Manual de "mantuire" - Lectia V de Robert M. Williams publicat la 02.04.2009
Cine va controleaza viata?
Paradigmele reprezinta ideile-tipar, credintele esentiale dupa care este modelata societatea. Schimbarea credintelor esentiale are ca rezultat restructurarea civilizatiei umane.
Rezultatele recente din cadrul Proiectului Genomului Uman au spulberat una dintre credintele fundamentale, conceptul determinismului genetic.
Semnificatia acestei schimbari in cadrul cunoasterii este vasta. Ea va rescrie natura civilizatiei umane.
In conformitate cu actuala dogma a stiintei, caracterul vietii noastre este definit de ereditate. Genele conduc!
Aceasta dogma referitoare la rolul caracterelor genetice reprezinta o credinta esentiala sau o paradigma fundamentala, care da contur civilizatiei noastre. Conform viziunii asupra vietii acceptata de stiinta, viata reprezinta rezultatul evolutiei intamplatoare a unor mecanisme genetice care lupta pentru supravietuire, intr-o eterna batalie pentru existenta - teoria selectiei naturale a lui Darwin.
Ca victime ale ereditatii, putem atribui cu usurinta limitele noastre genelor mai putin decat satisfacatoare si efectelor ce rezulta din acestea si care se manifesta asupra mecanismelor fizice si comportamentale ale corpului.
O perspectiva cam sumbra, nu-i asa?
Chiar ne controleaza genele biologia?
Ei bine, acum vine vestea cea buna!
Exista o intelegere emergenta care raspunde la intrebarea: Ne controleaza genele biologia?
Raspunsul este lipsit de ambiguitate: NU!
Noua intelegere spune ca notiunea de viata reprezinta o adaptare la perceptiile noastre, ea nefiind definita de caracterul genetic.
Perceptia este cea care controleaza exprimarea genelor noastre si nu vreo caracteristica inerenta a genelor in sine. Cu alte cuvinte, genele nu se rasucesc la pornit sau oprit, generand cancer, artrita, boli cardiace sau multe alte asa numite boli mostenite genetic, fara ca ceva sa le semnaleze sa faca astfel. Alarma pentru instructiunile de activare sau oprire a genelor vine din afara genei, nu din interior.
In cele din urma, perceptia noastra ne controleaza biologia, ne directioneaza comportamentele si ne influenteaza profund sanatatea.
Cum ar fi daca am putea invata sa schimbam desfasurarea vietilor noastre in mod intentionat, prin schimbarea perceptiilor?
Aceasta ar determina un mod diferit de gandire, in ceea ce priveste viata noastra si locul nostru in lume. Prin definitie, ea ar schimba o credinta paradigmatica fundamentala, conform careia noi suntem victime ale genelor, si care ar restructura sau transforma civilizatia.
De exemplu, luati in considerare consecintele schimbarilor din lume determinate de ultima rasturnare de paradigma
. Aceasta a aparut in anul 1925, cand fizica a lasat in urma conceptele invechite despre un univers Newtonian, bazat pe materie si a recunoscut realitatea bazata pe energie revelata de fizica cuantica.
Aceasta schimbare de perceptie a socat, literalmente, lumea, in fundamentul sau, prin construirea bombei atomice
Nu totul a fost rau, intrucat, odata cu noua stiinta, am trecut de la masinile de scris, la computere, de la telefoanele cu manivela, la celulare si, din punct de vedere medical, de la stetoscoape, la tomografe.
Si toate acestea, printr-o schimbare de convingeri.
Perceptia, nu genele, controleaza comportamentul.
Ei bine, tineti-va bine, pentru ca ne aflam intr-o cursa salbatica.
Cercetarea de frontiera in biologia celulara a confirmat mecanismele prin care perceptia controleaza comportamentul, selecteaza genele si, poate, chiar conduce la reconfigurarea genomului uman.
Mai degraba decat sa fim victimele genelor noastre, am fost victimele propriilor perceptii!
