pentru un singur alt caz, ne vom ?ntoarce la Iasi, la 1857, c?nd, dupa insistente vecine cu fanatismul, evreul sarlatan Nulandt a primit concesiunea domneasca (aprobarea oficiala) de a ?nfiinta ceea ce s-a numit "Banca Nationala a Moldovei". Din actiunile emise, bancherului Nulandt i-a revenit "prin subscriere" 90% din pachetul de actiuni, adica controlul total al bancii, ?n mod perfid el nu a varsat ?nsa sumele necesare acestei subscrieri, las?nd sa intre ?n capitalul social doar fondurile rezultate din subscrierea celorlalti actionari. Dupa numai un an de functionare, banca a dat faliment datorita speculatiilor suspecte ?n care a fost implicata. Cea mai celebra pierdere a fost cea derulata prin sucursala din Galati a Bancii Nationale a Moldovei ca urmare a "achizitionarii de camile" din Egipt, care urmau a fi furnizate armatei engleze din India. Dupa ce au fost scosi banii din tara, ?n mod straniu a fost reziliat (?) "contractul" cu armata engleza, iar pentru ca "investitiile" sa nu moara de foame, li s-a dat drumul ?n desert. Sarlatania este mai mult dec?t evidenta, deoarece camilele nu traiesc ?n salbaticie, iar asa-zisa cumparare a fost o spoliere mascata a Bancii Nationale a Moldovei.
???? Banca evreiasca cunoscuta mult timp ca cea mai puternica banca comerciala rom?neasca este Banca Marmorosch, Blank & Co. Aceasta banca si-a ?nceput activitatea la 1848 ?n Bucuresti, ?ntr-o casa dintr-un sir de mici pravalii din strazile Bacani si Blanari, ?n care Iacob Marmorosch activa si ca negustor si ca "?mprumutator de bani".

???? La 1874 a pus bazele efective ale bancii ?mpreuna cu alt evreu, Mauriciu Blank, banca fiind comanditata de marea banca evreiasca LOBEL din Viena. ?n timp, sediul central al bancii s-a mutat pe r?nd, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, ?ntr-un imobil construit de celebrul Anghel Saligny. Dupa 1905, mai multe banci straine s-au asociat celor doua familii evreiesti Marmorosch si Blank, detin?nd ?mpreuna banca, care si-a pastrat totusi numele deoarece a continuat sa fie administrata de catre familiile evreiesti din Rom?nia, ?ndeosebi de Aristide Blank, autorul principal al jafului ce avea sa urmeze. Astfel, cu spijin financiar extern, Marmorosch, Blank & Co. Bank a ajuns sa ?nfiinteze ?n Rom?nia mai multe banci, ?ndeosebi Banca Industriala, banci pe care practic le controla, detin?nd cur?nd parti importante ?n capitalul mai tuturor ?ntreprinderilor mari din industria rom?neasca.
???? Dar asa cum ar trebui sa fie de asteptat, si aceasta mare banca evreiasca se pregatise sa traga o mare pacaleala rom?nilor, si acest lucru s-a ?nt?mplat ?n anul 1930. Vom cita din lucrarea de referinta a lui Radu Negrea, Puterea si Banii, care ne este o buna calauza: "Observatorii avizati stiau ca imobilizarile si ?mprumuturile facute ?n goana dupa acaparari, profit si influenta ?mpinsesera de mult aceasta banca ?ntr-o stare de faliment, ascunsa sub cifre de bilant ce nu reflectau realitatea. Daca cineva are curiozitatea si deschide dupa at?ta timp darea de seama pe 1930, prezentata actionarilor tocmai c?nd la ghisee se formasera cozi lungi pentru restituirea depunerilor, se poate afla (observam ?n r?ndurile ce urmeaza ca ?nca de atunci se practica ?n sistemul bancar din Rom?nia, bilantul "dublu" sau fals, asa cum evreii au mai procedat recent si la Fondul National de Investitii, la Bancorex si la Banca Internationala a Religiilor - n.a.) ca Banca Marmorosch, Blank & Co. a procedat, ?n exercitiul analizat, la evaluarea activului cu cea mai mare severitate si a facut noi amortizari ?nsemnate, ca participa la 12 banci, 57 de ?ntreprinderi si o societate de asigurari si realizase un beneficiu net de 90 milioane lei. Nici o mentiune despre imobilizari, portofoliu "putred", pierderi, insuficienta de lichiditate, pericol de ?ncetare a platilor. Totul era ?n regula." Partenerii favorizati informational de catre administratia evreiasca a bancii au ?nceput ?n 1930 retragerile masive de la Banca Marmorosch, Blank & Co., fiind astfel scoase din Rom?nia sume fabuloase, iar abia c?nd situatia bancii a devenit definitiv dramatica, micii depunatori rom?ni au trecut literalmente la asaltul ghiseelor.
