Din cronica Akasha - Partea VI de Rudolf Steiner publicat la 21.02.2009
Viata pe Soare
     Dupa marele ciclu cosmic al lui Saturn, urmeaza acela al Soarelui. Între cele doua cicluri, se situeaza perioada de repaus cosmic (Pralaya). În timpul acestei pauze, tot ceea ce se dezvoltase ca fiinta umana pe Saturn capata un caracter care, raportat la omul solar care urma a se forma ulterior, poate fi asemuit cu relatia care exista între samânta si planta ce va creste din aceasta.
S-ar putea spune ca omul saturnian a lasat în urma sa propria samânta, care cunoaste acum un fel de somn cosmic, pentru ca, apoi, sa se dezvolte ca om solar.
Acesta din urma parcurge acum, pe Soare, a doua treapta de constienta; ea este asemanatoare cu aceea pe care o avem în prezent, în timpul unui somn calm, fara vise. Aceasta stare care, în prezent, întrerupe starea de veghe, este un fel de ramasita, într-un sens, o amintire a perioadei de evolutie solara.
O mai putem compara si cu starea de constienta obscura pe care o au, în prezent, plantele, regnul vegetal. Caci, în adevar, putem recunoaste în plante o fiinta adormita.

     Pentru a întelege evolutia omenirii, trebuie sa ne imaginam ca, în cursul celui de al doilea mare ciclu de evolutie, Soarele era înca o planeta si doar mai târziu a promovat la o existenta de stea fixa.
În acceptia care se da în cadrul stiintei oculte, o stea fixa este un corp ceresc care trimite forte de viata unei (sau mai multor) planete îndepartate. Soarele nu avea înca aceasta capacitate în timpul celui de al doilea mare ciclu de evolutie. El era, la acea vreme, înca unit cu fiintele carora le insufla forta. Aceste fiinte – si implicit omul, pe treapta lui de evolutie de atunci – traiau înca pe Soare.
Un Pamânt planetar desprins de Soare si o Luna nu existau înca. Tot ceea ce se afla acum pe Pamânt si în interiorul lui, ca substante, forte si fiinte, si tot ce apartine acum de Luna, atunci faceau înca parte din Soare. Toate aceste forte si entitati constituiau o parte din substanta sa.
Abia mai târziu, în timpul urmatorului mare ciclu, al treilea, s-a desprins de Soare ceea ce urma sa devina planeta independenta numita în stiinta oculta Luna. Nu este actuala Luna, ci era un precursar al Pamântului nostru; am putea spune ca era încarnarea sa precedenta (reîncarnare) a sa. Aceasta „veche“ Luna a devenit Pamânt dupa ce a desprins din substanta sa si a eliminat ceea ce numim azi Luna propriu-zisa. În al treilea mare ciclu existau deci doua corpuri cosmice care urmau planetei anterioare, Soarele. Acesta devenise stea fixa, iar Luna expulzata, planeta. Ea a luat cu sine pe om si toate celelalte fiinte care evoluasera pe Soare ca însotitori ai omuiui si s-a desprins de Soare. Ca urmare a acestui fapt, Soarele îsi trimite fortele catre fiintele lunare din afara, forte pe care, înainte, acestea le preluau direct din Soare, care era totodata si locul lor de resedinta.
Dupa cel de al treilea mare ciclu (vechea Luna), a intervenit din nou o pauza cosmica (Pralaya), când cele doua corpuri separate, Soarele si Luna, se unesc din nou si strabat împreuna faza de somn germinal. Dupa care, la începutul celui de al patrulea ciclu, Soarele si Luna planetara apar, la început, iesind din întunericul somnului cosmic, ca un singur corp, dupa care, în cursul primei jumatati a acestui ciclu, Pamântul, împreuna cu omul si celelalte fiinte, se desprind din nou de Soare. Dupa câtva timp, el expulzeaza Luna, astfel ca existau în acel moment trei membri ca urmasi ai vechiului Soare planetar.