Impactul acestei noi constientizari va transforma experienta noastra de viata, la fel de mult cum recunoasterea mecanicii cuantice a transformat si dezvoltat lumea tehnologiei. Ne aflam in pragul celei mai radicale si minunate transformari a civilizatiei umane.
Perceptia noastra este cea care determina limitele a ceea ce putem realiza, si nu genele.

Abilitatile si limitarile noastre reflecta perceptia noastra asupra vietii, constientizarea cumulativa a identitatii noastre si a strategiilor necesare supravietuirii in lume.
Aceste perceptii asupra formei pe care o are viata ,au fost dobandite prin experientele noastre din cadrul procesului de dezvoltare.
Experientele genereaza tipare invatate de "stimul-raspuns" , care sunt depozitate in memoria noastra subconstienta.
Natura a proiectat dezvoltarea sistemului nervos, in vederea inlesnirii procesului informational de asimilare a culturii societatii in care o persoana traieste, a limbii si abilitatilor interpersonale necesare integrarii in societate.
Adaptarile evolutioniste au conectat creierul in vederea acomodarii cu o puternica explozie de programare comportamentala.
Pe parcursul primilor sase ani de viata, un copil dobandeste, in mod inconstient, repertoriul comportamental necesar pentru a deveni un membru functional al societatii. Acesta alcatuieste sistemul operational programe-control (software) de baza.
Parintii nostri sunt nu numai modele pentru structurarea comportamentelor sociale, dar ei servesc si ca oglinzi pe care le le folosim in caracterizarea unei perceptii a propriei noastre individualitati.

Anumite remarci pe care parintii le-au facut despre noi in legatura cu trasaturi personale sunt, adesea, downloadate ca fiind fapte reale.
Aceste fapte devin filtrele noastre perceptuale (software-ul) pentru realitate. Ele ne definesc ca valorosi sau lipsiti de valoare, puternici sau slabi, acceptati sau paria, independenti sau dependenti, stapani ai destinului nostru sau victime ale circumstantelor.

In timp ce mintea constienta poate tine pe cineva la un nivel inalt al respectului de sine, mintea subconstienta, care este mult mai puternica, il poate angaja simultan intr-un comportament auto-distructiv, ca rezultat al unei programari negative timpurii, din copilarie. Cu cat ati primit mai multe mesaje de nu esti in stare, in copilarie, veti experimenta, probabil, mai multe evenimente de tipul nu sunt in stare, ca adulti.
Partea insidioasa a mecanismului pilotului automat este urmatoarea: comportamentele subconstiente sunt programate sa actioneze fara controlul sau observarea de catre sinele constient. Atata timp cat cele mai multe dintre comportamentele noastre se afla sub controlul mintii subconstiente, arareori le observam si, in si mai mica masura, stim ca ele au fost angajate.
Studii de actualitate in domeniul neuropsihologiei asupra mintii subconstiente evidentiaza faptul ca reactiile noastre la diferiti stimuli sunt stabilite, inainte de a deveni constienti de ele.
De fapt, conform afirmatiilor lui Emmanuel Donchin, director al Laboratorului de Psihofiziologie Cognitiva de la Universitatea din Illinois, 99% din activitatea cognitiva poate sa nu fie constienta.
Adevarul este ca noi, ca adulti, ne petrecem cea mai mare parte din timp reactionand subconstient la viata, in loc sa o cream in mod constient.
Asadar, intrebarea este: Pot fi schimbate vechile programari de vinovatie, de la parinti si societale?
Raspunsul este fara echivoc: DA!
Domeniul biologiei se schimba, ca rezultat al noii cunoasteri
. Acelasi lucru este valabil si in domeniul psihologiei
. Prin recunoasterea importantei mintii subconstiente si invatand cum sa comunicam cu aceasta, perceptiile si credintele profund inradacinate pot fi schimbate, de obicei, in cateva minute. Da, in minute, nu in saptamani, luni sau ani, asa cum se intampla, in mod uzual, in cazul abordarilor psihoterapeutice traditionale.
