Olimpienii de Morcov C. Florea publicat la 22.03.2009
Olimpienii
     Alte poveşti asimilate în copilărie, cu rezonan ţe istorice remarcabile si cu reverberaţii în timp, au fost "Legendele Olimpului".
În aceste legende se relatează tot felul de evenimente din viaţa cotidiană a zeilor. Evenimentele descrise ni-i relevă destul de umani pe zei, dar naşterea lor, de regulă se petrece în împrejurări fabuloase, neverosimile, ca si natura anumitor relaţii dintre ei.

     Ne sunt prezentaţi ca având însuşiri superioare celor ale oamenilor, din toate punctele de vedere: fizic, intelectual, tehnic etc. Nu erau îngeri în nici un caz, în societatea lor fiind prezente si femei.
Ori printre îngeri, parte femeiască nu este pomenită nici în Biblie, nici în alte lucrări pe teme religioase. De asemeţia satelitului cubic era constituită exclusiv din indivizi printre care nu existau femei (monosexuaţi). Să nu uităm că legendele Olimpului s-au născut în Grecia antică, într-o epocă politeistă.
Zeii se împerecheau si cu femei de muritori, progeniturile numindu-se semizei în prima generaţie de metisi. Dar mai departe? De sfertozei n-am auzit, dar se obţinea sigur o îmbunătăţire genetică a populaţiei viitoare, rezultat similar cu cel obtinut si în cazul jidovilor din legendele românilor.
Zeii, în afara activităţilor domestice, aveau în primul rând obligaţii "de serviciu" pentru că trebuia să raporteze lui Zeus cum s-au achitat de atribuţiile ce le aveau pe pământ.

     N-am auzit de remunerarea lor, dar când aveau nevoie, plecau în concediu de odihnă. De exemplu, când Apollo intra în concediu de odihnă, venea în Dacia să se recreeze. Unii spun că revenea în locurile natale. Tot legendele spun că mama lui, Latona, l-ar fi născut pe acesta si pe sora lui geamănă, Diana, în insula Leuce de la gurile Dunării (azi insula Serpilor).
Tot din Legendele Olimpului facem cunostinţă cu uriaşi, giganţi si titani.
Cât ar fi fabulat povestitorii, grăuntele de adevăr l-au demonstrat aceleaşi descoperiri ale arheologilor, prin acele schelete umanoide de dimensiuni incredibile ca si ale jidovilor.
     În mod sigur jidovii aveau mari experţi în genetică, oamenii de pe Nibiru de asemenea. Olimpienii nu rămân nici ei mai prejos. Aflăm si la ei experimente deosebite prin care au creat hibrizi ciudaţi: sirene, centauri, grifoni, cerberi, minotauri, inorogi, hidre etc.
Similarităţile dintre jidovi si olimpieni sugerează ideea că si unii si alţii erau de origine extraterestră, erau supercivilizaţi, dar în subsidiar sugerează, si faptul că jidovii au fost anteriori olimpienilor si, urmărind o logică simplă, si faptul că strămoşii noştri din acele vremuri au fost anteriori grecilor antici.

    
    
Poate olimpienii au fost descendenţii direcţi ai jidovilor, plecaţi din Tracia de nord spre Elada.
După părerea mea, miturile sunt legende învechite, iar legendele, la rândul lor sunt istorii acoperite de un strat gros de ani
Ar fi o greşeală să le ignorăm sau să le socotim simple basme pentru copii.
Insist cu încă un exemplu din legendele olimpienilor; se zice că zeul războiului, Ares sau Marte cum l-au numit romanii mai târziu, se cam amesteca în treburile pământenilor si mai era si părtinitor.
Când pământenii se războiau, Ares, cu o "săgeată de foc", schimba sau determina soarta bătăliei respective, în funcţie de anumite simpatii sau interese ale sale.
Noi, cei de azi, nu prea ne mai minunăm de macabra performanţă a lui Ares, fiind în stare să ne închipuim că acesta dispunea, nu doar de o banală mitralieră, ci chiar de o armă laser. O asemenea armă ar impresiona si astăzi, teribil. Este capabilă să calcineze în câteva clipe mii de spadasini, arcaşi sau lăncieri.
Efectul ei psihologic este devastator.
Această relatare este încă o dovadă peremptorie că strămoşii noştri au fost anteriori grecilor, cum am spus si mai sus, pornind de la unele considerente.

     Se subînţelege că grecii aveau o organizare socială în care apăreau conflicte de interese si aveau arme ca să poată purta războaie.
Nu prea aveau vecini cu care să se bată si atunci se băteau între ei
Ceva mai târziu au aflat că sunt fraţi si că unirea face puterea. Dar acesta e alt subiect si nu e treaba noastră.
     Jidovii n-au întâlnit asemenea manifestări belicoase la băştinaşii cunoscuţi de ei la nordul Dunării de Jos, adică la tracii unde au aterizat iniţial. Ori nu se organizaseră în tabere cu interese ce nu se armonizau, ori, pur si simplu, erau mai paşnici.
Mai multe argumente conduc spre ipoteza că Jidovii si Olimpienii au avut totuşi o provenienţă comună.
Olimpienii s-au desprins din întreg, cum vor face si alte grupuri si, luând cu ei băştinaşi aleşi, au coborât în insulele din Marea Egee si au edificat în timp o civilizaţie care va fi cunoscută ulterior drept civilizaţia Cretană si apoi a Grecilor antici.
Elementul hegemon a fost sigur de partea olimpienilor având în vedere deosebirea de limbă faţă de vecinii traci din jurul lor.

     Am subliniat în alte capitole că extratereştrii veniţi pe Terra erau supercivilizaţi în comparaţie cu pământenii din vremurile sosirii lor.
Eu m-am întrebat cum or fi fost priviţi pământenii de către noii sosiţi. Ca nişte copii retardaţi sau ca animale evoluate?
     Tulburătoare mi se pare, cam în aceeaşi epocă, relatarea din Vechiul Testament privind pedepsirea oamenilor pentru depravarea lor în oraşele Sodoma, Gomora, Teboim si Adma. Cei doi îngeri trimişi de Dumnezeu în acest scop l-au scos pe Lot din oraş, apreciindu-l curat, cu întreaga lui familie si i-au atras atenţia să nu privească înapoi (la explozie bănuiesc). Lot s-a conformat, a plecat cu întreaga sa familie spre Ţoar care a fost scutit de dezastru de dragul lui, apoi Dumnezeu a slobozit ploaie de pucioasă si foc din cer.
V- ţi gândit la un mic bombardament atomic, aşa-i? Eu la fel, dar a fost unul bine circumscris. Soţia lui Lot nu s-a abținut, a privit înapoi si s-a prefăcut în stană de sare, zice textul din Biblie în limba română.

     Eu presupun ca n-a fost stană de sare, ci o coloană de aburi, pentru că respectiva noţiune din ebraică, folosită, are dublu sens si sare, dar si abur. La Hiroşima rămânea o pată cenuşie proiectată pe perete.