Manual de "mantuire" - Introducere de Lelia Mihail publicat la 11.04.2009
Introducere
          În viata multor oameni vine o vreme cind tot ceea ce poate fi cunoscut - a fost cunoscut, tot ceea ce poate fi încercat - a fost încercat. Este vremea cind omul ajunge la momentul reevaluarii valorilor celor traite, al cautarii sensului vietii si al scopului pentru care merita sa fie continuata existenta paminteasca.
Pentru multi, refugiul salvator devine religia - oricare ar fi ea, crestinism, budism etc., ori yoga sau vechi si noi învataturi filosofice.
Însa psihicul omului contemporan si gindirea lui cu mult mai evoluata se vor lovi în curind de inacceptabilitatea si de caracterul limitativ al învataturilor stravechi, atit de marete în trecut.
Poate ca aceasta lucrare îi va ajuta pe cei mai curiosi si iscoditori din fire în cautarea locului si a punctului lor de sprijin în dezvoltarea generala a lumii, în slujirea altruista, spre binele umanitatii si a sarcinii ei generale de progres si evolutie.
Noi sintem cei pe care obisnuim sa-i numim oameni; pasim pe pamintul solid, purtam haine din piele si, o data cu scurgerea timpului, tindem tot mai mult si mai mult sa ne separam unul de altul.
Noi avem, fiecare, locuinta separata, mincare separata, Eu-l nostru separat si mindru, pe care ne straduim, în fel si chip, sa-l ferim de atentatele altor oameni ca noi.
Am uitat cu totul ceea ce este o comunitate, am uitat ca, mai demult, cindva, posedam o constiinta unitara, ca noi eram Dumnezei; ne-am nascocit numai pentru noi însine alti dumnezei separindu-i, de asemenea, de noi, asezindu-i pe ei în cer, iar pe noi însine pe pamint
Din timpuri de mult apuse, între altele, au ajuns pina la noi cuvintele lui Hermes Trismegistul: Dumnezeu este omul nemuritor, iar omul este dumnezeul muritor.
Oare ce s-a petrecut cu noi, cum de ne-am pierdut aducerea-aminte despre originea noastra divina si ne amintim numai evenimentele vietii noastre de astazi?

     Calea spirituala este o cale atat de fundamentala si universala incat ea se rezuma intr-un singur cuvant: CALEA.
Patrundem pe aceasta cale atunci cand realizam ca nu exista nici un alt sens al vietii si ca singura iesire posibila este sa urmam CALEA...
Acest drum nu este cel al intelectului, al ratiunii sau al curiozitatii, este un drum unic, care are propriile exigente, particularitati si... capcane.
Calatoria spirituala se situeaza dincolo de Mental, aceasta dimensiune interioara a noastra, care se identifica cu ratiunea, emotiile si simturile. Intr-un fel Mentalul este, sub un anumit unghi, acelasi lucru cu Egoul - acest micut eu care se agata de lumea realitatii materiale hranindu-se cu - si generand in acelasi timp - emotii, concepte, dorinte si prejudecati.
CALEA consista in pierderea Egoului. Cel care patrunde pe CALE va pierde treptat limitele egoiste ale personalitatii, care se disipa, asa cum un rau se pierde in mare...
Odata treziti la realitatea dimensiunii spirituale, odata priza de constiinta facuta, nu mai exista drum de intoarcere, perdeaua ignorantei se ridica si reculul nu mai este posibil. Caci iesirea din teritoriul ignorantei nu poate da decat spre spatiul larg deschis al Constiintei totale.

     Stiind ca nu exista decat un singur drum si cunoscand directia de urmat, sesizam semnificatia demersului evolutiv al omului pe Pamant si al Universului in ansamblul sau.
E drept ca putem stagna dar nu putem da inapoi, odata primii pasi facuti.
Exista in profunzimea fiintei umane, ca o samanta care asteapta sa incolteasca, aceasta constiinta totala care ne cheama sa regasim adevarata noastra natura, sa iesim din visul materiei si sa ne intoarcem ACASA.
Calea este aceeasi pentru toti oamenii, daca ne gandim la destinatie si la etapele de urmat.
In ceea ce priveste insa ritmul si imprejurarile, lectiile de urmat si dificultatile insusirii lor, deci modul in care se desfasoara calatoria, acesta este adaptat fiecaruia, caci fiecare are unicitatea sa in Univers si voiajul sau este unic.
Cel care cauta destinatia, odata ajuns pe cale, se angajeaza intr-un demers individual si universal in acelasi timp. Exista insa o subtilitate pe care putini o sesizeaza si e mai degraba legata de destinatie, de ceea ce se afla la capatul acestui drum.
Multi calatori pe drumul spiritualitatii isi imagineaza telul final ca pe o rasplata cuvenita si acceptata de Ego. Eul lor se vrea rasplatit in urma eforturilor si a ravnei depuse. Ca si cum la linia de sosire premiul cel mare ar fi o dilatare a eului care ar deveni superconstient si omnipotent...asemenea lui Dumnezeu, sau a ceea ce ei isi imagineaza ca acesta ar fi, asteptandu-se sa fie "iluminati"..
In realitate ceea ce cauta inconstient este, intr-un fel, pierderea totala si definitiva a ceea ce sunt. Egoul dispare angajandu-se pe un drum fara iesire pentru el. Caci Sinele Superior, dimensiunea spirituala a fiintei umane, samanta de divinitatea care vegheza in noi este cel care ne atrage si ne indruma pe aceasta CALE.
Intr-un cuvant cel care porneste pe cale, si mai devreme sau mai tarziu cu totii pasim, este cel pentru care vocea Sinelui este mai puternica decat cea a Egoului. Faca-se voia TA si nu vrerea mea...
E de subliniat aici diferenta fundamentala, data fiind natura lor esentialmente diferita, dintre Ego si Sine, Sinele nefiind, asa cum s-ar putea crede, un Ego mai perfectionat... Sau, mai bine zis Sinele "nu este din aceasta lume"... El se afla la cel mai inalt nivel de vibratie intr-o dimensiune care aici nu poate fi nici macar conceputa.

