O noapte furtunoasa - Partea I de Ion Luca Caragiale publicat la 10.04.2009
O noapte furtunoasa - Partea I
ACTUL I
Jupân Dumitrache, in haine de capitan de garda fara sabie, si Nae Ipingescu
Jupân Dumitrache: (urmind o vorba inceputa) Iaca, niste papugii... niste scârta-scârta pe hârtie! 'I stim noi! Manânca pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoara cu pisicherlicuri... si seara... se gatesc frumos si umbla dupa nevestele oamenilor sa le faca cu ochiul. N-ai sa mai iesi cu o femeie pe ulita, ca se ia bagabontii laie dupa dumneata. Un ala... un prapadit de amploiat, n-are chiara in punga si se tine dupa nevestele negustorilor, sa le sparga casele, domnule!
Ipingescu: Nu se ia dupa toate, Jupân Dumitrache; dupa cum e si femeia: daca trage la ei cu coada ochiului si face fasoane, vezi bine! bagabontii atât asteapta.

Jupân Dumitrache: Ba sa am pardon! Stiu eu ce vrei dumneata sa zici... Dar nevasta-mea nu-i d-alea, domnule.
Ipingescu: Vai de mine! Jupân Dumitrache, adica, gândesti ca am vrut pentru ca sa-ti fac un atac? imi pare rau!
Jupân Dumitrache: Nu, nene Nae; dar vreau sa zic adica ca nevasta mea nu-i d-alea cum zisesi, si iaca, dupa mine de ce s-a luat?
Ipingescu: S-a luat bagabontii si dupa dumneata?
Jupân Dumitrache: S-a luat si se ia...
Ipingescu: Si cum esti dumneata!...
Jupân Dumitrache: Eu am ambiţ, domnule, când e vorba la o adica de onoarea mea de familist...
Ipingescu: Rezon!
Jupân Dumitrache: Apoi sa stiu de bine ca intru in cremenal! Sa mai vaz eu numai ca se tine bagabontul dupa mine, lasa-l...
Ipingescu: Cara bagabont?
Jupân Dumitrache: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu?
Ipingescu: Apoi, daca nu-l cunosti, de unde stii ca-i bagabont?
Jupân Dumitrache: Asta-i! Una vorbim si basca ne-ntelegem. Dar de! ai dreptul; nu stii ce mi s-a intâmplat, nu stii cum ma fierbe el pe mine de doua saptamâni de zile... Nu ca mi-e frica de ceva, adica de nevasta-mea... sa nu...
Ipingescu: 'Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o stiu eu?...
Jupân Dumitrache: Nu ca mi-e frica... dar am ambit, domnule; când e vorba la o adica de onoarea mea de familist...
Ipingescu: Rezon!

Jupân Dumitrache: Stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la "Iunion"; erau eu, consoarta mea si cumnata-mea Zita. Ne punem la o masa, ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. Trece asa pret ca la un sfert de ceas, si numai ce ma pomenesc cu un ala, cu un bagabont de amploiat...
Ipingescu: De unde stii ca era amploiat?
Jupân Dumitrache: Dupa port nu semana a fi negustor. Ma pomenesc ca vine si se pune la alta masa alaturi, cu fata spre masa noastra si cu spatele la comedie. Sade rezemat intr-un pes, sade, sade, sade, si se uita lung si galis la cocoane, se uita, se... Eu, cum m-a facut Dumnezeu cu ambit, ma scol ca sa plecam; cocoanele nu! ca sa mai sedem, ca inca nu s-a ispravit comedia. Incep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc, dar mi-era rusine de lumne; eu de! negustor, sa ma pui in poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai ma uit eu incolo, mai ma fac ca nu ma sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiti la cocoane; ba inca-si pune si ochilarii pe nas. Tii! frate Nae, sa fi fost el aici sa ma fiarba asa, ca-i sarea ochilarii din ochi si giubenul din cap, de auzea câinii din Giurgiu.
Ipingescu: Rezon!
Jupân Dumitrache: in sfârsit, se ispraveste comedia. Ne sculam sa plecam; coate-goale se scoala si dumnealui. Plecam noi, pleaca si dumnealui dupa noi. Eu il vedeam cu coada ochiului; dar nu vream sa le spui cocoanelor, ca sa nu le rusinez. Stii cum e Veta mea,... rusinoasa.