     Asadar, în cel de al doilea mare ciclu cosmic, pe planeta Soare, omul împreuna cu celelalte fiinte pe care le-am mentionat când am vorbit despre Saturn, strabate o noua faza din evolutie.

     Germenul viitorului corp fizic al omului, care se structurase în mod progresiv pe Saturn, apare la începutul ciclului solar, asa cum o planta rasare din samânta sa. Dar nu ramâne la stadiul dinainte, ci este acum întrepatrunsa de un al doilea corp, mai subtil, dar mai puternic, care este corpul eteric.
În timp ce pe Saturn corpul uman era un fel de automat (complet lipsit de viata), devine acum o fiinta vie, datorita corpului eteric, care, încetul cu încetul, îl patrunde complet.
Ca urmare a acestui fapt, omul devine un fel de planta. În orice caz, aspectul sau exterior nu era acela al plantelor de astazi. Dimpotriva, el semana putin cu forma pe care o are omul contemporan. Numai ca structura destinata sa devina cap era orientata în jos, în directia centrului planetei solare, ca si radacina plantelor în prezent, iar structurile membrelor inferioare erau orientate în sus, ca florile plantei. Aceasta formatiune om-planta nu avea capacitatea de a se misca singura. Pentru cineva conditionat numai de perceptia sensibila actuala, este foarte greu, bineînieles, sa-si imagineze ca omul a existat cândva sub forma unei fiinte vegetale, chiar pe Soare. Pare cu totul imposibil ca o fiinta vie sa poata trai în conditii fizice asa cum le presupunem astazi pentru aceasta situatie. Dar sa nu uitam ca numai planta de astazi este adaptata conditiilor fizice actuale de pe Pamânt. Si planta a avut propria ei evolutie pentru a deveni ce este acum, pentru mediul corespunzator. Fiinta vegetala de pe Soare avea cu totul alte conditii de viata, care corespundeau realitatilor fizice solare de atunci.
     Dar omul s-a format asa doar în cel de al doilea ciclu mic (ronda), din cele sapte pe care le-a parcurs planeta Soare. În timpul primului ciclu mic, formatia umana nu avea înca un corp eteric. Acea prima perioada poate fi considerata mai curând ca o scurta repetitie a tot ce se realizase anterior pe Saturn. Corpul fizic îsi modifica, într-o oarecare masura, forma pe care o avusese înainte. Daca aceasta forma ar fi ramas neschimbata, asa cum fusese pe Saturn, ea nu ar fi putut sa gazduiasca corpul eteric. Transformarea a fost de asa natura, încât forma sa poata fi suport al corpului eteric. În decursul celor sase cicluri urmatoare, corpul eteric va cunoaste o perfectionare continua si, datorita fortelor sale care actionau asupra corpului fizic, si acesta capata la rândul sau o forma tot mai perfecta. – Actiunea de transformare a omului este efectuata de spiritele deja mentionate, când am vorbit despre evolutia lui saturniana.
     Acele spirite pe care le-am numit „Vieti stralucitoare“ sau „Flacari“ (în stiinta oculta crestina, „Tronuri“) nu mai iau parte acum la aceasta actiune. Aceste Spirite îsi terminasera misiunea pe care o aveau de îndeplinit în prima parte a ciclului saturnian. , Lunar-Pitris). În felul acesta am caracterizat sase perioade mai mici ale primului parcurs solar (ale primului solstitiu).
În a saptea din aceste mici perioade, intervin din nou „Spiritele întelepciunii“ (Dominatii). În timp ce în perioada anterioara aceste spirite dadusera corpului uman o structura plina de întelepciune, acum ele aduc membrelor, devenite mobile, aptitudinea de a face ca însasi miscarea sa fie plina de întelepciune. Înainte numai structurarea era plina de întelepciune, acum însa însasi miscarea devine expresia acestei întelepciuni interioare. Cu aceasta ia sfârsit primul ciclu de evolutie al Soarelui.