     Aceasta CALE este calea cautarii interioare a unitatii, prin ruperea legaturilor care ne tin inlantuiti in Ego, si eliberarea, contopirea fiintei noastre divine in oceanul Iubirii Neconditionate, acesta fiind de fapt si capatul final al calatoriei, ACASA noastra...acolo unde ne asteapta de fapt viata, adevarata VIATA.
Egoul este cel care creeaza iluzia rupturii, Sinele ne reintegreaza naturii noastre ADEVARATE. A fi pe un drum spiritual inseamna a fi liber, caci perceptia realitatii din spatele perdelei de fum a unei lumi de iluzii ne proiecteaza intr-o dimensiune in care frica nu-si are locul.
Spiritualitatea pura ne elibereaza de obsesiile trecutului si de teama fata de viitor. Accesul la o constiinta largita ne situeaza la o inaltime de unde perspectiva asupra existentei umane si a sensului demersului evolutiv este fundamental diferita.
     Raportul dintre A AVEA si A FI este inversat de maniera dramatica. Faptul ca oamenii cred ca sunt ceea ce au : numele, corpul, pozitia sociala, banii, casa, masina, etc, reda confuzia in care traiesc, prizonieri ai unei conditionari adanc inradacinate...
Cine se afla in spatele acestei stari de fapt? MENTALUL - sau mintea, adica comentariul interior neintrerupt care ne acompaniaza permanent pe drumul unei vieti pline de suferinte.
Cine creeaza aceasta suferinta? Acelasi MENTAL.
Ce este acest mental ? El este totodata cel care centralizeaza si supervizeaza senzatiile corporale, cel care dicteaza reactiile la evenimentele exterioare - emotiile, si utilizeaza imaginatia sau reflectia in urma celor petrecute. Il mai putem numi Ego sau Eul nostru cu care, in mod gresit, ne identificam pana la contopire... El este alcatuit si se manifesta prin obiceiurile personale si sociale (cultura) , prin gesturile, actele si cuvintele care alcatuiesc ceea ce numim personalitatea noastra. Este la nivelul gandurilor si al conceptelor, creator al iluziei realitatii materiei.

     Mentalul= regizorul din spatele scenei care da consistenta mastii... personalitatii... Personalitatea este oglinda care reflecta nivelul nostru de evolutie la un moment dat, masca sub care se manifesta pe scena vietii terestre individualitatea noastra, entitatea completa de dincolo de timp si spatiu.
Emotiile sunt pentru mental ceea ce reactiile senzoriale sunt pentru corpul fizic. A crede ca bogatia emotiilor noastre este cea care valideaza dimensiunea noastra umana este o greseala. Dimpotriva, emotiile sunt de fapt cele care creeaza ecranul, interpretarea care se interpune intre adevaratul eu, Sinele nostru, si adevarata Realitate, facandu-ne sa credem ca tot ceea ce este experimentat in dimensiunea fizica este singura realitate.
Acest ecran, ceea ce vechii indieni numeau MAYA, este lumea proiectiilor noastre emotive, este lumea iluziilor, ceea ce nu inseamna ca adevarata realitatea ar fi pura iluzie
. Caci TOTUL este real dar la nivele diferite si in cuprinsul anumitor limite, functie de nivelele de constiinta pe care le accesam. La cel mai inalt nivel se afla Constiinta Universala, Energia Creatoare si Compasiunea, Iubirea fara limite, ceea ce numim cu alte cuvinte Dumnezeu.
Spiritualitatea desavarsita consta in a nu fi inlantuiti de nimic, in a nu ne identifica cu nimic, nici cu corpul nostru, nici cu emotiile, nici cu gandurile sau rolurile nostre ... toate acestea fiind atribute ale Egoului nostru.
A fi pe deplin spiritual inseamna a trai debarasat de mental, la un nivel care se afla dincolo de dimensiunea mentala, a transcede, dupa ce le vom fi experimentat pe deplin, timpul, spatiul, conceptele, dualitatile etc.
A trai la un nivel spiritual inseamna a avea acces la o dimensiune Supra-mentala, eliberati de lanturile Egoului, a fi LIBERI sa traim in prezent in toata grandioasa lui manifestare
.