Ipingescu: Mie-mi spui? n-o stiu eu?... Ei?
Jupân Dumitrache: Ei! Apucam pe la Sfântul Ionica ca sa iesim pe Podul-de-pamânt, - papugiul cât colea dupa noi; iesim in dosul Agiei, - coate-goale dupa noi; ajungem la Sfântul Ilie in Gorgani, - moftangiul dupa noi; mergem pe la Mihai-Voda ca sa apucam spre Stabilament, - mate-fripte dupa noi... Eu trageam cu coada ochiului... fierbeam in mine, dar nu vream sa spui cocoanelor...
Ipingescu: Rezon! ca sa nu le rusinezi.
Jupân Dumitrache: Stii cum e Veta mea...
Ipingescu: Rusinoasa, mie-mi spui?
Jupân Dumitrache: Când apucam de la Stabilament in sus, ma uit inapoi cu coada ochiului si nu mai vad pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, ma uit iar... ma iertase bagabontul.
Ipingescu: Jupân Dumitrache, adica sa am pardon de impresie, eu gândesc ca numa' ti-ai facut spaima degeaba. Poate ca omul o fi sezând prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit si el la gradina ca si dumneavoastra, a stat si el pâna la ispravitul comediei, si s-a nemerit sa apucati tot pe-un drum ca sa va inturnati la domiciliu. El a ramas la al lui si dumneavoastra ati mers inainte.
Jupân Dumitrache: Asa am crezut si eu intâi, dar stai sa vezi!... A trecut dupa aia o saptamâna la mijloc. Imi ca si uitasem eu de istoria bagabondului; gândeam si eu: poate c-o fi stând coate-goale prin partea locului, - bunioara vorba dumitale. Asa, zice cumnata-mea ieri: "Nene, hai deseara la "Iunion" la Ionescu!" Cum auzii eu de "Iunion", ma facui verde la fata. "Ce sa mai cautam la comediile alea nemtesti, niste mofturi; dam parale si nu intelegem nimica; mai bine punem banii in buzunarul alalalt si zicem ca ne-am dus." - "Aide, nene, zau! parol! sa n-ai parte de mine si de Veta!" Ei! când am auzit asa vorba mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz.
Ipingescu: Rezon!
Jupân Dumitrache: Ei! haide!... dar unde ma gândeam eu ca o sa mi se intâmple un asa ceva. Ne ducem. Sedem la o masa mai la o parte; sedem cât sedem, si incepe comedia. Nu stiu cum ma-ntorc cu ochii inapoi, si pe cine gândesti ca vaz la masa de la spate?...
Ipingescu: Pe bagabontul...

Jupân Dumitrache: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mate-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungas!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul in cap si cu basmaua iac-asa scoasa. Cum m-a vazut, - ca trebuie sa fi fost schimbat la fata, cum sunt eu când ma necajesc (isi mângâie favoritele) - cum m-a vazut, a sfeclit-o... A intors capu-ncolo si a inceput sa bea din tigara stii asa, niznai. Dar ma tragea cu coada ochiului. Ma-ntorc eu iar la loc si ma fac ca ma uit la comedii, se-ntoarce si bagabontul iar cu ochii la cocoane!... ma uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo;... ma-ntorc iar la comedii, iar se uita la cocoane;... ma uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; ma-ntorc iar comedii...
Ipingescu: Iar se uita la cocoane...
Jupân Dumitrache: Ei! iac-asa m-a fiert fara apa toata seara...
Ipingescu: in sfârsit?
Jupân Dumitrache: in sfârsit... plecam; coate-goale dupa noi. Era sa ma-ntorc in poarta "Iunionului", sa-i zic numa': "Ce poftesti, ma musiu?" si sa-l si umflu; dar stii, am ambit; m-am gândit: eu negustor... sa ma pui in poblic cu un bagabont ca ala, nu face...
Ipingescu: Rezon!... Ei! pe urma?
Jupân Dumitrache: Pe urma s-a tinut iar gaie dupa mine.
Ipingescu: Pâna la Stabilament...