Prin abordari mai eficiente, cum este PSYCH-K, are loc o adevarata revolutie in intelegerea mintii si corpului omenesc.
Culturile stravechi au recunoscut si folosit puterea mintii subconstiente, prin intermediul ritualurilor.
PSYCH-K foloseste ritualuri moderne, numite Echilibrari, pentru a influenta subconstientul.
Cata vreme aceste ritualuri sunt legate de neurofiziologia corpului si a mintii, in conformitate cu intelesurile stiintei moderne, ele servesc unui scop similar.
PSYCH-K a aparut in anul 1988, ca rezultat al frustrarii fata de abordarea terapiei vorbirii, bazate pe introspectie, care se preda, adesea, in programele scolare de consiliere si psihologie.
Premisa de baza a terapiei vorbirii este ca, prin clarificarea motivelor care determina un anume comportament, impactul constientizarii cauzelor vor determina schimbarea. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie doar sa inteleaga de ce se comporta in felul in care o fac si apoi, sa faca un efort constient de a schimba acel tip de comportament.
Pentru aceia dintre voi care cititi acest articol si care ati facut ceva terapie prin vorbire, ati invatat, probabil, ca si daca stiti cauza problemei voastre, rareori aceasta poate sa schimbe situatia.
Introspectiile pot fi utile si satisfacatoare pentru mintea constienta, dar, cel mai adesea, influenteaza prea putin sau deloc mintea subconstienta - adevaratul centru de control al schimbarii.
Noi cercetari in domeniu ne duc la inevitabila concluzie ca psihologii au privit intr-un loc gresit, cand au cautat cheia schimbarii.

Urmatoarea povestire ilustreaza acest lucru:
Noaptea tarziu, chiar la iesirea unui bar, un trecator a observat un om care umbla de colo, colo, in patru labe.
El s-a oprit si l-a intrebat:
"Ce faci acolo"?
Tipul i-a raspuns (impleticindu- si limba): Imi caut cheile de la masina.
Trecatorul a intrebat, din nou:
Dar, unde le-ai pierdut?
Betivul a raspuns: In partea cealalta, pe alee.
Surprins, trecatorul l-a intrebat: De ce iti cauti cheile sub stalpul cu lumina, daca le-ai pierdut pe alee?
Iar betivul a raspuns: Pentru ca lumina e mai buna aici.
Cheile pentru cunoasterea provocarilor mintii umane nu se afla acolo unde lumina straluceste cel mai puternic (la nivelul constient al intelegerii). Desi intelegerea poate aduce lumina asupra originilor problemei si unele strategii constructive pentru redirectionarea vietii voastre, ea schimba arareori comportamentele disfunctionale.
Cararea intunecata a mintii subconstiente este locul in care pot fi gasite cheile schimbarii de durata.
Asadar, care sunt diferentele dintre mintea constienta si mintea subconstienta?
Ati incercat vreodata sa va razganditi in mintea voastra, observand ca ea are o minte proprie?
Cei mai multi dintre noi am avut experienta de a fi in dezacord cu noi insine. Este o realitate a vietii faptul ca, desi stim cum ar fi bine sa facem un anumit lucru, nu facem intotdeauna ceea ce trebuie!
Aceasta este o experienta obisnuita, atunci cand programarea subconstienta nu coincide cu scopurile si dorintele noastre constiente.
Pentru a intelege mai bine de ce poate aparea acest conflict, iata o scurta descriere a unor diferente dintre cele doua minti.
Mintea constienta
1. Volitiva
- Stabileste scopuri-Judeca rezultate
- Gandeste abstract
2. Legata de timp
- Trecut si viitor
3. Capacitate limitata de procesare
- Memorie pe termen scurt - (aproximativ 20 secunde)
- 1-3 evenimente simultane
- Media: 4.000 biti de informatie/secunda Mintea subconstienta
4 Obisnuinte
- Monitorizeaza operatiunile corpului.. Ex. functiile motorii, ritmul inimii, digestia etc.