El consta, prin urmare, din sapte cicluri mai mici care se succed unul dupa altul, fiecare reprezentând o scurta repetare a unui ciclu saturnian (a unei runde saturniene). Se obisnuieste, în literatura teosofica, sa se numeasca aceste cicluri mai mici „globuri“. (Într-o runda se deruleaza sapte „globuri“.)
Primul ciclu solar este încheiat de o scurta pauza (Pralaya), dupa care urmeaza al doilea ciclu. Vom face o descriere mai amanuntita a fiecarui „ciclu mic“ (sau glob) ceva mai târziu; mai întâi este, însa, necesar sa vedem care este desfasurarea urmatoarelor cicluri solare.
Deja la sfârsitul primului, corpul uman este suficient de maturizat pentru a primi corpul eteric, ca urmare a actiunii „Spiritelor întelepciunii“ care i-a transmis capacitatea de a avea miscari coerente, pline de întelepciune.
Între timp, însesi „Spiritele întelepciunii“ îsi desavârsesc propria evolutie. Datorita lucrarii pe care au desfasurat-o, au devenit fiinte capabile sa emita din propria lor substanta, asa cum „Flacarile“ (Tronurile) au dat, la începutul marelui ciclu saturnian, din substanta lor care a constituit baza materiala a corpului fizic. Substanta proprie „Spiritelor întelepciunii“ este ceea ce numim „eter“, adica întelepciune plina de miscare si forta, cu alte cuvinte „viata“. Corpul eteric sau vital al omului este deci o emanatie a „Spiritelor întelepciunii“.
Aceasta revarsare de viata dureaza pâna catre mijlocul celui de al doilea ciclu solar, când intra, din nou, în actiune, pentru o noua lucrare „Spiritele miscarii“.
Actiunea lor nu se putea extinde mai înainte decât asupra corpului fizic; acum însa ea se extinde si asupra corpului eteric, infuzându-i o putere de actiune plina de energie. Acest proces dureaza pâna la mijlocul celui de al treilea ciclu solar, când intra în joc contributia „Spiritelor formei“. Prin aceasta interventie, corpul eteric, care nu avea decât o mobilitate nebuloasa, primeste acum un contur precis (forma).
La mijlocul celui de al patrulea ciclu al Soarelui, „Spiritele formei“ dobândesc o constienta pe care omul o va obtine mult mai târziu, pe „Venus“, al doilea stadiu planetar dupa actualul Pamânt. Este o constienta metapsihica si este fructul lucrarii pe care au facut-o în timpul celui de al treilea si al patrulea ciclu solar. „Spiritele formei“ primesc, prin aceasta, facultatea de a transforma, cu ajutorul eterului, germenii senzoriali formati în timpul perioadei saturniene si care pâna acum ramasesera simple aparate fizice, în simturi vii.
     Printr-un proces asemanator, „Spiritele tenebrelor“ (Archai în limbaj crestin, Asuras în limbaj teosofic) s-au ridicat în acea perioada la starea de constienta psihica, stare pe care omul o va avea abia pe Jupiter, sub forma constientei de imagini constiente de sine.
Aceste spirite sunt acum în masura sa actioneze în mod constient din lumea astrala. De acolo se poate actiona asupra corpului eteric al unei fiinte. Si exact acest lucru fac acum „Spiritele formei“ asupra corpului eteric. Ele implanteaza în corpul eteric spiritul individualitatii (sub forma de independenta, dar si de egoism), lucru ce îl facusera înainte în corpul fizic.
Se poate observa ca în mod treptat, aceste Spirite au implantat egoismul în toate elementele care constituie entitatea umana.
În acelasi timp, „Fiii focului“ (Arhanghelii) ating nivelul de constienta corespunzator constientei starii de veghe pe care omul o are în prezent. Cu alte cuvinte, Arhanghelii au devenit atunci oameni si, prin aceasta, sunt capabili sa se foloseasca de corpul fizic uman si, prin el, sa comunice, într-un fel, cu lumea exterioara. În mod asemanator, „Spiritele personalitatii“ (Arhai) stiusera sa se foloseasca de corpul fizic uman pe la începutul celui de al patrulea ciclu a lui Saturn. Numai ca atunci ele utilizasera germenii senzoriali pentru a realiza un fel de perceptie. „Fiii focului“ au în natura lor dorinta de a raspândi în jur caldura lor sufleteasca. Corpul uman este acum suficient de pregatit pentru ca prin el sa se poata face aceasta.