Jupân Dumitrache: Da, pâna la Stabilament! S-a tinut dupa mine pâna la rascruci, stii, unde vrei s-apuci spre cazarma. Ce ziceam eu? "Haide, drace, haide! sa intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina si lasa!"
Aveam de gând sa intru cu cocoanele in casa, sa trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan sa-i iasa inainte, si eu sa-l iau pe la spate,... sa-l apucam la mijloc pentru ca sa-l intreb: "Ce poftesti, ma musiu?" si sa-l si umflu!... Si daca nu-i ajungea, sa-mi tai mie favuridele! (isi mângâie favoritele)
Ipingescu: Ei! daca nu-i ajungea, despartirea e aproape; sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i implineam eu cât ii mai lipsea.
Jupân Dumitrache: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scapat!
Ipingescu: Iii! pacat... Cum?
Jupân Dumitrache: Când am trecut eu de rascruci cu cocoanele, si bagabontul era sa intre dupa noi in ulita, a iesit haita de câini de la maiorul din colt, si i-a taiat drumul lui coate-goale. Am lasat pe Zita acasa, m-am suit degrab cu Veta sus, am trimis pe Chiriac repede pe maidan, eu i-am iesit inainte peste uluci tocmai pe la pravalia lui Bursuc; dar... geaba! pâna sa iesim noi, fugise bagabontul!
(Se aude glasul lui Chiriac, strigând afara: "Spiridoane! Spiridoane!")
Ipingescu: Iacata vine Chiriac. Sa n-auza.

Jupân Dumitrache: As! de el nu ma sfiesc. La din contra, el stie toata istoria, i-am spus-o de la inceput... Atâta om de incredere am... Baiat bun!... tine la onoarea mea de familist. Daca nu l-as fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu. Eu, stii, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, ma rog, ca omul cu daraveri, toata ziua trebuie sa lipsesc de-acasa.
Pe de alta parte, ce sa-ti spui! am ambit, tiu când e vorba la o adica la onoarea mea de familist. De! când lipsesc eu de-acasa, cine sa-mi pazeasca onoarea? Chiriac saracul! N-am ce zice! onorabil baiat! De-aia m-am hotarât si eu, cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, il fac tovaras la parte si-l si insor!
Ipingescu: Da'... coana Veta ce zice?
Jupân Dumitrache: Consoarta mea?... Ce sa zica?... De! ca muierea... mai ursuza. Am cam bagat eu de seama ca nu-l prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar - stii cum m-a facut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici atitica din al meu, - i-am zis pe sleau: "Nevasta, e baiat onorabil si credincios; n-ai ce-i face: ce-i al omului e al omului!"
Ipingescu: Rezon!
Chiriac: (intrind prin fund) Jupâne, trebuie sa facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de la Sf. Lefteri; nu vrea sa iasa mâine la izircit cu nici un pret.
Jupân Dumitrache: Dar pentru ce nu vrea?
Chiriac: Zice ca-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul, si l-a primit cu refuz. Zice ma-sa ca nu poate umbla, ca de-abia s-a sculat dupa lingoare.
Ipingescu: Sa dea ceferticat medical.
Chiriac: M-am dus eu la el chiar in persoana; zic: pe ce baza nu vrei sa vii mâine la ezircit, domnule? zice: sunt bolnav, domnule sergent, zice, de-abia ma tiu pe picioare, nu pot sa merg nici pân' la pravalie, zice; zic: nu cunosc la un asa rezon fara motiv; zice: aduc martori, domnule sergent, ca am zacut o luna de zile, zice, intreaba si pe popa Zabava de la Sfântul Lefterie, zice, alaltaieri m-a grijit, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa Zabava, nu-l am pe lista, zic, eu pe dumneata te am pe lista; sa te prezanti mâini la companie. - Acu, trebuie sa-i dam mandat, pentru ca sa-l iau mâine dimineata.
Jupân Dumitrache: Sa-i dam, sa-l iei! Ala-i de-al ciocoilor, il stiu eu; cât a umblat dânsul fel si chip sa scape de garda...
Ipingescu: Si eu il am insemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui Popa Tache.
Jupân Dumitrache: Ei! vezi!