- Gandeste ad-litteram
Mintea subconstienta
1. Atemporala
- Numai timpul prezent - Foloseste experientele invatate in trecut, pentru indeplinirea functiunilor curente, cum sunt mersul, vorbirea, sofatul s.a.m.d.
2. Capacitate extinsa de procesare
- Memorie pe termen lung (experiente trecute, atitudini, valori & credinte)
- Mii de evenimente, simultan
- Media 40 miliarde biti de informatie/secunda
Dupa cum vedeti, cele doua parti ale mintii voastre sunt totalmente diferite. Amandoua sunt necesare pentru ca voi sa functionati pe deplin. Oricum, amandoua sunt specializate atat in capacitatile lor specifice, cat si in modul in care proceseaza experientele vietii.
Dupa cum este evident din capacitatea sa de a procesa singura, mintea subconstienta joaca un rol important in viata voastra si reprezinta o oportunitate majora de accesare si schimbare a vechilor obiceiuri de gandire si comportament
. Observati capacitatile de procesare ale mintii constiente, de 2.000 biti de informatie/secunda, si comparati-le cu cei 4 miliarde de biti/secunda, in cazul mintii subconstiente.
Daca mintea constienta urmareste un anume scop, cu care mintea subconstienta un este de acord, ghiciti care din ele va castiga in aceasta confruntare! De aceea este atat de dificil sa ne schimbam obiceiurile prin metode constiente, cum sunt: puterea vointei, afirmatiile sau gandirea pozitiva.
Sansele ca mintea constienta sa-si atinga scopurile, fara cooperarea cu subconstientul, sunt minime.
Mintea subconstienta, cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman?
Datorita puterii extraordinare a subconstientului, este usor sa te gandesti la el ca la un dusman, atunci cand pare ca iti saboteaza scopurile vietii.
In realitate, el este mai mult un prieten bine intentionat, dar rau sfatuit, care incearca sa faca ceea ce crede ca este mai bine pentru tine.
Subconstientul poate fi considerat si ca un hard-drive al unui computer, care are niste programe invechite. Nu inseamna ca subconstientul incearca, in mod activ, sa va opreasca sa aveti parte de fericire sau succes, asa cum o face un dusman. El doar deruleaza programe vechi, care produc efecte. El face acest lucru mai degraba din ignoranta, decat din rautate sau razbunare.
In functie de modul in care abordati problema, ati putea incerca sa determinati subconstientul sa se conformeze dorintelor voastre prin puterea vointei, tratandu-l ca pe cel mai mare dusman al vostru, sau puteti invata sa comunicati cu subconstientul intr-o maniera prietenoasa, pe care sa o poata intelege (calea minimei rezistente) si sa vi-l faceti cel mai bun prieten.
Comunicarea cu subconstientul PSYCH-K este o cale eficienta si sigura de a comunica direct cu mintea subconstienta. Este o cale prietenoasa de a rescrie software-ul mintii voastre, pentru a va schimba tiparul vietii.
O mare parte din eficienta PSYCH-K poate fi atribuita cercetarii Split-Brain, cunoscuta, de asemenea, sub numele de Teoria Dominatiei Creierului.
Aceasta se refera la faptul ca noi avem doua emisfere ale creierului, care indeplinesc diferite functii si care sunt, intr-un anume fel, diferite de mintea constienta si de mintea subconstienta.
Cercetarile au demonstrat ca, atunci cand emisferele sunt sincronizate, comportamentul este maximalizat.

Desi abilitatea naturala de a actiona, simultan, din ambele parti ale creierului este dreptul nostru prin nastere, experientele vietii declanseaza dominatia uneia dintre parti asupra celeilalte, atunci cand reactionam la situatii specifice.
Cu cat este mai mare incarcatura emotionala a experientei respective (de obicei, traumatizanta) , cu atata este mai mult posibil ca acele concluzii pe care le tragem din acea experienta, sa fie stocate in vederea unor referinte ulterioare si sa ne identificam, in mod automat, numai cu una din emisferele creierului, atunci cand ne vom confrunta cu experiente similare, in viitor.
