Luna de Morcov C. Florea publicat la 21.03.2009
Luna
O informaţie culeasa din mass-media se referea la satelitul unic al pamantului-LUNA-admirata de indragostiţi si cantata de poeţi. Unii specialişti afirma ca a fost rupta din Soare ca si Terra (nu este vorba de luna actuala -vezi Rudolf Steiner - n.n).
Eu inclin sa cred ca este un satelit artificial de pe care planeta noastra este monitorizata de extratereştri, bazindu-ma pe doua argumente.
Orbita pe care se mişca, face posibila observarea ei din orice colţ al lumii, reciproca fiind subinţeleasa, si secundo, ne prezinta de mii de ani aceea şi faţa, pe cealalta parte poate spionii Terrei nu prea vor sa ştim ce este.
Iar luna care a fost satelitul natural al nostru o fi fost acel meteorit care s-a prabuşit si a lovit planeta acum 60-65 milioane de ani (se afirma ca Terra a avut doi sateliţi, cu multa vreme in urma).

In acea ştire de pres se anunţa ca luna nu are mişcare de rotaţie lipsindu-i magnetismul natural. Faţa vizibila, probabil, este menţinuta fixa in mod artificial cu supertehnologiile acelor indivizi supercivilizaţi care vor folosi luna si ca statie de tranzit intre lumea lor si lumea noastra.
Insa nu de luna vreau sa vorbesc, ci despre magnetismul natural. Acesta este responsabil, deci cu mişcarea de rotaţie a unui corp ceresc.
Magnetismul propriu se comporta aşadar ca un motor, din moment ce creeaza o mişcare de rotaţie. Si s-ar parea ca este un perpetuum-mobile fiind constituit din magneţi naturali a şezaţi in poziţii bine stabilite.
Oprirea rotaţiei pamintului, de care am amintit, s-a datorat probabil defectarii temporare a motorului. Forţele de rotaţie s-au rupt prin dereglarea campurilor magnetice, determinata de o erupţie vulcanica sau de mai multe si simultane, urmate de cutremurele consecutive ce au deplasat placile tectonice ce conţineau aceşti magneţi. Cind situaţia a revenit la poziţia de dinainte, "normala", motorul a pornit din nou.
Orice discuţie pe tema magnetismului la scara mare te duce cu gindul, in mod involuntar, la evenimentele din triunghiul Bermudelor, la cele din Marea Diavolului la sudest de Japonia, la experimentul Philadelphia si la porţile hiperspaţiale.
Ivan Sanderson a stabilit o reţea de 12 zone cu anomalii magnetice situate la un interval de 72 de grade longitudine una de alta in jurul globului si centrate pe paralelele 36 de grade nord si 36 de grade sud:
cinci zone pentru emisfera nordica,
cinci zone pentru emisfera sudica si
doua zone pentru cei doi poli tereştri.
Anomaliile fiind de natura magnetica si aşezarea lor intr-o geometrie euclidiana, te indeamna sa socoţi ca nu este intimplatoare. Deranjarea accidentala a poziţiei unuia din cele 12 elemente ale mecanismului provoaca anomalii in functionare.
Probabil si oprirea motorului magnetic; in consecinţa, mişcarea de rotaţie a planetei albastre.
Iosua zice ca la rugamintea lui, Dumnezeu ar fi oprit soarele pe cer si a lungit ziua, ca sa-şi termine el razboiul cu Amoreii.
E o gluma, in nici un caz un adevar (aceasta "gluma" ne ajuta sa aflam cand a avut loc o deviere magnetica - n.n).
. Un anume sentiment ma impiedica sa cred ca Dumnezeu l-ar fi putut asculta pe biblicul Iosua cerindu-i ceva in scopul unui conflict armat, in care trebuia sa fie ucişi oameni. Si apoi Dumnezeu nu este o fiinţa careia sa-i ceri ca unui şef (nu e uman dar e fiinta - fiinteaza - si trebuie sa-i ceri - n.n). Umila mea parere este ca Dumnezeu nu este "cineva" ci este "ceva".
Se spune ca Dumnezeu e in noi si in toate, altfel nu se poate admite ubicuitatea Sa. Este "viul" din noi, este sufletul nostru. Nu se poate inţelege altfel, cum iţi poate observa toate faptele tale, chiar si in momente cind nu ai in preajma nici un martor fizic.
Este o concentrare imensa de spirit, nu-l vad ca pe o entitate materiala, fizica, undeva in imensitatea universului. Iar aceasta concentrare de spirit este constituita de un numar de suflete ale celor care au fost cindva si care vor reveni cindva in lumea materiala pe o planeta. Este un imens rezervor de suflete care impreuna vor capata o forţa divina.
Subiectul cu "viaţa dupa viaţa" exista in lume din vremuri imemoriale. Materialismul nostru pragmatic ne impiedica sa dam credit relatarilor subiecţilor care revin din starea de moarte clinica aparenta.
Zalmoxe izbutise sa-i convinga pe daci ca moartea fizica nu este definitiva si absoluta, drept care dacii nu priveau moartea ca pe o fatalitate si bine faceau.
Va cer scuze pentru paranteza care este de fapt subiectul spiritiştilor deocamdata si sa revenim in lumea materiala, palpabila si perceptibila a oamenilor obişnuiţi. Cit priveşte mişcarea de revoluţie, aceasta este determinata de magnetismul intregului sistem planetar, care conjugata cu forţele de gravitaţie pastreaza ordinea si echilibrul sistemului.
In foarte multe cazuri omul a copiat natura ca sa-şi creeze unelte si facilitaţi pentru traiul sau. Magnetismul natural ar putea fi baza de plecare in cercetarea posibilitaţii de a se crea un motor fara combustibil.
Un motor magnetic, un fel de perpetuum-mobile. S-ar putea realiza un vis de aur al omenirii: o sursa de energie gratuita, inepuizabila si nepoluanta. Inginerii specializaţi in electromagnetica ar trebui sa intreprinda, poate, o cercetare in domeniu.
Extratereştrii care ne tot viziteaza, precis au pus la punct un asemenea motor. Sunt mai multe argumente care susţin presupunerea.
Mai intii "carele de foc" cu care ingerii biblici au venit la noi scoteau flacari si faceau un zgomot teribil, O.Z.N.-urile de azi nu mai fac un zgomot mare. Sunt mai silenţioase si daca mai absorb si energia electrica terestra a producatorilor din felurite surse, te indeamna sa banuieşti, ca si mine, ca in ecartul de peste 2000 de ani nici extratereştrii nu au stat cu miinile in sin.

Daca tot am facut o paranteza, mai amintesc o idee.
Lipsa la cintar a globului terestru se poate explica nu pe supoziţia aberanta ca pamintul are un gol central unde Dumnezeu ar fi trimis ingerii care s-au revoltat, ci pe golurile din scoarţa ca peşteri, diferite caverne, coridoare subterane, neidentificate de speologi.
Poate ca aceste spaţii, in vremuri de restrişte au fost apanajul care a condiţionat supravietuirea unor specii intre doua civilizaţii. Volumul total al acestor spaţii intraterestre neinventariate s-ar putea sa aiba valori semnificative la nivel planetar.