???? Pentru prima oara Rom?nia a cunoscut manifestarile de strada ale depunatorilor ruinati, cu care ne-am obisnuit asa de bine ?n ultimii ani, dar si coruptia desantata a oficialitatilor, care au bagat m?na ?n buzunarul contribuabilului de r?nd ?n folosul unor bancheri verosi, care, asa cum se va vedea, nu difera deloc de cei de azi. Fotografiile din presa vremii arata cordoanele de jandarmi ?narmati pazind sediul impozant al bancii Marmorosch, Blank & Co, ?n timp ce multimea panicata a deponentilor bloca strada Doamnei, iar oameni agitati ?mp?nzeau zona numita "City-ul bucurestean". Nimic nu mai putea opri falimentul programat al bancii, ?n schimb si aceasta situatie a fost speculata tot ?n defavoarea statului rom?n, care s-a grabit sa scoata bani din buzunar pentru patronii evrei ai bancii. Desi termenul nu era ?nca consacrat, ceea ce a urmat a fost o "inginerie financiara", numita ?n epoca "combinatie". Banca devenise un colos cu ramificatii ?n toata economia rom?neasca, motiv pentru care deja supravietuia prin subventiile statului. Banca avea mai multe sucursale, precum cele de la New York si Paris, ?n tara mai avea alte peste 20 si ?nfiintase alte 10 banci. Ca o adevarata caracatita economica, Marmorosch, Blank & Co. ?nghitea aproape total industria rom?neasca. ?n extractia petroliera: ?ntreprinderile Steaua Rom?na, Creditul Petrolier, Petrolul, Cometa, Petrol Block, Petrolul Rom?nesc, Rom?nia Petrolifera s.a.m.d. ?n extractia miniera: ?ntreprinderile Aluminia, Miniera, Mircea Voda etc. ?n metalurgie: Astra (actuala ?ntreprindere de vagoane Arad, recent "privatizata" tot ?n favoarea unor evrei americani), Vulcan, Metalica, Fabrica de Armaturi, Industria Motoarelor, Transilvania, Santierele Rom?ne de la Dunare etc. ?n chimie: Prima Societate Rom?na de Explosibile (Fagaras), Fleming, Amylon. ?n energie: Omnium Electric Roman. Fabricile de zahar Chitila, Danubiana si Jujica, fabrici de zaharoase precum Kandia etc. ?n curele balneare: Societatea Govora-Calimanesti, Tekirghiol s.a., Olanesti s.a., Institutul Balnear Sinaia etc. De asemenea nu au scapat controlului Bancii Marmorosch, Blank & Co. ramurile economice rom?nesti precum industria textila, constructiile, transporturile, pielaria, sticlaria, exploatarile forestiere, agricultura, comertul etc. Calculul patronilor bancii nu putea dec?t sa functioneze. Statului rom?n i se ?nfatisa spectrul unui posibil colaps al economiei rom?nesti, chiar falimentul celor mai mari ?ntreprinderi, daca banca ar intra ?n ?ncetare de plati. Aceasta finantare de catre statul rom?n, prin Banca Nationala, a marii banci private a evreilor Marmorosch si Blank a durat initial 10 luni, p?na ?n octombrie 1931, prin cresterea rescontului (preluarea de catre banca centrala a unei parti din obligatiile de finantare a unei banci comerciale, care obtine astfel mijloace ?nainte de scadenta titlurilor) de la 274 milioane lei la 1,85 miliarde lei (precizam ca era vorba de leul "tare" din perioada interbelica).