Caldura acestor spirite actioneaza oarecum ca aceea a unei gaini care cloceste, adica are o forta de a trezi viata. Tot ceea ce exista în om si în companionii sai, de natura acestei forte care trezeste viata, provine de la „Fiii focului“, care, la vremea aceea, au infuzat aceasta forta în corpul eteric.
Atingem aici însasi sursa originara a acelei calduri, care este indispensabila tuturor fiintelor pentru reproductie. Vom vedea mai departe ce transformare a suferit aceasta forta calorica dupa separarea Lunii de Soare.

     Catre mijlocul celui de al cincilea ciclu, „Fiii focului“ au progresat atât de rnult, încât au devenit capabili sa infuzeze corpului eterie facultatea pe care mai înainte o exercitau prin mijlocirea corpului fizic. Ei înlocuiesc acum „Spiritele personalitatii“ în lucrarea acestora asupra corpului eteric, corp care devine elementul motor al unei activitati de procreare. Totodata, ei lasa corpul fizic uman în seama „Fiilor amurgului“ (Îngeri, în crestinism, Lunar-Pitris în teosofie), care atinsesera între timp o stare de constienta de imagini obscura, pe care omul va avea-o mai târziu, pe, Luna.
Pe vechiul Saturn, aceste entitati atribuisera stramosului uman un fel de organ al inteligentei. Acum, pe Soare, ei continua sa elaboreze instrumentele fizice ale spiritului uman, de care acesta se va putea servi în mod constient pe trepte ulterioare ale evolutiei. Prin aceasta, înca înainte de începutul celui de al cincilea ciclu pe Soare, „Serafimii“ se pot revela prin intermediul corpului uman, în mod mai desavârsit decât o putusera face pe Saturn.
     De la mijlocul celui de al saselea ciclu solar, evolutia omului mersese atât de departe, încât, acum, el poate actiona singur, dar în mod inconstient, asupra corpului sau fizic, înlocuind în aceasta privinta, de acum înainte, activitatea „Fiilor amurgului“. Prin aceasta activitate, el creeaza, dar într-o stare de constienta obscura, primul germen al acelei entitati spirituale vii pe care o numim „Spiritul vietii“ (Buddhi). Mult mai târziu, în decursul etapelor viitoare ale evolutiei, el va putea sa devina constient de acest „Spirit al vietii“. Si dupa cum pe Saturn, în al saptelea ciclu, „Tronurile“ infuzasera în deplina libertate forta lor în germenul „Omului-spirit“ elaborat atunci, acum pe Soare este rândul „Heruvimilor“ sa infuzeze întelepciunea lor, care va ramâne atasata de „Spiritul vietii“ de-a lungul tuturor etapelor viitoare ale evolutiei.
     De la mijlocul celui de al saptelea ciclu solar, reapare si germenul „Omului-spirit“ (Atma) care fusese pregatit pe Saturn. El se uneste cu „Spiritul vietii“ (Buddhi), dând nastere unei monade vii (Atma-Buddhi). În timp ce omul actioneaza în aceasta perioada în mod inconstient asupra corpului sau fizic, „Fiii amurgului“ preiau activitatea necesara pentru continuarea evolutiei corpului eteric. În aceasta privinta, ei sunt succesorii „Fiilor focului“. Ei iradiaza acest corp eteric cu imagini din propria lor constienta, savurând ca într-o stare de vis forta de reproducere a acestui corp, forta ce fusese stimulata de „Fiii focului“. Ei pregatesc astfel dezvoltarea placerii legata de aceasta forta, care mai târziu (pe Luna) va aparea atât la om, cât si la celelalte fiinte convietuitoare de pe Pamânt.