Scopul este sa dezvoltam vorbirea incrucisata dintre cele doua emisfere ale creierului si astfel, sa obtinem o stare mai echilibrata a creierului.
In plus, atunci cand emisferele dreapta si stanga se afla intr-o comunicare simultana, calitatile si caracteristicile amandurora sunt disponibile pentru a maximaliza intregul potential de raspuns la provocarile vietii. PSYCH-K foloseste tehnici de integrare a creierului, ca intreg, pentru a atinge starea mintii unitare.
Aceasta stare a creierului integrat nu numai ca maximalizeaza performanta, dar reduce, in mod considerabil, rezistenta la schimbare, a programelor subconstiente!
Iata de ce este posibil sa schimbam credintele indelung pastrate, de auto-sabotare, in cateva minute, in loc de saptamani, luni sau chiar ani de zile.
Traim acum timpuri tulburatoare, pline de provocari
. Daca vrem sa schimbam lumea in bine, trebuie sa incepem sa ne schimbam pe noi insine.
Intr-o lume plina de frica si violenta, trebuie sa facem mai mult decat sa ne rugam pentru pace.
Trebuie sa devenim pacea pe care o cautam.
Noua cunoastere stiintifica, nascuta din fizica cuantica, ne spune ca traim intr-un camp armonios de energie, numit constiinta.
Fiecare parte a acestui camp influenteaza oricare alta parte a acestuia.
Gandurile, credintele, sentimentele noastre se extind dincolo de corpurile noastre si sunt impartasite, si cele bune si cele rele, cu orice si oricine, in acest camp.
Un important factor de control in interactiunile umane pare sa fie starea creierului, in intregul sau (sincronizat din punct de vedere emisferic).
Un studiu publicat in anul 1988, in International Journal of Neuroscience (Revista Internationala de Neurostiinta) , realizat de catre cercetatori ai Universitatii Nationale Autonome din Mexic, sustine ca starea sincronizata a creierului influenteaza, in mod semnificativ, comunicarea nonverbala.
Studiul a fost efectuat pe trezeci de perechi de subiecti, care au fost testati intr-o cusca Faraday, intunecata si izolata fonic (o camera captusita cu plumb, care filtreaza intreaga activitate electromagnetica exterioara).
Fiecare pereche de subiecti a fost instruita sa inchida ochii si sa incerce sa comunice, devenind constienti de prezenta celuilalt partener si sa-i semnaleze celui care monitoriza experimentul, atunci cand simteau ca au reusit aceasta constientizare.
Starile undelor cerebrale ale subiectilor au fost monitorizate pe parcursul experimentului.
Facilitatorii au raportat, pe parcursul experimentului, o crestere a similaritatii tiparelor undelor cerebrale dintre perechile de comunicatori. Mai mult, s-a constatat ca subiectul care avea cea mai mare concordanta (integrare cerebrala)a exercitat cea mai mare influenta in cadrul sesiunii.
Cu alte cuvinte, tiparele undelor cerebrale ale subiectilor cu o sincronizare redusa intre emisfere, semanau cu tiparul persoanei ale carei emisfere semanau cel mai mult una cu cealalta.
Aceste concluzii sustin afirmatia ca gandurile noastre, chiar cele exprimate nonverbal, ii pot influenta pe ceilalti. De fapt, cu cat creierul nostru devine tot mai armonizat, cu atata ii influentam pe ceilalti catre acea stare de a fi.

Avand grija de psihicul si de vietile noastre, contribuim la unificarea omenirii. Atunci cand te schimbi pe tine, poti schimba lumea! Cel mai valoros dar pe care il poti face celorlalti este un TU mai bun.
Posibilitatea de a trece de la postura de victima a circumstantelor, la cea de creatori ai propriilor destine este tot mai reala.
Adevarul ca noi cream propria realitate nu este doar un cliseu, ci este propria noastra realitate, este un adevar stiintific si spiritual.
http://us.mc556.mail.yahoo.com