Avem deci un prim cadou facut bancii falimentare. Vom cita iarasi pe Radu Negrea, asupra acestui moment: "Urmare dispozitiei ministrului de finante, s-a preluat un portofoliu putred al bancii ?n dificultate, de peste un miliard lei, alcatuit ?n buna parte din cambii ale societatii afiliate, Banca Industriala. Manevra nu putea nici macar salva aparentele, fondurile primindu-se practic pentru un fel de polite fara valoare reala, date chiar de datornic."
???? Cum "gaura" de la Marmorosch, Blank & Co. era mult mai mare, ingineria trebuia sav?rsita astfel ?nc?t tot statul rom?n (?n fapt, populatia rom?neasca) sa plateasca toate oalele sparte. ?n acest scop a intrat ?n combinatie o a treia entitate, Sindicatul Bancar din Rom?nia. Ni se pare greu de crezut ca guvernantii vremii, struniti si manipulati de regele Carol al II-lea, chiar credeau ca vor mai salva cea mai mare banca (evreiasca) din tara, ca nu aveau cunostinta de reala dimensiune a jafului. Totusi, ei au perseverat! Sindicatul Bancar (compus prin asocierea mai multor banci) a pus la dispozitia Bancii Marmorosch, Blank & Co. un pachet de titluri de credit considerate sigure. Pe aceasta baza, Banca Nationala i-a mai acordat Bancii Marmorosch, Blank & Co. un credit de 750 milioane de lei, iar apoi a restituit gruparii de la Sindicatul Bancar, ce venise ?n ajutorul bancii, ?ntregul pachet de cambii. "Banca falita a ramas cu milioanele - relateaza Radu Negrea -, banca de emisiune (Banca Nationala) cu nimic si, ca un fel de garantie pentru restituirea sumei, s-a ?nfiintat societatea DISCOM. Fondata ad-hoc de Banca Marmorosch, Blank & Co., societatea Discom a preluat obligatia de rambursare a creditului de 750 milioane lei, plus dob?nzile, primit de la Banca Nationala. Dar de ce? Ministerul Finantelor i-a concesionat societatii Discom, cu mare bunavointa, monopolul de stat al tutunului, ?n conditii incomparabil mai avantajoase fata de Posta, concesionara precedenta. Asadar, substantiala asistenta financiara primita de banca comerciala ?n dificultate se recupera printr-o societate paravan, gratie generozitatii statului si cu concursul... fumatorilor. S-au aflat si alte aranjamente, precum legarea platii unei parti din angajamentele bancii a c?torva lucrari publice cu preturi umflate, iarasi fiind pusi contribuabilii sa suporte pierderile falitei." Cu alte cuvinte, ca rasplata pentru dezastrul provocat, patronii evrei ai Bancii Marmorosch s-au ales cu exclusivitatea comertului cu tutun pe Rom?nia, ?n cele mai avantajoase conditii imaginabile, cu comenzi de lucrari publice din partea statului rom?n, platite de stat la dublu sau triplu dec?t ?n conditiile licitarii lucrarilor. Scandalul provocat de aceasta lovitura data banului public a facut ca, totusi, ?n cele din urma sa se puna sechestru pe averea principalului actionar si conducator al bancii, evreul Aristide Blank, fara ?nsa ca aceasta sa fie scoasa la v?nzare.