Chiriac: Lasa-l ca nu se sfinteste el cu mine, jupâne, il pocaiesc eu... Ei! dupa aia pe nea Ghita Tircadau nu l-a putut gasi gornistul deloc. A fost la el si ieri si astazi cu biletul; cica n-a dat pe-acasa de trei zile!
Jupân Dumitrache: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-as fi mai avut parte de el! Cine stie in ce cârciuma s-a-nfundat!...
Ipingescu: L-am vazut eu azi dimineata, trece pe la despartire.
Chiriac: Ma duc sa-i trimet gornistul cu biletul pentru mâine. (iese repede)
Ipingescu: Era afumat rau nenea Ghita.
Jupân Dumitrache: Ei! bravos! asta e una la mâna. Om stricat, domnule! Pai de ce am dezvortat-o pe Zita de el, gândesti? Nu mai putea trai cu mitocanul, domnule...
Ipingescu: Rezon!
Jupân Dumitrache: Fata frumoasa, modista si invatata si trei ani la pasion, sa-si manânce ea tineretele cu un ala... Tot gândeam la inceput, ca de! e tânar, o sa-i treaca mai incolo, o sa-si vie la pocainta. As, ti-ai gasit! Tircadau si om de treaba! Eu, ca ala, cumnat mai mare, cum am zice ca si un frate, tot i dam povete fetii sa mai rabde, sa nu strice casa. Cu azi, cu mâine, a rabdat biata fata - biata sa nu fie! - a rabdat cât a rabdat, pâna m-am pomenit intr-o zi ca vine tipând la mine, pe cum ca: "Nene, moarta, taiata, nu mai stau cu mitocanul, scapa-ma de pastramagiul! sa stiu de bine ca ma duc la manastire, pâine si sare nu mai manânc cu el!" Ei! daca am vazut s-am vazut, zic: "Lasa, Zito, zic, iti gasesti tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! acu e vremea ta! Lac sa fie, ca broaste destul!" - s-am si dezvortat-o. Apoi nu mai era de suferit asa trai. N-o mai maltrata, domnule, macar cu o vorba buna. Ma rog, o data ce nu e barbatul levent, ce fel de casa sa mai fie s-aia?
Ipingescu: Mie-mi spui? Nu i-am incheiat eu procestul-verbal atuncea noaptea, când a tratat-o cu insulte si cu bataie?
(Chiriac reintra)
Jupân Dumitrache: Apoi de ! n-a avut dreptul muierea sa-l lase? Om fara ambit, domnule, nu tinea la onoarea lui de familist! Un mitocan, ma rog; zice ca-i negustor, alege-s-ar praful!
Chiriac: Jupâne, da' deseara ca esti de rond... mergi?
Jupân Dumitrache: Mai e vorba? cum sa nu merg? De ce m-am imbracat? nu vezi?
Chiriac: Jupâne, da' faci toate posturile? nu-i asa? Nu sunt multe... pâna pe doua dupa douaspce le ispravesti.
Jupân Dumitrache: Asa, cam pe la doua dupa douaspce, ca totdeauna... Chiriac baiete (il trage la o parte) ia vezi tu... ma stii ca am ambit, când e vorba la o adica, tiu la...
Chiriac: Lasa, jupâne, ca doar nu ma cunosti de ieri de-alaltaieri.

Jupân Dumitrache: (lui Spiridon) Dar mai mult nu puteai sa sezi, ma?
Spiridon: Vezi ca era multi mustirii, jupâne, pâna sa-mi dea madama gazeta.
(Ipingescu ia gazeta)
Jupân Dumitrache: Ma Spiridoane, fii baiat de treaba, ma, ca iau pe sfântul Niculae din cui; stii ca i-am pus sfârcul nou de ibrisim sa nu-i fac saftea pe spinarea ta!
Spiridon: Da' de ce, jupâne?
Jupân Dumitrache: Atâta-ti spui eu tie: 'aida! du-te iute si cere cocoanii sa-mi dea sabia si cintironul. (Spiridon pleaca.) Chiriac baiete, (il ia la o parte) ia vezi, stii ca am ambit, tiu când e la o adica...
Chiriac: Lasa, jupâne, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist.
Jupân Dumitrache: Ei! ia vezi...