     Pe Saturn, omul a fost format în corpul sau fizic. La vremea aceea, el era complet lipsit de viata. Un asemenea corp lipsit de viata este numit, în stiinta oculta, mineral. În acest sens, putem spune ca fiinta umana era, pe Saturn, mineral, sau, mai exact spus trecea prin stadiul de mineral. Acest om-mineral nu avea, bineînteles, forma actuala. De altfel, în acea perioada nu existau nici minerale asemanatoare cu cele pe care le cunoastem în prezent.
Asa cum s-a aratat, acest om-mineral reapare pe Soare, iesind din tenebrele somnului cosmic (Pralaya) ca dintr-un germen, vitalizat. El devine acum om-planta, trece prin stadiul de regn vegetal.
Dar nu toti oamenii-mineral au fost vitalizati. Nici nu ar fi fost posibil aceasta, deoarece omul-planta avea nevoie de existenta unei baze materiale pentru a trai. Asa cum astazi nici o planta nu poate exista fara aportul regnului mineral, din care isi extrage substanta, la fel era situatia si pe Soare pentru omul-planta. Din aceasta cauza, el a trebuit sa lase o parte din structurile umane la treapta de mineral în beneficiul propriei sale evolutii viitoare. Si cum pe Soare existau altfel de conditii decât pe Saturn, cu totul diferite, acesti oameni-mineral respinsi au luat forme si structuri altele decât avusesera pe Saturn. În felul acesta alaturi de regnul uman-vegetal se formeaza un al doilea regn separat, acela al mineralelor. Trebuie sa facem o constatare, si anume ca, pentru a se ridica la un regn superior, omul împinge o parte din semenii sai în jos, spre un regn inferior. Vom avea ocazia sa vedem ca acest procedeu se repeta adesea si în urmatoarele etape de evolutie. El corespunde unei legi fundamentale a evolutiei.
     Pentru o mai usoara privire de ansamblu, vom face, din nou, o recapitulare a faptelor care s-au desfasurat în cursul evolutiei pe Soare.
I. Soarele este planeta pe care se dezvolta a doua stare de constienta umana, constienta din timpul somnului fara vise. Corpul fizic uman se ridica la un fel de existenta vegetala prin încorporarea unui corp eteric.
II. Aceasta evolutie se desfasoara în sapte subtrepte (sau cicluri mici, sau ronde).
1. În primul din aceste cicluri mici, are loc un fel de repetare a ciclurilor de pe Saturn legate de corpul fizic, dar într-o forma oarecum modificata.
2. La sfârsitul primului ciclu, începe actiunea de revarsare a corpului eteric catre „Spiritele întelepciunii“ (Kyriatetes).
3. La mijlocul celui de al doilea ciclu, începe lucrarea „Spiritelor miscarii“ (Dynamis) asupra acestui corp eteric.
4. La mijlocul ciclului al treilea, „Spiritele formei“ (Exusiaii) îsi încep lucrarea lor asupra corpului eteric.
5. De la mijlocul ciclului al patrulea, corpul eteric capata individualitate datorita interventiei „Spiritelor personalitatii“ (Archaii).
6. Datorita fortelor care actionau de mai înainte asupra lui, corpul fizic a evoluat atât de mult în acest timp, încât, prin intermediul lui, „Spiritele focului“ (Arhanghelii), începând din ciclu1 al patrulea, pot sa se ridice la treapta de „om“.
7. La mijlocul ciclului al cincilea, „Spiritele focului“, care tocmai trecusera prin treapta de om, preiau actiunea de prelucrare a corpului eteric. În acelasi timp, în corpul fizic actioneaza „Fiii amurgului“ (Îngerii).
8. Spre mijlocul ciclului al saselea actiunea de prelucrare a corpului eteric este preluata de „Fiii amurgului“, iar corpul fizic este prelucrat chiar de omul însusi.
9. La mijlocul ciclului al saptelea devine realitate monada vitalizata.