???? S-a asteptat p?na ?n anii '40, c?nd Blank si-a rascumparat bunurile ?n conditii de puternica devalorizare a leului, dar platind la valoarea acestora din 1931, adica nici 5% din valoare reala a acesteia. Trebuie spus aici ca pretul platit de rom?ni ?n aceasta afacere a fost cu at?t mai mare cu c?t ?n aceeasi perioada Rom?nia s-a vazut nevoita sa se ?ndatoreze cu sute de milioane de dolari de la banci evreiesti straine precum Chase National Bank (grupul Rockefelier) si National City Bank (grupul Morgan).
???? Dorinta evreilor de a conduce finantele lumii, se poate regasi ?n ambitia de a conduce finantele fiecarui popor ?n parte, a fiecarei natiuni sau a fiecarui stat, astfel ?nc?t sa se constituie ?ntr-o oligarhie dominanta, ?ntr-o aristocratie a banului, sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile.
Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii, ce are rolul de banca de emisie a monedei nationale, dolarul american, este formata din banci evreiesti precum Bancile Rothschild din Londra sau Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.) este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J.P.Morgan, care si-a pus la dispozitie ?n acest scop, ?n 1913, proprietatea particulara din Georgia.
Clanul bancherilor Morgan, (evrei nepracticanti, trecuti formal la crestinism) este implicat ?n tutelarea organismelor mondialiste precum Comisia Trilaterala si Council of Foreign Relations (S.U.A.), precum si ?n The Round Table. El completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala a clanurilor evreiesti Rothschild si Rockefeller .
???? ?n cazul tarilor rom?nesti, crearea unei banci centrale sub controlul "fiilor lui Israel" a reprezentat o preocupare permanenta a organizatiilor evreiesti, prima dintre aceste banci, asa cum am vazut ?n cazul Bancii Nationale a Moldovei, sold?ndu-se cu un faliment rapid.
C?tiva ani mai t?rziu, ?n anul 1866, la Bucuresti, ?n urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a ?nfiintat de catre evreii englezi si francezi, Banca Rom?niei. Concesiunea era valabila p?na ?n 1903, dar, din ratiuni de stat, dupa obtinerea independentei de la 1877, rom?nii au avut curajul sa creeze o alternativa, prin crearea unei banci nationale centrale, care sa sprijine efectiv dezvoltarea economica a tarii.
Nu ?nt?mplator am amintit mai devreme cazul implicarii clanului bancherilor Morgan ?n crearea bancii de emisie a S.U.A., deoarece urmeaza surpriza.
Banca Rom?niei creata la 1866 conform concesiunii acordata de Cuza, avea ?n componenta sa, ca principali actionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum si pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Soci?t? Generale.
Acestia tineau sub control si Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv din care Banca Rom?niei aparea ca afiliata (sau "filiala") a bancii de la Istanbul.
Obtinerea independentei Rom?niei la 1877 si emanciparea de sub tutela Imperiului Otoman, crearea sa ca stat modern, s-a lovit de o acerba opozitie a Aliantei Israelitilor, organizatie evreiasca mondiala cu sediul ?n Franta.
Alianta Israelitilor invoca la toate marile puteri, abuzurile la care ar fi supusi evreii de catre rom?ni. Nu este lipsit de semnificatie ca tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, detinea banca centrala a Rom?niei, banca ce avea atributii de banca de emisiune si de scont, iar independenta Rom?niei ?l putea face sa piarda privilegiul emiterii de moneda rom?neasca, ceea ce s-a si ?nt?mplat, p?na la urma, rom?nii vaz?nd c?t de putin le-au vrut binele evreii.
Chiar dupa obtinerea prin arme a independentei de catre rom?ni, evreii si-au folosit toata influenta pentru a impune politicienilor rom?ni ideea ca banca nationala, av?nd prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie sa fie creata de institutii financiare straine, iar capitalul sau sa ram?na preponderent sau total strain.
"Un punct de vedere total opus, care a triumfat, apartine oamenilor politici patrioti si consta ?n folosirea exclusiva a capitalului autohton, pentru evitarea controlului strain asupra pivotului ?ntregii activitati banesti din tara", scrie Radu Negrea (Banul si Puterea, Bucuresti 1990, Ed Humanitas).