Chiriac: N-ai grije, jupâne... Eu ma duc sa inchiz cantorul si magazia. (catra Ipingescu, care, de când a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate fetele.) Bonsoar, nene Nae.
Ipingescu: Salutare, onorabile!
(Chiriac iese, prin fund, dupa ce a schimbat gesturi de intelegere, despre onoarea de familist, cu Jupân Dumitrache.)
Spiridon: (vine din dreapta cu sabia si cintironul) Iaca, na, jupâne, poftim
Jupân Dumitrache: Ce facea cocoana, ma?
Spiridon: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.
Jupân Dumitrache: Ce a zis?
Spiridon: Zicea ca sa vii mai devreme la noapte, ca-i e urât singura-n casa.
Jupân Dumitrache: Uita, ma! Ce ti-e cu muierea fricoasa! (strajnic) Da' Chiriac nu-i aicea?
Spiridon: Jupâne, nea Chiriac mi-a zic sa-nchidem mai degraba, ca ai sa pleci de rond.
Jupân Dumitrache: Du-t' de ado cheile si le du lui Chiriac jos. (Spiridon iese.) Nene Nae, auzisi cum imi poarta Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frica sa nu uit reglementul. Are ambit baiatul, ca sa fie compania noastra ceva mai abitir din toate. Gândesti dumneata ca mai primeam eu sa fiu capitan daca nu-l alegea pe el sergent? Stii cum a regulat compania? E prima domnule, poci sa zic...
Ipingescu: Bravos
Jupân Dumitrache: Face sa-i dea si dicoratie!
Ipingescu: Sa-i dea! de ce sa nu-i dea? Si el e d-ai nostri, baiat din popor...
Jupân Dumitrache: Fireste, dicoratiile nu sunt facute tot din sudoarea poporului?
Ipingescu: Rezon!
Spiridon: (venind din fund) S-a inchis, jupâne; acuma eu... ma duc sa ma culc?
Jupân Dumitrache: Da, dar tutun si carticica ti-ai luat? Chibrituri ai?
Spiridon: Ce tutun, jupâne?
Jupân Dumitrache: Te face ca nu intelegi, ai? Nu stii ce tutun? Eu n-am aflat ca tragi tigara? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odata!... Saracul sf. Niculae! ii stii tu papara lui...
Spiridon: Zau, jupâne.
Jupân Dumitrache: Haida pleaca. (Spiridon pleaca.) Ma! spune lui nen-tu Chiriac sa nu uite de ce ne-a fost vorba... sa fie cu ochii-n patru.
Spiridon: (iesind) Bine, jupâne.
Jupân Dumitrache: (sezind pe scaun) Hei! ia sa vedem acu ce mai zice politica. Citisi ceva?
Ipingescu: Bravos ziar, domnule! Asta stiu ca combate bine.
Jupân Dumitrache: Apoi nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului National"!...
Ipingescu: (citeste greoi si fara interpunctatie) "Bucuresti 15/27 Rapciune. - Amicul si colaboratorele nostru R. Vent. ..., un june scriitor democrat, a carui asinuitate o cunoaste demult publicul cititor, ne trimite urmatoarea prefatiune a unui nou op al sau. I dam astazi locul de onoare, recomandind cu caldura poporului suveran scrierea amicului nostru. Republica si Reactiunea sau Venitorele si Trecutul. - Prefatiune. - Democratiunea romana, sau mai bine zis tinta Democratiunii romane este de a persuada pe cetateni, ca nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constitutiune..."
Jupân Dumitrache: (multumit) Ei, bravos! Aici a adus-o bine.
Ipingescu: (cautind sirul unde a ramas) "... A mânca... sfânta Constitutiune..."
Jupân Dumitrache: (cam nedomirit) Adica, cum s-o manânce?
Ipingescu: Stai sa vezi... ca spune el... "Sfânta Constitutiune, si mai ales cei din masa poporului..."
Jupân Dumitrache: (nedomirit) E scris adânc
Ipingescu: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: sa nu mai manânce nimeni din sudoarea bunioara a unuia ca mine si ca dumneata, care suntem din popor; adica sa saza numai poporul la masa, ca el e stapân.
Jupân Dumitrache: (lamurit) Ei! asa mai vii de-acasa. Bravos! Zi-i nainte.