Astfel, Parlamentul Rom?n a votat la 17 aprilie 1880 Legea privind "instituirea unei banci de scont si circulatiune, sub denumirea de Banca Nationala a Rom?niei cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator". Aceasta a fost o lovitura puternica data israelitilor lui Morgan.
Banca Nationala a Rom?niei, detinuta de stat (33%) si de fruntasii liberali (67%) a ?nsemnat pasul emanciparii financiare a tarii, a obtinerii de credite ne?mpovaratoare pentru rom?ni. Ea mai exista si astazi, av?nd (?nca!) capital integral de stat, si ar trebui sa mai fie ?nca un simbol al suveranitatii nationale(este condusa ?nsa de un agent al mondialismului sionist, iar bancnota emisa de B.N.R. ?n octombrie 2001, cu valoarea de 100.000 lei, contine simbolul israelitilor, Steaua lui David).
???? Odata cu aparitia Bancii Nationale a Rom?niei ?n 1880, " Banca Rom?niei", ?n realitate a evreilor Grenfell (omul lui Morgan) si Isaac Pereire, a ramas practic o simpla banca comerciala, iar ?n 1903, c?nd a expirat concesiunea bancii acordata de domnitorul Cuza, activul si pasivul bancii a fost preluat de catre The Bank of Rom?nia Limited, cu sediul la Londra, creatie a adevaratilor patroni, Morgan si Grenfell, function?nd ?n Rom?nia p?na ?n 1948 ca sucursala a firmei londoneze.

???? Dupa 1989, guvernator al Bancii Nationale a Rom?niei a fost aproape fara ?ntrerupere Mugur Isarescu. Despre acesta s-a afirmat ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale. Mugur Isarescu, ar fi fost recrutat de catre Council of Foreign Relations (C.F.R.) ?n 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe c?nd Isarescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) au recrutat destui specialisti, potentiali ?nlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva ?n tarile est-europene.
Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, ?n functie de indicatiile "specialistilor" C.F.R. Totodata, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit ?n vederea accederii la fotoliul de premier, deoarece evreul Petre Roman juca la doua capete.
De aceea, "solutia Mugur Isarescu" a fost ?naintata ori de c?te ori a fost situatia unei crize majore.
"Datorita evolutiei evenimentelor post-decembriste - scria un saptam?nal rom?nesc ?n 1999 -, s-a recurs la functia de guvernator al Bancii Nationale a Rom?niei, pozitie cheie de altfel pentru finantele Rom?niei si de pe care nu i-a nemultumit pe stap?nii sai.
C.F.R. actioneaza pe baza p?rghiilor financiare de care dispune organizatia, control?nd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. si Banca Mondiala.
Pentru ?ndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare ?n toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de Rom?nia prin plata datoriei externe si exemplific?nd prin tari care au mari ?mprumuturi, dar nivel de trai mai crescut, suger?ndu-se ca o tara se poate dezvolta prin ?mprumuturi ?nrobitoare.
De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea C.F.R.".
Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, ?n conformitate cu dispozitiile C.F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, politica monetara si ?mprastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor Rom?niei (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala.
Pentru ?ndepartarea eventualilor investitori, necontrolati de C.F.R., ?n 1991 Th. Stolojan a nationalizat valuta aflata ?n banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York.
Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare "permise si ?ncurajate" de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, INC Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit Rom?nia.
Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a Rom?niei s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, impuse de altfel prin legislatie (care-i conferea obligatia de control si interventie) ?n cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor.
Conducerea Bancii Nationale a Rom?niei a cunoscut exact marile fraude de la Bancorex, pe care le-a acoperit. ?n afara celor doua miliarde de dolari ce au disparut din Rom?nia, B.N.R., care poseda toate p?rghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din Rom?nia, le-a acoperit prin cererile de trecerea la datorie publica a creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote.
Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta ?n urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat ?n tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara).
"Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de motivul ca niciodata, indiferent de interesele politice, Mugur Isarescu nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei [sale] cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala juc?nd cu asul Isarescu ?n m?neca, amenint?nd cu sistarea oricarei creditari ?n cazul schimbarii acestuia."
Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim ministru al Rom?niei, la sf?rsitul anului 1999, a contribuit la desav?rsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, ?ndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarea Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu S?rbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sf?rsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de stat Ovidiu Grecea, c?nd presedintele Rom?niei, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat destituindu-l pe premierul Radu Vasile si ?nlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la r?ndul sau, iar controlul efectuat la F.P.S., control ce trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu S?rbu, a fost brusc stopat, iar Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al Rom?niei, ?n timp ce dubioasele afaceri de la F.P.S. si-au urmat nestingherite cursul.
La nici un an de la numirea sa ca prim-ministru al Rom?niei, ?l regasim pe Mugur Isarescu drept candidat la presedintia Rom?niei.
Cine era Isarescu, se poate ?ntreba oricine! Fara a face politica, fara a fi o personalitate propriu-zisa, destul de anost, el este propulsat din 1990 guvernator al Bancii Nationale a Rom?niei, prim-ministru al Rom?niei si apoi candidat la presedintia tarii, av?nd o larga sustinere politica.
Se cunoaste razboiul declarativ de la ?nceputul anului 2001 dintre noul prim-ministru Adrian Nastase si re?ntorsul guvernator la Banca Nationala a Rom?niei, Mugur Isarescu. ?n vederea compromiterii politice a unui potential viitor contracandidat la presedintia Rom?niei, A. Nastase (anagrama lui "e Satanas") ?i promitea chiar lui Isarescu ca ?l va destitui cu tam-tam din fruntea Bancii Nationale, si luase alaturi de sine ?n acest scop at?t Curtea de Conturi (a carei ancheta la B.N.R. a ramas, p?na la urma, practic ascunsa de ochii opiniei publice - noi o vom publica, totusi, ?ntr-un numar viitor), dar si pe "fiorosul" secretar de stat Ovidiu Grecea, reinstalat ca sef al Corpului de Control al Guvernului.
Ce s-a ?nt?mplat, p?na la urma, cu razboiul Nastase-Isarescu nu s-a mai aflat. O tacere inexplicabila s-a asternut peste galagioasa disputa. De fapt, stap?nii oculti din S.U.A. ai celor doi i-au pus sa faca pace, iar pionii au fost sacrificati (Ovidiu Grecea a trebuit sa plece la capatul lumii ca ambasador al Rom?niei).
???? Dupa eforturi constante si o ?ncr?ncenare disperata, sprijinite ?nsa de ajutorul politic nemijlocit al guvernului Adrian Nastase, care prin Ordonanta Guvernamentala nr. 68/2001 a dar?mat lupta de peste 5 ani a Bancii Nationale a Rom?niei, falimentara Banca Dacia Felix a fost redeschisa oficial ?n anul 2001 de catre noul sau proprietar, grupul israelian "Robinson", reprezentat la v?rf, la un moment dat, de agentul Mossad Liviu Alfred Mandler.
Prin preluarea falimentarei banci Dacia Felix, grupul israelian al lui Fredy Robinson a devenit, printre altele, din anul 2000, proprietar al postului de televiziune Tele 7 ABC.
Preluarea conducerii acestui post TV de catre tandemul israelian Robinson-Mandler a condus la rapida debarcare din schema de programe a incomodului ziarist Dan Diaconescu, fapt ce l-a de determinat pe acesta din urma sa ?ntreprinda eforturi supraomenesti pentru a ?nfiinta postul de televiziune OTV, post care ?nsa a fost interzis ulterior la solicitarea a trei organizati evreiesti.
vaviArtBodyShort Faptul ca bancile românesti au fost ân ultimii ani tinta unor atacuri din partea finantelor evreiesti este dovedit cu prisosinta de falimentul BANCOREX (desavârsit de un agent al familiei bancherilor evrei Rothschild)