Ipingescu: Stai sa vezi: acuma vine un ce si mai tare.
Jupân Dumitrache: Ei?
Ipingescu: (urmind citirea) "... A mânca poporul mai ales, este o gresala neiertata, ba putem zice chiar o crima..."
Jupân Dumitrache: (cu deplina aprobare) Stii ca si aici loveste bine! Da! cine manânca poporul sa mearga la cremenal
Ipingescu: (batind cu mâna-n gazeta) Apoi de ce scrie el, sireacul!
Jupân Dumitrache: Da-i nainte, ca-mi place.
Ipingescu: "... Ba putem zice chiar o crima. (schimbind tonul si mai grav.) Nu! Orice s-ar zice si orice s-ar face, cu toate zbieretele reactiunii, ce se zvârcoleste sub dispretul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu nerusinare se intituleaza sistematici opozanti..."
Jupân Dumitrache: (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap in semn de aprobare, il intrerupe cu entuziasm) Hahahaha! i-a-nfundat!
Ipingescu: (urmind cu tarie) "... Nu! in van! noi am spus-o si o mai spune: situatiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pâna ce nu vom avea un sufragiu universale..." (amândoi ramân foarte incurcati.)
Jupân Dumitrache: Adicatele, cum vine vorba asta?
Ipingescu: (dupa adânca reflectie)A! inteleg! bate in ciocoi, unde manânca sudoarea poporului suveran... stii: masa... sufragiu...
Jupân Dumitrache: Ei! acu inteleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbeste...
Ipingescu: Asta combate, domnule, nu ti-am spus eu!
Jupân Dumitrache: Apoi, nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului National"!
Ipingescu: "... Pâna ce nu vom avea un sufragiu universal. Am zis si subsemnez! R. Vent... studinte in drept si publicist."
(Când inca nu sfârseste bine Ipingescu de citit, se aude afara, in strada, la dreapta, cearta mare.
Un glas de barbat: (de afara) Lasa, cocoana! Poate ca sa mor si sa nu ti-o fac!
Glasul Zitii: (de afara) Mitocane! pastramagiule! la politiune! (amândoua glasurile vorbesc deodata.) Nene Dumitrache!
(Jupân Dumitrache si Nae Ipingescu ramân uimiti.)
Jupân Dumitrache: (ascultind) Sai, nene Nae!
Ipingescu: Urgent! (stringe repede gazeta si scoate fluierul de la cheotoarea mondirului. Amândoi ies fuga prin fund, Ipingescu suierind signalul de alarma.)
Spiridon: (singur, intra din dreapta facindu-si o tigara) Maa, al dracului rumân si jupânul nostru!

Bine l-a botezat cine l-a botezat "Titirca Inima-Rea". Ce are el cu mine? Zau! Biata cocoana si cu nea Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai ma scapa de afurisitul, ca despre partea lui Jupân Titirca Inima-Rea, halal sa fie de oasele mele! m-ar cotonogi. Ieri saptamâna, când s-a intors de la gradina cu cocoanele, m-a gasit destept: "Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acuma; mâine dimineata jupânul saracul sa deschiza pravalia; ai stat pân-acuma sa bei la tutun, 'ai? - Nu jupâne, zic, da' daca nu mi-e somn. -Nu ti-s somn, 'ai? stai ca-ti fac eu tie pofta de culcat!"... Bietul nea Chiriac m-a scapat, ca luase pe sfântul Niculae din cui... Ieri seara m-a gasit dormind: "Bravos, musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ti mai pasa! tutun ai tras destul, acum te-ai pus sa tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii babachii! - Nu, jupâne, da' daca mi-a fost somn, zic. - Somn, 'ai? Te trage traiul âl bun la somn! (Auzi, cu sfântul Niculae trai bun, cade-i-ar bunul pe inima lui jupânul!) Tragi la somn? Stai ca am eu leac sa-ti tai de piroteala." Si mi-a si pus mâna-n par. Daca nu era cocoana sa sara pentru mine tocmai la apropot, ma rupea, ca nu-s' ce-avea, era turbat rau de tot (s-aude zgomot). Auliu! Vine! (stinge repede tigara cu degetele si o baga in buzunar.)